Decizia civilă nr. 3162/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția Civilă, de M. și A. S., pentru Minori și Familie
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ Nr. 3162/R/2011
Ședința publică din 22 septembrie 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. C.
J.ECĂTOR: A. A. C.
J.ECĂTOR: ANA I.
G. : C. B.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către reclamanta S. O. împotriva deciziei civile nr. 74 din 23 martie 2011, a T. M., pronunțată în dosar nr. (...), privind și pe intimații S. R. și S. I., având ca obiect anulare act.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reclamanta recurentă S. O., personal, pârâtul intimat S. I., personal și reprezentantul pârâtului intimat S. R., avocat P. A. I., care depune împuternicire avocațială la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termen, a fost comunicat pârâților intimați.
S-a făcut referatul cauzei după care, se constată că la data de 14 septembrie 2011, s-a depus la dosar, prin registratura instanței, din partea pârâtului intimat S. I., întâmpinare prin care arată că este de acord cu admiterea recursului declarat de către reclamanta recurentă, un exemplar fiind comunicat cu reclamanta și reprezentantul pârâtului intimat.
La data de 20 septembrie 2011, s-a depus la dosar, prin registratura instanței, din partea reclamantei recurente, un înscris la care a anexat o copie de pe chitanța privind achitarea taxei judiciare de timbru, la plata căreia a fost obligată, iar la acest termen se depune originalul chitanței, recursul fiind astfel legal timbrat.
R. recurentă depune la dosar un înscris prin care solicită suspendarea executării sentinței civile nr. 2. pronunțată în dosarul J. B.-M. și a deciziei civile nr. 7., pronunțată în dosarul civil nr. (...) al T. M..
Curtea apreciază că această cerere se impune a fi soluționată numai în cazul în care recursul nu va fi soluționat la acest termen de judecată, în caz contrar rămânând lipsită de obiect.
R. recurentă solicită suspendarea judecării recursului până la soluționarea plângerii penale formulate împotriva Primăriei M. B.-M. și a angajatului acesteia, respectiv a numitului B. I., prin care a solicitat verificarea modalității prin care s-a stabilit că numitul S. R. este proprietarul imobilului.
Reprezentantul pârâtului intimat solicită respingerea cererii de suspendare a prezentei cauze, având în vedere că nu s-a început urmărirea penală în nici unul dintre dosarele penale.
La întrebarea instanței, reclamanta recurentă menționează că nu s-a început urmărirea penală în dosarele la care a făcut referire.
Curtea, în urma deliberării, raportat la prevederile art.244 alin.1 pct. 2
C.pr.civ. respinge cererea de suspendare a judecării prezentului recurs, având în vedere că nu există începută urmărirea penală, iar soluția pronunțată în dosarul penal nu ar avea nici o relevanță în cauza care face obiectul judecății..
Curtea, din oficiu, pune în discuția părților prezente, raportat la prevederile art.294 alin1 , art.316 C.pr.civ., motivele noi invocate în recurs referitoare la cauza acțiunii, respectiv aspectele care nu au fost invocate la judecarea fondului și a apelului, , precum și aspectele care privesc netemeinicia deciziei atacate, fiind inadmisibil a fi invocate în recurs.
Nefiind alte cereri în probațiune de formulat sau excepții de invocat,
Curtea constată recursul în stare de judecată și ca lipsită de obiect cererea de suspendarea executării sentinței civile nr. 2. pronunțată în dosarul J. B.- M. și a deciziei civile nr. 7., pronunțată în dosarul civil nr. (...) al T. M., declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului.
R. recurentă solicită admiterea recursului, trimiterea cauzei spre rejudecare având în vedere că nu au fost avute în vedere probele administrate în cauză, cu cheltuieli de judecată.
Pârâtul intimat S. I. solicită admiterea recursului pentru motivele invocate prin întâmpinarea depusă la dosar.
Reprezentatul pârâtului intimat S. R. solicită respingerea recursului ca inadmisibil, iar în subsidiar, respingerea recursului ca nefondat, pentru motivele invocate prin concluziile scrise pe care le depune la dosar. S. obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată constând în onorariul avocațial și cheltuieli de transport, justificate cu chitanțele pe care le depune la dosar.
