Decizia civilă nr. 237/2011, Curtea de Apel Cluj

Decizii și sentințe civile - Curtea de Apel Cluj (2011)

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ

Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie

Dosar nr. (...)

DECIZIA CIVILĂ NR. 237/A/2011

Ședința din 13 mai 2011

Instanța constituită din: PREȘEDINTE : I.-D. C.

JUDECĂTOR : M. C. V.

GREFIER : A. B.

S-au luat în examinare apelurile declarate de către reclamanta N. E. și de către pârâții P. M. C.-N., S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE PRIN D. G. A F. P. C., având ca obiect legea 1..

La apelul nominal se prezintă reclamanta apelantă N. E. și reprezentanta acesteia avocat T. C., lipsă fiind pârâții apelanți.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Apelurile sunt scutite de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.

S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 29 aprilie 2011, prin serviciul de registratură al instanței, s-a depus de către M. C.-N. - S. R., F. F. și R. A. un înscris, reprezentând răspunsul la solicitările instanței prin adresa emisă la data de 22 martie 2011.

La data de 12 mai 2011, pârâtul apelant S. R. prin Ministerul

Finanțelor Publice a depus la dosar o cerere prin care solicită admiterea apelului formulat de pârât și respingerea apelului formulat de reclamantă ca nefondat, susținerile acesteia nefiind justificate cu dovezi concrete, precum și judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu prevederile art. 242 al. 2 cod procedură civilă.

La întrebarea instanței, reprezentanta reclamantei apelante N. E., avocat T. C., învederează faptul că s-a reconstituit dreptul de proprietate tabulară cu V. prin O. P., asupra suprafeței de teren de 207 m², iar cu privire la N. E. s-a reconstituit dreptul de proprietate în baza L. 1/2000. Arată că, obiectul cauzei nu reprezintă terenul în suprafață de 231 m², ci suprafețele menționate în motivele de apel.

Reprezentanta reclamantei apelante arată că nu s-a răspuns la punctul 1 din adresa emisă de instanță către Consiliul Local al municipiului C.-N. - C. pentru aplicarea legii 18/1991, respectiv dacă terenurile situate administrativ în C.-N., str. D., nr. 76 și nr. 78 au fost cooperativizate și de la cine anume, motiv pentru care solicită a se reveni cu adresă la această instituție.

Instanța, după deliberare, față de răspunsul primit de la M. C.-N. - S.

R., F. F. și R. A. și față de celelalte probe de la dosar, apreciază că acestea sunt lămuritoare pentru situația terenurilor, motiv pentru care respinge cererea de amânare a cauzei formulată de reprezentanta reclamantei apelante, pentru a se reveni cu adresă către această instituție.

Reprezentanta reclamantei apelante N. E., arată că nu mai are cereri în probațiune de formulat sau excepții de invocat, însă face mențiunea că referitor la suprafața de teren situată administrativ în C.-N., str. D. nr. 80, partea pe care o reprezintă își menține apelul și solicită restituirea în natură a cotei de 1. din suprafața totală.

Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, instanța constată prezenta cauză în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul pe fond asupra apelurilor.

Reprezentanta reclamantei apelante N. E. solicită admiterea apelului, modificarea în parte a hotărârii atacate și în consecință admiterea acțiunii promovate de către reclamanta apelantă, cu obligarea intimatului pârât P. municipiului C.-N. la plata cheltuielilor de judecată, susținând pe larg motivele expuse în memoriul de apel depus la dosar.

R. la modul de redactare a notificării formulată de către reclamanta apelantă, arată că, din cauza coincidenței de nume, respectiv fiind vorba de

N. E. născută B. E., de vârsta înaintată a mamei acestea numita B. E., de înscrisurile vechi de C. F., de data redactării notificării clientei sale, toate acestea au dus la o eroare, reclamanta solicitând revendicarea unei suprafețe de teren și pentru mama sa care la acea dată nu era decedată. Pe de altă parte, arată că reclamanta apelantă nu a dorit altceva decât să aducă bunurile care au aparținut familiei, în patrimoniul familiei sale, iar decesul mamei acesteia a survenit până la data soluționării notificării.

Apreciază că, modalitatea în care instanța de fond a soluționat cererea de revendicare a terenului situat administrativ în C.-N., str. D., nr. 76-78, nu a fost corectă, întrucât terenul în ansamblul lui a fost luat la S. R. pentru construcții de locuințe, însă nu întreaga suprafață a fost folosită în acest scop, rămânând o suprafață care se poate restitui foștilor proprietari.

Cu privire la suprafața de teren situată administrativ în C.-N., str. D., nr. 80, arată că la data soluționării notificării nu s-a știut ce suprafață a rămas liberă pentru a se putea restitui foștilor proprietari.

Curtea reține cauza în pronunțare.

C U R T E A

Prin sentința civilă nr. 959 din 12 noiembrie 2010 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...) s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei C. C. pentru S. D..

S-a respins excepția lipsei calității de reprezentant a M. F. P. pentru S. R. și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice.

S-a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamanta N. E., în contradictoriu cu pârâții P. municipiului C.-N. și S. R. prin Ministerul

Finanțelor Publice în temeiul L. nr. 1., și în consecință s-a anulat în parte D. nr. 2659/(...), emisă de pârâtul P. municipiului C.-N.

S-a dispus restituirea în natură în favoarea reclamantei a terenului în suprafață de 676 mp., situat în mun. C.-N., str. D. nr. 76-78, care se identifică cu o parte din imobilul înscris în C.F. nr. 92935 C., A+127, nr. top.

24353 și 24354, având nr. top. inițial 15457 din C.F. nr. 15100 C.

Pârâtul S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice a fost obligat la plata în favoarea reclamantei a despăgubirii în sumă de 63.828 lei, reprezentând echivalentul sumei de 15064 euro, pentru diferența de teren nerestituită în natură, de 269 mp. din imobilul descris.

S-au respins capetele de cerere având ca obiect restituirea în natură și stabilirea despăgubirii pentru terenul înscris în C.F. nr. 17141 C. cu nr. top.

15458, situat în mun. C.-N., str. D. nr. 80 și stabilirea despăgubirii pentru diferența de teren din imobilul situat în mun. C.-N., str. D. nr. 76-78.

S-a respins acțiunea față de C. C. pentru S. D., ca fiind înaintată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Pârâții P. municipiului C.-N. și S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice au fost obligați în solidar la plata în favoarea reclamantului a cheltuielilor de judecată parțiale în sumă de 1265 lei.

Pentru a pronunța această sentință tribunalul a reținut că prin D. nr.

