Decizia civilă nr. 4/2012, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
Decizia civilă nr. 4.
Ședința publică din 10 noiembrie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: A. A. C. JUDECĂTOR: A. C. JUDECĂTOR: ANA I. GREFIER : C. B.
S-a luat spre examinare- pentru pronunțare- recursul declarat de către pârâții B. R. S. și T. A. împotriva deciziei civile nr. 291 din (...) a T.ului C., pronunțată în dosarul nr. (...), privind și pe intimatul R. Ș., având ca obiect acțiune în declararea simulației.
Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință a termenului din 3 noiembrie 2011, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când s-a amânat pronunțarea pentru data de 10 noiembrie 2011.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr.12.020/22 Septembrie 2010, pronunțată în dosarul civil nr.(...) al J. C.-N., s-a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul R. Ș. în contradictoriu cu pârâții B. R. S. și T. A., constatându-se caracterul simulat al contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub numărul 1175 din 07 august 2003 de N. P. G. H. T., încheiat între reclamantul R. Ș., în calitate de vânzător și pârâții T. A. și B. R. S. (fostă T.), în calitate de cumpărători.
S-a dispus desființarea contractului de partaj autentificat sub nr.293 din 24 martie 2004 de N. P. G. H. T. încheiat între pârâta B. R. S. și T. A., privitor la apartamentul nr.5 situat în municipiul C.-N., strada S. nr.3, B. D6, S. 1, înscris în C. nr.81173 C.-N., sub nr. top. 5315/S/V.
Au fost anulate încheierile de C. nr.1. A. 2003 și nr.5714/25 martie
2004 din C. nr.81173 în temeiul cărora s-a intabulat dreptul de proprietate al pârâților și s-a dispus rectificarea înscrierilor de sub B+3,4,6 din C. nr.81173, în sensul radierii dreptului de proprietate al pârâților B. R. S. și T. A., respectiv B. R. S. și reînscrierea dreptului de proprietate asupra imobilului de sub A+1 - apartamentul nr.5 situat în municipiului C.-N., strada S. nr.3, B. D6, S. 1, înscris în C. nr.81173 C.-N., sub nr. top.
5315/S/V, compus din 2 camere, 1 bucătărie, 1 cămară de alimente, 1 baie,
1 debara, 1 sas, 1 hol, cu suprafața utilă de 60,25 mp, cu părțile indivize comune în cotă de 2,9.-a parte și teren atribuit în folosință în cotă de 1. parte";- de sub B+1.
Au fost obligați pârâții să-i plătească reclamantului suma de 2.816,90 lei, cu titlul de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, judecătoria a reținut că, așa cum reiese din declarațiile martorilor audiați în cauză, în perioada iulie 2002 - iulie 2003, reclamantul R. Ș. a fost împuternicit de către numita K. M., prin procură autentică, să îi ridice pensia lunară, valoarea acesteia pentru perioada menționată fiind de 32.000.000 lei ROL (3.200 lei).
Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub numărul 1175 din 07 august 2003 de N. P. G. H. T., reclamantul R. Ș. a înstrăinat pârâților T. A. și B. R. S. (fostă T.) imobilul situat în municipiul C.-N., strada S. nr.3, bloc D6, scara 1, ap.5, înscris în C. nr.81173 C.-N., sub nr. top. 5315/S/V, pentru un preț de 323.400.000 lei.
Prin contractul de partaj autentificat sub nr.293 de N. P. G. H. T., pârâții T. A. și B. R. S. (fostă T.) au convenit ca imobilul situat în municipiul C.-N., strada S. nr.3, bloc D6, scara 1, ap.5, înscris în C. nr.81173 C.-N., sub nr. top. 5315/S/V, urmare a sistării comunității de bunuri, să revină pârâtei B. R. S., fără plata vreunei sulte.
Potrivit doctrinei de specialitate, simulația constă în încheierea unui act public (aparent, ostensibil, simulat) ale cărui efecte sunt nimicite, modificate ori deplasate în beneficiul altei persoane printr-o înțelegere ocultă a simulanților, denumită act secret, sau mai exact acord simulatoriu, sau cum într-o exprimare plastică arăta Paul C. Vlachide, este un acord de voințe unic, cu două fețe opuse, una ostensibilă, dar nereală și alta secretă, dar adevărată, cu efecte limitate între părți și succesorii lor cu titlul universal.