C U R T E A:
Prin acțiunea civilă înaintată pe rolul J. B. M. la data de 30 iunie 2008 și înregistrată sub nr. de mai sus, reclamanta S. O., în contradictoriu cu pârâții S. R. și S. I., a solicitat instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună anularea parțială a C.ui de moștenitor nr. 84 din 01 iulie 2005 emis de B. N. P. M. M. - B. M., în ceea ce privește anexa - bucătărie de vară și suprafața de 12 ari teren identificat sub nr. topo. 5117/2, pe care s-a arătat că se află casa de locuit și anexa de mai sus.
Prin sentința civilă nr. 2. aprilie 2009 a J. B. M. s-a respins acțiunea civilă formulată de reclamanta S. O., în contradictoriu cu pârâții: S. R., S. I. R. a fost obligată să-i plătească pârâtului S. R. suma de 1.500 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
În considerentele sentinței s-a reținut că la data de 01 iulie 2005, în dosarul succesoral al B. N. P. M. M. - B. M. a fost emis C. de moștenitor nr.
84, de pe urma defunctului S. P., decedat la data de 20 iunie 2004, cu ultimul domiciliu în localitatea B. M., strada V. B., nr. 30, județul M..
S-a constatat astfel că masa succesorală rămasă după decesul acestui defunct se compune din următoarele bunuri imobile:
o casă de locuit compusă din 2 camere, bucătărie, baie, grajd, cu osuprafață utilă de 49,50 mp, și o suprafață construită de 67,50 mp;
o anexă gospodărească compusă din: la demisol - pivniță; la parter
- cameră, cămară, hol, cu o suprafață utilă de 25,84 mp și o suprafață construită de 25,84 mp;
teren arabil și grădină, în suprafață de 2500 mp, imobile despre care s-a specificat că sunt situate în intravilanul localității B. M., strada V. B., nr. 30, județul M., înscrise în CF 11821 B. M., nr. topo. 5117/2 și 5118/1/2 și care s-a reținut că reprezintă proprietatea defunctului cu titlu de bun propriu, provenit din cumpărare, ieșire din indiviziune și construire.
Calitatea de moștenitori ai defunctului S. P. s-a reținut că le revine părților din prezenta cauză, după cum urmează:
reclamanta S. O., în calitate de descendent de gradul I (fiică), cu o cotă parte din succesiune de 1.
pârâtul S. R., în calitate de descendent de gradul I (fiu), cu o cotăparte din succesiune de 1.
pârâtul S. I., în calitate de descendent de gradul I (fiu), cu o cotăparte din succesiune de 1/3.
În favoarea defunctului S. P. a fost eliberat, în baza Legii nr. 18/1991 a fondului funciar, Titlul de proprietate nr. 4. din 23 iunie 1993, prin care s- a dispus reconstituirea dreptului de proprietate asupra unei suprafețe totale de 3800 mp, teren situat pe teritoriul M. B. M., din care face parte și suprafața de 1200 mp, situată în intravilan, în locul numit „. B., din categoria de folosință „. - construcții";, teren despre care s-a menționat în cuprinsul titlului de proprietate astfel emis că se identifică sub nr. topo.
5117/2,și despre care se reține de către instanță că face obiectul litigiului de față.
În dosarul nr. 9575/2005 al J. B. M., atașat la prezenta pricină (nr. nou de dosar (...)), reclamanta împreună cu pârâtul S. I. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul S. R., a se dispune sistarea stării de indiviziune existentă între părți ca urmare a eliberării C.ui de moștenitor nr. 8..
Prin promovarea acestui proces se reține de către instanță că reclamanții din acea cauză au acceptat că masa succesorală rămasă după defunctul S. P. se compune din imobilele construcții și teren (inclusiv cele în litigiu), cuprinse în certificatul de moștenitor a cărui anulare se solicită pe această cale, cerându-se în baza acestuia a se proceda la partajarea imobilelor, în favoarea părților, în cote egale de câte 1/3 pentru fiecare.
Prin S. civilă nr. 6659 din 17 octombrie 2006, pronunțată în dosarul nr. 9575/2005, Judecătoria Baia Mare, urmare a admiterii acțiunii privind sistarea stării de indiviziune, le-a atribuit, în indiviziune reclamantei și pârâtului S. I. imobilele cuprinse în C. de moștenitor nr. 8., cu consecința obligării acestora la plata unei sulte către pârâtul S. R., în sumă de 16.373 euro sau echivalentul în lei la data plății, și în sumă de 15.870,33 lei.
Împotriva acestei hotărâri judecătorești a formulat apel pârâtul S. R., care a fost respins ca nefondat prin D. civilă nr. 1. din 26 aprilie 2007 pronunțată de Tribunalul Maramureș.
