Decizia civilă nr. 1742/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURARI SOCIALE, PENTRU MINORI ȘI FAMI.
DOSAR NR. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 1742/R/2011
Ședința publică din 18 mai 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE:
JUDECĂTORI:
M.-C. V.
A. C.
T.-A. N.
GREFIER:
M. T.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta SC E. I. S., împotriva deciziei civile nr. 5. din 12 noiembrie 2010, pronunțată de
Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...), privind și pe reclamanții B. E., P. F., Ț.
S.-V., Ț. A., F. E.-A., F. E., M. D., S. S., C. I.-V., precum și pe pârâții P. M.
C.-N. și M. C.-N. PRIN P., având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal, la prima strigare a cauzei, se prezintă reprezentantul reclamanților-intimați B. E., P. F., Ț. S.-V., Ț. A., F. E.-A., F. E., M. D., S. S., C. I.-V., avocat S. C., lipsă fiind reprezentanta pârâtei- recurente SC E. I. S. și reprezentanții pârâților-intimați P. M. C.-N. și M. C.- N. prin P. C. este lăsată la a doua strigare pentru a da posibilitatea tuturor părților și reprezentanților acestora de a se prezenta la instanță.
La a doua strigare a cauzei, la apelul nominal se prezintă reprezentanta pârâtei-recurente SC E. I. S., avocat T. C. și reprezentantul reclamanților-intimați B. E., P. F., Ț. S.-V., Ț. A., F. E.-A., F. E., M. D., S. S., C. I.-V., avocat S. C., lipsă fiind reprezentanții pârâților-intimați P. M. C.-N. și M. C.-N. prin P.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este timbrat cu 9,5 taxă judiciară de timbru și 0,30 lei timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, reprezentantul reclamanților- intimați depune la dosar o notă de cheltuieli la care au fost anexate în copie chitanțe și facturi, iar reprezentanta pârâtei-recurente depune la dosar chitanța prin care se atestă plata onorariului avocațial.
Curtea, din oficiu, în temeiul prevederilor art. 137 alin. (1) Cod procedură civilă, invocă excepția prematurității acțiunii promovate de reclamanții B. E., P. F., Ț. S.-V., Ț. A., F. E.-A., F. E., M. D., S. S., C. I.-V., și acordă cuvântul asupra acesteia.
Totodată, în baza art. 137 alin. 1 Cod proc.civ. instanța invocă excepția inadmisibilității motivelor de recurs întemeiate pe prev. art. 1 din
Decretul nr. 31/1954, art. 1 din Protocolul nr. 1 la C. E. a D. O. și art. 14 din Legea nr. 31/1990, toate aceste temeiuri de drept invocate în susținerea recursului fiind arătate pentru prima dată în recurs.
Reprezentanta pârâtei-recurente pune concluzii în sensul admiterii acestei excepții, arătând că și la instanțele anterioare s-a invocat lipsa interesului legitim și actual, și consideră că într-adevăr date fiind lipsainteresului și stadiul edificării construcției (încă nefinalizată), această excepție este admisibilă.
Reprezentantul reclamanților-intimați înainte de a-și exprima punctul de vedere cu privire la excepția prematurității acțiunii introduse de reclamanți, solicită să se precizeze exact limitele ce vizează această excepție.
Întrebată fiind, reprezentanta pârâtei-recurente despre situația juridică a imobilului construcție, arată că acesta nici până în prezent nu este finalizat, se fac niște remedieri la acoperiș, nu există proces-verbal de luare în folosință și prin urmare nu este intabulat în cartea funciară. Precizează de asemenea că toate actele pe care le deține cu privire la construcție au fost depuse la dosar.
Față de precizarea făcut de reprezentanta pârâtei-recurente, instanța învederează că excepția prematurității vizează neintabularea construcției la momentul promovării acțiunii, precum și toate aspectele prevăzute de legislația în vigoare în materie de urbanism.
Reprezentantul reclamanților-recurenți, având în vedere că nu este o excepție de procedură, solicită instanței unirea acesteia cu fondul. Arată că acțiunea are două petite, primul petit vizează limitele dreptului de proprietate așa cum a fost stabilit prin autorizația de construire, iar cel de-al doilea petit vizează înscrierea în cartea funciară a construcției. Dispozițiile art. 109 alin. 2 Cod procedură civilă constituie sediul materiei pentru excepția prematurității. Dreptul reclamanților este actual, în aprecierea sa, hotărârea instanței de fond, la pagina 3 reține interesul promovării acțiunii. Dreptul de proprietate are o sferă de întindere determinată, limitata dreptul fiind stabilită de lege și de interferența cu drepturile recunoscute. Art. 44 alin. (7) din Constituția României prevede expres că dreptul de proprietate este supus sarcinilor privitoare la protecția mediului, asigurarea bunei vecinătăți precum și celelalte sarcini care revin potrivit legii sau obiceiului locului. Astfel, raporturile de vecinătate în care se află părțile le permit să ia orice măsură. În mod corect a reținut instanța de fond incidența prevederilor art. 311 din Legea nr. 350/2001, potrivit cărora dreptul de construire se acordă potrivit prevederilor legale, cu respectarea documentațiilor de urbanism și regulamentelor locale de urbanism aferente. Prin această dispoziție, legiuitorul a înțeles să aducă precizarea esențială potrivit căreia dreptul de construire nu este un drept care să derive fără nici o condiționare din dreptul de proprietate asupra terenului, ci dimpotrivă, este un drept care se acordă cu respectarea documentațiilor de urbanism și regulamentelor locale. Astfel că în mod corect s-a solicitat de către reclamanți înscrierea