2659/(...), emisă de pârâtul P. municipiului C.-N., a fost respinsă cererea de restituire în natură a terenului înscris în C.F. nr. 15100 cu nr. top. 15457, situat în mun. C.-N., str. D. nr. 76-78, formulată de reclamanta B. E., deoarece pe terenul revendicat au fost edificate blocuri de locuințe, alei și spații verzi aferente acestora (art. 1).

Potrivit art. 2 al dispoziției, s-a propus acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv - T. VII din legea nr. 2., având în vedere despăgubirile încasate la expropriere, pentru cota de ½ parte din terenul expropriat în suprafață de 1890 mp., înscris în C.F. nr. 15100 cu nr. top. 15457, situat în mun. C.-N., str. D. nr. 76-78, în favoarea reclamantei.

În considerentele dispoziției s-a reținut că revendicatoarea are calitatea de persoană îndreptățită conform dispozițiilor art. 3 alin. 1 lit. a din legea nr. 1., republicată, fiind fostă coproprietară a cotei de 1/8 parte din întregul teren expropriat, conform C.F. nr. 15100. S-a constatat de asemenea că imobilul revendicat a trecut în proprietatea statului în baza D.ui de expropriere nr. 4., prin care s-a preluat terenul în suprafață de 1890 mp. de la B. E., cu plata despăgubirilor legale în sumă de 4.235 lei potrivit declarației notariale depusă la dosar, restul terenului fiind preluat de la C. Î., potrivit înscrierilor din C.F. proprietari erau B. E., născută Z., coproprietară în cotă de 1/8 parte, mama revendicatoarei, decedată la data de (...), care nu a depus notificare, și B. E. căsătorită N., coproprietară în cotă de 1/8 parte, din întregul teren, pe restul terenului fiind alți coproprietari.

T. a apreciat că dispoziția contestată este legală în privința stabilirii calității reclamantei de persoană îndreptățită potrivit art. 3 alin. 1 lit. a din L. nr. 1., republicată, și a limitelor în care aceasta a formulat notificare. Pentru cota de proprietate aparținând mamei reclamantei nu s-a formulat notificare. De altfel, reclamanta N. E. nu avea calitatea să formuleze o asemenea notificare în condițiile în care B. E. a decedat în anul 2008, așa cum va rezulta din dezvoltările ce urmează.

În ceea ce privește imobilul înscris în C.F. nr. 17141 C. cu nr. top.

15458, situat în mun. C.-N., nu a formulat notificare nici mama reclamantei, B. E., care avea calitatea de coproprietar pentru cota de 4. parte, și nici reclamanta N. E. după antecesorii Z. S. A. și soția născută Albert R., bunicii acesteia.

În consecință, pretențiile reclamantei sunt neîntemeiate în ceea ce privește cota deținută de antecesoarea sa B. E. din cele două imobile descrise și de către bunicii Z. S. A. și soția născută Albert R. față de împrejurarea că aceste cote nu au fost revendicate în termenele și cu procedura prevăzută de legea nr. 1.. Depunerea unor precizări (f. 14-17 fond) la dosarul intern constituit în baza notificării după decesul lui B. E. nu sunt de natură să producă consecințe juridice sub aspectul examinat.

Astfel, din probațiunea administrată în cauză rezultă că prin N. înregistrată la B. C. M. sub nr. 8221/(...) reclamanta N. E. a arătat că revendică în natură terenul din C.-N., str. D. nr. 76-78, înscris în C.F. nr.

15100 C.-N., în suprafață totală de 2400 mp., corespunzător cotei sale de proprietate din terenul descris, ca unică moștenitoare după B. E.. în situațiaîn care nu este posibilă restituirea în natură reclamanta a solicitat despăgubiri prin echivalent bănesc.

Conform înscrierilor din C.F. nr. 15100 C., la data exproprierii reclamanta N. E. fostă B. a deținut cota de 1/8 parte din imobilul cu nr. top.

15457, teren în suprafață de 2 jug. 180 stj.p. Dreptul de proprietate al reclamantei cu privire la cota menționată a fost înscris sub B.9 prin Î. c.f. nr.

745/(...) și dobândit cu titlu de moștenire de la B. Ș. (B.3).

Mama reclamantei, Z. E., căsătorită B., a deținut cota de 1/8 parte din imobil, dreptul de proprietate fiind intabulat sub B.4 în cartea funciară menționată. B. E. (identică cu B. Erzsebet) a decedat la data de (...), așa cum rezultă din traducerea certificatului eliberat după actul de deces nr. 2., întocmit de O. de stare civilă din Budapesta XVII. Conform Certificatului de moștenitor depus în traducere la dosarul cauzei, cu semnătura traducătorului legalizată prin Î. nr. 1869/(...) a Notarului public P. S. M. moștenitoarea defunctei este reclamanta din prezenta cauză, în calitate de fiică.

Prin D. nr. 4. fost expropriată de la mama reclamantei, defuncta B. E. suprafața de 1890 mp., aceasta fiind menționată în Anexa decretului la poziția 378, cu imobilul situat în C.-N., str. D. nr. 78. Potrivit declarației depuse de reclamantă la dosarul cauzei defuncta B. E. a încasat cu titlu de despăgubire suma de 4285 lei în urma preluării de către S. R. a imobilului teren în suprafață de 1890 mp., situat în mun. C.-N., str. D. nr. 77-78.

După expropriere imobilul cu nr. top. 15457, împreună cu nr. top.

15458, a fost transcris cu alte corpuri funciare în C.F. nr.

Pentru identificarea și stabilirea suprafeței ce poate fi restituită în natură, instanța a încuviințat efectuarea unei expertize tehnice în specialitatea topografie de către ing. V. Valeriu. Expertul a stabilit că nr. top.

15457 și 15458 au fost transcrise împreună cu alte corpuri funciare în C.F. nr. 92935 C. sub A+110 cu nr. top. 24354 și 24353, având categoria de folosință alei și spații verzi și suprafața de 72.100 mp., proprietar tabular fiind S. R., în administrarea operativă a G.C.G.C.L. C.

În urma măsurătorilor efectuate și raportate pe planul de situație scara 1:500 s-a constatat că din numărul topografic 15457 este posibilă restituirea în natură a suprafeței de 676 mp. O parte din suprafața menționată, de 151 mp., este ocupată de garaje edificate fără autorizație de construire. R. la garajele menționate instanța a emis o adresă către Consiliul local al municipiului C.-N. pentru a comunica la dosar copii ale autorizațiilor de construcție. Din adresa nr. 212241/3/304 1/(...), emisă de S. R. F. F. și R. A. - D. R., rezultă că în evidențele Direcției Urbanism nu figurează autorizații de construire pentru garajele amplasate pe imobilul teren situat din punct de vedere administrativ în str. D. nr. 76-78.

