Decizia civilă nr. 3545/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 3545/R/2011
Ședința publică din data de 12 octombrie 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE:
T. D. - președintele Secției I civilă
JUDECĂTORI:
T.-A. N.
M.-C. V.
GREFIER:
M. T.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta M. D., împotriva sentinței civile nr. 295 din 25 martie 2011, pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosar nr. (...), privindu-l și pe pârâtul S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - D. C., având ca obiect despăgubiri în baza L. nr. 2..
Dezbaterea în fond a cauzei a avut loc în ședința publică din data de 5octombrie 2011, când părțile prezente au pus concluzii care au fost consemnate în încheierea ședinței publice din aceeași dată, încheiere careface parte integrantă din prezenta hotărâre.
C U R T E A,
Prin acțiunea civilă înregistrată sub nr. 2644/117 din 16 aprilie 2010 la Tribunalul Cluj, reclamanta M. D. l-a chemat în judecată pe pârâtul S. R. prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța, să constate caracterul politic al condamnării pronunțate prin sentința nr. 302 din (...) a T.ui Militar Teritorial al Orașului Stalin în deplasarea la D. în dosarul nr. 201/1955 în privința antecesorului C. V., pentru infracțiunea de activitate intensă contra clasei muncitoare și mișcării revoluționare, precum și caracterul politic al măsurii administrative de confiscare a averii condamnatului; să dispună obligarea pârâtului la plata în favoarea reclamantei a sumei de 415.000 lei, reprezentând despăgubiri pentru prejudiciile morale suferite ca urmare a condamnării politice a antecesorului ei C. V., aferente unei perioade de 2 ani și 10 luni închisoare; cu cheltuieli de judecată.
Prin sentința civilă nr. 295 din 25 martie 2011 a T.ui C., s-a admis excepția prescripției dreptului la acțiune invocată din oficiu de instanță și în consecință, s-a respins acțiunea civilă modificată, intentată de reclamanta M. D. în contradictoriu cu pârâtul S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice, având ca obiect despăgubiri, ca fiind prescrisă.
S-a respins cererea având ca obiect constatarea caracterului politic al condamnării antecesorului reclamantei C. V.
S-a respins cererea având ca obiect obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că în ceea ce privește constatarea caracterului politic al condamnării antecesorului C. V. prin sentința nr. 302 din (...) pronunțată în dosarul nr. 201/1955 al T.ui Militar
Teritorial al Orașului Stalin în deplasare la D., la pedeapsa de 3 ani detenție riguroasă pentru crima de activitate intensă contra clasei muncitoare și mișcării revoluționare, prevăzută de art. 1921 alin. (3) Cod penal, față de prevederile art. 1 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 2. constituie de drept condamnări cu caracter politic, astfel că nu se impune constatarea acestui caracter de către instanța de judecată. Capătul de cerere întemeiat pe dispozițiile art. 998-999 cod civil privind obligarea la plata sumei de 415.000 lei pentru prejudiciul moral suferit de antecesorul reclamantei prin condamnare, a fost respins ca prescris, raportat la prevederile art. 8 din Decretul nr. 167/1958. Dreptul la acțiunea în despăgubiri a curs începând cu data de 1 ianuarie 1990, astfel că s-a împlinit anterior înregistrării acțiunii la instanță. În considerentele deciziei nr. 1. a Curții Constituționale, s-a apreciat că nu poate exista decât o obligație morală a statului de a acorda despăgubiri persoanelor persecutate în perioada comunistă. În jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului, s- a decis că art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la C. nu garantează dreptul de a dobândi un bun. Adoptarea Decretului-lege nr. 118/1990 și a L. nr. 2., nu a dat naștere unui drept substanțial la despăgubiri pe alte temeiuri de drept, cum ar fi art. 998-999 Cod civil. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta M. D., solicitând casarea și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe. În motivarea recursului, reclamanta a susținut că acțiunea introductivă de instanță a fost înregistrată la data de (...) și a fost întemeiată pe dispozițiile L. nr. 2. ce erau atunci în vigoare. Din considerentele sentinței recurate, nu rezultă că instanța de fond ar fi analizat argumentele reprezentantului reclamantei în ceea ce privește poziția de respingere a excepției prescripției dreptului la acțiune invocată de instanță din oficiu. Chiar dacă s-ar afirma că termenul de prescripție a început să curgă odată cu căderea regimului comunist în anul 1989, sau cu intrarea în vigoare a Decretului-lege nr. 118/1990, termenul de prescripție s-ar fi împlinit anterior intrării în vigoare a L. nr. 2., această lege a fost adoptată tocmai în vederea reglementării răspunderii civile delictuale a S.ui R. față de persoanele care au suferit condamnări politice. Fundamentul acestei legi speciale îl constituie tocmai răspunderea delictuală. Este nelegală și respingerea capătului de cerere având ca obiect constatarea caracterului politic al condamnării antecesorului reclamantei, față de prevederile art. 4 alin. (1) și (2) raportate la art. 1 alin. (3) din Legea nr. 2., coroborate cu cele ale art. 111 C.pr.civ. Acest capăt de cerere este imprescriptibil extinctiv. Deciziile Curții Constituționale nr. 1. și nr. 1. se aplică ex nunc numai pentru viitor, potrivit art. 11 alin. (3) din Legea nr. 47/1992. O altă interpretare a acestor dispoziții, s-ar afla în contradictoriu cu art. 6 și art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Aplicarea deciziilor Curții Constituționale unui proces pendinte, ar avea drept consecință lipsirea de eficiență juridică a dispozițiilor art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 2.. Cuantumul despăgubirilor solicitate de reclamantă prin acțiunea introductivă, este unul rezonabil. Probatoriul administrat în cauză a demonstrat că suferințele fizice și psihice cauzate defunctului C. V. și întregii lui familii, au produs prejudicii grave, chiar iremediabile. În concluzie, a susținut reclamanta că în speță nu a operat prescripția dreptului la acțiune ce s-a născut odată cu intrarea în vigoare a L. nr. 2., lege care este o normă specială ce are la bază răspunderea delictuală a S.ui R. pentru măsurile abuzive adoptate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989. În măsura în care unele prevederi ale normei speciale nu mai sunt aplicabile, întrucât au devenit neconstituționale, își găsesc aplicabilitatea prevederile normei generale: art. 998 și urm. Cod civil privitoare la răspunderea delictuală. Prevederile art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 2. au aceeași cauză juridică cu cele ale art. 998 Cod civil, respectiv răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie. Intimatul S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice prin întâmpinare depusă la dosar f. 21, a solicitat respingerea recursului. Examinând recursul prin prisma motivelor invocate, curtea reține următoarele: Așa cum a reținut prima instanță, prin sentința civilă nr. 302 din (...) a T.ui Militar Teritorial al Orașului Stalin, în temeiul art. 1931 alin. (3) Cod penal, art. 304 C.J.M., art. 4 din Decretul nr. 421/1955, C. V. a fost condamnat la 3 ani detențiune riguroasă pentru crima de activitate intensă contra clasei muncitoare și a mișcării revoluționare. Recursul declarat de C. V. împotriva sentinței, a fost respins prin deciziunea nr. 2342 din 1 decembrie 1955 a T.ui Militar pentru Unitățile M.A.I. A fost arestat la data de 24 decembrie 1952 și a fost pus în libertate din Penitenciarul D. la data de 8 octombrie 1955. Conform art. 1 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 2., constituie condamnare cu caracter politic condamnarea pronunțată pentru faptele prevăzute de art. 1931 Cod penal. O asemenea cerere este imprescriptibilă, conform art. 4 alin. (4) din Legea nr. 2.. Faptul că legea prevede caracterul politic al acestei condamnări, nu împiedică instanța de judecată ca la cererea persoanei îndreptățite, să pronunțe o soluție prin care să constate caracterul politic al condamnării, oferindu-i această minimă satisfacție morală legală. Acțiunea reclamantei împotriva pârâtului, a fost înregistrată la data de 16 aprilie 2010, când erau în vigoare dispozițiile art. 5 alin. (1) teza întâi din Legea nr. 2., astfel că reclamantei i s-ar fi cuvenit cheltuielile de judecată ocazionate cu acest proces la prima