interdicției de apartamentare a imobilului construcție. Potrivit prevederilor art. 55 alin. 12 din Legea nr. 7. dreptul de proprietate se poate înscrie pe stadii de execuție. R. astfel că recurenta nu este împiedicată să înscrie supraedificatul, având în vedere că toate elementele principale care privesc structura construcției sunt realizate. Întrucât cauza se află în calea de atac a recursului, nici o chestiune de netemeinicie și nelegalitate nu pot fi preluate decât așa cum le-a reținut instanța de fond și apel. În concluzie, prevederile art. 111 Cod procedură civilă permit și constatarea existenței sau neexistenței unui drept, având în vedere cele anterior arătate, și dat fiind scopul acțiunii de a evidenția limitele de vecinătate, consideră că acțiunea nu este prematură, iar dreptul reclamanților este actual. Arată că susține această poziție și prin raportare la practica judiciară în materie depusă la dosar de fond, la paginile 212-220. Curtea, pune în vedere reprezentantului reclamanților-intimați să precizeze în mod tranșant dacă, în opinia sa, excepția lipsei de interes este irevocabil soluționată. Reprezentantul reclamanților-intimați arată că din punctul său de vedere excepția lipsei de interes invocată în prima instanță și soluționată în sensul respingerii acesteia a fost irevocabil soluționată, având în vedere că nici prin motivele de apel formulate împotriva sentinței primei instanțe și nici prin motivele de recurs, această excepție nu a mai fost invocată. Reprezentanta pârâtei-recurente arată că în aprecierea sa, această excepție nu a fost soluționată în mod irevocabil. Prevederile art. 109 Cod procedură civilă nu sunt aplicabile, în speță nu se pretinde un drept ci a se face ceva, care presupune încălcarea unui drept. Așa cum sunt formulate petitele acțiunii nu se pretinde un drept propriu. Sesizarea instanței se poate realiza în condiții speciale, după o procedură prealabilă, iar în speță nu este dovedită o intenție de apartamentare. La fila 2 din întâmpinare rezultă că din documentația tehnică depusă la dosar nu există intenția de apartamentare, astfel că nu se poate sancționa cineva pentru ceea ce ar putea face. Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului. Reprezentanta pârâtei-recurente susține recursul așa cum a fost formulat în scris, solicită admiterea acestuia, modificarea deciziei atacate, admiterea apelului și în consecință schimbarea în întregime a sentinței, în sensul respingerii acțiunii introductive de instanță, și obligarea reclamanților-intimați la plata cheltuielilor de judecată. Reprezentantul reclamanților-intimați solicită respingerea recursului ca nefondat, și pe cale de consecință menținerea deciziei recurate ca fiind deplin legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată potrivit dovezilor depuse la dosar. C U R T E A Prin Sentința civilă nr. 9277/(...), pronunțată în dosarul civil nr. 23.(...) al J. C.-N., a fost respinsă excepția lipsei de interes a reclamanților, invocată de pârâta S. „. I. S., ca neîntemeiată. A fost admisă cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții B. E., P. F., Ț. A., Ț. S.-V., F. E.-A., F. E., S. S., M. D. și C. I.-V., constatându-se că nu există dreptul de apartamentare cu privire la cele două locuințe unifamiliale cuplate, ce au fost autorizate prin A. de construire nr. 656/(...) spre a fi realizate asupra imobilului teren situat în municipiul C.-N., strada A. G. f.n., județul C., înscris în C.F. nr.1., nr.top.23018, fiecare locuință în parte fiind grevată de obligația de a nu fi împărțită sau apartamentată, regimul juridic și circulația acestora fiind afectate de funcțiunea de locuință unifamilială. Totodată, s-a dispus notarea în cartea funciară a inexistenței dreptului de împărțire în natură și apartamentare a construcțiilor menționate anterior, fiind obligată pârâta S. „. I. S. la plata cheltuielilor de judecată solicitate de reclamanți, în sumă de 4580 lei. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut următoarele: P. S. „. I. S. este proprietara unei suprafețe de teren de 484 mp. în C. B., strada A. G. f.n. pe care a edificat un imobil în temeiul autorizației de construcție nr. 656/(...), emisă în baza documentației tehnice anexate la filele 36-147. Reclamanții sunt proprietarii parcelelor învecinate cu terenul pârâtei, aspect ce nu a fost probat, dar a fost recunoscut de pârâta S. „. I. S. prin întâmpinarea depusă la dosar. Pe terenul din municipiul C.-N., C. B., în suprafață de 484 mp., înscris în C.F. nr. 2., pârâta a edificat un imobil compus din 2 locuințe cuplate amplasate pe 3 nivele. În fapt, cele 2 locuințe au fost edificate în așa fel încât, cu un minim de investiție (adăugarea unei uși la fiecare etaj) pot fi transformate în 6 unități locative distincte. Fiecare locuință unifamilială este amplasată pe 3 nivele. Prin amplasarea unei uși la fiecare nivel, accesul în „locuința unifamilială"; se poate transforma în acces în casa scării, iar la fiecare nivel există compartimentarea necesară unui apartament cu 2 camere, cu dependințe și acces la utilități. A. situație de fapt reiese din cercetarea la fața locului, fotografiile depuse de pârâta S. „. I. S. la dosarul cauzei și înregistrarea depusă de reclamantul P. F. În temeiul dispozițiilor art. 137 Cod procedură civilă, instanța s-a pronunțat mai întâi cu privire la excepția lipsei de interes invocată de pârâta S. „. I. S., reținând că excepția lipsei de interes este o