Decizia civilă nr. 4358/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 4358/R/2011
Ședința publică din data de 7 noiembrie 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE:
T. D. - președintele Secției I-a civilă
JUDECĂTORI:
M.-C. V.
T.-A. N.
G.IER:
M. T.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta SC H. I. SA, împotriva deciziei civile nr. 4. din 26 mai 2011, pronunțată de Tribunalul
Bistrița Năsăud, în dosar nr. (...), privind și pe reclamanții D. I. și D. M., precum și pe pârâtul M. B. PRIN P., având ca obiect rectificare carte funciară.
Dezbaterea în fond a cauzei a avut loc în ședința publică din data de
31 octombrie 2011, a cărei încheiere de ședință face parte integrantă din prezenta hotărâre.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. nr. 6670 din (...) pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr.(...), a fost admisă acțiunea civilă formulată de reclamanții D. I. și D. M., în contradictoriu cu pârâții M. B. prin P., și SC H. I. SA B., și în consecință: s-a dispus instituirea unei servituți de trecere pe tot timpul anului, cu piciorul și autovehiculele, pe o lățime de 3 m. și o lungime de
34,2 m., în favoarea fondului dominant proprietatea reclamanților înscris în CF
15852 U., nr. cadastral 9456, peste terenul cu suprafața de 1861 mp., fond aservit proprietatea pârâtului M. B., înscris în CF 1673 U., nr. top.
705/2/2/d/2, pe traseul de servitute cu suprafața totală de 102,6 mp., evidențiat pe schița de detaliu - varianta 1, anexată raportului de expertiză tehnică extrajudiciară întocmit de expertul B. D., cu plata unei despăgubiri anuale în sumă de 128 lei către pârât, reprezentând lipsa de folosință a terenului; s-a dispus înscrierea în CF a servituții de trecere în favoarea fondului dominant și în sarcina fondului aservit potrivit raportului de expertiză tehnică extrajudiciară și tabelului de mișcare parcelară - varianta I - întocmite de expertul sus indicat, act ce face parte integrantă din prezenta sentință.
P. a pronunța această hotărâre, instanța de fond în baza probelor administrate a reținut că reclamanții D. I. și D. M. sunt proprietari tabulari ai imobilului teren în suprafață de 2.600 mp., situat în pe raza cartierului U. al municipiului B., înscris în CF 15852 U., nr. cadastral 9456.
Acest imobil se învecinează în partea de est cu terenul în suprafață de
1861 mp., înscris în CF 1673 U., nr. top. 705/2/2/d/2, proprietatea pârâtului M. B. (cu drept de superficie în favoarea pârâtei SC H. I. SA B.), fiind practic despărțit de acest teren ce are acces direct la drumul public, de un canal.
Din expertiza tehnică extrajudiciară efectuată în cauză de către expertul B. D. a rezultat că pe laturile de nord și vest, imobilul din litigiu se învecinează cu mai multe terenuri private, fără posibilitate de ieșire la calea publică decât trecând peste terenul pârâtului, pe care sunt amplasate două construcții aparținând pârâtei constând într-o magazie metalică cu suprafața de 324 mp. și un depozit cu suprafața de 61 mp.
Concluziile raportului de expertiză sunt evidente în sensul că terenul reclamanților este practic loc înfundat, astfel încât expertul a propus instituirea unei servituți de trecere în favoarea fondului dominant proprietatea acestora, peste fondul aservit, proprietatea pârâtului, în două variante, în prima variantă a ales traseul cel mai scurt, pe o lungime de 34,2 m., caz în care este afectată magazia metalică pe o lungime de 6,3 m. și o lățime de 1,3 m. (ceea ce presupune mutarea sau tăierea acesteia), iar în a doua variantă a propus un traseu ocolitor al construcției, pe o lungime de
58,5 m.
Potrivit prevederilor art. 616 C.civ., proprietarul al cărui loc este înfundat, adică nu are ieșire la calea publică, poate reclama o trecere pe terenul vecinului său pentru a-și putea folosi propriul fond, având îndatorirea de a-l despăgubi pentru pagubele ce i le-ar cauza. Trecerea trebuie să se facă, în raport de dispozițiile art. 617-618 C.civ., pe calea cea mai scurtă de ieșire la drumul public și prin locul ce ar pricinui cea mai mică pagubă proprietarului fondului aservit.
