Decizia civilă nr. 4667/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 4667/R/2011
Ședința publică din data de 14 noiembrie 2011
I. constituită din:
PREȘEDINTE:
T. D. - președintele Secției I-a civilă
JUDECĂTORI:
M.-C. V.
T.-A. N.
G.:
M. T.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul G. I., precum și recursul declarat de pârâta R. A., împotriva deciziei civile nr.
1. din 14 iunie 2011, pronunțată de Tribunalul Maramureș, în dosar nr.
(...), privind și pe pârâții B. A., B. G. și B. C., având ca obiect anulare act.
Se constată că la data de 7 noiembrie 2011, pârâta-recurentă R. A. a depus la dosar, prin registratura instanței, concluzii scrise.
Dezbaterea în fond a cauzei a avut loc în ședința publică din data de 31 octombrie 2011, când părțile prezente au pus concluzii care au fost consemnate în încheierea ședinței publice din aceeași dată, și când, din lipsă de timp pentru deliberare, dar și pentru a da posibilitatea părților de a depune la dosar concluzii scrise, instanța a amânat pronunțarea hotărârii pentru data de 7 noiembrie 2011, iar apoi, din aceleași motive, s-a amânat pronunțarea hotărârii pentru data de 14 noiembrie 2011, ambele încheieri făcând parte integrantă din prezenta hotărâre.
C U R T E A
Prin S. civilă nr. 5..X.2008, J. Tg. L. a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamantul G. I. în contradictoriu cu pârâții R. A., B. G., B. A., B. C. și în consecință:
- s-a anulat contractul de vânzare-cumpărare încheiat la data de (...)încheiat între R. A. și B. S. autentificat sub nr. 328/(...) de B. N. R. A. P. prin care R. A. a devenit proprietara imobilului situat în localitatea T. L. str. Ț. nr.
38, jud. M., înscris în CF 2934 T. L. cu nr. top. 354/1;
- s-a radiat înscrierea de sub. B.2 în favoarea lui R. A. din foaia de proprietate a imobilului înscris în CF 2934 T. L. cu nr. top. 354/1 și se revine la situația anterioară;
- s-a constatat că între reclamantul G. I. și pârâta R. A. pe de o parte și
B. S. pe de altă parte s-a încheiat un antecontract de vânzare cumpărare aimobilului situat în localitatea T. L. str. Ț. nr. 38, jud. M., înscris în CF 2934 T. L. cu nr. top. 354/1 sens în care instanța dispune transmiterea dreptului deproprietate asupra acestui imobil de la B. S., în favoarea reclamantul G. I.împreună cu pârâta R. A. ca bun comun dobândit în timpul căsătoriei.
- s-a radiat înscrierea lui B. S. de sub. B1 din CF 2934 T. L. cu nr. top.
354/1 și se dispune întabularea dreptului de proprietate asupra acestui imobil în favoarea lui G. I. și R. A. ca bun comun dobândit în timpul căsătoriei princumpărare și construire.
- s-a constatat că în timpul căsătoriei G. I. și R. A. au dobândit înproprietate: imobilului(teren plus construcții) situat în localitatea T. L. str. Ț. nr.
38, jud. M., înscris în CF 2934 T. L. cu nr. top. 354/1 prin cumpărare și construire în valoare de 198.474 lei/RON( terenul valorează 11.400 lei, iarconstrucțiile 187.074 lei); terenul în situat în locul „Pe V. O. situat în extravilan cu ieșire la drumul județean T. L.- Rohia în suprafață de 58 arii în valoare de
2.628 lei; precum și bunuri mobile în valoare totală de 8.760 lei/RON.
- s-a sistat starea de coproprietate între G. I. și R. A.; privind bunurile mobile și imobile anterior menționate prin atribuirea acestor bunuri în proprietatea exclusivă a lui R. A. S. în sarcina lui R. A. plata unei sulte în cuantum de 104.931 lei/RON în favoare lui G. I., reprezentând jumătate din valoarea bunurilor partajate.
- s-au respins celelalte capete de cerere ale reclamantului.
- pârâta R. A. a fost obligată să-i plătească reclamantului suma de
5.999,86 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Prin decizia civilă nr.127 din 29 aprilie 2009 a T. M., pronunțatăîn dosarul nr.(...), s-a respins apelul declarat de apelantul G. I.
S-a admis apelul declarat de apelanta R. A. schimbându-se în parte hotărârea atacată, în sensul că s-a atribuit în natură reclamantului G. I. bunurile mobile, aflate în imobilul din Tg. L. str. Ț. nr. 38 și în localitatea L., comuna S. de Sus, în valoare totală de 8760 lei, identificate și evaluate prin expertiza efectuată în cauză de expert A. F. la data de (...), expertiză care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
S-a atribuit în natură pârâtei R. A. bunurile imobile în valoare totală de
201.102 lei.