A., ceea ce este caracteristic pentru simulație este faptul că ea presupune existența concomitentă, între aceleași părți, a două contracte, unul aparent și public, prin care se creează o anumită aparență juridică ce nu reflectă voința reală a părților, precum și un act secret, care corespunde voinței reale a părților și prin care acestea anihilează, în tot sau în parte aparența juridică creată prin actul public.
A., între părți, s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub numărul 1175 din 07 A. 2003 de N. P. G. H. T., care reprezintă actul public. În ceea ce privește proba contraînscrisului, în cadrul ambelor simulații, instanța, reținând faptul că, raportat la relațiile existente între părți, a momentelor și împrejurărilor în care aceste acte s-au încheiat
(relațiile de familie existente între părți, respectiv tată, fiică, ginere), acestea au fost în imposibilitate de preconstituire a unui înscris, fiind incident în cauză art.1198 Cod civil.
Una din formele recunoscute ale simulației este reprezentată de deghizarea totală a raportului juridic existent între părți, urmărindu-se ascunderea în întregime a raportului real intervenit între părți, prin mascarea acestuia într-un alt contract.
Din răspunsurile pârâților la interogator și declarația martorului R. C., a rezultat că suma de 323.400.000 lei (32.340 lei RON) s-a achitat reclamantului la data încheierii contractului, sumă care provenea din depozite bancare deținute de pârâta B. R. S. la banca românească, suma de
4.000 lei RON dintr-un împrumut obținut de la aceiași bancă, și 10.000 lei
RON din împrumuturi obținute de la părinții pârâtului T. A. (întrebările 11 d) și e) din interogatoriile pârâților).
Din declarația martorului R. C., a rezultat că pârâții i-ar fi solicitat să le împrumute în scopul plății prețului apartamentului suma de 100.000 lei
RON, sumă de aproape trei ori mai mare decât întreg prețul stipulat de către părți în contractul public, aspect care este de natură a prezenta serioasedubii în ceea ce privește obiectivitatea acestui martor, declarația acestuia necoroborându-se cu celelalte probe administrate în cauză.
A mai reținut instanța că nici susținerile pârâților nu se coroborează cu probele administrate în cauză, susținerile acestora, cum că o parte din preț (respectiv suma de 4.000 lei RON) ar fi fost achitată dintr-un credit bancar obținut de pârâta B. R. S. de la B. R., preț achitat la data semnării contractului (07 august 2003), nu se coroborează cu data la care acest contract de credit a fost semnat (21 august 2003), așa cum reiese din înscrisul de la filele 68-70. De asemenea, suma împrumutată este de 1.900
USD (echivalent a 6.387,42 lei RON curs BNR de la data încheierii contractului), iar suma care a fost achitată din această sursă a fost de 4.000 lei, așa cum reiese din interogatoriul pârâtului T. A.
De asemenea, din declarațiile martorilor P. M., P. A., O. I., a rezultat faptul că reclamantul nu și-a manifestat intenția de a înstrăina apartamentul în litigiu, dar că, în anul 2003, avea dificultăți financiare. Din declarațiile acelorași martori și a martorei K. M., a rezultat că după luna august 2003 nu au observat o schimbare în bine a situației financiare a reclamantului, mai mult în opinia acestora situația financiară a acestuia s-a înrăutățit, fapt care ar fi inexplicabil dacă s-ar accepta opinia pârâților privind încasarea de către reclamant a prețului vânzării.
Din răspunsul la interogatoriul pârâtului T. A. (întrebarea nr.3) și declarația martorei K. M., suma de 32.000.000 lei ROL (3.200 lei RON) datorată de reclamant acestei martore a fost înmânată acesteia de pârâta B. R. S.
A., având în vedere împrejurările menționate anterior, raportat la probele administrate în dosarul cauzei, instanța a reținut că acordul real încheiat între părți a fost cel al unui contract de împrumut, respectiv, pârâții T. A. și B. R. S. au împrumutat reclamantului R. Ș. suma de 32.000.000 lei ROL (3.200 lei RON), împrumut care urma a fi restituit din veniturile obținute de către pârâți ca urmare a închirierii apartamentului situat în municipiului C.-N., strada S. nr.3, B. D6, S. 1, ap.5, înscris în C. nr. 81173
C.-N., sub nr. top. 5315/S/V.