excepție de fond, absolută și peremptorie a cărei soluționare presupune verificarea folosului practic, imediat, pe care îl are o parte pentru a justifica punerea în mișcare a procedurii judiciare. Prin impunerea condiției interesului în litigiile civile se urmărește evitarea unor litigii lipsite de utilitate pentru reclamant. A. în vedere că reclamanții sunt proprietarii terenurilor învecinate, instanța a reținut că interesul promovării acțiunii este de a proteja valoarea proprietăților lor și condițiile în care locuiesc sau vor locui, parametrii ce ar fi afectați prin edificarea unui imobil cu mai multe apartamente în zonă. De aceea, instanța a respins excepția lipsei de interes ca neîntemeiată. Cu privire la excepția nelegalei timbrări a cererii de chemare în judecată, instanța a reținut că a fost invocată de pârâta prin concluziile scrise. Față de prevederile art. 111 cod civil și având în vedere taxa de timbru depusă de reclamanți la dosar, instanța nu a apreciat necesar a redeschide dezbaterile cu privire la acest aspect, deoarece ar fi tergiversat inutil soluționarea cauzei. Pe fondul cauzei, instanța a reținut că obiectul cererii de chemare în judecată este determinarea limitelor pe care le presupune dreptul de proprietate prin construire, dobândit de S. „. I. S. asupra imobilului edificat în C.-N., strada A. G. Conform prevederilor art. 480 Cod civil „. este dreptul ce are cineva dea se bucura și dispune de un lucru în mod absolut, însă în limitele determinate de lege";. Așadar, legiuitorul poate impune anumite restricții în exercițiul dreptului de proprietate, atunci când este nevoie de protecția sau realizarea unor obiective de interes general, sau din alte rațiuni. Limitele exercițiului prerogativelor dreptului de proprietate trebuie să fie expres prevăzute și să asigure un just echilibru între interesul proprietarului și interesul general. Prin Legea nr. 350/2001, ce are ca scop de interes general gestionarea teritoriului României, s-au stabilit anumite limite ale dreptului de proprietate prin documentațiile de amenajare a teritoriului și urbanism. Obiectivele principale ale amenajării teritoriului sunt stabilite de art. 9 din Legea nr. 350/2001, respectiv: a) dezvoltarea economică și socială echilibrata a regiunilor și zonelor, cu respectarea specificului acestora; b)îmbunătățirea calității vieții oamenilor și colectivităților umane; c) gestionarea responsabilă a resurselor naturale, cu protecția mediului și a peisajului cultural; d) utilizarea rațională a teritoriului; e) conservarea și dezvoltarea diversității culturale. Obiectivele activității de urbanism sunt stabilite în art. 13 din același act normativ, și sunt următoarele: a) îmbunătățirea condițiilor de viața prin eliminarea disfuncționalităților, asigurarea accesului la infrastructuri, servicii publice și locuințe convenabile pentru toți locuitorii; b) crearea condițiilor pentru satisfacerea cerințelor speciale ale copiilor, vârstnicilor și ale persoanelor cu handicap; c) utilizarea eficienta a terenurilor, în acord cu funcțiunile urbanistice adecvate; extinderea controlată a zonelor construite; d) protejarea și punerea în valoare a patrimoniului cultural construit și natural; e) asigurarea calității cadrului construit, amenajat și plantat din toate localitățile urbane și rurale; f) protejarea localităților împotriva dezastrelor naturale. Planul urbanistic zonal este, conform art. 47 din lege, instrumentul de planificare urbană de reglementare specifică, prin care se coordonează dezvoltarea urbanistică integrată a unor zone din localitate, caracterizate printr-un grad ridicat de complexitate sau printr-o dinamică urbană accentuată. Planul urbanistic zonal asigură corelarea programelor de dezvoltare urbană integrată a zonei cu Planul urbanistic general. Planul urbanistic zonal cuprinde reglementări asupra zonei referitoare la: a) organizarea rețelei stradale; b) organizarea arhitectural-urbanistica în funcție de caracteristicile structurii urbane; c) modul de utilizare a terenurilor; d) dezvoltarea infrastructurii edilitare; e) statutul juridic și circulația terenurilor; f) protejarea monumentelor istorice și servituți în zonele de protecție ale acestora. Planul urbanistic zonal face pare din documentațiile de urbanism reglementate în secțiunea 3-a din Legea nr. 350/2001. Aceste documentații „au caracter de reglementare specifica șistabilesc reguli ce se aplica direct asupra localităților și părților din acestea pana la nivelul parcelelor cadastrale, constituind elemente de fundamentare obligatorii pentru eliberarea certificatelor de urbanism"; (art. 44). Certificatul de urbanism este actul de informare cu caracter obligatoriu prin care autoritatea administrației publice județene sau locale face cunoscute regimuljuridic, economic și tehnic al imobilelor și condițiile necesare în vederea realizării unor investiții, tranzacții imobiliare ori a altor operațiuni imobiliare, potrivit legii (art. 29). Potrivit dispozițiilor art. 49 alin. 3 din Legea nr. 350/2001, după aprobare, planul urbanistic general, planul urbanistic zonal și planul urbanistic de detaliu, împreună cu regulamentele locale de urbanism aferente sunt opozabile în justiție iar conform art. 31¹ din O.G. nr. 27/2008 dreptul de construire se acordă potrivit prevederilor legale cu respectarea documentațiilor de urbanism și regulamentelor locale de urbanism aferente. În considerarea acestor prevederi legale, având în vedere certificatul de urbanism nr. 3838/(...), planul urbanistic de detaliu aprobat pentru zona în cauză prin H. nr. 3. și documentația tehnică depusă la filele 38-147 în baza cărora s-a emis autorizația de construcție, instanța a reținut că terenul pe care s-a construit face parte din zona locuințe individuale și colective mici cu max. P+2. Chiar dacă potrivit regimului juridic al acestei zone, pe o parcelă se pot edifica maxim 6 unități locative după cum susține pârâta, autorizația de construire a pârâtei a fost emisă având în vedere specificul parcelei pecare urma să se construiască și întinderea acestei suprafețe. Suprafața de 484 mp. nu este corespunzătoare pentru a susține 6 apartamente, pentru considerentele arătate de pârâtul P. M. C.