Decizia civilă nr. 3183/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R.IA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale pentru minori și familie
Dosar nr.(...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 3183 /R/2011
Ședința publică din data de 23 septembrie 2011
Instanța constituită din: Președinte : I.-D. C.
Judecători : A.- A. P.
C.-M. CONȚ
G. : S. - D. G.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE împotriva sentinței civile nr. 980 din
18 MAI 2011, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr. (...), privind și pe reclamanții R. I., S. V. și C. N. M., având ca obiect despăgubiri în baza Legii nr. 221/2009.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei se prezintă reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C., doamna procuror S. A., lipsă fiind reprezentantul pârâtului recurent și reclamanții intimați.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul pârâtului S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice a fost formulat și motivat în termen legal, a fost comunicat reclamanților intimați
și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar în baza art.5 alin.3 din L. nr. 221/2009.
S-a făcut referatul cauzei, după care, C. constată că prin memoriul de recurs (filele 2-5 din dosar), pârâtul recurent a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
C. lasă cauza la a doua strigare, pentru a da posibilitatea părților de a se prezenta la dezbateri.
La a doua strigare a cauzei se prezintă reprezentanta P.ui de pe lângă
C. de A. C., doamna procuror S. A., lipsă fiind reprezentantul pârâtului recurent și reclamanții intimați.
Instanța constată că la dosar au fost trimise de către Tribunalul
Maramureș, documentele selectate de la C. (filele 13-162 din dosar) De asemenea, la data de 23 septembrie 2011, reclamanții intimați au depus la dosar note de ședință și concluzii scrise solicitând instanței să respingă ca nefondat recursul promovat de recurent.
Reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C. arată că nu are de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat.
Nefiind formulate cereri prealabile ori excepții de invocat, C. declară închise dezbaterile, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul reprezentantei P.ui de pe lângă C. de A. C. pentru a pune concluzii cu privire la recursul care formează obiectul prezentului dosar.
Reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C. solicită respingerea recursului declarat de pârât și menținerea sentinței recurate ca fiind legală.
C U R T E A :
Prin sentința civilă nr. 980 din 18 mai 2011, pronunțată de
Tribunalul Maramureș în dosarul nr. (...), s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamanții R. I., S. V. și C. N. M., împotriva pârâtului S. R. reprezentat prin M. F. P. și în consecință, s-a constatat caracterul politic al condamnării dispuse față de C. Ș. prin S. penală nr. 89 din 20 februarie
1953 pronunțată de T. M. O. la o pedeapsă de 25 ani muncă silnică.
S-a respins cererea formulată de reclamant cu privire la daunele morale și materiale.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin sentința penală nr. 89 din 20 februarie 1953 pronunțată de T. M. O., C. Ș., tatăl reclamanților a fost condamnat la 25 de ani muncă silnică, 10 ani degradare civică pentru crima de uneltire contra ordinii sociale prevăzută și pedepsită de art. 209 Cod penal.
Prin L. nr. 221/2009 se urmărește a se completa cadrul legislativ referitor la acordarea reparațiilor morale și materiale cuvenite victimelor totalitarismului comunist, realizând un act de dreptate pentru cei care au avut curajul să se opună regimului opresiv și să încerce să-și exercite drepturile fundamentale.
În speță, infracțiunea pentru care a fost condamnat tatăl reclamanților se regăsește printre cele enumerate în art. 1 alin. 2 din L. nr.
221/2009.
Pe de altă parte, în Monitorul Oficial nr. 761/(...) a fost publicată
Decizia nr. 1358 din 21 octombrie 2010 a C. C. prin care s-a constatat că prevederile art. 5 alin. 1 lit. a teza întâi din L. nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada (...)-22 decembrie 1989 cu modificările și completările ulterioare, sunt neconstituționale.
Reținându-se că, deciziile C. C. sunt obligatorii de la data publicării, precum și faptul că în termenul de 45 de zile prevăzut de textul de lege mai sus amintit a expirat în 31 decembrie 2010, dată la care și-au încetat efectele juridice și dispozițiile art. 5 alin. 1 lit. a ale Legii nr. 221/2009, articol care reglementa daunele morale.
Cu privire la daunele materiale, tribunalul a precizat că deși în cererea de chemare în judecată se precizează că se solicită daune materiale și morale, nu se arată în ce cuantum sunt daunele materiale, nu s-a făcut dovada că acestea se încadrează printre cele reglementate de art. 5 pct. 1 lit. b din L. nr. 221/2009.
Ca temei de drept s-au invocat și dispozițiile art. 504 Cod procedură penală raportat la art. 52 din Constituția R.iei. Raporturile dintre stat și puterea judecătorească sunt reglementate prin norme de rang constituțional și subordonat acestora prin lege organică, respectiv L. nr. 3. privind statutul judecătorilor și procurorilor.