Față de cele de mai sus, având în vedere ansamblul probator expus, raportat la dispozițiile art.1075 Cod civil, instanța a constatat caracterul simulat al contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub numărul
1175 din 07 august 2003 de N. P. G. H. T., încheiat între reclamantul R. Ș., în calitate de vânzător, și pârâții T. A. și B. R. S. (fostă T.), în calitate de cumpărători.
Având în vedere că, prin acțiunea în simulație, părțile urmăresc să facă aplicabil singurul acord ce corespunde voinței reale a părților, contractul secret, respectiv în această cauză, contractul de împrumut existent între pârâții T. A. și B. R. S. (fostă T.) și reclamantul R. Ș., pentru suma de 32.000.000 lei ROL, pârâții nedobândit niciodată în mod real dreptul de proprietate asupra apartamentului situat în municipiul C.-N., strada S. nr.3, B. D6, S. 1, ap.5, înscris în C. nr.81173 C.-N., sub nr. top.
5315/S/V, aceștia neputând dispune asupra acestui drept în mod valabil, instanța desființând contractul de partaj autentificat sub nr.293 din 24
Martie 2004 de N. P. G. H. T. încheiat între pârâta B. R. S. și T. A., privitor la apartamentul nr.5 situat în municipiului C.-N., strada S. nr.3, B. D6, S. 1, înscris în C. nr.81173 C.-N., sub nr. top. 5315/S/V și raportat la dispozițiile art.1175 cod civil coroborat cu art.34 pct.3 din Legea nr.7/1996, republicată, instanța a anulat Încheierile de C. nr. 1. august 2003 și nr.5714/25 Martie 2004 din C. nr.81173 în temeiul cărora s-a intabulatdreptul de proprietate al pârâților și a dispus rectificarea înscrierilor de sub B+3,4,6 din C. nr.81173, în sensul radierii dreptului de proprietate al pârâților B. R. S. și T. A., respectiv B. R. S. și reînscrierea dreptului de proprietate asupra imobilului de sub A+1 - apartamentul nr.5 situat în municipiului C.-N., strada S. nr.3, B. D6, S. 1, înscris în C. nr.81173 C.-N., sub nr. top. 5315/S/V, compus din 2 camere, 1 bucătărie, 1 cămară de alimente, 1 baie, 1 debara, 1 sas, 1 hol, cu suprafața utilă de 60,25 mp, cu părțile indivize comune în cotă de 2,9.-a parte și teren atribuit în folosință în cotă de 1. parte";- de sub B+1.
În temeiul dispozițiilor art.274 Cod procedură civilă, pârâții T. A. și B. R. S. (fostă T.), căzând în pretenții, au fost obligați să plătească reclamantului suma de 2.816,90 lei, cu titlul de cheltuieli de judecată constând în 1.000 lei, onorariu avocațial și 1.816,90 lei, repreze
Prin decizia civilă n r. 291 din (...) a T. ului C., apelul pârâților a fostrespins ca nefondat.
În considerentele acestei decizii se reține că, contrar susținerilor apelanților, natura sau felul simulației din prezenta cauză o reprezintă deghizarea totală a unui contract de împrumut într-un contract de vânzare- cumpărare. Nu există nicio prevedere legală și nici practică judiciară unanimă care să aprecieze că există simulație doar atunci când prin actul secret, care reprezintă voința reală a părților, se poate urmări doar evitarea aplicării legii, ocolirea unor prevederi prohibitive referitoare la anumite contracte sau să se facă o anumită liberalitate, păstrându-se anonimatul unei persoane. Acestea sunt doar exemple de simulație, însă această exemplificare este una exemplificativă și nu limitativă.
Nu se poate vorbi de o greșită interpretare a legii în ceea ce privește simulația, atâta timp cât art.1175 Cod civil indică această operațiune doar ca o excepție de la principiul relativității efectelor actelor juridice. T. legal menționează că actul secret, care modifică actul public, nu poate avea putere decât între părțile contractante și succesorii lor universali; un asemenea act nu poate avea nici un efect contra altor persoane.