-N., respectiv, lipsa locurilor de parcare, a locurilor de joacă, a spațiului verde corespunzător. P. era ținută a construi cu respectarea acestei autorizații 2 unități locative, iar transformarea edificiului în imobil cu 6 apartamente este de natură a aduce atingere dreptului de proprietate al reclamanților prin prisma raporturilor de vecinătate. Fapta pârâtei care a edificat imobilul în așa fel încât să poată fi transformat în 6 unități locative, după cum reiese din situația de fapt prezentată, este de natură a aduce atingere scopului urmărit de legiuitor prin dispozițiile legislației urbanistice (anterior menționate) și se înscrie în sfera ilicitului civil. E.-și locuințele în acea zonă, reclamanții au avut în vedere specificul ei rezidențial, confortul și siguranța pe care o oferă prin amplasarea în afara aglomerației urbane. Prin împărțirea imobilului vecin edificat de pârâta în 6 apartamente, reclamanții ar fi grav prejudiciați, deoarece zona în care locuiesc s-ar aglomera, accesul la locuințele lor, care în prezent se realizează printr-un drum îngust, ar fi îngreunat datorită lipsei locurilor de parcare pentru cele 6 apartamente. Pe de altă parte, constatarea inexistenței dreptului de apartamentare nu este de natură a aduce o atingere dreptului de proprietate al pârâtei, deoarece, în mod legal, pârâta a dobândit prin construire dreptul de proprietate asupra a 2 locuințe unifamiliale cuplate. În ceea ce privește eventualitatea necesității partajării imobilului în viitor, invocată de pârâtă, aceasta este o situație pur ipotetică, deoarece partajul în natură poate fi efectuat doar în măsura în care reglementările urbanistice ale zonei permit acest lucru. Pentru aceste considerente, instanța a admis petitul întâi din cererea de chemare în judecată formulată de reclamanți. În temeiul dispozițiilor art. 38 Legea nr. 7. s-a dispus înscrierea în cartea funciară a inexistenței dreptului de împărțire în natură și apartamentare a construcțiilor susmenționate. În temeiul art. 274 alin. 1, pârâta S. „. I. S. fiind în culpă procesuală, a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată solicitate de reclamanți, în sumă de 4580 lei. Prin decizia civilă nr. 5./(...) a T.ui C. s-a respins ca nefondat apeluldeclarat de pârâta S. „. I. S., împotriva Sentinței civile nr. 9277/(...), pronunțată în dosarul civil nr. 23.(...) al J. C.-N., care a fost păstrată în întregime. A fost obligată apelanta să plătească intimaților P. F., C. I.-V., F. E., M. D., S. S., Ț. A., Ț. S.-V., F. E.-A. suma de 900 lei, cheltuieli de judecată în apel, respectiv suma de 200 lei intimatului de rândul 1, câte 100 lei intimaților de rândul 2 - 8 indicați mai sus. Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut următoarele: Cât privește motivul de apel privind nelegala timbrare a cererii de chemare în judecată, tribunalul a constatat că acest motiv este neîntemeiat, obiectul cererii de chemare în judecată nefiind evaluabil în bani, iar taxa de timbru datorată, în sumă de 19 lei, precum și timbrul judiciar de 0,3 lei, au fost depuse la fila 29 din dosarul de fond. În ceea ce privește fondul cauzei, tribunalul a constatat că sentința atacată este legală și temeinică, prima instanță aplicând în mod corect legea la starea de fapt reținută pe baza probelor administrate în cauză. Astfel, în mod corect s-a reținut că, date fiind autorizația de construire ce a fost eliberată pârâtei, pentru edificarea a două locuințe unifamiliale, specificul și suprafața de doar 484 mp a parcelei pe care a construit pârâta, certificatul de urbanism, precum și planul urbanistic de detaliu aprobat pentru zona în cauză, nu este admisibilă apartamentarea celor două locuințe ridicate de pârâtă. În plus s-a reținut că prevederile HCL nr. 792/(...), invocate de apelant, prin care a fost aprobat planul urbanistic general, au caracter general și nu pot decât să completeze prevederile speciale ale planului urbanistic de detaliu, acesta aplicându-se cu prioritate, în baza principiuluispecialia generalibus derogant. În ceea ce privește motivul de apel privind inexistența cărții funciare a construcției, invocat de apelantă împotriva soluției primei instanțe, care a dispus înscrierea în cartea funciară a inexistenței dreptului la apartamentare, tribunalul a reținut că nici acest motiv nu este întemeiat, întrucât înscrierea în cartea funciară s-a dispus în mod legal, în baza art. 38 din Legea 7., urmând, desigur, ca operațiunea efectivă de înscriere să se facă doar dacă există carte funciară. Față de reglementarea L. 7., nu se poate reține, astfel cum a invocat apelanta, că notarea în cartea funciară ar înlătura prevederile art. 480 și art. 728 Cod civil, întrucât prin înscrierea dispusă de către prima instanță nu se aduce nici o atingere dreptului de proprietate pe care pârâta îl deține în prezent asupra terenului și asupra celor două locuințe ridicate în conformitate cu autorizația de construire emisă. De asemenea, nici motivul de apel privind lipsa calității procesuale pasive a primarului municipiului C.