Decizia civilă nr. 3626/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 3626/R/2011
Ședința publică din data de 19 octombrie 2011
I. constituită din:
PREȘEDINTE:
T.-A. N.
JUDECĂTORI:
M.-C. V.
I.-D. C.
GREFIER:
M. T.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul M. T. PRIN P., împotriva sentinței civile nr. 506 din 31 mai 2011, pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosar nr. (...), privind pe reclamanții C. M. și I. V.-E., precum și pe pârâtul P. M. T., având ca obiect plângere în baza Legii nr. 10/2001.
La prima strigare a cauzei, la apelul nominal se prezintă reprezentanta pârâtului-recurent M. T. prin primar, consilier juridic R. B., care îl reprezintă și pe pârâtul P. municipiului T., și reprezentanta reclamanților-intimați C. M. și I. V.-E., avocat P. B., în substituirea doamnei avocat O. I.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de la plata taxei judiciare de timbru ș a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, reprezentanta pârâtului-recurent și al pârâtului-intimat depune la dosar delegația de reprezentare, iar reprezentanta reclamanților-intimați depune la dosar delegația de substituire și întâmpinări. Se comunică câte un exemplar din întâmpinări reprezentantei pârâtului-recurent.
Cauza este lăsată la a doua strigare pentru a da posibilitatea reprezentantei pârâtului-recurent să ia la cunoștință conținutul întâmpinărilor.
La a doua strigare a cauzei, la apelul nominal se prezintă aceleași părți ca și la prima strigare.
La întrebarea instanței, reprezentanta recurentului arată că nu poate preciza motivul pentru care hotărârea din 3 mai 2010 nu a fost adusă la cunoștința instanței de fond.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat,
Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta pârâtului-recurent susține recursul așa cum a fost formulat în scris, solicită admiterea acestuia, modificarea sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii reclamanților ca netemeinică și nelegală.
Apreciază că sentința pronunțată de instanța de fond este lipsită de temei legal și a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii și a hotărârii de consiliu adoptată. Decizia de acordare de despăgubiri către reclamanți, în condițiile Titlului VII din Legea nr. 274/2005 pentru terenul în suprafață de
1826 mp a fost pe deplin justificată și în concordanță cu prevederile legale
și cu situația administrativă existentă la acel moment. La data emiterii dispoziției atacate nu exista încă o hotărâre de consiliu care să stabilească o listă de imobile oferite în compensare, o astfel de hotărâre fiind adoptată abia în anul 2010. Imobilul revendicat de reclamanți nu se regăsește pe lista imobilelor care pot fi restituite la acest moment în compensare.
Reprezentanta reclamanților-intimați solicită respingerea recursului ca nefondat, și în consecință menținerea ca temeinică și legală a sentinței recurate, și obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată potrivit chitanțelor anexate la dosar. I. de judecată are posibilitatea să cenzureze legalitatea măsurii de reconstituire a dreptului de proprietate prin atribuirea unui teren în compensare, această măsură reparatorie nefiind lăsată exclusiv la aprecierea unității deținătoare. Împrejurarea că în cursul soluționării cauzei a fost adoptată o hotărâre a consiliului local, nu poate avea efect asupra soluției dispuse în cauză, întrucât lista imobilelor care pot fi acordate prin compensare nu există și nici nu va fi adoptată. Chiar dacă ar exista o asemenea listă, instanța nu este ținută să acorde doar imobilele prevăzute în aceasta, în măsura în care se identifică un imobil apt de restituire în natură, acesta poate fi acordat persoanei îndreptățite, chiar și cu opoziția unității deținătoare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 506 din 31 mai 2011, pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosar nr. (...) a fost admisă acțiunea civilă formulată de reclamanții C. M. și I. V. E., prin mandatar C. M. împotriva pârâților P. mun. T., M. T. și C. Local T. și în consecință:
1. s-a dispus comasarea imobilului înscris în CF 2340 T., cu nr. top
2255/2, grădină în intravilan și a imobilului înscris în aceeași CF cu nr. top 2254, într-o singură parcelă
2. s-a dispus rectificarea suprafeței parcelei (...) de la 3. la 2., cât este în realitate
3. s-a dispus dezmembrarea imobilului menționat anterior conform raportului de expertiză întocmit de exp. L. N. A., care face parte integrantă din prezenta sentință după cum urmează:
- parcela cu nr. top nou (...)/2/1 „ casă de piatră, curte și grădină în suprafață de 7.