Curtea de A. C., soluționând recursul declarat împotriva Deciziei civile nr. 1. pronunțată de Tribunalul Maramureș, a dispus casarea acestei hotărâri și trimiterea cauzei spre rejudecare acestei instanțe.
În cel de-al doilea ciclu de judecată, dosarul a fost înregistrat sub nr. (...) pe rolul T. M., iar în ședința publică din data de 09 octombrie 2008, s-a dispus, în temeiul art. 244 pct. 1 Cod procedură civilă, suspendarea judecății acestei pricini până la rămânerea irevocabilă a sentinței civile pronunțată în cauza de față.
Prin S. civilă nr. 3818 din 14 august 2007 pronunțată de Judecătoria Baia Mare și depusă la fila 108 din dosar, se reține că prin recipisele din data de 09 iulie 2007, reclamanta S. O. împreună cu pârâtul S. I. auconsemnat la CEC, pe seama și la dispoziția pârâtului S. R., sumele de
16.373 euro, 15.870 lei, precum și 4.689 lei, dispuse a-i fi plătite acestui pârât prin S. civilă nr. 6659 din 17 octombrie 2006.
C. de moștenitor eliberat de notarul public în cadrul procedurii succesorale notariale necontencioase cuprinde constatările referitoare la componența masei succesorale, calitatea moștenitorilor și cotele ce le revin din patrimoniul defunctului, respectiv bunurile atribuite dacă moștenitorii și-au împărțit bunurile prin bună-învoială în acest cadru (art. 81 și 83 din Legea nr. 36/1995).
C. astfel eliberat face dovada deplină în privința calității de moștenitor și a cotei sau bunurilor ce se cuvin fiecărui moștenitor în parte (art. 88 din
Legea nr. 36/1995).
Se observă că în speță reclamanta solicită anularea certificatului de moștenitor eliberat după defunctul S. P., deși a participat la procedura succesorală notarială și a consimțit astfel la eliberarea lui.
În acest caz, certificatul astfel emis, se reține că are valoarea unei convenții potrivit art. 969 Cod civil, caz în care anularea lui va putea fi cerută numai pentru vicii de consimțământ sau incapacitate ori pentru cauze de nulitate absolută, potrivit dreptului comun.
Niciuna dintre aceste situații nu se regăsește în speța dedusă judecății, ci se observă că motivul pentru care reclamanta solicită a se dispune anularea certificatului de moștenitor este acela că parte din imobilele evidențiate în cuprinsul acestuia, și anume cele arătate mai sus, constituie proprietatea sa exclusivă.
Pornind de la prevederea art. 969 alin. 1 Cod civil, potrivit căreia
„convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante";, se reține de către instanță incidența principiului forței obligatorii a efectelor actului juridic încheiat între părți și reprezentat de C. de moștenitor nr. 8., act juridic care, legal încheiat, se constată că se impune părților lui întocmai ca legea, având caracter obligatoriu.
Cele expuse mai sus reprezintă un prim argument pentru care instanța nu poate da curs solicitării formulată de reclamantă prin acțiunea civilă dedusă judecății.
Se reține totodată de către instanță că nici din ansamblul probelor administrate în cauză nu rezultă contrariul celor reținute în cuprinsul actului juridic a cărui anulare se solicită, potrivit cărora defunctul S. P. a fost proprietarul bunurilor în litigiu, cu titlu de bun propriu, provenit din cumpărare, ieșire din indiviziune și construire.
Din depozițiile martorilor L. N. (fila 69), vecin cu imobilul situat pe strada V. B., nr. 30, și P. M. (fila 132), rezultă că părinții părților S. P. și M., au construit acea anexă gospodărească, precum și faptul că niciunul dintre aceștia, la momentul respectiv, nu au declarat că acea construcție urma să fie ridicată pentru reclamantă sau vreunul dintre ceilalți frați sau că vreuna dintre părțile litigante ar fi contribuit în vreun fel la edificarea imobilului respectiv.
Și în ce o privește pe martora P. M. se reține că și aceasta se învecinează cu imobilul situat în localitatea B. M., strada V. B., nr. 30, unde a declarat că locuiește din anul 1962.
Fiecare dintre cei doi martori au arătat că nu se află în dușmănie cu reclamanta, martorul H. V. declarând în raport cu martorul L. N., că nu cunoaște să existe dușmănie între familia L. și părinții părților.