-N. nu a putut fi reținut, câtă vreme în cauză s-a discutat despre construcția edificată în baza unei autorizații de construire emisă de acest pârât. În plus, s-a constatat că admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a primarului nu ar duce la schimbarea soluției primei instanțe față de apelanta pârâtă, ci doar la respingerea acțiunii reclamanților față de primar. În măsura menținerii soluției de admitere a acțiunii față de pârâta apelantă, acest motiv de apel nu prezintă nici un interes practic pentru apelantă. Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termen legal pârâta, solicitând admiterea, modificarea deciziei pronunțate în apel, în sensul admiterii apelului și schimbării în întregime a sentinței civile nr. 9. a J. C.-N. în sensul respingerii ca inadmisibilă în principal și ca nefondată în subsidiar, a acțiunii reclamanților, cu obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de cele trei faze procesuale. În motivarea recursului pârâta a invocat următoarele: Decizia pronunțată în apel vine în totală contradicție atât cu prevederile de drept intern, cât și cu cele ale dreptului internațional. În prezentul litigiu reclamanții nu menționează drepturile subiective cu caracter patrimonial sau nepatrimonial, care le-au fost încălcate de către pârâtă, astfel încât să poată pretinde un drept împotriva acesteia în conformitate cu art. 109 Cod proc.civ. Prin acțiunea introductivă reclamanții au invocat necesitatea menținerii caracterului rezidențial al zonei în care locuiesc și unde pârâta aedificat imobilul în litigiu și a menținerii unui cadrul confortabil și sigur fără a se produce o aglomerare în zonă. Reclamanții nu au precizat însă și ce drepturi încălcate deja de către pârâtă sunt pretinse a fi respectate de către aceasta, astfel încât hotărârea judecătorească să readucă starea de legalitate între părți, acțiunea fiind în aceste condiții inadmisibilă. Acțiunea reliefează reaua credință în exercitarea de către reclamanți a drepturilor procesuale, în discordanță cu dispozițiile art. 1 din Decretul nr. 31/1954. Exercitarea dreptului de proprietate al reclamanților nu trebuie să aibă ca și consecință restrângerea dreptului de proprietate al pârâtei. P. a procedat la construirea pe proprietatea sa a unui imobil mai mare, cu respectarea tuturor reglementărilor urbanistice, simpla invocare a posibilității de apartamentare nefiind suficientă în antrenarea răspunderii civile a pârâtei în cauză. O eventuală apartamentare a construcției proprietatea pârâtei nu ar conduce la modificarea parametrilor urbanistici ai imobilului proprietatea sa în ansamblu. Modalitatea în care reclamanții au înțeles să uzeze de dreptul lor de vecinătate cu pârâta și faptul că instanța a admis solicitarea lor, reprezintă o ingerință în dreptul de proprietate al pârâtei prin impunerea unei sarcini excesive acesteia, fără nicio despăgubire și fără nicio justificare actuală și produsă. Se încalcă în acest fel atât art. 1 din Protocolul nr. 1 la C. E. a D. O., cât și art. 14 al Convenției, producând-se o discriminare derivată din dimensiunile actuale ale construcției proprietatea pârâtei. P. a invocat inadmisibilitatea dovedirii unui fapt negativ, precum și notarea în cartea funciară a inexistenței unui drept. Prin admiterea acțiunii au fost încălcate dispozițiile legale în materia interdicției restrângerii dreptului de folosință și de exercițiu, precum și a dreptului și a libertății de asociere, consacrate de art. 6 din Decretul nr. 31/1954, Legea nr. 31/1990, dispozițiile constituționale și cele ale Convenției. Societatea comercială pârâtă are dreptul de a-și modifica structura internă prin modificarea structurii asociaților și activelor. În ce privește chemarea în judecată a pârâților M. C.-N. și P. municipiului C.-N., pârâta a reiterat excepția lipsei calității procesuale pasive a acestora, arătând că aceștia nu dețin nici un drept real asupra imobilului care să fie în legătură cu drepturile ce fac obiectul litigiului. Drepturile de supraveghere a peisajului urban și de urmărire a acțiunilor proprietarilor, în legătură cu respectarea reglementărilor urbanistice, sunt reglementate expres de lege și pot fi exercitate doar în anumite limite, în momentul în care există fapte ce urmează a fi sancționate. Hotărârile instanțelor de fond încalcă și dispozițiile art. 480 C. civil și ale celor în materia sistării indiviziunii, prevederi care nu se pot aplica discriminatoriu, în funcție de tipul proprietarului sau al vecinătăților. Proprietarul, în speță o societate comercială, are libertatea de a proceda cu bunul său în orice mod legal, fără a aduce atingere drepturilor subiective ale reclamanților. Prin întâmpinarea formulată (f. 22-26), intimații au solicitat respingerearecursului ca nefondat și obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată. În susținerea întâmpinării, au arătat că recurenta nu a indicat motivele de recurs, criticile aduse deciziei pronunțate în apel nefiind încadrate într-unul dintre motivele prev. de art. 304 Cod proc.civ. Acțiunea promovată de reclamanți nu se întemeiază pe instituția răspunderii civile