- parcela cu nr. top nou (...)/2/2 „ grădină"; în suprafață de 1.
- parcela cu nr. top nou (...)/2/3 „ grădină"; în suprafață de 4.
4. S-a dispus restituirea prin compensare în favoarea reclamanților a imobilului situat în T., str. Gh. B., nr.43, înscris în CF 2688 C., cu nr. top 2260, 2261/2/2, teren în suprafață de 1. prin atribuirea terenului în suprafață de 1., situat în T., str. Gh. B., nr.33 bis, cu nr. top 2254/2 și 2255/2/2, cu destinația de grădină și anulează dispoziția nr. 1201/(...) emisă de pârâtul P. M. T.
5. s-a dispus întabularea în CF a dreptului de proprietate al reclamanților, în cote de ½ parte fiecare
S-a dispus instituirea unui drept de servitute de trecere cu piciorul și auto, pe o lățime de 3 metri, între punctele A,B,C,D asupra imobilului aservit cu nr. top nou (...)/2/1 pentru uzul și utilitatea fondului dominantprev. cu nr. top nou (...)/2/2 în favoarea proprietarilor acestuia conform planului de situație întocmit de același expert.
A fost obligat pârâtul P. M. C.-N. să achite reclamanților 3865 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut următoarele:
Prin dispoziția nr. 1210/0(...), emisă de P. M. T., s-a completat dispoziția P.ui nr. 230/(...) cu un nou articol prin care s-a propus acordarea de despăgubiri în condițiile titlului VII din Legea 247/2005 petenților reclamanți pentru terenul în suprafață de 1., situat în T., str. G. B., nr. 43, înscris în CF 2688, cu nr. top 2260, 2261/2/2, ce nu poate fi restituit în natură, în condițiile în care, prin prima dispoziție emisă, s-a restituit în natură imobilul situat în T., str. G. B., nr. 43, în suprafață de 1., cu nr. top
(...)/2/2/1, înscris în același CF.
Reclamanții, în calitate de succesori ai proprietarilor tabulari I. V. și soția M., au solicitat, în temeiul Legii 10/2001, restituirea imobilului înscris în CF 2688 T., cu nr. top 2260, casă și teren în suprafață de 493 stjp, respectiv 1774,8 mp și cu nr. top 2261/2/2, grădină, în suprafață de 3., respectiv 1177,2 mp , preluat în temeiul Decretului 218/1960, declarându- se nemulțumiți de măsura restituirii prin echivalent pentru suprafața de teren de 1., în condițiile în care este posibilă restituirea prin echivalent.
Drept urmare, tribunalul a încuviințat efectuarea unei expertize de evaluare a unor imobile identificate de către reclamanți ca fiind libere și posibile de restituit în compensare, precum și a imobilului care a făcut obiectul dispoziției atacate.
Din cuprinsul raportului de expertiză a rezultat că valoarea de circulație a imobilului teren în suprafață de 1., situat în T., str. G. B., nr. 43, care a făcut obiectul dispoziției, este de 219.000 lei, în timp ce terenul în suprafață de 3. de pe str. G. B., nr. 33 bis, avut în vedere de către reclamanți pentru a fi restituit în compensare, a fost evaluat la 364.920 lei.
