Decizia civilă nr. 3543/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR. (...)/a1
DECIZIA CIVILĂ NR. 3543/R/2011
Ședința publică din data de 12 octombrie 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE:
T. D. - președintele Secției I civilă
JUDECĂTORI:
T.-A. N.
M.-C. V.
GREFIER:
M. T.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul T. V., împotriva deciziei civile nr. 1. din 15 martie 2011, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...), privindu-i și pe reclamanta B. M., precum și pe pârâții SC
„69 V. S. G. și SC „. F. SA, având ca obiect partaj judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că dezbaterea în fond a cauzei a avut loc în ședința publică din data de 5 octombrie 2011, a cărei încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
C U R T E A,
Prin sentința civilă nr. 472 din (...) a Judecătoriei G., s-a admis în parte acțiunea precizată, intentată de reclamanta B. M. împotriva pârâților T. V., S. C. F. SA C.-N. și S.(...)IM S. G., s-a admis în parte cererea reconvențională formulată de pârâtul T. V. împotriva reclamantei B. M. și în consecință, s-a constatat că pe terenul în suprafață de 228 mp înscris în CF nr. 443 G., nr. top 498, părțile au edificat o construcție nouă compusă din: subsol format din două beciuri și o scară de acces; parter format din magazin, birou, hol, cameră, scară de acces etaj și subsol; la etaj trei camere, o baie, două holuri, terasă și balcon, construcție cu suprafața construită de 131,57 mp.
S-a constatat că părțile au calitatea de coproprietari asupra construcției și a terenului înscris în CF nr. 443 G., nr. top 498, prin atribuirea acestui imobil constând din teren și construcție în întregime pârâtului, cu obligarea lui la plata unei sulte constând în echivalentul în lei a sumei de 30.551,5 euro, în favoarea reclamantei, reprezentând contravaloarea cotei de ½ parte ce îi revine reclamantei din imobil.
S-a respins cererea formulată de reclamantă împotriva pârâtului de partajare în natură a imobilului în cauză și s-a respins cererea formulată de pârât împotriva reclamantei, privind constatarea dobândirii părților prin contribuție egală a unor bunuri mobile, precum și cererea pârâtului împotriva reclamantei referitoare la cota sa de contribuție mai mare față de reclamantă, la construirea imobilului în litigiu.
A fost obligată reclamanta să îi plătească pârâtului suma de 76,70 lei reprezentând diferența onorariu expert, achitată în contul ei de către pârât.
Au fost compensate celelalte cheltuieli de judecată efectuate de părți.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că părțile au trăit în concubinaj, perioadă în care în anul 2001 au achiziționat un imobilconstând din casă de locuit și teren aferent în suprafață de 228 mp înscris în CF nr. 443 G., nr. top 498, asupra căruia au dobândit un drept de proprietate în cote de câte ½ parte fiecare. În anul 2005, asupra acestui imobil s-a înscris ipoteca de rangul 1 pentru suma de 11.000 USD și dobânzi în favoarea societății pârâte S. C. F. A C.-N.
Părțile au demolat parțial construcția inițială și au reconstruit-o, astfel că în prezent ea este compusă din subsol, parter și etaj, având o suprafață construită de 131,57 mp.
Pârâtul a susținut că în anul 2005 când a început lucrările de reconstruire a casei, s-au întrerupt relațiile de concubinaj, astfel că numai el singur a investit banii proprii, situație în care la reconstruirea casei pârâtul are o cotă de 70%, în timp ce reclamanta are o constribuție de doar 30%.
Reclamanta nu a recunoscut că pârâtul ar avea o cotă superioară de contribuție la reconstruirea casei.
Din raportul de expertiză efectuat în cauză, a rezultat că imobilul este terminat, însă nu are toate dotările necesare și nu este finisat decât parțial, nefiind posibilă partajarea în natură a imobilului decât în condițiile unor investiții ridicate și condiționat de obținerea autorizației de construire, motiv pentru care expertul a propus atribuirea imobilului în întregime uneia dintre părți, cu obligarea ei la plata sultei în favoarea celeilalte părți.