P. R. A. a fost obligată la plata către reclamantul G. I. a sumei de 96.171 lei cu titlu de sultă.
P. R. A. a fost obligată la plata către reclamantul G. I. a sumei de
1020,85 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată. S-au compensat restul cheltuielilor de judecată în primă instanță.
S-au menținut restul dispozițiilor sentinței.
Prin decizia civilă nr. 285/R/(...) pronunțată în dosar nr. (...) al
Curții de A. C. au fost admise recursurile declarate de reclamantul G. I. și pârâta R. A. împotriva deciziei civile nr. 1. din 29 aprilie 2009 a T. M., pronunțată în dosar nr. (...), care a fost casată și rejudecând, au fost admise apelurile declarate de reclamantul G. I. și de pârâta R. A. împotriva sentinței civile nr. 587/(...) a J. T.-L., pronunțată în dosar nr. (...), care a fost desființată în întregime și a fost trimisă cauza spre rejudecare, pe fond, J. T.- L..
În rejudecare J. T. L. a pronunțat sentința civilă nr. 405 dindata de 10 mai 2010, în dosarul nr. (...), a fost respinsă excepția prescripției dreptului la acțiune în prestație tabulară, a fost respinsă excepția prescripției dreptului la acțiunea în constatarea nulitățiicertificatelor de moștenitor, s-a admis în parte acțiunea reclamantului G. I. în contradictoriu cu pârâții R. A., B. G., B. A. și s-a admis în parte cererea reconvențională a pârâtei R. A. în contradictoriu cu reclamantului G. I., s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare încheiat la data de (...) între R. A. și B. S., autentificat sub nr. 328/(...) de B. N. R. A. P. și având ca obiect transferul dreptului de proprietate asupra imobilului situat în localitatea T. L., str. Ț. nr. 38, jud. M., înscris în CF nr.
2934 T. L., nr. topo. 354/1, s-a dispus radierea înscrierii de sub. B.2 în favoarea lui R. A. din foaia de proprietate a imobilului înscris în CF nr.
2934 T. L. cu nr. topo. 354/1 și restabilirea situației anterioare de cartefunciară, s-a constatat că între reclamantul G. I. și pârâta R. A. pe de o parte, și B. S., pe de altă parte, s-a încheiat un antecontract de vânzare cumpărare a imobilului situat în localitatea T. L. str. Ț. nr. 38, jud. M., înscris în CF 2934 T. L. cu nr. topo. 354/1, prezenta hotărâre ținând loc de act autentic de vânzare - cumpărare, s-a dispus radierea înscrierii de sub. B1 în favoarea lui B. S. din foaia de proprietate a imobilului înscris în CF nr. 2934 T. L. cu nr. topo. 354/1 și întabularea dreptului de proprietate asupra acestui imobil în favoarea reclamantului G. I. și a pârâtei R. A., ca bun comun dobândit în timpul căsătoriei prin cumpărare și construire, s-a constatat că pârâta - reclamantă reconvențional este proprietar exclusiv asupra următoarelor bunuri imobile: 1. casă în suprafață de 80 mp, anexe
32 mp și teren aferent în suprafață de 1 ha și 8.687 mp, situate în sat L., comuna S. de Sus, nr. 16, jud. M., înscrise în CF nr. 474 L., nr. topo. 104,
105/2 și 107/1/2. 2. terenuri situate în extravilanul localității L., în suprafață de 73.226 mp, cuprinse în titlul de proprietate nr. 6004/83/(...) și având numere topo. 418/1, 107/2, 305/1, 108, 106, 110, 111/1,
306/1 și 307/1, s-a constatat că în timpul căsătoriei G. I. și R. A. au dobândit în proprietate: imobilul (teren și construcții) situat în localitatea T. L. str. Ț. nr. 38, jud. M., înscris în CF 2934 T. L. cu nr. topo. 354/1, prin cumpărare și construire, în valoare de 198.474 lei ( terenul valorează
11.400 lei, iar construcțiile 187.074 lei), terenul în situat în locul „Pe V. O.,situat în extravilan cu ieșire la drumul județean T. L.- Rohia, în suprafață de 58 ari în valoare de 2.628 lei, precum și următoarele bunuri mobile în valoare totală de 5.890 lei, aflate în imobilul din localitatea T. L. str. Ț. nr.