Pornind de la interpretarea acestui text, în mod corect a apreciat prima instanță că, din probele administrate în cauză, a reieșit că între părți s-a încheiat un contract de împrumut, care este actul secret și respectă voința reală a părților, act care a fost deghizat total printr-un contract de vânzare-cumpărare.
În ceea ce privește proba deghizării, aceasta rezultă fără niciun dubiu din probele administrate în cauză, pârâții nereușind să facă dovada contrară, în sensul că actul public reprezintă voința reală a părților. A., așa cum s-a reținut și de către prima instanță, reclamantul a fost împuternicit de numita K. M. să-i încaseze pensia pe perioada cât aceasta a fost plecată în Israel la fiica sa, conform procurii speciale autentificate la (...) de A. R. la Tel A.
Reclamantul a folosit banii încasați cu titlu de pensia numitei K. M. în sumă de 32.000.000 lei, astfel că la momentul la care această persoană i-a comunicat prin luna aprilie-mai 2003 că intenționează să vină în România în cursul lunii iulie august 2003 și cum nu mai dispunea de acești bani, a încercat să împrumute acești bani de la diverse persoane, fapt confirmat de martorii P. M., P. A. și O. I.
Întrucât nici una dintre persoanele de la care a cerut bani, nu i-a acordat împrumutul de care avea nevoie s-a adresat pârâților, fiica și ginerele său la acel moment.
În cauză, datorită relației de rudenie dintre părți nu s-a întocmit un contraînscris cu privire la împrumut, un asemenea contraînscris fiind condiție necesară pentru existența simulației. Cu toate acestea, existența operațiunii de împrumut a sumei de 32.000.000 lei rezultă din probatoriul administrat în cauză. A., pârâtul T. A., în răspunsul la întrebarea nr.3 a confirmat faptul că pârâta B. R. S. a predat numitei K. M. suma de
32.000.000 lei vechi în apartamentul din litigiu. Martora K. M. în întrebările adresate prin intermediul comisiei rogatorii a arătat că a cunoscut pârâții din anul 1994, că a împuternicit reclamantul să-i ridice pensia începând cu luna iunie 2002 până la întoarcerea din Israel. În data de (...) a venit în România unde a sta o lună și a locuit o vreme și la reclamant care i-a comunicat că nu deține suma de 32.000.000 lei, că a împrumutat acești bani de la fiica sa, care a și venit și i-a înmânat personal. La momentul la care pârâta i-a înmânat banii a spus că i-a împrumutat tatălui său acești bani pentru ca să-și termine datoria față de martoră. P.rea banilor de către pârâtă a avut loc în data de (...).
În ceea ce privește contractul de vânzare-cumpărare acesta a fost autentificat sub nr.1175 din (...), anterior datei la care pârâta a achitat numitei K. M. suma de 32.000.000 lei. D., așa cum susțin apelanții, neplata prețului în cazul unui contract este sancționată cu rezilierea contractului pentru neîndeplinirea obligației de către cumpărător, acest aspect este necesar a fi analizat și în cazul simulației, tocmai pentru a dovedi intenția reală a părților; adică nu s-a plătit un preț pentru că nu era vorba de o vânzare, ci de un împrumut deghizat în vânzare.
Probele din dosar care infirmă existența unui contract de vânzare cumpărare sunt declarațiile martorilor P., K., P. A., O. I. și K. M., care au arătat că după data de (...), dată la care martorul R. C. a susținut că pârâta a dat reclamantului o sumă de bani, ba noi, ba vechi, care reprezentau prețul apartamentului., fără a putea să spună despre ce sumă este vorba, situația materială a reclamantului nu s-a îmbunătățit deloc. Cum se poate explica că reclamantul a început să colecteze fier vechi pentru a-și spori veniturile, în condițiile în care pârâții i-au cumpărat apartamentul pentru care i-au achitat și o sumă considerabilă ca și preț, precum și faptul că însă martora K. M. a constata cât timp a locuit în luna august la reclamant că nu numai că acesta nu deține suma mari de bani, iar situația lui financiară se schimbase în rău.