Astfel la art. 504 Cod procedură penală sunt prevăzute cazurile care dau dreptul la repararea pagubei și anume:. care a fost condamnată definitiv are dreptul la repararea de către stat a pagubei suferite, dacă în urma rejudecării cauzei s-a pronunțat o hotărâre definitivă de achitare.
Are dreptul la repararea pagubei și persoana care, în cursul procesului penal, a fost privată de libertate ori căreia i s-a restrâns libertatea în mod nelegal.
Privarea sau restrângerea de libertate în mod nelegal trebuie stabilită, după caz, prin ordonanță a procurorului de revocare a măsurii privative sau restrictive de libertate, prin ordonanță a procurorului de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale pentru cauza prevăzută în art. 10 alin. 1 lit. j) ori prin hotărâre a instanței de revocare a măsurii privative sau restrictive de libertate, prin hotărâre definitivă de achitare sauprin hotărâre definitivă de încetare a procesului penal pentru cauza prevăzută în art. 10 alin. 1 lit. j).
Are drept la repararea pagubei suferite și persoana care a fost privată de libertate după ce a intervenit prescripția, amnistia sau dezincriminarea faptei.";
Art. 52 din Constituție consacră „dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică";, iar alin. 3 dispune că „statul răspunde pentru prejudiciile cauzate prin erori judiciare. R. statului este stabilită în condițiile legii și nu înlătură răspunderea magistraților care și-au exercitat funcția cu rea-credință sau gravă neglijență";.
Din punct de vedere al legii speciale adoptate în aplicarea normei constituționale, normele incidente cauzei sunt prescrise de art. 96 din L. 3..
Ceea ce norma specială asimilează faptei ilicite nu poate fi decât o eroare judiciară produsă în procesul penal (art. 96 alin. 3 din L. nr. 3.) sau în alte procese decât cele penale (alin. 4 aceiași lege) în ultima situație arătată, textul de lege prevăzând o condiție suplimentară, de a se stabili în prealabil printr-o hotărâre definitivă a răspunderii penale sau disciplinare, după caz, a judecătorului sau procurorului, pentru o faptă săvârșită în cursul procesului și dacă această faptă este de natură să determine o eroare judiciară.
Față de cele de mai sus, instanța da fond a admis în parte acțiunea, a constatat caracterul politic al condamnării și a respins celelalte petite conform dispozitivului.
Împotriva acestei hotărâri, pârâtul S. R. prin MINISTERUL FINANȚELOR
PUBLICE a declarat recurs, în termen legal, solicitând instanței admitereaacestuia, modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii acțiunii civile.
În motivarea recursului, pârâtul a arătat că în privința petitului privind acordarea daunelor morale, prin deciziile C. C. nr. 1. și nr. 1. s-a admis excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 5 alin. 1 lit. a din L. nr. 221/2009, astfel încât aceste dispoziții nu mai pot fi aplicate, deciziile fiind general obligatorii, opozabile erga omnes, inclusiv pentru instanțele judecătorești.
În opinia recurentului, din modul în care este concepută acțiunea nu rezultă constatarea carterului politic al condamnării reclamantului dispus în baza sentinței penale nr. 244/1971, iar la dosarul cauzei nu sunt depuse suficiente înscrisuri din care să rezulte îndeplinirea condițiilor legale impuse de lege în vederea stabilirii caracterului politic.
Pe de altă parte, dreptul la acțiune al reclamanților s-a prescris cu mult înainte de data introducerii cererii de chemare în judecată, raportat la prevederile art. 1 alin. 1 coroborat cu art. 3 din D. nr. 167/1958, iar reclamanții nu au făcut dovada suspendării cursului prescripției în perioada 1950 - 1989.
În drept se invocă prevederile art. 304 pct. 9 și art. 3041 C.pr.civ.
Reclamanții intimați R. I., S. V. și C. N. M., prin concluziile scrise, au solicitat respingerea recursului ca nefondat și, în consecință, menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică. (f.163-167)
În susținerea poziției procesuale, reclamanții intimați au arătat că L. nr. 221/2009 are un caracter de complinire și nu înlătură drepturile deja stabilite prin actele normative anterioare, respectiv D.-L. nr. 1. și O. nr. 2. aprobată prin L. nr. 5., iar în fața instanței de fond reclamanții au făcut dovada calității de persoane îndreptățite potrivit art. 5 alin. 1 din L. nr.
221/2009.
Analizând sentința criticată prin prisma motivelor de recurs invocate șia apărărilor formulate C., în temeiul art. 3041 C.pr.civ. reține următoarele:
Astfel, C. constată că prin sentința penală nr. 89 din 20 februarie
1953 pronunțată de T. M. O., C. Ș., tatăl reclamanților, a fost condamnat la 25 de ani muncă silnică, 10 ani degradare civică pentru crima de uneltire contra ordinii sociale prevăzută și pedepsită de art. 209 Cod penal.