Cu privire la existența unor rețele care ar străbate terenul în suprafață de 676 mp., propus de expertul judiciar desemnat în vederea restituirii în natură, T. a reținut din cuprinsul aceleiași adrese că instituția nu deține documente din care să reiasă configurarea și dispunerea acestora în teren.

Coroborând concluziile expertizei examinate cu datele comunicate prin adresa menționată, T. apreciază că suprafața de 676 mp. din topograficul inițial 15457 îndeplinește cerințele pentru a se dispune restituirea în natură.

Nu se impune examinarea concluziilor expertului cu privire la imobilul cu nr. top. 15458 din C.F. inițial nr. 17141 C. față de constatările anterioare în sensul că imobilul nu a fost revendicat în temeiul L. nr. 1..

T. nu a procedat la examinarea P. încheiat la data de (...) între reclamantă și numitele B. I. născută Szalma și Szalma I., în condițiile în careîn suprafețele la care se face trimitere nu au fost încă restituite în favoarea persoanelor menționate. O asemenea înțelegere este de natură să producă efecte juridice după redobândirea dreptului de proprietate de către semnatarii protocolului.

Față de împrejurarea că pentru diferența de teren nerestituită în natură, de 269 mp. (până la cota de ½ parte din suprafața de 1890 mp., reprezentând 945 mp.) se impune acordarea unor despăgubiri în favoarea reclamantei, instanța a avut în vedere valoarea unui metru pătrat de teren stabilită prin expertiza de evaluare efectuată în cauză de expert M.-E. F. și tehnica de calcul descrisă în raport astfel: 296 mp. x 70 euro/mp. x 0,8 x

4,2371 lei/euro, rezultând suma de 63.828 lei echivalentul a 15.064 euro.

Coeficientul de reducere - 0,8 - a fost aplicat deoarece terenul este situat în zona de blocuri și este ocupat parțial de garaje.

Pentru ansamblul considerentelor expuse instanța a apreciat că acțiunea reclamantei este întemeiată în parte.

Astfel, în temeiul art. 26 alin. 3 din L. nr. 1., republicată, cu modificările și completările ulterioare, a admis în parte acțiunea.

În ceea ce privește capătul de cerere având ca obiect obligarea la plata despăgubirilor a S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice, s-a reținut că potrivit art. 25 alin. 1 din D. nr. 31/1954, statul este persoană juridică în raporturile în care participă nemijlocit, în nume propriu, ca subiect de drepturi și obligații. A.. 2 al textului legal menționat prevede că el (statul - n.n.) participă în astfel de raporturi prin M. F., afară de cazurile în care legea stabilește anume alte organe în acest scop.

În mai multe cauze deduse judecății, Curtea Europeană a Drepturilor

Omului a statuat în sensul că O.U.G. nr. 8. urmărește accelerarea procedurii de despăgubire pentru bunurile preluate abuziv de către stat. Cu toate acestea, F.ul „Proprietatea"; nu funcționează nici astăzi intr-un mod susceptibil să ducă la acordarea efectivă a unei despăgubiri (Cauza Belasin împotriva R.iei, Cohen împotriva R.iei, Davidescu împotriva R.iei). Curtea a reținut de asemenea că, deși L. nr. 1. deschide reclamanților accesul la o procedură administrativă, urmată dacă este cazul și de una contencioasă, acest acces rămâne teoretic și iluzoriu, nefiind în prezent în măsură să asigure, într-un termen rezonabil, plata unei indemnizații în favoarea persoanelor pentru care nu este posibilă restituirea în natură.

Raportat la cele expuse, T. a apreciat că au prioritate dispozițiile

C.E.D.O., iar S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice are calitate procesuală pasivă potrivit art. 25 din D. nr. 31/1954, astfel, a fost respinsă ca neîntemeiată excepția lipsei calității de reprezentant a M. F. P. pentru S. R. și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului S. R. prin Ministerul

Finanțelor Publice.

Pentru motivele expuse au fost respinse ca neîntemeiate și capetele de cerere având ca obiect restituirea în natură și stabilirea despăgubirii pentru terenul înscris în C.F. nr. 17141 C. cu nr. top. 15458, situat în mun. C.-N., str. D. nr. 80 și stabilirea despăgubirii pentru diferența de teren din imobilul situat în mun. C.-N., str. D. nr. 76-78.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanta N. E. și pârâții

P. M. C.-N., S. R. prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin D. G. A F. P. C.

Pârâtul P. M. C.-N. a solicitat admiterea apelului, modificarea hotărârii în sensul respingerii cererii de chemare în judecată și menținerii Dispoziției nr. 2659/2009 emisă de P. municipiului C.-N., ca temeinică și legală.

În motivarea recursului critică temeinicia și legalitatea hotărârii apelate apreciind ca instanța a pronunțat în mod eronat Sentința civila nr.

9., în sensul restituirii în natură a suprafeței de 676 mp din imobilul în litigiu.

Prin D. nr. 2659/2009 emisa de P. municipiului C.-N. a fost respinsa cererea de restituire în natura a terenului înscris în C.F. nr. 15100, nr. top.

15457, motivat de faptul ca terenul revendicat este situat în zona sistematizata, iar pe acesta au fost edificate blocuri de locuințe, alei și spatii verzi aferente acestora, respectiv s-a propus acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plata a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv - T. VII din L. nr. 2., având în vedere despăgubirile încasate la expropriere, pentru cota de 112 parte din terenul expropriat înscris în cartea funciara cu numărul mai sus arătat.

Reiterează ca imobilul în litigiu situat în C.-N., str. D. nr. 76- 78 a fost preluat în favoarea S. R. în baza D.ui de expropriere nr. 4., de la d-na B. E., născuta Z., coproprietara în cota de 1/8 parte și B. E., căsătorita N., coproprietara în cota de 1/8 parte din întregul teren, pe diferența de teren fiind alți coproprietari.

Prin actul normativ cu numărul mai sus arătat a fost preluat terenul în suprafața de 1890 mp, cu plata despăgubirilor legale în suma de 4235 lei

(potrivit declarației notariale depusa la dosarul de revendicare) restul terenului fiind preluat de CAP Î. I.-teren revendicat, în suprafața de 2400 mp, a fost înscris în C.F.nr.15100, nr.top.15457. Conform înscrierilor din cartea funciara întregul teren are o suprafața de 2 iug. și 180 stjp. Conform raportului de expertiza tehnica si a Procesului - verbal al C. tehnice de aplicare a prevederilor L. nr. 1O/2001, terenul este situat în zona sistematizata, pe acesta fiind edificate blocuri de locuințe, alei și spatii verzi aferente acestora.