Continuând pe același fir, plata prețului, necesară pentru a verifica realitatea vânzării nu a fost dovedită în nici un fel. În răspunsul la interogatoriu, pârâta B. R. S. a arătat că prețul stabilit de comun acord a fost plătit în antecamera notarului public dintr-un împrumut luat de la B. R., din depozite pe care le-au avut constituite la aceeași bancă și au fost ajutați și de părinții pârâtului . Pârâtul a susținut că au plătit prețul din depozitele în valoare de 100.000.000 lei constituite la B. R., un împrumut de
40.000.000 lei de la aceeași bancă, dintr-un împrumut de la părinții săi și de la un prieten. La dosarul cauzei nu există nici o dovadă că pârâții au avut sume în depozit la B. R., iar împrumutul luat de la această bancă de către pârâtă a fost acordat ulterior datei la care se susține că s-a plătit prețul. Potrivit contractului de credit nr.13030623/(...) pârâta a împrumutat suma de 1900 dolari pentru nevoi personale, sumă ce reprezenta în jur de
63.874.200 lei.
În aceste condiții, declarația martorei B. C. potrivit căreia pârâta a luat un împrumut de 2000 dolari este singura care se coroborează cu probele administrate în cauză. De fapt, restul declarației se bazează pe ceea cepârâta i-a spus martorei și nu pe percepțiile personale ale acesteia. Nici depoziția martorului R. C. nu este la adăpost de critici, atâta timp cât, așa cum a mai arătat anterior, acesta nu știa dacă banii pe care pârâta i-a dat reclamantului erau vechi sau noi, de fapt cei noi nici nu existau, câți bani au fost dați, sau câți bani a împrumutat părților.
Probele analizate converg în aceeași direcția că pârâții au împrumutat reclamantul cu suma de 32.000.000 lei vechi, că pentru a avea garanția returnării acestei sume a fost încheiat contractul de vânzare-cumpărare care este un act simulat. Este vorba de a doua situația invocată de apelanți dintre formele de simulație, și nu doar donația a fost întâlnită. Donația a fost dată ca și exemplu, dar nu este unică, în practică situația în litigiu fiind mai des întâlnită, mai ales în cazul contractelor cămătărești.
În ceea ce privește validitatea contractului secret, respectiv a celui de împrumut, din probele administrate în cauză nu a reieșit că acesta este nelegal. Potrivit dispozițiilor art.1566-1567 cod civil, împrumutul de consumație este un contract real, pentru sume de peste 250 lei fiind necesară forma scrisă, nu autentică, și doar în sens de instrumentum și nu de negoțium. Cu toate acestea, există posibilitatea ca existența acestui contract să fie dovedită cu martori, în cazul în care există o imposibilitate morală de preconstituire. În cauză, există o astfel de imposibilitate, iar pârâții au profitat din plin.
Susținerea potrivit căreia actul public și actul secret trebuie să fie încheiate în aceeași formă, este nefondată întrucât este necesar doar ca aceste acte să fie încheiate în forma cerută de lege pentru validitatea lor. A aprecia că dacă cazul actului public respectiv contractul de vânzare cumpărare este autentic, aceeași formă trebuie să o îmbrace și actul secret, atunci acesta nu ar mai fi secret și nu s-ar mai pune problema simulației.
În ceea ce privește motivul potrivit căruia aprecierea depozițiilor martori de către prima instanță este una subiectivă, nici acest motiv nu este fondat. Depozițiile martorilor au fost coroborate cu celelalte probe administrate în cază: înscrisuri și interogatoriul părților, apreciindu-se corect de către prima instanță că din interpretarea și coroborarea probelor a reieșit temeinicia acțiunii reclamantului. Din depoziția martorului R. C., depoziție analizată parțial mai sus a reieșit că, într-adevăr părțile au încheiat un contract de vânzare-cumpărare la notar, contract care a fost depus la dosar, dar acest martor nu a fost prezent la discuțiile anterioare dintre părți și nici nu infirmă existența contractului de împrumut. D., martorul a susținut că a fost prezent la antecamera notarului nu a descris corect nici locul situării biroului notarial, nu a știut care a fost prețul, nu a știut ce sumă a fost plătită de către pârâtă în prezența lui reclamantului, în mod corect depoziția sa nu a contat la pronunțarea hotărârii întrucât nu s-a coroborat cu celelalte probe de la dosar și a fost contradictorie.