Având în vedere aceste dispoziții legale raportate la situația imobilului în discuție, instanța a apreciat că reclamanții sunt îndreptățiți să beneficieze de dreptul de trecere, dat fiind că nu au ieșire la drumul public (aspect ce a reieșit și din probatoriul testimonial administrat în cauză), pe traseul de servitute evidențiat în varianta 1 a raportului de expertiză, întrucât permite trecerea pe calea cea mai scurtă, chiar dacă afectează magazia metalică (ce poate fi mutată ori demontat un tronson) produce o pagubă mai mică fondului aservit decât traseul ocolitor al magaziei, care determină practic o parcelare a terenului și diminuează considerabil valoarea lui de piață, așa cum a arătat expertul B. I. O. în raportul de expertiză efectuat în cauză.
Ca atare, în raport de dispozițiile art. 616 C.civ., instanța a admis ca întemeiată acțiunea formulată și, în consecință a dispus instituirea servituții de trecere pe tot timpul anului cu piciorul și autovehiculele pe traseul de servitute cu suprafața totală de 102,6 mp, evidențiat pe schița de detaliu - varianta 1, anexată raportului de expertiză extrajudiciară întocmit de expertul B. D.
Totodată, în considerarea art. 20, art. 22 din Legea nr. 7/1996, republicată, a dispuns intabularea în CF a servituții de trecere în favoarea fondului dominant și în sarcina fondului aservit, potrivit raportului de expertiză tehnică și tabelului de mișcare parcelară - varianta I - întocmite de expertul sus indicat, acte ce vor face parte integrantă din prezenta sentință.
Având în vedere că prin instituirea servituții de trecere pârâtului îi este afectat unul din atributele dreptului de proprietate, și anume folosința, și reținând că spre deosebire de alte servituți legale, servitutea de trecere nu este gratuită, astfel cum rezultă din dispozițiile art. 616 C.civ., instanța aobligat reclamanții să plătească pârâtului despăgubiri anuale în sumă de
128 lei, pentru paguba suferită prin instituirea servituții, stabilite de expertul B. I. O. în raport de nivelul chiriilor pentru terenurile proprietate privată a municipiului B., indicate în Anexa nr. 1 la HCL 4/(...).
În privința unei eventuale despăgubiri a pârâtei pentru exercitarea servituții de trecere în varianta dispusă de instanță, trebuie precizat că deși pârâta a avut posibilitatea să solicite obligarea reclamanților la plata contravalorii manoperei privind lucrările de demontare a magaziei, nu a înțeles să o facă, situându-se pe poziția negării dreptului de trecere al reclamanților peste terenul proprietatea pârâtului, cu toate că în speță este vorba despre o servitute născută din lege, nereciprocă sau unilaterală.
Prin decizia civilă nr. 4. mai 2011 pronunțată de tribunalul B. N. a fostanulat ca netimbrat apelul declarat de M. B., prin primar, împotriva sentinței civile nr. 6670/(...), pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar civil nr. (...) și a fost respins ca nefondat apelul declarat de pârâta SC H. I. SA, împotriva aceleiași sentințe.
P. a pronunța această decizie, tribunalul a reținut că deși apelantului
M. B-ța i s-a pus în vedere obligația achitării taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, acesta nu și-a îndeplinit obligația și tribunalul a admis excepția de netimbrare a apelului potrivit art.20 alin.3 Legea nr. 146/1997
T. a apreciat apelul declarat de pârâta SC H. SA ca fiind nefondat.
Instanța de fond a reținut o stare de fapt corectă, valorificând probațiunea administrată în cauză, susținerile apelantei cu privire la necesitatea înlăturării probatoriului testimonial, fiind nefondate.
Așa cum rezultă din expertiza întocmită în fața instanței de fond refăcută cu citarea părților, lotul aflat în proprietatea reclamanților înscris în CF nr.l5852 B. nr. top.9456, este unul înfundat, iar calea cea mai scurtă de ieșire la drumul public este cea evidențiată în varianta l, încuviințată de instanța de fond.
In mod neîntemeiat a susținut apelantul că reclamanții, respectiv cea de la care aceștia au dobândit prin donație lotul în discuție, numita Rău L., și-ar fi creat prin fapta proprie un lot înfundat. Din cuprinsul dosarului nr.5288/l90/2007 al Judecătoriei B. atașat, rezultă că terenul de 2.600 mp înscris în titlul de proprietate nr. 7. a fost identificat inițial în tarlaua l6, parcela 776, și a fost atribuit în întregime ca urmare a partajului către numita Rău L., care ulterior, l-a donat prin contractul de donație nr. 3. către reclamanții-intimați.