Zona sistematizata nu cuprinde numai construirea de imobile și a drumurilor de acces la acestea, ci, în mod obligatoriu și: spatii de parcare, garaje, spatii verzi, spatii de joaca pentru copii, unități de învățământ etc., care practic, toate sunt necesare creării unui mediu ambiental acceptabil persoanelor care locuiesc în imobilele din vecinătatea acestor zone. Este evident faptul că nu s-a putut și nici nu este posibil ca, o suprafața de teren expropriată să fie ulterior integral ocupată numai cu clădiri definitive, pentru buna exploatare a acestora fiind absolut necesare toate celelalte elemente menționate.

Apreciază că instanța trebuie să acorde o deosebită importantă verificării (ne)existentei rețelelor edilitare (supra si subterane), în acest sens urmând a se solicita unităților de resort confirmarea inexistenței acestora pe parcelele revendicate.

Raportat la considerentele expuse anterior opinează că asupra imobilului în litigiu au operat efectele exproprierii pentru care a fost preluat, ca atare, nu este de acord cu restituirea în natură a acestei suprafețe, fiind, parte integranta a planului de sistematizare, neputând face obiectul unei restituiri în natura către foștii proprietari.

Acest fapt reiese și din Procesul verbal privind starea de fapt a imobilului încheiat la data de 21 mai 2007 de către reprezentanții C. tehnice de aplicare a L. nr. 1. unde se certifică că pe suprafața terenului revendicat se regăsesc spații verzi aferente blocurilor, alei pietonale și accese auto, garaje amplasate pe platforma betonata, ca au fost edificate blocuri de locuințe, respectiv că există două rețele de canalizare paralele cu aliniamentul trotuarului aferent blocului de pe str. T. nr. 10 s.a.

În acest sens invoca dispozițiile art. 11 alin. 3 si 4 din L. nr. 1., republicată și actualizata, în cazul în care construcțiile expropriate au fostintegral demolate și lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă terenul parțial, persoana îndreptățita poate obține restituirea în natură a părții de teren ramase liberă, pentru cea ocupată de construcții noi, autorizate, cea afectată servituților legale și altor amenajări de utilitate a publică ale localităților urbane și rurale, măsurile reparatorii stabilindu-se prin echivalent. D. art. 10, alin 3, 4, 5 si 6 se vor aplica în mod corespunzător. Având în vedere considerentele mai sus expuse apreciem ca restituirea în natura a terenului din speța nu este posibila din punct de vedere legal. în sensul celor mai sus arătate sunt și dispozițiile art. 10.3 din Normele metodologice de aplicare a L. 1. cuprinse în HG 250/2007 conform cărora sintagma amenajări de utilitate publica ale localităților urbane și rurale are în vedere acele suprafețe de teren afectate unei utilități publice, respectiv suprafețele de teren supuse unor amenajări destinate a deservi nevoile comunității, și anume cai de comunicație (străzi, alei, trotuare, etc.), dotări tehnico-edilitare subterane, amenajări de spatii verzi din jurul blocurilor de locuit, parcuri și grădini publice, piețe pietonale și altele.

Consideră ca la pronunțarea hotărârii judecătorești apelate instanța nu a avut în vedere obiecțiunile pârâtei formulate la raportul de expertiza efectuat în cauza. Astfel, a apreciat ca, concluzia expertului privind posibilitatea restituirii în natura a suprafeței de teren de 2.615 mp din terenul situat în C.-N., str. D. nr.76-78 ca fiind total eronată motivat de faptul că terenul în litigiu nu e o zona libera de construcții, acesta fiind străbătut de rețele de canalizare subterane, alei pietonale ce deservesc locuințele și spatii verzi. De asemenea, pe acest amplasament sunt ridicate, cu caracter provizoriu, garaje ce ocupa aproximativ 387 mp (suprafața deservește 3 baterii de garaje disparate: 192 mp, 60 mp si 135 mp).

Așadar, având în vedere faptul ca L. nr. 1., republicată, este o lege care are caracter reparator fața de actele normative emise anterior anului 1990, consideră ca acest caracter al legii se poate realiza, în prezența speță, doar prin acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale, sens în care a fost emisă dispoziția atacată.

S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice, a solicitat admiterea apelului, schimbarea sentinței cu consecința respingerii acțiunii reclamantei.

O prima chestiune ce aduce este legata de calculul eronat al instanței generat de o greșeala materiala, redat la pagina 8 din sentința atacata, unde, formula de calcul se aplica la suprafața de 296 m.p și nu la cea de 269 mp la care se refera atât considerentele cât și dispozitivul sentinței atacate cu prezentul apel. Astfel în loc să se înmulțească 269 m.p x 70 euro/mpx 0,8 x

4,2371 lei/euro, se înmulțește suprafața de 296 m.p.

Legat de soluția instanței de fond de respingere a excepției lipsei calității de reprezentant a M. F. P. pentru S. R. și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice și obligarea acestuia la plata în favoarea reclamantei a sumei de 63.828 lei pentru diferența de teren nerestituita în natura, în suprafața de 269 mp. și a cheltuielilor de judecata în suma de 1265 lei prin trimitere la normele dreptului comunitar și ignorarea normelor legale de drept național, consideră că aceasta este nelegală și netemeinică, bazându-se în acest sens doar pe precedentul judiciar.

Așa cum de altfel rezultă din însăși Jurisprudența Curții Europene a

Drepturilor Omului, calificarea juridica a acțiunilor formulate în justiție se face de judecătorul cauzei după regulile prevăzute de dispozițiile procesuale civile aparținând dreptului intern și nu în raport cu jurisprudența unei instanțe.

Totodată, jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului nu poate constitui prin ea însăși, temei de drept a unei acțiuni în justiție, fiind necesar ca prin acțiune să se invoce care anume din drepturile prevăzute de C. a fost încălcat.

Mai arată că în cauza dedusa judecății, procedura administrativa nu a fost declanșata, în sensul ca dosarul aferent dispoziției nr. 2659/(...) emisa de primarul municipiului C.-N., nu a fost transmisa S.ui C. C. de către entitatea investita cu soluționarea notificărilor.

Astfel, reclamanta, nu este titulara unei decizii conținând titlu de despăgubire, întrucât, procedura administrativa prevăzuta de T. VII din L. nr. 2. nu poate fi urmata pentru considerentele prezentate mai sus, astfel, ca nu poate fi parcursa nici procedura referitoare la valorificarea titlului de despăgubire, conform prevederilor Capitolului V, T. VII din actul normative amintit, capitol introdus prin OUG nr. 8..

Instituirea procedurii administrative la care se refera titlul VII din L. nr. 2., are ca rațiune instituirea unei proceduri unice și corecte pentru toate persoanele aflate în situații similare. Astfel, acesta procedura este pusă în aplicare cu claritate și coerenta rezonabilă pentru a evita posibilă insecuritate juridica și incertitudine pentru subiectele de drept vizate, fără ingerința unor factori externi, care sa determine soluții diferite în situații similare și totodată pentru a asigura securitatea echilibrului bugetar intern.