În consecință, la solicitarea reclamanților s-a efectuat o completare a raportului de expertiză prin care s-a propus spre atribuire o suprafață de teren echivalentă valoric cu cea solicitată prin notificare, aceasta constând în parcela situată în spatele clădirii existente la numărul administrativ 33 bis, în suprafață totală de 1825 mp.
În contextul în care terenul în suprafață de 1826 mp, solicitat prin notificarea formulată, nu este liber, fiind edificat un cămin de copii, T., în baza art. 1 alin. 2 și 3 din Legea 10/2001, a admis acțiunea civilă formulată de reclamanții C. M. și I. V. E., prin mandatar C. M. împotriva pârâților P. M. T., M. T. și C. Local T. și în consecință, în baza art. 42 din legea 7/1996, a dispus comasarea imobilului înscris în CF 2340 T., cu nr. top 2255/2, grădină în intravilan și a imobilului înscris în aceeași CF cu nr. top 2254, într-o singură parcelă.
În conformitate cu art.33 alin.3 din Legea 7/1996 a dispus rectificarea suprafeței parcelei (...) de la 3035 mp la 2980 mp, cât este în realitate.
Totodată, în temeiul art. 42 din același act normativ a dispus dezmembrarea imobilului menționat anterior conform raportului de expertiză întocmit de exp. L. N. A., care face parte integrantă din prezenta sentință după cum urmează:
- parcela cu nr. top nou (...)/2/1 „ casă de piatră, curte și grădină în suprafață de 7.
- parcela cu nr. top nou (...)/2/2 „ grădină"; în suprafață de 1.
- parcela cu nr. top nou (...)/2/3 „ grădină"; în suprafață de 4.
A dispus restituirea prin compensare în favoarea reclamanților a imobilului situat în T., str. Gh. B., nr.43, înscris în CF 2688 C., cu nr. top
2260, 2261/2/2, teren în suprafață de 1. prin atribuirea terenului în suprafață de 1., situat în T., str. Gh. B., nr.33 bis, cu nr. top 2254/2 și
2255/2/2, cu destinația de grădină și, în consecință va anula dispoziția nr. 1201/(...) emisă de pârâtul P. M. T.
În baza art. 20 alin.3 din Legea 7/1996, a dispus intabularea în CF a dreptului de proprietate al reclamanților, în cote de ½ parte fiecare.
În contextul în care, așa cum rezultă din planul de situație aferent expertizei, terenul dat în compensare reclamanților nu are acces la calea publică, impunându-se, în baza art. 616 C.civ., s-a dispus instituirea unui drept de servitute de trecere cu piciorul și auto, pe o lățime de 3 metri, între punctele A,B,C,D asupra imobilului aservit cu nr. top nou (...)/2/1, proprietatea S.ui R., pentru uzul și utilitatea fondului dominant prev. cu nr. top nou (...)/2/2 în favoarea proprietarilor acestuia.
În baza art. 274 C.pr.civ, reținând culpa procesuală a pârâtului, l-a obligat să achite reclamanților 3865 lei cheltuieli de judecată, constând în onorariu avocațial în sumă de 1785 lei, conform chitanțelor depuse și a contractului de asistență încheiat cu av. A. P. și onorariu expert în sumă de
2080 lei.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs în termen legal pârâții M. T. prin P. și C. Local al municipiului T., solicitând modificarea în sensulrespingerii acțiunii.
În motivarea recursului pârâții au arătat că art. 26 alin. 1 din Legea nr.10/2001 care instituie în materia măsurilor reparatorii prin echivalent regula acordării măsurilor compensatorii, trebuie analizat în corelare cu art. 1 alin. 5 din același act normativ, care instituie obligația primarilor sau a conducătorilor unităților investite cu soluționarea notificărilor, de a afișa lunar tabelul bunurilor disponibile sau al serviciilor care pot fi date în compensare.
Reiese din textul legal evocat că doar entitatea investită cu soluționarea notificării este competentă să stabilească natura măsurilor compensatorii, iar instanța sesizată de cel nemulțumit, poate dispune acordarea de imobile în compensare, doar în limitele listei ce conține bunurile disponibile care se pot acorda în compensare și privind acele imobile enumerate explicit în listă.