instanță, constând în onorariul de avocat, numai că nu a făcut dovada ocazionării lor. Pentru aceste considerente, în temeiul art. 304 pct. 9 coroborat cu art. 312 alin. (1) și (3) Cod procedură civilă, se va admite în parte recursul reclamantei împotriva sentinței tribunalului, care va fi modificată în parte, în sensul că se va constata caracterul politic al condamnării suferite de antecesorul ei. În privința celorlalte dispoziții, sentința tribunalului este legală și temeinică. Acordarea despăgubirilor în sumă de 415.000 lei pentru prejudiciile morale suferite ca urmare a condamnării politice a antecesorului reclamantei, în baza L. nr. 2., nu mai este posibilă după ce prin deciziile nr. 1. și nr. 1., ambele ale Curții Constituționale, s-a constatat neconstituționalitatea dispozițiilor art. 5 alin. (1) lit. a) teza întâi din Legea nr. 2., deoarece nu mai există temeiul juridic al acțiunii. În ceea ce privește data la care sunt aplicabile deciziile nr. 1. și nr. 1. ale Curții Constituționale, curtea reține că prin decizia nr. 12 din 19 septembrie 2011 a Completului competent să soluționeze recursuri în interesul legii al Înaltei Curți de C. și Justiție, s-a stabilit că urmare a deciziilor Curții Constituționale nr. 1. și nr. 1., dispozițiile art. 5 alin. (1) lit. a) teza I-a din Legea nr. 2. și-au încetat efectele și nu mai pot constitui temei juridic pentru cauzele nesoluționate definitiv la data publicării deciziilor instanței de contencios constituțional în Monitorul Oficial. Precizarea de acțiune prin care reclamanta a solicitat acordarea despăgubirilor în temeiul art. 998-999 Cod civil, a fost respinsă în mod corect de către prima instanță ca fiind prescrisă, întrucât după căderea regimului comunist (desființarea Departamentului Securității S.ui, apariția Decretului-lege nr. 118/1990), nimic nu a împiedicat-o pe reclamantă să intenteze o acțiune în despăgubiri împotriva S.ui R., înăuntrul termenului de 3 ani prevăzut de art. 3 din Decretul nr. 167/1958, termen ce a început să curgă cel mai târziu de la data intrării în vigoare a Decretului-lege nr. 118/1990. Legea nr. 2. a prevăzut termene de prescripție pentru cererile formulate în temeiul acestui act normativ special, dar nu i-a repus în termen pe cei care înțeleg să solicite obligarea S.ui R. la plata despăgubirilor în temeiul dreptului comun, respectiv în baza art. 998-999 Cod civil. Pentru aceste considerente, în baza art. 304 pct. 9 C.pr.civ., se va respinge recursul reclamantei privind criticile aduse sentinței în ceea ce privește respingerea capetelor de cerere având ca obiect acordarea despăgubirilor pentru prejudiciile morale, întemeiate pe dispozițiile art. 5 alin. (1) lit. a) teza întâi din Legea nr. 2. și pe cele ale art. 998-999 din Codul civil. În temeiul art. 276 C. pr. civ., având în vedere că recursul urmează să fie admis doar în parte, intimatul va fi obligat să îi plătească recurentei cheltuieli de judecată parțiale în recurs, în sumă de 465 lei. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L. D E C I D E : Admite în parte recursul declarat de reclamanta M. D., împotriva sentinței civile nr. 295 din 25 martie 2011 a T.ui C., pronunțată în dosar nr. (...), pe care o modifică în parte, în sensul că admite în parte acțiunea civilă intentată de reclamanta M. D. împotriva S.ui R. prin Ministerul Finanțelor Publice și în consecință, constată caracterul politic al condamnării dispuse prin sentința penală nr. 302 din 7 octombrie 1955 a T.ui Militar Teritorial al Orașului Stalin, la detențiunea de 3 (trei) ani în baza art. 1931 alin. (3) Cod penal, art. 304 din Codul justiției militare și art. 4 din Decretul nr. 421/1955, împotriva antecesorului reclamantei, C. V. (C. V.) decedat la data de 4 aprilie 1965. Menține celelalte dispoziții ale sentinței. Obligă pârâtul să îi plătească reclamantei cheltuieli de judecată parțiale în recurs, în sumă de 465 lei. Decizia este irevocabilă. Dată și pronunțată în ședința publică din 12 octombrie 2011. Președinte Judecători Grefier T. D. T.-A. N. M.-C. V. M. T. Red.TD:(...) Dact.CC:(...)-3 ex. Jud.fond.L. E.
| ← Decizia civilă nr. 4475/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia civilă nr. 3453/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