Obiectul prezentului litigiu îl constituie obligația de a efectua o plata, obligație ce revine Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, în baza O.U.G. nr. 8. pentru accelerarea procedurii de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, care reglementează procedura de valorificare a titlurilor de despăgubire, care a modificat și completat T. VII din L. nr. 2..

Efectuarea unei plăți implica existenta unui titlu de plata, care potrivit actului normativ amintit, "reprezintă un certificat emis de A. N. pentru

Restituirea Proprietăților, în numele și pe seama statului roman, care incorporează drepturile de creanța ale deținătorului asupra statului roman, de a primi în numerar o suma maxima de 500.000".

Ulterior finalizării procedurii prevăzute de L. nr. 1., republicata, printr- o dispoziție privind acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale - T. VII din L. nr. 2., se declanșează procedura administrativa reglementata de acest act normativ, în cadrul căreia se stabilește cuantumul final al despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, procedura finalizându-se prin emiterea de către C. C. a D. reprezentând titlu de despăgubire, care se valorifica în condițiile O.U.G 8..

Procedura administrativa prevăzuta de titlul VII din L. nr. 2. presupune parcurgerea mai multor etape și anume: - etapa transmiterii și a înregistrării dosarelor, aceasta etapa fiind prevăzuta de dispozițiile art. 16 alin. 1 si 2 Capitolul V T. VII, modificat și completat prin OUG nr. 8. pentru accelerarea procedurii de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, - etapa analizării dosarelor de către S. C. C. sub aspectul posibilității restituirii în natura a imobilului ce face obiectul notificării și etapa evaluării, etapa în care, daca după analizarea dosarului se constata că, în mod întemeiat cererea de restituire în natura a fost respinsa, dosarul va fi transmis evaluatorului sau societății de evaluatori, etapa în care, daca după analiza dosarului se constată că, în mod întemeiat cererea de restituire în natura a fost respinsa, dosarul va fi transmis evaluatorului sau societății de evaluatori desemnate, în vederea întocmirii raportului de evaluare, procedura finalizându-se prin emiterea de către C. C. a decizieireprezentând titlu de despăgubire și valorificarea acestui titlu în condițiile prevăzute de pct. 26 din OUG nr. 8.,prin care este introdus în cuprinsul titlului VII din L. nr. 2., Capitolul V, Secțiunea I intitulata "V.ficarea titlurilor de despăgubire" .

Reclamanta N. E. a solicitat admiterea apelului, modificarea în parte a

Sentinței civile nr.9. a T. C., și admiterea, așa cum a fost precizata, a acțiunii promovate de către reclamanta, cu obligarea intimatului P. M. C.-N. la plata cheltuielilor de judecata ocazionate de judecata în fond și apel.

În motivarea apelului consideră hotărârea pronunțată de instanța de fond ca nelegală și netemeinică.

În temeiul art. 1 din L. nr. 1. fac obiect ai acestui act normativ

"imobilele preluate în mod abuziv de către stat, de organizațiile cooperatiste sau de către orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 ... .".

Terenul pe care l-a revendicat în baza dispozițiilor L. nr.1. si care face obiectul prezentei cauze a intrat în proprietatea S. R. prin doua moduri: prin expropriere, în baza D.ui nr.4. prin preluarea suprafeței de 1890 mp de la reclamantă, aceasta încasând despăgubirea aferentă. Restul suprafeței de teren până la cea de 3057,5 mp a fost inițial cooperativizat, apoi a intrat de la CAP Î. în proprietatea S. R., fiind cuprinsă în detaliile de sistematizare, așa cum reiese atât din pozițiile din D. de expropriere mai sus amintit privind adresa din str. D. nr. 76 si 78,dar si prin coroborare cu înscrierile din c.f. nr.63517 C. în aceasta carte funciara s-a transcris suprafața de 407 mp. aferenta casei de locuit de la adresa din str. D. nr. 78, în cota de cate % pentru fiecare (reclamanta și mama acesteia, B. E.), ca urmare a partajului în baza Sentinței civile nr.1827/1986 a J. C.-N. Se menționează trecerea în proprietatea CAP a terenului, lăsându-i-se în folosința o suprafața de 100 mp.

Prin urmare, în analiza întinderii dreptului ce face obiectul prezentei cauze, respectiv a suprafeței cu privire la care se judeca în prezentul dosar, intrata abuziv în întregime în proprietatea S. R. și care a fost folosita parțial de către acesta pentru construirea de blocuri de locuințe și utilități aferente, trebuie să ne raportam la ambele forme de preluare, ambele fiind abuzive, precum și la suprafețele aferente conform cotelor de proprietate ce au aparținut familiei reclamantei personal sau părinților ei.

Sub acest aspect, hotărârea este nelegala, întrucât instanța se raportează doar la suprafața de 1890 mp. ce a făcut obiectul exproprierii, fără a lua în calcul restul suprafeței de teren din totalul ce i se cuvenea.

Printr-un calcul elementar se poate deduce în concret următoarea situație finala: din cei 12.230 mp. ai terenului cu nr.top. inițial 15457, familiei reclamantei a aparținut suprafața de 3057.5 mp. Aceasta reprezenta cota de

1/4 din întregul teren. Din aceasta suprafața de teren a fost restituita ca aferenta casei de locuit de pe str. D. nr. 78 suprafața de 407 mp, aceasta suprafața a aparținut în cote egale reclamantei și mamei sale, conform înscrierilor de c.f. inițiale). Aceasta suprafața nu a fost revendicata prin notificare, întrucât casa a fost înstrăinata ulterior preluării. Deci, ceea ce a rămas de revendicat era suprafața de 2650,5 mp.

Instanța de fond a făcut calcule incorecte privind cota ce i s-a restituit prin hotărârea ce face obiectul prezentei cai de atac, întrucât ceea ce-i aparținea în mod clar de restituit în nume propriu și nu ca unica moștenitoare a mamei mele era suprafața de 1325,25 mp., întrucât a deținut o cota egala cu a mamei în cartea funciara. Exproprierea a vizat o suprafața de 1890 mp. cu menționarea numelui reclamantei pentru întreagasuprafața, situație în care ar putea considera ca se impune retrocedarea în întregime a acestei suprafețe către aceasta, în natura, luând în calcul concluziile expertului V., precum și dispozițiile instanței de fond privind cei

676 mp precum și în echivalent bănesc. Instanța de fond a stabilit drepturile aferente în favoarea reclamantei doar pentru suprafața de 945 mp prin ignorarea înscrierilor de carte funciara care atesta dreptul total la o suprafața de 1325.25 mp. Din aceasta suprafața, se poate restitui în natura cea de 676 mp , iar pentru restul urmează a se calcula despăgubiri în echivalent bănesc luând în calcul concluziile expertului evaluator F. M., în total suma de 154 885,08 lei.