Includerea bunurilor în categoria celor disponibile este o atribuție care revine consiliului local, în temeiul art. 38 lit. h din Legea nr. 215/2001, fiind singura entitate abilitată să analizeze dacă un bun proprietatea unității administrativ-teritoriale trebuie sau nu menținut în proprietatea acesteia, fiind sau nu necesar satisfacerii intereselor unității administrativ-teritoriale respective.
C. Local T. a adoptat Hotărârea nr. 59/(...) privind stabilirea unor măsuri pentru aplicarea Legii nr.10/2001, act care stabilește lista bunurilorimobile care pot fi acordate în compensare, ulterior emiterii dispoziției nr.
1210/2009 care face obiectul prezentului litigiu.
La momentul emiterii dispoziției nu exista încă o hotărâre de consiliu care să stabilească lista imobilelor oferite în compensare.
Din cuprinsul Hotărârii nr. 59/2010 reiese că imobilul situat în T., str. G. B. nr. 33 Bis nr. top 2254/2 și 2255/2/2 acordat reclamanților în compensare prin sentința civilă nr. 5. a T. C., nu se regăsește printre imobilele care pot fi acordate la acest moment în compensare, în temeiul Legii nr.10/2001, hotărârea putând deveni imposibil de aplicat de către autoritatea publică locală.
I. de judecată nu poate dispune de bunuri care nu sunt incluse în lista bunurilor disponibile, pentru că astfel s-ar micșora patrimoniul unității administrativ-teritoriale împotriva voinței titularului dreptului și în absența oricărei justificări legale.
Stabilirea caracterului de disponibilitate al unor imobile de către instanța de judecată s-ar realiza cu depășirea competențelor acesteia, și încălcarea dreptului de dispoziție acordat în exclusivitate municipiului.
Prin întâmpinarea formulată (f. 24-27) intimata C. M. a solicitatrespingerea recursului ca nefondat și obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecată, arătând în esență că în mod corect instanța conformându-se celor statuate prin decizia nr. X. a Î. C. de C. și Justiție și raportându-se la lista bunurilor aflate în domeniul privat al municipiului T., constatând că imobilul înscris în Cf nr. 2340 T., nr. top 2254, 2255/2 este liber, a dispus acordarea sa în compensare în favoarea reclamanților.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate, curteaconstată că acesta este nefondat, urmând a fi respins pentru următoareleconsiderente:
Pârâții fac referire la dispozițiile art. 1 alin. 5 din Legea nr.10/2001, arătând totodată că la data emiterii dispoziției contestate de către reclamanți
- (...) - nu era adoptată o hotărâre de către autoritatea competentă - consiliul local - prin care să se stabilească lista imobilelor ce pot fi oferite în compensare.
Potrivit acestei prevederi, care a fost introdusă prin pct. 1 al articolului unic din Titlul I din Ordonanța de U. nr. 209 din 22 decembrie
2005, publicată în Monitorul Oficial nr. 1.194 din 30 decembrie 2005, primarii sau, după caz, conducătorii entităților investite cu soluționarea notificărilor au obligația să afișeze lunar, in termen de cel mult 10 zile calendaristice calculate de la sfârșitul lunii precedente, la loc vizibil, un tabel care sa cuprindă bunurile disponibile și/sau, după caz, serviciile care pot fi acordate în compensare.
Reiese că această obligație instituită în sarcina entității investite cu soluționarea notificărilor este prevăzută de la începutul anului 2006, iar faptul că în municipiul T. o astfel de listă a fost elaborată abia la data de (...) nu poate fi invocată cu succes în susținerea recursului, de către chiar cel căruia îi incumba obligația căreia nu i s-a conformat, pe principiul nemo auditur propriam turpitudinem allegans.