delictuale, astfel că sunt străine pricinii criticile referitoare la inexistența premiselor de antrenare a acestui tip de răspundere. Condițiile de exercitare a acțiunii civile au fost cercetate de către instanța de fond, iar întrunirea elementelor necesare promovării și susținerii acțiunii nu au făcut obiectul apelului declarat de către pârâtă. H. instanței de fond nu a fost criticată în apel din această prismă, astfel încât recurenta nu poate formula, în recurs, o astfel de critică, prin omiterea unei căi de atac. Prin acțiunea promovată, s-a pus în discuție stabilirea întinderii dreptului și limitelor acestuia, nu limitarea sau restrângerea unor drepturi. În afirmarea interesului procesual reclamanții au invocat drepturile legal recunoscute în favoarea lor, făcând trimitere la art. 12 și 13 din Legea nr. 350/2001. Criticile vizând existența unei discriminări în ceea ce privește dreptul de proprietate, încălcarea art. 480 sau 728 C. civil și pretinsa limitare a dreptului de folosință ori a celui de exercițiu, nu sunt fondate. Lipsa existenței dreptului de împărțire în natură a unui bun imobil, nu reprezintă o lipsire de dreptul de proprietate, proprietarul bucurându-se pe deplin de toate atributele conferite de acesta. I. împărțirii în natură, faptică sau juridică, semnifică doar că atributele dreptului de proprietate să fie exercitate asupra și în legătură cu bunul în întregul său și nu cu privire la părți ale acestuia. Admiterea acțiunii nu contravine art. 728 C. civil, neavând semnificația unei negări a posibilității de ieșire din indiviziune, în ipoteza nașterii unei stări de coproprietate. Potrivit hotărârilor instanțelor de fond, doar împărțirea în natură a bunului nu poate fi primită, neexistând nici un impediment pentru alte modalități de partajare. Dreptul de proprietate are o sferă și întindere determinată, limita dreptului fiind stabilită de către lege, precum și de interferența cu drepturile recunoscute legal altor persoane. Dreptul recunoscut de a construi și dreptul dobândit prin construire, trebuie să fie legal dobândit și exercitat în limitele recunoscute, cu respectarea condițiilor în care a fost recunoscut și cu condiția asigurării bunei vecinătăți. Documentațiile urbanistice aplicabile, precum și funcțiunile autorizate, reprezintă sarcini în ceea ce privește exercitarea dreptului de proprietate. În acest sens, intimații au invocat decizia nr. 409/2005 a Curții Constituționale și art. 1 pct. 2 din Protocolul adițional la C. pentru Apărarea D. O. și a Libertăților Fundamentale. Limita și întinderea dreptului pârâtei este legată de modalitatea și condițiile în care a fost dobândit și recunoscut dreptul de construire, în acest sens fiind art. 311 din Legea nr. 350/2001. Dreptul de construire este un drept care se acordă cu respectarea documentațiilor de urbanism și regulamentelor locale și trebuie exercitat în limitele recunoașterii, potrivit autorizației de construire eliberate. În susținerea acestei afirmații intimații au invocat decizia nr. 846/2007 a Curții Constituționale. Recurentei i-a fost atribuit dreptul de construire pentru edificarea pe terenul proprietatea sa a două locuințe unifamiliale, într-o zonă cu construcții cu același specific. Prin HCL nr. 3. și documentația tehnică de autorizare a lucrărilor de construire s-a aprobat funcțiunea determinată „două locuințe unifamiliale cuplate";. În speță, prin autorizația de construire eliberată, s-a autorizat edificarea unor construcții cu o funcțiune determinată, de locuință familială și nu de locuință colectivă. Pe baza proiectului nu era posibilă autorizarea mai multor unități locative, ceea ce a trage concluzia că nu există dreptul de apartamentare a construcției autorizate. Cercetarea la fața locului a dovedit că a fost pregătită deja deturnarea scopului actului administrativ, fiind realizată partajarea faptică, apartamentarea fiecăreia dintre cele două construcții autorizate, prin simpla amplasare a unei uși de acces la fiecare nivel, fiind astfel desocotite documentațiile de urbanism. Analizând recursul formulat, curtea constată că acesta este fondat, urmând a fi admis pentru următoarele considerente și în următoarele limite: La termenul de judecată din (...) instanța din oficiu a invocat excepția prematurității promovării acțiunii, raportat la împrejurarea că imobilul construcție cu privire la care reclamanții au solicitat constatarea inexistenței dreptului de apartamentare sau împărțire în natură nu este intabulat în cartea funciară, precum și la legislația în materie de urbanism. Invocarea acestei excepții s-a impus raportat la împrejurarea că excepția lipsei interesului promovării acțiunii invocată în fața primei instanțe a fost respinsă, iar pârâta prin apelul promovat împotriva sentinței nu a criticat modalitatea de soluționare a acestei excepții, criticile formulate în recurs pe acest aspect fiind inadmisibile, pârâta invocându-le omisso medio. De aceeași omisiune de invocare în apel sunt afectate și criticile din recurs care vizează încălcarea art. 1 din Decretul nr. 31/1954, art. 1 din Protocolul nr. 1 la C. E. a D. O. și art. 14 al Convenției și Legea nr. 31/1990, toate aceste temeiuri cu privire la care pârâta susține că au fost încălcate de către instanțele de fond fiind arătate pentru prima dată în recurs, consecința fiind aceea a inadmisibilității. Prin urmare, motivele de recurs grefate pe aceste temeiuri și apărările intimaților față de acestea vor fi înlăturate din cadrul analizei recursului. Prin urmare, recursul va fi analizat prin prisma excepției prematurității acțiunii invocată din oficiu de către instanță și a excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâților M. C.