În ceea ce privește cota mamei reclamantei, B. E. arată că instanța de fond a considerat că aceasta nu a depus notificare în termenul reglementat de L. nr. 1., menționează următoarele:

Pe de o parte, la redactarea notificării nu a fost de fata, aceasta fiind depusa prin avocat. D. fiind coincidenta de nume cu mama, precum si vârsta înaintata a acesteia la data formulării notificării, mandatara a considerat ca B. E. este deja decedata la acel moment și pentru a nu pierde din calcul și cota acesteia s-a menționat faptul că se formulează notificarea și "în calitate de unica moștenitoare a mamei sale, B. E.". De altfel, aceasta situație era reala la data soluționării notificării de către C. locala de L. nr.(...), care deținea toate actele în sensul decesului și al faptului ca este unica moștenitoare a acesteia.

Pe de alta parte, la momentul depunerii notificării reclamanta deținea în un mandat fără echivoc de la mama în baza căruia trebuia să efectueze toate demersurile pentru revendicarea imobilelor ce le-au aparținut și care au trecut în proprietatea S. R. de pe strada D., atât nr. 76-78, cât și nr. 80. Acest mandat nu a fost depus o data cu notificarea și nici nu a fost predat avocatului redactor ai acesteia, dar a existat, prin procura speciala de la dosarul administrativ de soluționare a cererii dovedind fără tăgada acest aspect.

Dezlegarea data de instanța de fond vine în contradicție flagranta cu practica CEDO cu privire la aplicarea art. 1 din Protocolul 1 la C., privind protecția proprietății, în condițiile în care nu se justifica menținerea stării de lucruri create de regimul comunist, prin deposedarea de o proprietate valoroasa, fără o justă și echitabilă despăgubire. Consideră în același timp ca s-a comis și încălcarea evidenta a art. 6 din C., în sensul că nu a dat eficienta sensului pentru care a fost adoptata L. nr. 1., acela de restituire în integrum a proprietăților pe calea, dezbaterilor în fața instanțelor judecătorești.

Cererea de restituire în natura și de despăgubire prin echivalent, în situația în care nu se poate restitui imobilul solicitat în natura, reprezintă în esența o revendicare. Chiar daca s-ar considera că în cazul nostru aceasta revendicare a imobilelor s-a realizat doar de către reclamanta, consideră că a dovedit că cealaltă coproprietară a dat mandat pentru aceasta revendicare și a susținut-o în mod fățiș, atât înainte de depunerea notificării, prin cereri care nu se încadrau în prevederile L. nr. 1., mult timp înainte de intrarea în vigoare a acesteia, cât și ulterior, prin actele ce se regăsesc în dosarul cauzei.

Analizând apelurile formulate prin prisma motivelor invocate, curtea reține considerentele ce urmează.

În ce privește apelul pârâtului P. M. C.-N. acesta se referă doar la restituirea în natură a suprafeței de 676 mp din imobilul în litigiu, care nueste posibilă, pe acesta fiind edificate blocuri de locuințe, alei și spatii verzi aferente acestora.

Curtea constată că din actele dosarului reiese că pe terenul cu nr top

15457 propus a fi restituit în natură (fila 269 vol. I dosar fond) sunt evidențiate ca existând o rețea de canalizare și garaje dar din răspunsul la adresa instanței semnat de pârâtul apelant P. M. C.-N. (fila 7 vol. II dosar fond) reiese că nu figurează în evidențele M. C.-N. autorizații de construire pentru garajele amplasate pe acest teren iar cu privire la rețeaua de canalizare se arată că nu deține documente din care să reiasă configurarea și dispunerea acestora în teren, faptul că terenul este străbătut de rețele de canalizare subterane reieșind din verificarea în teren.

Or, dacă garajele au fost edificate fără autorizații de construire terenul poate fi restituit în natură, potrivit art. 10 alin. 3 din L. nr. 1., care dispune că „Se restituie în natura terenurile pe care s-au ridicat construcții neautorizate în condițiile legii după data de 1 ianuarie 1990, precum și construcții ușoare sau demontabile.", garajele fiind oricum și construcții ușoare sau demontabile, în sensul textului citat.

Cât privește rețeaua de canalizare, aceasta are același regim, fiind executată fără autorizație, iar regia care se ocupă cu administrarea rețelei de canalizare este în subordinea M. și dacă acesta a menționat că nu deține documente din care să reiasă configurarea și dispunerea acestora în teren reiese că o altă probă nu putea fi obținută și rămâne ca pârâtul P. M. C.-N. să suporte sancțiunea rezultată din nedovedirea susținerilor sale în apel, unde are sarcina probei, dat fiind și că potrivit art. 63 din L. nr. 215/2001 a administrației publice locale, „În exercitarea atribuțiilor prevăzute la alin. (1) lit. d), primarul: a) coordonează realizarea serviciilor publice de interes local prestate prin intermediul aparatului de specialitate sau prin intermediul organismelor prestatoare de servicii publice și de utilitate publica de interes local;"

Instanța de fond a avut în vedere obiecțiunile pârâtului la raportul de expertiza efectuat în cauza și a solicitat informații cu privire la care s-a răspuns prin adresa arătată mai sus (fila 7 vol. II dosar fond).

Nu este posibil ca pârâtul apelant P. M. C.-N. să răspundă instanței că nu deține documente din care să reiasă configurarea și dispunerea rețelei de canalizare în teren (fila 7 vol. II dosar fond), și tot acest pârât să indice ca și motiv de apel tocmai existența acestei rețele cu privire la care nici în apel nu poate indica configurarea și dispunerea în teren.

Prin urmare nici unul dintre motivele de apel ale acestui pârât nu pot fi primite.

Cu privire la apelul S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice, acesta arată, legat de calculul instanței generat de o greșeala materială, redat la pagina 8 din sentința atacata, unde, formula de calcul se aplica la suprafața de 296 m.p și nu la cea de 269 mp la care se refera atât considerentele cât și dispozitivul sentinței atacate cu prezentul apel. Astfel în loc să se înmulțească 269 m.p x 70 euro/mpx 0,8 x 4,2371 lei/euro, se înmulțește suprafața de 296 m.p.

Curtea constată că este vorba doar de menționarea greșită a 296 m.p în loc de cea de 269 mp dat fiind că instanța a avut în vedere suprafața de

269 mp, ceea ce reiese efectuând calculul, și oricum acest motiv va rămâne fără obiect după cum se va vedea mai jos.

În ce privește respingerea excepției lipsei calității de reprezentant a M.