Prin urmare, terenul nu a suferit dezmembrări cu ocazia partajului, ci a fost atribuit în întregime numitei Rău L., astfel că împărțeala nu a dus la constituirea unui lot înfundat, ci acest lot exista ca atare încă din anul l993 când s-a reconstituit dreptul de proprietate.
P. prima dată în apel, pârâta a susținut că reclamanții ar avea și o altă calea de ieșire către drumul public, peste un teren aparținând numitei Rău L., însă această variantă nu poate fi nici măcar luată în discuție, atâta vreme cât numita Rău L. nu este parte în prezenta cauză, iar față de expertiza refăcută cu citarea părților, pârâta nu a formulat obiecțiuni în condițiile art.2l2 alin.2 din C.pr.civ.
Față de obiectul acțiunii, este lipsită de relevanță data la care părțile
și-au intabulat dreptul de proprietate, prev. art. 616 - 618 C.civ, necondiționând instituirea servituții de trecere de dobândirea de către reclamanți a dreptului de proprietate asupra fondului dominant, anterior dobândirii de către pârâți a dreptului de proprietate asupra fondului aservit.
Împotriva aceste decizii a declarat recurs pârâta SC H. I. SA B., solicitând instanței casarea deciziei, cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare instanței de apel, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului pârâta a arătat că instanța de apel a ignorat efectul devolutiv a apelului, nu a ținut seama la soluționarea cauzei de actele existente, care impuneau o cercetare diversă.
Având în vedere prerogativele conferite instanței de art. 129 Cod proc.civ., în baza principiului efectului devolutiv al apelului, instanța trebuia să admită apelul, să modifice sentința în sensul respingerii acțiunii ca rămasă fără obiect. În cazul de față, s-a depus la dosar contractul de închiriere al terenului asupra căruia se solicită instituirea servituții de trecere, iar instanța de apel a nesocotit acest contract, astfel încât în prezent reclamanții au două titluri asupra aceluiași teren, unul convențional reprezentând contractul de închiriere, iar altul legal, respectiv menținerea sentinței prin care s-a instituit servitutea de trecere . Pârâta a apreciat că instanța de apel a nesocotit dispozițiile art. 304 pct. 6 Cod proc.civ., solicitând casarea deciziei cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare.
În al doilea rând s-a invocat lipsa rolului activ al tribunalului, pe care trebuia să-l aibă în cauză.
Pârâta a arătat că varianta I din raportul de expertiză menționează că drumul stabilit în această variantă este cel mai scurt pentru instituirea servituții de trecere, însă dispozițiile legale în materie de servitute vizează ca proprietatea să nu aibă nicio ieșire la cale publică și proprietarul să nu-și fi creat voluntar lotul înfundat.
S-a arătat că în acest sens era necesară efectuarea unui supliment la raportul de expertiză, pentru a verifica dacă autoarea reclamanților nu și-a creat voluntar lotul înfundat, anterior încheierii contractului de donație. P. acest motiv pârâta solicită casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea administrării probațiunii care să conducă la soluția cea mai împovărătoare pentru toate părțile implicate.
Recurenta a arătat că a edificat construcția în 1978 și aceasta a fost intabulată în 1999, situație în care nu putea să obtureze o cale de acces existentă cum susțineau reclamanții.
Situația propusă de instanță pentru stabilirea servituții de trecere aduce serioase prejudicii recurentei, titulară a dreptului de superficie, întrucât presupune demolarea cel puțin în parte a construcțiilor edificate în 1978-1979 în baza unei autorizații de construcție legal emisă.
Apreciind că nu sunt întrunite cerințele legale prev. de art. 616-618
C. civil, pârâta recurentă opinează că se impune efectuarea unei expertize care să aibă în vedere cartea funciară și înscrierea dreptului de proprietate a părților implicate cu schițele care au stat la baza intabulărilor succesive.
S-a invocat de către recurentă încălcarea dispozițiilor art. 1 din
Protocolul 1 adițional la C. pentru apărarea Drepturilor Omului și
Libertăților fundamentale , întrucât dreptul de servitute propus aduce atingere a dreptului de proprietate asupra construcțiilor, recurenta fiind deposedată de o parte din dreptul său de proprietate.
Prin întâmpinare, P.ul municipiului B. a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizând decizia pronunțată prin prisma motivelor de recurs invocate, curtea constată că recursul este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
Primul motiv de recurs invocat de recurentă vizează motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 6 Cod proc.civ., când instanța a acordat mai mult decât s-a cerut, ori ceea ce nu s-a cerut.