-N. și P. municipiului C.- N., invocată de către pârâtă, atât în fața primei instanțe și în cadrul motivelor de apel, cât și în cadrul motivelor de recurs. Curtea apreciază că acțiunea promovată de către reclamanți având ca obiect constatarea inexistenței dreptului de apartamentare sau împărțire în natură a celor două locuințe unifamiliale cuplate, edificate în baza autorizației de construire nr. 6., pe terenul în suprafață de 484 mp, situat în C.-N., str. A. G. FN, înscris în CF nr. 1. C., nr. top 23018 și notarea în CF a inexistenței dreptului de împărțire în natură și apartamentare, este prematură, pentru următoarele considerente: P. SC E. S. a edificat construcția în baza autorizației de construire nr. 656/(...) emisă de P. municipiului C.-N. (f. 34 dosar fond), act în baza căruia s-a autorizat executarea lucrărilor de construire pentru două locuințe unifamiliale cuplate, cu regim de înălțime P+E+M pe terenul în suprafață de 484 mp, situat în C.-N., str. A. G. FN, înscris în CF nr. 1. C., nr. top / cad. 23018. Din adresa nr. 157554/43/(...) emisă de C. T. de A. a T. și de U. din cadrul C. Local al municipiului C.-N. (f. 87 dosar fond), comunicată pârâtei, acesteia i s-a adus la cunoștință că referitor la documentația pârâtei pentru construire clădire locuință din două unități locative cuplate, P+E+M, str. A. G. FN, s-a constatat în urma analizării acesteia că propunerea se încadrează în reglementările PUD locuințe, beneficiar Ț. S., aprobat cu HCL nr. 3. privind circulațiile și alinierea (urmează mențiuni care nu prezintă interes în soluționarea litigiului). În finalul aceleiași adrese s-a adus la cunoștința pârâtei că nu este necesară emiterea unui aviz al CTATU și în conformitate cu prevederile art. 31.2 și art. 32.2 din OG nr. 27/2008, se poate întocmi documentația tehnică în vederea obținerii autorizației de construire. Reiese din conținutul acestei adrese că pârâta nu a deținut un PUD propriu, cel care a stat la baza documentației tehnice și autorizației de construire fiind cel adoptat prin H. nr. 3. a C. Local al municipiului C.-N., în baza căruia s-a aprobat PUD pentru beneficiarii Ț. S. și Ț. A.. Din certificatul de urbanism nr. 3838/(...) emis ca urmare a cererii pârâtei SC E. I. S. (f. 83-84 dosar fond), reiese că la emiterea acestuia a stat tot PUD al beneficiarilor Ț. S. și A., la regimul economic, destinația zonei precizându-se că terenul pe care urmează să se edifice construcția de către pârâtă utilizările admise sunt locuințe individuale și colective mici cu maxim P+2 niveluri, în regim de construire înșiruit, cuplat sau izolat. Întrucât pârâta a fost autorizată să edifice două locuințe unifamiliale cuplate, din coroborarea conținutului tuturor actelor arătate anterior, reiese că acesteia i s-a recunoscut dreptul de a construi în zonă o locuință colectivă mică, cu regim de înălțime P+E+M. Reclamanții din prezentul litigiu nu au atacat în instanță autorizația de construire eliberată reclamantului, care, potrivit celor anterior arătate, a avut la bază un PUD emis altor proprietari din zonă, care în prezentul litigiu au calitatea de reclamanți. Prin urmare, referitor la legalitatea acestei autorizații, operează prezumția potrivit căreia aceasta a fost emisă cu respectarea art. 311 alin. 1 din Legea nr. 350/2001. Potrivit HCL al municipiului C.-N. nr. 6., locuința colectivă mică este cea edificată pe regim de înălțime de P+2 E, ceea ce se încadrează în construcția cu privire la care pârâta a fost autorizată să o edifice, aceasta fiind conform autorizației de construire, pe regim de înălțime P+E+M. Reiese deci că pârâta a edificat construcția cu privire la care reclamanții solicită în cadrul prezentului litigiu constatarea inexistenței dreptului de a fi apartamentată, în baza unei autorizații de construire care nu a fost contestată de către nicio persoană, operând prezumția că aceasta a fost emisă cu respectarea tuturor normelor legale de urbanism. Înșiși reclamanții intimați au arătat prin întâmpinarea formulată în recurs că dreptul de construire este recunoscut proprietarului în acord și în limitele documentațiilor de urbanism și trebuie exercitat în limitele recunoașterii, potrivit autorizației de construire eliberată. Prin neatacarea acestui act reclamanții au acceptat faptul că cel puțin până în prezent construcția edificată de pârâtă, compusă din două locuințeunifamiliale cuplate respectă această autorizație, în privința căreia, la rândul său, operează prezumția că a fost emisă cu respectarea cerințelor legale în materie de urbanism. E. nelegalități viitoare, presupuse de către reclamanți, nu pot fi supuse controlului judiciar înainte ca acestea să se producă, să existe în mod concret, să producă efecte, astfel încât să fie susceptibile de a fi analizate și sancționate pe cale judecătorească. În prezent, așa cum a rezultat din întreaga probațiune administrată în fața primei instanțe, inclusiv din procesul verbal de cercetare la fața locului, așa cum înșiși reclamanții nu contestă, construcția edificată de către pârâtă este compusă din două locuințe unifamiliale cuplate. O eventuală apartamentare sau împărțire în natură presupune cu necesitate obținerea unei noi autorizații de construire, întrucât