Motivul de recurs al pârâtului care vizează faptul că infracțiunea pentru care a fost condamnat antecesorul reclamanților nu are un caracter politic, în opinia C., nu este întemeiat.
Potrivit art. 1 alin. 1 din L. nr. 221/2009: „Constituie condamnare cu caracter politic orice condamnare dispusă printr-o hotărâre judecătorească definitivă, pronunțată în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, pentru fapte săvârșite înainte de data de 6 martie 1945 sau după această dată și care au avut drept scop împotrivirea față de regimul totalitar instaurat la data de 6 martie 1945.
Alin.2 al aceluiași text legal prevede următoarele: „Constituie de drept condamnări cu caracter politic condamnările pronunțate pentru faptele prevăzute în: a) art. 185 - 187, 190, 191, 193^1, 194, 194^1 -
194^4, 196^1, 197, 207 - 209, 209^1 - 209^4, 210 - 218, 218^1, 219 -
222, 224, 225, 227, 227^1, 228, 228^1, 229, 230, 231^1, 258 - 261, 267,
268^7, 268^8, 268^12, 268^14, 268^29, 268^30, art. 284 ultimul alineat, art. 323 - 329, 349, 350 și 578^6 din Codul penal din 1936, republicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 48 din 2 februarie 1948, cu modificările și completările ulterioare";.
Prin urmare, infracțiunea de uneltire contra ordinii sociale, prevăzută de art.209 C., pentru care a fost condamnat antecesorul reclamanților, constituie de drept condamnare cu caracter politic potrivit art.1 alin.2 lit. a din L. nr.221/2009.
Fiind vorba de o condamnare căreia legea îi instituie caracter politic, un asemenea caracter nu mai trebuie constatat de instanța de judecată, el fiind stabilit ope legis.
Această concluzie rezultă și din dispozițiile art.1 alin.4 și art.4 alin.1 din actul normativ mai sus menționat, texte conform cărora caracterul politic al condamnării se constată de instanța de judecată numai în cazul persoanelor condamnate penal în perioada 6 martie 1945-22 decembrie
1989 pentru alte fapte decât cele prevăzute la art.1 alin.2 , adică pentru alte fapte decât cele ce constituie de drept condamnări cu caracter politic, cum sunt faptele prevăzute de art.1 alin.3 din L. nr.221/2009.
Împrejurarea că instanța de fond a constatat caracterul politic al condamnării dispusă față de C. Ș. prin sentința penală nr. 89 din 20 februarie 1953 a T.ui M. O., la o pedeapsă de 25 ani muncă silnică, cu toate că L. nr.221/2009 statuează că această condamnare constituie de drept o condamnare cu caracter politic, nu prezintă relevanță în cauză deoarece prin dispozitivul sentinței s-a menționat practic caracterul ope legis al acestei condamnări politice.
Contrar susținerilor recurentului, la dosarul cauzei au fost depuse toate înscrisurile necesare pentru justa soluționare a cererii precizate a reclamanților, respectiv selecția de documente, în copii, care au fost executate după originalul existent în arhiva CNS. în dosarele de fond penal P 1803 (FP 160/ M.)/ vol.1-2, P 16367 (FP 166/ M.) vol.8, însumând 101 pagini.
Motivul de recurs privitor la incidența excepției prescripției dreptului la acțiune al reclamanților raportat la prevederile art. 1 alin. 1 coroborat cu art. 3 din D. nr. 167/1958, în opinia C., este lipsit de interes, în condițiile în care prima instanță a respins petitul având ca obiect obligarea pârâtului la plata daunelor morale, cerere care a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art.504 C.pr.pen. și art.52 din Constituția R.iei, cu motivarea că aceste texte legale nu sunt incidente în speță, fără a analiza fondul acestei pretenții.
Pentru aceste considerente de fapt și de drept C., în temeiul art.312 alin.1 coroborat cu art.3041 C.pr.civ., va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul S. R. prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE împotriva sentinței civile nr. 980 din 18 mai 2011 a T.ui M. pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o va menține ca fiind legală și temeinică. PENTRU ACESTE MOTIVE, IN NUMELE LEGII D E C I D E: Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul S. R. prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE împotriva sentinței civile nr. 980 din 18 mai 2011 a T.ui M. pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o menține. Decizia este irevocabilă. Dată și pronunțată în ședința publică din 23 septembrie 2011. PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, I.-D. C. A.-A. P. C.-M. CONȚ S.-D. G. G., Red.A.A.P. Dact.H.C./2 ex./(...). Jud.fond: P. G.;
| ← Decizia civilă nr. 1483/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia civilă nr. 287/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