Curtea constată că nu este incident acest motiv de nelegalitate, care s-ar aplica în ipoteza în care instanța de apel admițând apelul ar fi nesocotit principiul disponibilității părților în procesul civil și ar fi acordat ceea ce nu s-a solicitat sau a lăsat nesoluționate capete de cerere. În cazul de față, instanța de apel a respins apelul pârâtei SC H. I. SA B., situație în care nu avea posibilitatea tehnică să acorde ceea ce nu s-a solicitat.
Curtea constată că și în ipoteza în care ar fi incident motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 6 C.Pr.Civ. soluția instanței de recurs va fi de modificare în tot sau în parte a deciziei pronunțată în apel nu de casare cu trimitere spre rejudecare, cum solicită pârâta.
Într-adevăr, în apel s-a depus un contract prin care proprietarul fondului dominant și a fondului aservit au statuat asupra despăgubirilor pe care reclamanții le plătesc proprietarului terenului, municipiul B., pentru terenul care face obiectul servituții de trecere, în acest dosar.
Acest contract nu contravine dispozițiilor art. 617-618 C. civil, care stipulează posibilitatea acordării unor despăgubiri în ipoteza în care se stabilește o servitute de trecere și nu conferă reclamanților un titlu pe teren cum greșit a interpretat recurenta.
Contrar susținerilor recurentei, art. 129 Cod proc.civ. nu reglementează principiul efectului devolutiv al apelului, ci principiul rolului activ al instanței.
În memoriul de recurs, recurenta a solicitat casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru efectuarea unui supliment la raportul de expertiză care să stabilească dacă terenul reclamanților reprezintă un loc înfundat, însă această cerere este nefondată.
Recurenta a avut posibilitatea în fața instanței de fond să solicite completarea obiectivelor la raportul de expertiză dispus de către instanță cu acest obiectiv, însă nu a făcut-o. Potrivit dispozițiilor art. 212 Cod proc.civ., recurenta avea posibilitatea să formuleze obiecțiuni la raportul de expertiză și să ceară o contraexpertiză motivată la primul termen după depunerea raportului de expertiză, ceea ce nu a făcut. De fapt, împrejurarea că terenul reclamanților are caracteristicile unui loc înfundat, a fost susținută pentru prima dată în apel, după cum legal reține tribunalul.
Potrivit dispozițiilor art. 129 alin. 51 Cod proc.civ., părțile nu mai pot invoca în căile de atac omisiunea instanței de a ordona din oficiu probe dacă ele nu le-au propus și administrat în condițiile legii. În cazul de față, după cum am arătat în considerentele mai sus reținute, recurenta nu a solicitat administrarea probelor necesare pentru a dovedi că terenul reclamanților nu este un loc înfundat, în fața instanței de fond. Așadar, curtea apreciază că nu sunt îndeplinite motivele prevăzute de art. 312 alin. 3 Cod proc.civ., pentru a putea dispune casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare tribunalului. Toate motivele de recurs vizează suplimentarea probațiunii în apel, însă verificând dosarul de apel, curtea constată că recurenta a beneficiat de asistență juridică calificată și cu toate acestea nu a solicitat suplimentarea probațiunii nici în memoriu de apel și nici la termenul de judecată din 26 mai 2011, în condițiile art. 292 C.Pr.Civ. Așadar, curtea apreciază că nu se mai poate solicita în prezent casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea suplimentării probațiunii pentru determinarea unei alte stări de fapt. Recurenta nu este titulară a dreptului de proprietate asupra terenului ci are un drept de superficie iar titularul dreptului de proprietate asupra terenului, M. B., a fost de acord cu stabilirea servituții de trecere în forma în care a fost dispusă de către instanță, achiesând la decizia pronunțată în apel. P. prejudiciile produse de demolarea unei părți din baraca metalică, recurenta are la îndemână alte mijloace procesuale la care poate apela. P. aceste considerente, în temeiul art. 312 Cod proc.civ., curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC H. I. SA B. împotriva deciziei civile nr. 4. din 26 mai 2011 a T.ui B. N. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o va menține. P. ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E : Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC H. I. SA B. împotriva deciziei civile nr. 4. din 26 mai 2011 a T.ui B. N. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține. Decizia este irevocabilă. Dată și pronunțată în ședința publică din 7 noiembrie 2011. PREȘEDINTE JUDECĂTORI T. D. M. C. V. A.-T. N. G.IER M. T. Red. T.A.N. dact. GC 2 ex/(...) Jud. apel: I. Simionescu, C. Iacob
| ← Decizia civilă nr. 2013/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia civilă nr. 104/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