în conformitate cu dispozițiile art. 3 lit. a din Legea nr. 50/1991, o astfel de operațiune este supusă în mod obligatoriu autorizării prealabile, operațiunea de apartamentare a unui imobil în mai multe unități locative nefiind susceptibilă de a fi încadrată în categoria de lucrări exceptate de la obligativitatea obținerii autorizației de construire, prev. de art. 11 lit. m din același act normativ (lucrări de compartimentare provizorie nestructurate). Potrivit afirmației pârâtei, până în prezent nu a solicitat emiterea unei astfel de autorizații de apartamentare a construcției în mai multe unități locative decât cele două care au fost deja autorizate. În absența unui atare demers, acțiunea reclamanților este în mod evident prematură. Numai în ipoteza în care un astfel de demers s-ar concretiza, reclamanții ar avea posibilitatea de a se prevala de un drept născut și actual în a promova, la rândul lor, demersuri având ca finalitate împiedicarea pârâtei de a face o astfel de împărțire. Întrucât în prezent reclamanții nu pot invoca un drept propriu care deja le este încălcat prin conduita pârâtei, pretinzând de la aceasta respectarea acelui drept, demersul judiciar al reclamanților în prezentul litigiu este prematur. Prematuritatea afectează și cererea acestora de notare în Cf a inexistenței dreptului de împărțire în natură și apartamentare a construcției, pentru aceleași considerente care vizează cererea de constatare a inexistenței dreptului de apartamentare sau împărțire în natură a construcției, astfel încât în baza art. 312 alin. 1, art. 304 pct. 9 Cod proc.civ., recursul pârâtei va fi admis, decizia pronunțată în apel modificată în sensul că se va admite apelul declarat de aceeași pârâtă împotriva hotărârii primei instanțe, care va fi schimbată, în sensul respingerii acțiunii ca prematură, în urma admiterii acestei excepții în baza art. 137 alin. 1 raportat la art. 109 alin. 1 Cod proc.civ. În ceea ce privește împrocesuarea în cadrul prezentului litigiu a pârâților M. C.-N. și P. municipiului C.-N., curtea apreciază că excepția lipsei calității procesuale pasive a acestora este incidentă în cauză, impunându-se, în temeiul art. 312 alin. 1, art. 304 pct. 9 raportat la art. 137 alin. 1 Cod proc.civ., admiterea recursului și modificarea deciziei pronunțate în apel în sensul respingerii acțiunii față de aceștia ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă. Calitatea procesuală pasivă vizează identitatea între persoana pârâtului și cel despre care se pretinde că este obligat în raportul juridic dedus judecății. Raportat la obiectul cererii de chemare în judecată, este de observat că reclamanții nu au nicio pretenție de a da, a face sau a nu face de la cei doi pârâți, nu impută acestora nicio conduită susceptibilă de a fi sancționată, iar între părți să fie readusă starea de legalitate prin intermediul unei hotărâri judecătorești. Împrejurarea că pârâtul P. municipiului C.-N. este emitentul autorizației de construire în baza căreia s-a edificat imobilul construcție de către pârâtă, nu este suficientă pentru a-l atrage pe acesta în prezentul cadru procesual în condițiile în care obiectul acestuia nu vizează contestarea legalității autorizației de construire. În baza art. 274 alin. 1 Cod proc.civ., intimații B. E., P. F., Ț. S.-V., Ț. A., F. E.-A., F. E., M. D., S. S., C. I.-V. vor fi obligați să plătească recurentei suma de 6521,3 lei cheltuieli de judecată parțiale în fond și cheltuieli de judecată în apel și recurs, reprezentând: cheltuieli de judecată în sumă de 5000 lei, reprezentând onorariu avocat în fața primei instanțe (f. 264 dosar fond). Costul total al acestui onorariu a fost de 20.000 lei, însă în funcție de valoarea și complexitatea litigiului, curtea va face, în privința acestui onorariu aplicarea art. 274 alin. 3 Cod proc.civ., reducându-l la 5000 lei, sumă apreciată ca suficientă raportat la cele două criterii. În apel cheltuielile de judecată au constat în taxă judiciară de timbru 10 lei și timbru judiciar 1,5 lei, iar în recurs taxă judiciară de timbru în cuantum de 9,5 lei, timbru judiciar 0,3 lei (f. 27) și onorariu avocat în sumă de 1500 lei - chitanța nr. 190/(...) emisă de C. A. T. C. - toate aceste sume urmând a fi acordate integral. PENTRU ACESTE M.IVE ÎN NUMELE L. D E C I D E Admite recursul declarat de pârâta SC E. I. S. împotriva deciziei civile nr. 5. din 12 noiembrie 2011 a T.ui C. pronunțată în dosar nr. (...) pe care o modifică în sensul că admite apelul declarat de aceeași pârâtă împotriva sentinței civile nr. 9277/(...) a J. C.-N., pe care o schimbă în sensul că respinge ca prematură acțiunea reclamanților B. E., P. F., Ț. S.-V., Ț. A., F. E.-A., F. E., M. D., S. S., C. I.-V. și I. D. Respinge acțiunea acelorași reclamanți formulată împotriva pârâților M. C.-N. și P. municipiului C.-N., ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă. Obligă intimații B. E., P. F., Ț. S.-V., Ț. A., F. E.-A., F. E., M. D., S. S., C. I.-V. și I. D. să plătească recurentei suma de 6521,3 lei cheltuieli de judecată parțiale în fond și cheltuieli de judecată în apel și recurs. Decizia este irevocabilă. Dată și pronunțată în ședința publică din 18 mai 2011. PREȘEDINTE JUDECĂTORI M. C. V. A. C. T. A. N. GREFIER M. T. Red. MV dact. GC 2 ex/(...) Jud apel: A.A.M., O.R.Ghișoiu
| ← Decizia civilă nr. 3543/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia civilă nr. 3493/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