Cu privire la sumele obținute de către pârâtă cu titlu de împrumut sau din depozitele pe care susține că le-a a avut la B. R. instanța le-a analizat astfel că nu mai revine asupra acestora.
Faptul că reclamantul s-a adresat instituției unde martora B. C. este angajată nu constituie o amenințare sau presiune exercitată asupra acestea atâta timp cât amenințarea nu a fost cu un rău injust, ci apreciind că aceasta și-a încălcat atribuțiile de serviciu să fie sancționată. Oricum acest aspect nu are relevanță pentru soluționarea prezentei, după cum nu are relevanță nici faptul că pârâta a fost numită tutore pentru copii surorii decedate.
Î mpotriva acestei decizii, au declarat în termen legal recurs pârâții, solicitând modificarea ei în sensul admiterii apelului, schimbării sentinței apelate, cu consecința respingerii acțiunii, cu cheltuieli de judecată în toateinstanțele.
În motivarea recursului lor, pârâții învederează că în mod greșit au administrat instanțele de fond proba cu martori, pentru a dovedi existența simulației, nefiind incidente dispozițiile art. 1198 alin. 1 Cod proc.civ., simplul fapt că părțile sunt membre ale aceleiași familii nefiind de natură să împiedice încheierea unui contract de împrumut, dacă aceasta ar fi fost voința lor reală.
Hotărârea nu este motivată, întrucât nu face decât să preia motivele invocate de reclamant și să interpreteze probele în sensul cerut de acesta.
Dacă se susține existența unei simulații prin deghizarea naturii juridice a actului, trebuia să se probeze interesul părților de a încheia această operațiune juridică, respectiv, față de cine ar fi avut acestea interesul să deghizeze natura juridică a actului.
Reclamantul intimat, prin întâmpinare, a solicitat respingerea recursului ca nefondat, întrucât hotărârea instanței de apel este motivată, atât în fapt, cât și în drept, fiind corect aplicate dispozițiile art. 1198 Cod proc. civ., referitoare la imposibilitatea morală de preconstituire a contraînscrisului, în condițiile în care reclamantul este tatăl, respectiv fostul socru al pârâtului, recursul, în mare parte, vizează motive de netemeinicie, raportându-se la modul de interpretare a probelor, iar, dacă tot s-ar ajunge la interpretarea probelor, deghizarea naturii juridice a actului a fost dovedită, nu s-a pus niciodată problema achitării vreunui preț, situația materială a reclamantului nu s-a îmbunătățit după încheierea contractului, iar, dacă acesta ar fi încasat integral prețul în biroul notarului, nu ar mai fi avut motive să se împrumute de la pârâtă, care a predat banii după o săptămână de la încheierea contractului martorei K., pârâții recurenți neputând justifica anumite răspunsuri din interogatoriul luat în fața primeiinstanțe, respectiv de ce au închiriat apartamentul unor studenți și au considerat împrumutul ca o parte a prețului plătit pentru apartament, câtă vreme au susținut inițial că au plătit prețul în întregime.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate, raportat
la dispozițiile art . 304 pct. 7 și 9 Cod proc. civ., ce constituie temeiul său
în drept, curtea apreciază că acesta este fondat raportat la motivul privindgreșita aplicare a normelor de drept substanțial, respectiv a dispozițiilor art. 1198 alin. 1 Teza I C. civil.
A., așa cum au recunoscut toate părțile, reclamantul este tatăl pârâtei și fostul socru al pârâtului. R. de rudenie, respectiv afinitate dintre părți, însă, nu justifică susținerile reclamantului în sensul că i-a fost imposibil din punct de vedere moral să preconstituie contraînscrisul doveditor al simulației. Aceasta, deoarece, chiar reclamantul, în cererea de chemare în judecată, arată că, între el și fiica sa, nu existau relații de încredere specifice raporturilor dintre un tată și fiica sa, pârâta condiționând împrumutul unei sume de bani de încheierea unui contract de vânzare-cumpărare provizoriu asupra apartamentului proprietatea reclamantului, reclamantul susținând că a încheiat un astfel de contract doar pentru a garanta împrumutul și nu pentru că în mod real intenționa să transfere dreptul de proprietate și să încaseze vreun preț.