Martorul H. V. audiat la solicitarea reclamantei, a declarat că la momentul edificării acelei anexe erau în viață părinții părților, precizând căpentru construcția acelui imobil, S. P. și M. au împrumutat, în anul 1972 -
1973, suma de 10.000.000 lei de la părinții martorului.
Același martor a mai declarat că, la acea dată, a executat la anexa gospodărească tâmplăria, iar manopera i-a fost plătită de tatăl părților, S. P., care a arătat că suma respectivă i-a fost dată de reclamantă. Martorul a mai arătat că nu știe cine a suportat în totalitate costurile acelei anexe.
Nu se poate reține de către instanță că în acest fel reclamanta a dovedit existența dreptului său exclusiv de proprietate asupra acelui bun, câtă vreme martorul a relatat că a executat la acea anexă o singură lucrare, în raport cu care reclamanta poate pretinde un eventual drept de creanță, dacă se va dovedi contribuția sa în această manieră și nicidecum un drept de proprietate asupra bunului respectiv în integralitatea sa.
În ceea ce privește depoziția martorei M. V., instanța de fond a înlăturat cele relatate de aceasta, apreciind ca fiind subiective aspectele învederate, ținând seama de declarația acesteia potrivit căreia se află în dușmănie cu pârâtul S. R., motivând că din cauza acestuia a fost nevoită să plece de la adresa situată în localitatea B. M., strada V. B., nr. 30, unde martora a locuit în perioada 1988 - 1996, când a fost căsătorită cu tatăl părților (art. 192 Cod procedură civilă).
Căzând în pretenții, reclamanta a fost obligată să-i plătească pârâtului S. R. cheltuielile făcute de acesta cu procesul, reprezentând onorariu de avocat, conform chitanței depusă la dosar (art. 274 Cod procedură civilă).
Prin decizia civilă nr. 7. din (...) pronunțată de Tribunalul Maramureș îndosarul nr. (...) s-a respins apelul declarat de către reclamanta S. O. împotrivasentinței civile nr. 2. aprilie 2009 a J. B. M.. A fost obligată apelanta S. O. la plata către intimatul S. R. a sumei de 1.500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut următoarele:
Prima instanță a analizat în mod judicios probațiunea administrată în cauză și textele legale incidente stabilind în mod corect că participând la dezbaterea succesiunii pe cale notarială, certificatul de moștenitor ce face obiectul prezentei cauze, reclamantei i se opune cu putere de lege. R. a consimțit în fața notarului la includerea în masa succesorală rămasă în urma tatălui său atât a anexei gospodărești cât și a suprafeței de 1200 mp cu privire la care acum pretinde că sunt proprietatea sa individuală. Exprimarea consimțământului de către reclamantă și de către frații săi a condus la emiterea certificatului notarial, care pentru părțile participante are valoarea unei convenții, iar în lumina prevederilor art. 969 cod civil convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante.
Pentru a se pune în discuție valabilitatea certificatului de moștenitor reclamanta are la îndemână o acțiune în cadrul căreia se invoce fie vicii de consimțământ, fie incapacitatea, fie cauze de nulitate absolută, potrivit dreptului comun.
Or se poate constata că reclamanta nu invocă și nu dovedește existența unor cauze de nulitate. S. doar că a înțeles că interesele i-au fost prejudiciate în momentul în care pârâtul S. R. a refuzat să mai respecte înțelegerea pe care frații au avut-o anterior și concomitent dezbaterii notariale a procedurii succesorale.
Câtă vreme nu s-a dovedit în cauză existența unor vicii de consimțământ care să afecteze manifestarea de voință a reclamantei, discuțiile prealabile sau ulterioare emiterii certificatului de moștenitor nu prezintă interes în cauză.
Având în vedere aceste considerente, tribunalul a apreciat că este de prisos a se verifica susținerile reclamantei referitoare la edificarea anexei și, pentru cele mai înainte expuse, a respins apelul.
În temeiul prevederilor art. 298 raportat la art. 274 Cod procedură civilă instanța a obligat apelanta la plata către intimatul S. R. a sumei de
1.500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel reprezentând onorariul avocațial.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta S. O. solicitândmodificarea sa în sensul admiterii apelului declarat împotriva sentinței civile nr. 2. a J. B.-M., în consecință urmând a se admite acțiunea formulată de către reclamantă, în subsidiar solicitându-se casarea deciziei nr. 7. a T. M., cu trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond. S-au solicitat și cheltuieli de judecată.