Valoarea de circulație a imobilului construcție și teren, este de 61.103 euro.
Autoutilitara Mercedes 100 D aflată în posesia reclamantei, a fost achiziționată de aceasta în anul 1998; în privința remorcii Padiș, nu s-a putut stabili dacă este bun propriu al reclamantei sau al pârâtului, ori se află în coproprietatea părților.
Împrumutul bancar pentru care s-a înscris ipoteca în cartea funciară asupra imobilului părților, a fost luat de societatea pârâtă S. 69 V. S. G. administrată de pârât și a fost folosit pentru activitatea comercială a magazinului deschis la parterul construcției refăcute de părți și în prezent nu a fost restituit.
Prin decizia civilă nr. 138 din 15 martie 2011 a T.ui C., s-a admis în principiu și în parte apelul declarat de reclamanta B. M. și de pârâtul T. V. în contra sentinței civile nr. 8705 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al
Judecătoriei C.-N. (în realitate împotriva sentinței civile nr. 472 din (...) a
Judecătoriei G., pronunțate în dosarul nr. 2494/2005), care a fost schimbată parțial, în sensul atribuirii provizorii a imobilului construcție și teren, situate în G., str. A. nr. 39, înscris în CF nr. 443 G., nr. top 498, în valoare de 81.453 euro în favoarea apelantului, care a fost obligat să achite apelantei o sultă în cuantum de 40.726,5 euro în termen de 3 luni, respectiv (...).
Pentru a decide asftel, tribunalul a reținut în esență că necesitatea pronunțării unei decizii intermediare a fost determinată de faptul că prin apelul declarat de reclamantă s-a constatat valoarea de circulație a imobilului în litigiu, situație în care în apel s-au efectuat două expertize, iar pârâtul a solicitat atribuirea provizorie a imobilului.
Expertul V. V. a concluzionat că prețul de piață al imobilului în litigiu este de 81.453 euro.
Părțile au formulat obiecțiuni la expertiză, la care expertul a dat răspunsuri pertinente, respectiv că diferența de valoare față de evaluarea făcută prin prima expertiză, este dată de lucrările efectuate ulterior la imobil.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul T. V., solicitând în principal constatarea nulității deciziei civile nr. 1. din 15 martie 2011 a T.ui
C., iar în subsidiar modificarea ei în sensul obligării recurentului la plata în favoarea intimatei a sultei în cuantum de 30.551,5 euro aferentă cotei de
½ parte din imobilul coproprietatea pârâților, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului, pârâtul a susținut că în dispozitivul deciziei s- a menționat că apelul s-a admis împotriva sentinței civile nr. 875 din (...) a
Judecătoriei C.-N., pronunțată în dosarul nr. (...) care privește terțe personae, în loc de sentința civilă nr. 472 din (...) a Judecătoriei G., pronunțată în dos. nr. 2494/2005.
În această situație, față de prevederile art. 261 alin. (1) pct. 1 și art. 105 C.pr.civ., sancțiunea este nulitatea hotărârii, deoarece face imposibilă punerea în executare a hotărârii.
De asemenea a mai susținut pârâtul-recurent, că admițând apelul declarat de reclamanta B. M., tribunalul nu îl putea obliga pe apelantul T. V. la plata sultei în favoarea apelantei, calitatea părților fiind aceea de intimat și de apelant.