În răspunsul la întrebarea nr. 7 din interogatoriul luat de pârâți, reclamantul arată că niciodată nu a fost în relații bune cu fiica sa.
Toate aceste împrejurări dovedesc că între părți nu au existat raporturi de natură să facă imposibilă preconstituirea unui contraînscris, în ipoteza susținută de reclamant a încheierii operațiunii juridice a simulației prin deghizare.
De altfel, astfel de simulații privind deghizarea naturii juridice a contractului de împrumut cu garanție ipotecară într-unul de vânzare- cumpărare au fost întâlnite în practică în cazul împrumuturilor cămătărești și nicidecum în cadrul unor raporturi normale de familie.
Instanțele de fond au aplicat greșită norma de drept substanțial cuprinsă în dispozițiile art. 1198 alin. 1 Teza I Cod civil, subzistând motivul de recurs prev. de art. 304 pct. 9 Cod proc. civ.
Proba cu martori nefiind admisibilă, în măsura în care se înlătură declarațiile acestora, din interogatoriul părților și înscrisurile depuse la dosar, altele decât un contraînscris (contract de credit bancar, contract de închiriere), nu rezultă existența unei simulații.
Neîncasarea prețului de către vânzător, susținută de reclamant, în măsura în care ar fi dovedită, nu înseamnă indubitabil o simulație cu privire la natura juridică a contractului în sensul celor susținute de el, putând fi vorba și de intenție parțială de a dona ceea ce excedea nevoilor materiale imediate rezultând din contractarea unor împrumuturi de către vânzător, ori, pur și simplu, o neexecutare parțială a contractului de către cumpărători.
Oricum, în lipsa contraînscrisului, aplicabile fiind dispozițiile art. 1191 alin. 2 C. civ., potrivit cărora, peste cuprinsul unui înscris se poate dovedi doar cu alt înscris, și nu cele ale art. 1198 alin. 1 Teza I C. civ., privind admisibilitatea probei cu martori peste cuprinsul unui înscris, pârâții au dovedit existența contractului de vânzare-cumpărare, în timp ce reclamantul nu a dovedit existența simulației.
În temeiul art. 312 alin. 1-3 raportat la art. 304 pct. 9 Cod proc. civ., curtea, din considerentele arătate, va admite recursul pârâților, va modifica decizia obiect al recursului, în temeiul art. 296 Cod proc. civ., va admite apelul pârâților și va schimba sentința primei instanțe, în sensul respingerii acțiunii.
Fiind în culpă procesuală, reclamantul va fi obligat să le plătească pârâților cheltuieli de judecată în sumă de 13.242 lei în toate instanțele, reprezentând taxă judiciară de timbru, timbru judiciar și onorariu avocațial, conform chitanțelor de la dosar (f. 187-189 dosar judecătorie, f. 23-25 dosar tribunal, f. 20, 22 dosar curte).
PENTRU ACESTE M.IVE, IN NUMELE LEGII,
D E C I D E :
Admite recursul declarat de pârâții B. R. S. și T. A. împotriva deciziei civile numărul 291 din 8 iunie 2011 a T.ului C., pronunțată în dosarul numărul (...), pe care o modifică, în sensul că admite apelul declarat de pârâții B. R. S. și T. A. împotriva sentinței civile nr.12020/ 22 septembrie
2010 a J. C.-N., pe care o schimbă în sensul că respinge acțiunea civilă exercitată de reclamantul R. Ș. împotriva pârâților B. R. S. și T. A., având ca obiect constatarea simulației și rectificarea înscrierilor din cartea funciară.
Obligă reclamantul să le plătească pârâților 13.242 lei, reprezentând cheltuieli de judecată în toate instanțele.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 10 noiembrie 2011.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER A. A. C. A. C. ANA I. C. B.
Red. IA dact. GC
2 ex/(...)
Jud. apel: M. T., A.S.Seleșiu
| ← Decizia civilă nr. 1566/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia civilă nr. 2013/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