În urma probațiunii administrate în fața primei instanțe, pârâtul a depus la dosar inventarul bunurilor ce alcătuiesc domeniul privat al municipiului T. (f. 100-123).
Reclamanții au identificat din această listă unele imobile care erau libere, între acestea aflându-se și cel înscris în Cf 2340 situat administrativ pe str. G. B. nr. 33, evidențiat la poz. nr. 193 în inventarul bunurilor ce alcătuiesc domeniul privat al municipiului T. (f. 109 dosar fond).
Odată făcută această identificare, instanța a dispus efectuarea unei expertize de evaluare, finalitatea urmărită fiind aceea de atribuire în favoarea reclamanților a unei suprafețe echivalente valoric cu cea solicitată prin notificare.
Din cele arătate, reiese că acordarea în compensare a unui imobil de către prima instanță este legală în speță, întrucât:
Entitatea investită cu soluționarea notificării nu și-a îndeplinit obligația instituită prin art. 1 alin. 5 din Legea nr.10/2001, normă imperativă după termenii textului, a cărei aplicare a fost nesocotită de către autoritatea locală, deși opțiunea persoanelor îndreptățite - aceea de a beneficia de măsuri reparatorii prin compensare - își găsea corespondent în situația patrimoniului municipiului la momentul soluționării notificării.
Persoanele îndreptățite au identificat un imobil liber din cele menționate în lista celor ce alcătuiesc domeniul privat al municipiului T.
Atât timp cât municipiul deține în proprietate privată bunuri imobile, libere, neoferirea acestora spre a fi acordate în compensare în condițiile în care art. 26 alin. 1 din Legea nr.10/2001, acordă prioritate acestei măsuri reparatorii prin echivalent, în ipoteza în care restituirea în natură nu este posibilă, constituie o exercitare abuzivă a dreptului de proprietate, susceptibilă de a fi sancționată.
Sancțiunea constă în acest caz în constrângerea de a comunica lista bunurilor imobile ce alcătuiesc domeniul privat al municipiului, iar în cazul în care dintre acestea unele dintre ele sunt identificate ca fiind libere, acordarea lor în compensare direct de către instanța de judecată, cu aplicarea celor statuate prin decizia nr. X. a Î. C. de C. și Justiție, neputându-se reține că în acest mod instanța și-a depășit atribuțiile.
Stabilind ordinea priorității măsurilor reparatorii ce pot fi acordate persoanelor îndreptățite vizate de textul legii speciale, legiuitorul a urmărit respectarea exigentelor impuse prin art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la C. E. a D. O., ce constituie de altfel principiul ce guvernează întreaga procedură reglementată de legea specială, al cărei scop este, în acord cu aceste exigențe, o justă și echitabilă despăgubire, a persoanelor îndreptățite.
În ce privește afirmația recurenților potrivit căreia hotărârea ar putea fi imposibil de aplicat, aceasta privește faza de executare a procesului, în cadrul căreia persoana căreia i s-a recunoscut un drept prin hotărâre judecătorească irevocabilă, în ipoteza în care întâmpină dificultăți pentru valorificarea dreptului, are la dispoziție mijloace procesuale specifice prin care debitorul reticent poate fi silit să pună în executare obligația instituită în sarcina sa.
Pentru toate aceste considerente, în baza art. 312 alin. 1 Cod proc.civ., recursul va fi respins, iar în temeiul art. 274 alin. 1 Cod proc.civ., recurenții vor fi obligați să plătească intimatei C. M. suma de 1500 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul M. T. și C. LOCAL AL M. T. împotriva sentinței civile nr. 506 din 31 mai 2011 a T. C. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține.
Obligă recurenții să plătească intimatei C. M. suma de 1500 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 19 octombrie 2011.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER T. A. N. M. C. V. I. D. C. M. T.
Red. MV dact. GC
2 ex/(...)
Jud.primă instanță: O.C.T.
| ← Decizia civilă nr. 1469/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia civilă nr. 1859/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