F. P. pentru S. R. și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice, Curtea constată că în mod corect a fost soluționată de prima instanță față de situația de la data pronunțării sentinței, deoarece deși L. nr. 1. deschidea reclamanților accesul la o procedură administrativă, urmată dacă este cazul și de una contencioasă, acest acces rămânea teoretic și iluzoriu, nefiind în măsură să asigure, într- un termen rezonabil, plata unei indemnizații în favoarea persoanelor pentru care nu este posibilă restituirea în natură.

Chiar dacă acțiunile formulate în justiție sunt calificate și soluționate în primul rând după regulile prevăzute de dispozițiile procesuale civile aparținând dreptului intern, dacă acestea sunt în contradicție cu convențiile internaționale la care R. este parte, au prioritate aceste din urmă convenții, potrivit art. 20 alin. 2 din Constituția R.iei.

Mai arată că în cauza dedusa judecății, procedura administrativa nu a fost declanșata, în sensul ca dosarul aferent dispoziției nr. 2659/(...) emisa de P. municipiului C.-N., nu a fost transmis S.ui C. C. de către entitatea investita cu soluționarea notificărilor.

Nici acest motiv de apel nu poate fi primit pentru același motive, că s- a constatat că procedura administrativă specială, oferită de legislația internă, nu era în măsură să conducă la acordarea de despăgubiri efective, într-un termen rezonabil, în acord cu cerințele prevăzute de art. 6 din

Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel că nu se poate concluziona decât în sensul că stabilirea cuantumul despăgubirilor în favoarea persoanelor îndreptățite să se facă direct de către instanță.

La data introducerii acțiunii F.ul „Proprietatea" nu era funcțional ceea ce o îndreptățea pe reclamantă să formuleze o acțiune de natura celei de față, potrivit celor de mai sus, dat fiind că a o trimite pe reclamantă, la momentul la care a formulat acțiunea, să urmeze procedura administrativă prevăzută de T. VII din L. nr. 2., o punea în situația de a primi niște despăgubiri iluzorii.

Între timp F.ul „Proprietatea" a devenit funcțional, fiind listat la B. de

V. B. din data de 25 ianuarie 2011.

Aceasta face obligatorie procedura prealabilă, potrivit T. VII din L. nr.

2. pentru că nu mai subzistă cele menționate până în prezent în practica

CEDO.

Din acest punct de vedere doar este admis apelul acestui pârât. R. la apelul reclamantei N. E., acesta este fondat doar în parte.

Cu privire la imobilele care nu au fost menționate în notificare apelul nu poate fi admis deoarece din întreaga reglementare a L. nr. 1. reiese că imobilul pentru care se solicită despăgubiri trebuie descris distinct în notificare.

Astfel, potrivit art. 22 din L. nr. 1., prevede la alin. 1 și 2 că „. indreptatita va notifica in termen de 6 luni de la data intrării in vigoare a prezentei legi persoana juridica detinatoare, solicitând restituirea in natura a imobilului. In cazul in care sunt solicitate mai multe imobile, se va face cate o notificare pentru fiecare imobil. N. va cuprinde denumirea si adresa persoanei notificate, elementele de identificare a persoanei indreptatite, elementele de identificare a bunului imobil solicitat, precum si valoarea estimata a acestuia." iar la alin. 4 și 5 prevede sancțiunea pentruneformularea notificării în termen deoarece doar „N. inregistrata face dovada deplina in fata oricaror autoritati, persoane fizice sau juridice, a respectarii termenului prevazut la alin. (1), chiar daca a fost adresata altei unitati decat cea care detine imobilul." iar „Nerespectarea termenului de 6 luni prevazut pentru trimiterea notificarii atrage pierderea dreptului de a solicita in justitie masuri reparatorii in natura sau prin echivalent."

În cauză, notificarea formulată în termenul legal (fila 19 dosar fond) la data de (...) conținea doar solicitarea de restituire doar pentru imobilul înscris în cf 15100 C.-N. în suprafață de 2400 mp situat în C.-N., str. D. nr.

76-78.

Abia ulterior, printr-o „precizare" formulată la data de (...) și (...), se solicită și restituirea imobilului înscris în cf 17141 C.-N. situat în C.-N., str. D. nr. 80 (fila 14-17 dosar fond).

Or, termenul inițial de 6 luni prevăzut mai sus sub sancțiunea decăderii din dreptul de a solicita despăgubiri, curge din februarie 2001 și a fost prelungit a fost prelungit cu 3 luni și apoi cu încă 3 luni prin de urgenta a G. nr. 1. si prin de urgenta a G. nr. 1., deci termenul se împlinea în februarie 2002 iar precizarea notificării și pentru construcția demolată s-a făcut abia în anul 2008, prin urmare pentru acest imobil înscris în cf 17141

C.-N. situat în C.-N., str. D. nr. 80 s-a pierdut dreptul de a solicita în justiție măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent.

Pentru cota de proprietate aparținând mamei reclamantei, reclamanta N. E. nu avea calitatea să formuleze o asemenea notificare în condițiile în care B. E. a decedat în anul 2008.

Menționarea în notificarea din anul 2001 că reclamanta N. E. este unica moștenitoare a lui B. E., în condițiile în care aceasta din urmă a decedat în anul 2008, apare ca fiind neconformă cu realitatea, deoarece nu se poate deschide succesiunea unei persoane în viață.

Cât timp B. E. nu a înțeles să formuleze notificare rezultă că pentru acest imobil nu se pot acorda măsuri reparatorii dat fiind că mama reclamantei, Z. E., căsătorită B., a deținut distinct cota ei de 1/8 parte din imobil, dreptul de proprietate fiind intabulat sub B.4 în cartea funciară menționată.

Existența unu mandat nu modifică raționamentul de mai sus dat fiind că trebuie menționat imobilul și numele persoanei îndreptățite, iar nu că aceasta se face printr-o succesiune a unei persoane în viață.

Conform înscrierilor din C.F. nr. 15100 C., la data exproprierii reclamanta N. E. fostă B. a deținut cota de 1/8 parte din imobilul cu nr. top.

15457, teren în suprafață de 2 jug. 180 stj.p. Dreptul de proprietate al reclamantei cu privire la cota menționată a fost înscris sub B.9 prin Î. c.f. nr.

745/(...) și dobândit cu titlu de moștenire de la B. Ș. (B.3).

Prin urmare reclamanta poate solicita acordarea de măsuri reparatorii doar pentru cota ei de 1/8 parte din imobilul situat în C.-N., str. D. nr. 76-

78 cu nr. top. 15457, teren în suprafață de 2 jug. 180 stj.p. înscris în cf

15100 C.-N. sub B.9, cotă ce reprezintă suprafața de 1519,75 mp.

În ce privește situația terenului mai trebuie relevat că acesta a fost expropriat prin D. nr. 4., D. nr. 4. și D. nr. 6..