În motivare s-a arătat că reclamantei i-a fost încălcat dreptul la un proces echitabil, instanțele fiind lipsite de imparțialitate și fiindu-i încălcată libertatea de exprimare.
D. pronunțată de Tribunalul Maramureș a fost pronunțată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii fiind incident motivul de recurs prevăzut de pct. 9 al art. 304 C.pr.civ.
Deși în cuprinsul acțiunii nu a folosit o terminologie adecvată, din ansamblul acesteia și din probatoriul administrat rezultă că au fost invocate
și vicii de consimțământ, respectiv faptul că datorită manoperelor dolosive folosite de pârâtul S. R. reclamanta și-a dat consimțământul în fața notarului public în momentul emiterii certificatului de moștenitor. Î. verbală dintre moștenitori nu a fost menționată de notar astfel cum prevede art. 81 din Legea nr. 36/1995.
C. de moștenitor ar avea valoarea unei convenții dacă ar fi legal întocmit, ori acesta nu cuprinde date reale, din actele existente la dosar rezultând că terenul în suprafață de 12 ari și anexa gospodărească este bunul propriu al reclamantei. R. face o analiză detaliată a probelor care atestă susținerile sale, arătând că acestea nu au fost avute în vedere de către instanța de apel.
Având în vedere că în momentul în care părțile s-au prezentat la notar înțelegerea reală a acestora nu a fost consemnată, consimțământul reclamantei a fost viciat, voința sa fiind alterată de promisiunile mincinoase ale pârâtului S. R.
În ceea ce privește judecarea cauzei de către instanța de apel s-a arătat că în ședința publică din (...) partea adversă a fost ascultată prima deși legea prevede că reclamanta trebuie ascultată prima. Totodată, reclamanta a fost obligată la achitarea unor taxe judiciare de timbru deși acestea au fost achitate în momentul depunerii acțiunii la prima instanță.
R. a mai arătat că a înaintat denunțuri penale împotriva pârâtului și a numitei P. M. și împotriva Primăriei municipiului B.-M. și a unui angajat al său, instanța de apel nesuspendând judecarea cauzei până la soluționarea dosarelor penale.
În ceea ce privește solicitarea de casare a deciziei s-a învederat că aceasta se impune deoarece tribunalul nu a analizat în mod nejustificat aspectele legate de edificarea anexei și de dreptul de proprietate asupra terenului, nefiind cercetat fondul procesului, motiv de casare prevăzut de art. 312 alin. 3 și 5 C.pr.civ.
Nu au fost avute în vedere susținerile reclamantei referitoare la modul în care a fost interpretată probațiunea administrată de către instanța de fond, ajungând astfel la o concluzie greșită.
În rejudecare urmează a fi propuși martori care să confirme susținerile reclamantei recurente.
În apărare, intimatul S. I. a formulat întâmpinare prin care a arătat căeste de acord cu admiterea recursului formulat de reclamantă.
În motivare a arătat că susținerile reclamantei în sensul că anexa gospodărească și terenul în suprafață de 1.200 m.p. sunt bunurile ei proprii corespund realității.
Declarațiile făcute de reclamantă și pârât în fața notarului au fost influențate de promisiunile pârâtului S. R., acesta nerespectându-și ulterior promisiunile, în aceste condiții voința lor fiind viciată și în consecință certificatul de moștenitor lovit de nulitate.
J. B.-M. a pronunțat soluția fără a lua în considerare probele administrate din care rezultă că susținerile reclamantei sunt întemeiate.
Deși legal citat intimatul S. R. nu a formulat întâmpinare, prezent în fața instanței reprezentantul acestuia solicitând respingerea ca nefondat a recursului, cu cheltuieli de judecată.
Analizând recursul declarat de către reclamanta S. O. împotriva decizieicivile nr. 7. a T. M., Curtea reține următoarele:
În primul rând, se impune a se preciza că instanța de recurs se consideră legal investită a se pronunța numai din perspectiva legalității deciziei pronunțate de către instanța de apel, raportat la obiectul acțiunii astfel cum acesta a fost formulat în fața instanței de fond, conform art. 294 alin. 1 C.pr.civ. coroborat cu art. 316 C.pr.civ., în căile de atac neputându- se schimba obiectul cererii de chemare în judecată sau cauza acesteia și neputând fi făcute cereri noi.
Astfel cum în mod corect a reținut prima instanță și instanța de apel, prin cererea de chemare în judecată formulată reclamanta a solicitat anularea certificatului de moștenitor cu motivarea că unele bunuri cuprinse în acesta sunt bunurile ei proprii, acestea fiind incluse în masa succesorală ca urmare a unei înțelegeri verbale cu pârâtul S. R., înțelegere care nu a mai fost respectată de către acesta ulterior.