Încheierea pronunțată în temeiul art. 67310 alin. (1) C.pr.civ., în favoarea unuia dintre coproprietari, este o încheiere premergătoare, care nu întrerupe cursul judecății, conform art. 282 alin. (2) C.pr.civ., astfel că ea poate fi atacată numai odată cu fondul, așa cum s-a pronunțat și Curtea Constituțională prin decizia nr. 5.. Posibilitatea ca o persoană să aibă acces la justiție sub forma acțiunii sau a promovării căii de atac, nu poate fi decât în limitele prevăzute de lege, cu respectarea principiului legalității, care presupune că o cale de atac nu poate fi exercitată decât dacă este prevăzută de lege. Pe fondul litigiului, pârâtul-recurent a susținut că stabilirea valorii de circulație a bunului s-a făcut de către expertul V. V. la un cuantum mai mare decât anul 2007, pentru că acesta a evaluat și înbunătățirea adusă imobilului exclusiv de către pârât, constând în finisaje și instalații, în loc să evalueze momentul în care reclamanta a încetat să mai contribuie la finisarea imobilului. Examinând recursul, curtea reține următoarele: Prin decizia civilă nr. 1. din 15 martie 2011 a T.ui C., s-a admis apelul declarat de reclamanta B. M. și cererea de aderare la apelul reclamantei, formulată de pârâtul T. V. împotriva sentinței civile nr. 8705 din (...) a Judecătoriei C.-N. (în realitate împotriva sentinței civile nr. 472 din (...) a Judecătoriei G.), care a fost schimbată parțial în sensul atribuirii provizorii a imobilului construcție și teren situate în G., str. A. nr. 39, înscris în CF nr. 443 G., nr. top 498, în valoare de 81.453 euro în favoarea pârâtului-apelant, pe care l-a obligat să îi plătească reclamantei-apelante o sultă în sumă de 40.726,5 euro în termen de 3 luni, adică până la data de (...). Este adevărat că decizia a fost dată "cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare";, dar calea de atac este dată de lege, nu de judecător. Atribuirea provizorie a imobilului în litigiu la pârâtul-apelant, cu obligarea lui la plata sultei în sumă de 40.726,5 euro în favoarea reclamantei până la data de (...), s-a făcut de tribunal în baza art. 67310 alin.(1) C.pr.civ. Aflându-se în stadiul apelului, tribunalul s-a pronunțat printr-o decizie ce are aceeași natură juridică precum încheierea prevăzută de art. 67310 alin. (1) C.pr.civ., ce se pronunță în situația în care procesul de partaj se află pendinte pe rolul primei instanțe. Potrivit art. 282 alin.(2) C.pr.civ., împotriva încheierilor premergătoare, nu se poate face apel decât odată cu fondul, înafară de cazul când prin ele s- a interupt cursul judecății. Cum prin hotărârea pronunțată de tribunal și atacată de pârât nu s-a întrerupt cursul judecății, rezultă că recursul declarat împotriva acesteia este inadmisibil. Prin decizia Curții Constituționale nr. 5., s-a stabilit că întrucât în cazul art. 67310 C.pr.civ. nu s-au prevăzut dispoziții derogatorii, este evident că voința legiuitorului a fost aceea ca încheierea prin care instanța procedează la atribuirea provizorie a bunului să poată fi supusă căii de atac a apelului numai odată cu hotărârea asupra fondului. Așa fiind, în temeiul art. 137 alin.(1) coroborat cu art. 67310 alin.(1) C.pr.civ., se va admite excepția inadmisibilității recursului și în consecință, se va respinge ca inadmisibil recursul declarat de pârât împtoriva deciziei tribunalului. Având în vedere soluția ce urmează să fie pronunțată, aspectele referitoare la stadiul în care trebuia evaluată construcția, adică atunci când reclamanta a încetat să mai contribuie la favorizarea lui, urmează să fie analizate de către tribunal cu ocazia soluționării apelului pe fond. În ceea ce privește menționarea în dispozitivul deciziei recurate a sentinței civile nr. 8705 din (...) a Judecătoriei C.-N., în loc de sentința civilă nr. 472 din (...) a Judecătoriei G., curtea apreciază că este vorba de o simplă eroare materială, ce urmează să fie îndreptată din oficiu sau la cerere de instanța care a săvârșit-o. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E : Respinge ca inadmisibil recursul declarat de pârâtul T. V. împotriva deciziei civile nr. 1. din 15 martie 2011 a T.ui C., pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține. Decizia este irevocabilă. Dată și pronunțată în ședința publică din 12 octombrie 2011. Președinte Judecători Grefier T. D. T.-A. N. M.-C. V. M. T. Red.TD:(...) Dact.CC:(...)-2 ex. Jud.apel: O. C.T. A. F.D. Jud.fond:C. Stanila
| ← Decizia civilă nr. 55/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia civilă nr. 1742/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