O parte a acestor terenuri fuseseră anterior cooperativizate și în consecință exproprierea s-a făcut de la C. de producție, fostele CAP-uri. Anterior coopertivizării nu se cunoștea situația preluării, respectiv dacă preluarea s-a făcut de la reclamantă prin cooperativizare sau în alt mod.

Ceea ce nu se contestă azi este că întregul teren a fost preluat de către stat, prin cooperativizare sau prin expropriere, dat fiind că pe aceste terenuri au fost construite blocuri, destinația prezentă fiind necontestată.

Prin urmare cât timp întregul teren este în intravilan în prezent, din interpretarea per a contrario a art. 8 din L. nr. 1., rezultă că terenul face obiectul L. nr. 1. dat fiind că nu face obiectul legilor fondului funciar.

Mai trebuie menționat că din suprafața ce i se cuvine reclamantei pentru cota ei de 1/8 parte din imobilul cu nr. top. 15457, cotă ce reprezintă suprafața de 1519,75 mp, o parte nu face obiectul notificării dat fiind că potrivit înscrierii din cf 15100 de sub B11 (fila 54 dosar fond) suprafața de

407 mp a fost transcrisă în cf 63517 în favoarea reclamantei și a mamei sale, fiecare în cotă de ½ parte, iar o altă suprafață de 235 mp i s-a restituit reclamantei în temeiul L. nr. 1/2000.

Ambele aceste suprafețe sunt menționate distinct în notificare (fila 19 dosar fond) ca nefiind solicitate, prin urmare din suprafața de 1519,75 mp ce i se cuvine reclamantei din cf 15100 se scade cota de ½ din suprafața de

407 mp, anume 203,5 mp a fost transcrisă în cf 63517 în favoarea reclamantei și a mamei sale, cât și suprafață de 235 mp ce i s-a restituit reclamantei în temeiul L. nr. 1/2000, rămânând în discuție în prezenta cauză doar suprafața de 1081,25 mp.

Terenul cu număr top inițial 15457 a fost transcris din cf 15100 în cf numărul 92935 C. cu număr top nou 24353 și 24354.

Din această suprafață este liberă suprafața de 676 mp ce se poate restitui reclamantei, cu mențiunile făcute la acest teren în analiza apelului

P. M. C.-N., privind existența unor construcții demontabile executate fără autorizație de construire și a unei rețele de canalizare executate de asemenea fără autorizație și al cărui traseu și existență nu au putut fi indicate de către P. M. C.-N.

Pentru diferența de suprafața de 405,25 mp, reclamantei i se cuvin măsuri reparatorii prin echivalent în condițiile T.ui VII din L. numărul 2., date fiind considerațiunile arătate la analiza apelului S. R. prin Ministerul

Finanțelor Publice.

În temeiul prevederilor art. 296 Cod procedură civilă cât și al art. 282 și urm. Cod procedură civilă, curtea urmează să admită ca fondate în parte apelurile declarate de reclamanta N. E. și pârâtul S. R. prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE împotriva sentinței civile numărul 959 din (...) a T. C., pronunțată în dosarul numărul (...), pe care o va schimba în parte în sensul că va stabili dreptul reclamantei la măsuri reparatorii prin echivalent în condițiile T.ui VII din L. numărul 2. pentru suprafața de 405,25 mp, identificată în CF numărul 92935 C. număr top 24353, 24354, având număr top inițial 15457.

D. privind obligarea pârâtului S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice la plata despăgubirii în sumă de 63.828 lei, pentru terenul în suprafață de

269 mp va fi înlăturată.

Celelalte dispoziții ale sentinței vor fi menținute. Acestea sunt: soluția ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei C. C. pentru S. D., excepția lipsei calității de reprezentant a M. F. P. pentru S. R. și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice; anularea în parte a Dispoziției nr. 2659/(...), emisă de pârâtul P. municipiului C.-N. restituirea în natură în favoarea reclamantei a terenului în suprafață de 676 mp.; respingerea capetele de cerere având ca obiect restituirea în natură și stabilirea despăgubirii pentru terenul înscris în C.F. nr. 17141 C. cu nr. top. 15458, situat în mun. C.-N., str. D. nr. 80 șistabilirea despăgubirii pentru diferența de teren din imobilul situat în mun. C.-N., str. D. nr. 76-78 pentru terenul lui B. E. respingerea acțiunii față de C. C. pentru S. D., ca fiind înaintată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă; obligarea la plata cheltuielilor de judecată parțiale.

În temeiul prevederilor art. 296 Cod procedură civilă cât și al art. 282

și urm. Cod procedură civilă, curtea urmează să respingă ca nefondat apelul declarat de P. M. C. N. împotriva aceleiași sentințe.

În temeiul prevederilor art. 274 Cod procedură civilă urmează să oblige pe intimatul P. M. C.-N., aflat în culpă procesuală față de admiterea în parte a apelului reclamantei N. E. și respingerea apelului acestui pârât, la plata sumei de 1000 lei, cheltuieli de judecată parțiale în apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L.

D E C I D E :

Admite în parte apelurile declarate de reclamanta N. E. și pârâtul S. R. prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE împotriva sentinței civile numărul

959 din (...) a T. C., pronunțată în dosarul numărul (...), pe care o schimbă în parte în sensul că stabilește dreptul reclamantei la măsuri reparatorii prin echivalent în condițiile T.ui VII din L. numărul 2. pentru suprafața de

405,25 mp, identificată în CF numărul 92935 C. număr top 24353, 24354, având număr top inițial 15457.

Înlătură dispoziția privind obligarea pârâtului S. R. prin Ministerul

Finanțelor Publice la plata despăgubirii în sumă de 63.828 lei, pentru terenul în suprafață de 269 mp.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței.

Respinge ca nefondat apelul pârâtului P. municipiului C.-N., declarat împotriva aceleiași sentințe.

Obligă pe intimatul P. municipiului C.-N. să plătească apelantei suma de 1000 lei, cheltuieli de judecată parțiale în apel.

Decizia este definitivă și executorie.

Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.

D. și pronunțată în ședința publică din (...).

PREȘEDINTE

JUDECĂTOR

GREFIER

I. -D. C. M. C. V.

A. B.

Redactat de I., dactilografiat de S. În 5 ex., la data de (...)

Judecător fond - L. E., Tribunalul Cluj

← Decizia civilă nr. 104/2011, Curtea de Apel Cluj		Decizia civilă nr. 1483/2011, Curtea de Apel Cluj →

Decizia civilă nr. 237/2011, Curtea de Apel Cluj

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Decizia civilă nr. 237/2011, Curtea de Apel Cluj