Numai în fața instanței de recurs reclamanta recurentă invocă vicierea consimțământului său prin manoperele dolosive folosite de pârâtul S. R., raportat la textele de lege invocate mai sus, fiind inadmisibilă schimbarea cauzei acțiunii în recurs.
Totodată, raportat la prevederile art. 304 alin. 1 C.pr.civ. instanța de recurs se poate pronunța numai asupra motivelor de nelegalitate ale deciziei atacate, nefiind posibil a cenzura hotărârea din perspectiva temeiniciei sale, adică a stabilirii stării de fapt pe baza probelor administrate în cauză.
Din cuprinsul cererii de recurs rezultă că reclamanta invocă încălcarea și aplicarea greșită a legii de către instanța de apel, fără a indica care sunt în concret dispozițiile de drept material interpretate sau aplicate greșit de către instanța de apel.
Din cuprinsul deciziei civile nr. 7. a T. M. rezultă că instanța de apel a făcut aplicarea art. 969 Cod civil potrivit căruia convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante. Reținându-se că reclamanta nu a invocat existența unor vicii de consimțământ în momentul dezbaterii notariale a procedurii succesorale, nu are nicio relevanță o eventuală discuție prealabilă sau anterioară emiterii certificatului de moștenitor.
Instanța de apel nu a mai analizat probațiunea administrată în cauză referitor la temeinicia susținerilor reclamantei în sensul că unele bunuri menționate în certificatul de moștenitor ar fi bunuri proprii, raportat la menținerea ca valabil a certificatului de moștenitor nr. 8. emis de BNP M.
M., certificat care atestă voința părților de a include și bunurile contestate prin prezenta acțiune în masa succesorală rămasă după tatăl părților litigante.
Nefiind invocată prin cererea de chemare în judecată vreo cauză de nulitate relativă sau absolută a certificatului de moștenitor în mod corect acesta a fost menținut ca valabil. O eventuală înțelegere anterioară dezbaterii masei succesorale trebuia să se regăsească în certificatul de moștenitor, reclamanta neinvocând nici un motiv întemeiat pentru care certificatul de moștenitor a fost întocmit în altă modalitate decât cea avută în vedere de către părți anterior prezentării la notarul public.
Art. 969 Cod civil, text de lege aplicabil în cauză a fost interpretat și aplicat corect de către instanța de fond și cea de apel, certificatul de moștenitor fiind expresia acordului de voință al părților asupra masei succesorale rămase de pe urma defunctului S. P..
De altfel, în mod corect instanța de fond a arătat că valabilitatea acestui certificat de moștenitor a fost recunoscută de către reclamantă care a promovat la data de (...) o acțiune având ca obiect sistarea stării de indiviziune în ceea ce privește bunurile cuprinse în certificatul de moștenitor, conform cotelor menționate în acesta. Acțiunea având ca obiect anularea certificatului de moștenitor a fost promovată abia la data de (...).
În ceea ce privește susținerile recurentei în sensul că i s-ar fi încălcat dreptul la un proces echitabil, se reține că aceasta nu precizează în ce fel i-a fost încălcat acest drept de către instanțele de fond, instanța nesesizând nici un aspect care ar putea conduce la această concluzie.
Având în vedere considerentele de mai sus, Curtea în temeiul art. 312 alin. 1 C.pr.civ. va respinge recursul declarat de reclamanta S. O. împotriva deciziei civile numărul 74 din (...) a T. M. pronunțată în dosar numărul (...), pe care o va menține ca legală.
În temeiul art. 274 C.pr.civ. instanța va obliga recurenta să plătească intimatului S. R. suma de 1600 lei, cheltuieli de judecată în recurs reprezentând onorariu avocațial și cheltuieli de transport.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamanta S. O. împotriva deciziei civile numărul 74 din (...) a T. M. pronunțată în dosar numărul (...), pe care o menține.
Obligă recurenta să plătească intimatului S. R. suma de 1600 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE,
J.ECĂTOR,
J.ECĂTOR,
A. C. A. A. C.
ANA I.
G., C. B.
Red.A.C./dact.L.C.C.
2 ex./(...)
J..apel: P. V., W. D. J..fond: F. V. L.
| ← Decizia civilă nr. 292/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia civilă nr. 1752/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