38, jud. M.: fotolii -6buc, canapea, dulap, masă cu 4 scaune, perdele - 4 buc, covoare - 4 buc, peretar de cameră, mobilă cameră, mobilă cameră - dulap, dormeză, mobilă cameră, televizoare color - 2 buc, calculator, mașină de scris, sobă de gătit - gaz, sobă de gătit meteor, aragaz, butelie aragaz, vase, farfurii, oale, linguri, furculițe, frigider, lăzi frigorifice - 2 buc (cuprinse în raportul de expertiză merceologică efectuat de expert A. F. și care face parte integrantă din hotărâre), s-a sistat starea de coproprietate între G. I. și R. A. privind bunurile mobile și imobile anterior menționate prin atribuirea acestor bunuri în proprietatea exclusivă a pârâtei R. A. S-a stabilit în sarcina pârâtei R. A. plata unei sulte în cuantum de 103.496 lei în favoare reclamantului G. I., reprezentând jumătate din valoarea bunurilor partajate, a fost respinsă în rest acțiunea reclamantului și cererea reconvențională a pârâtei, A fost obligată pârâta R. A. să-i plătească reclamantului suma de 646 lei reprezentând cheltuieli dejudecată și au fost compensate restul cheltuielilor de judecată efectuatela fond, apel, recurs și în rejudecare.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că în anul 1989, între reclamantul G. I. și pârâta R. A., pe de-o parte, și defuncta B. S., pe de altă parte a fost încheiat un contract de vânzare - cumpărare prin care cei doi foști soți au dobândit imobilul situat în localitatea T. L., str. Ț., nr. 38, jud. M.. De la data perfectării contractului, cumpărătorii au locuit în imobilul achiziționat la care, în decursul anilor, au efectuat lucrări de extindere.
Reclamantul este însă în imposibilitatea de a prezenta forma scrisă a antecontractului. În schimb există testamentul lui B. S. din (...) prin care acest imobil îi este lăsat reclamantului G. I. în proprietate la moartea testatoarei. În anul 2001 B. S. și-a schimbat testamentul și lasă acest imobil pârâtei G. A. U., B. S. și-a intabulat dreptul de proprietate asupra imobilului identificat mai sus, și la data de (...), îl vinde pârâtei R. A., după desfacerea căsătoriei acesteia din urmă cu reclamantul.
Conform art. 1191 Cod civil, pentru dovedirea unui act juridic cu o valoare de peste 250 de lei este necesară forma scrisă a actului. Excepția de la regulă este prevăzută de art. 1189 cod civil care arată că în caz de început de probă scrisă cel în drept poate dovedi existența actului în cauză și cu alte mijloace de probă. În cazul de față, instanța a apreciat că testamentul încheiat în favoarea reclamantului de către B. S. și copia autorizațiilor de construcție emise pe numele reclamantului sunt un început de probă scrisă și, pe cale de consecință, a admis dovedirea actului juridic și cu alte mijloace de probă decât înscrisuri.
În acest sens, este de reținut răspunsul la interogatoriu al pârâtei
B. C., moștenitoarea testamentară a defunctei B. S., care a confirmat că cei doi soți au executat lucrări de construcții în curtea imobilului, iar în anul 1989 defuncta B. S. le-a vândut reclamantului și pârâtei R. A. imobilul din T. L. contra sumei de 40.000 lei.
Pe cale de consecință, instanța a constatat că reclamantul a edificat în curtea imobilului din T. L. construcții pe care, cu siguranță, nu le-a efectuat cu intenția de a le dona defunctei B. S., ci de a fi proprietarul acestora.
Văzând declarația moștenitoarei legale a defunctei B. S., care a confirmat susținerile reclamantului, văzând că reclamantul a posedat acest imobil alături de fosta soție ca și proprietar, nefiind tulburat de cineva, că intabularea dreptului de proprietate asupra acestui imobil în cartea funciară s-a realizat în anul 2004 (sentința civilă nr. 339/(...) a J. T. L.), inclusiv pe construcțiile, ridicate de reclamant și văzând că imediat după pronunțarea acestei hotărâri judecătorești numai pârâta R.
A. și-a intabulat dreptul de proprietate asupra acestei construcții deși s- a dovedit că cei doi foști soți au cumpărat imobilul și au construit în incinta acestuia împreună, instanța a constat că imobilul situat în localitatea T. L., str. Ț., nr. 38, jud. M. este bun comun. T., în baza art. 5 și 968 Cod civil, instanța a reținut că actul juridic translativ de proprietate încheiat la data de (...) între R. A. și B. S., autentificat sub nr.
328/(...) de B. N. R. A. P., este afectat de nulitate absolută, cauzacontractului fiind ilicită, respectiv prin încheierea sa s-a încercat lipsirea reclamantului de drepturile ce i se cuveneau.
Întrucât pârâta R. A. a recunoscut că terenul situat „Pe V. O. a fost dobândit în timpul căsătoriei, a fost inclus în masa partajabilă.
În ceea ce privește bunurile imobile situate în localitatea L., instanța a apreciat ca nedovedite pretențiile reclamantului.
Nu există nici un act scris din care să rezulte înțelegerea invocată de reclamant prin care acesta, alături de fosta soție, să fi dobândit aceste bunuri în schimbul întreținerii defuncților R. Reghina și R. I.. Actul intitulat „Donație"; semnat de defunctul R. Ian nu îi conferă un drept de proprietate reclamantului asupra imobilelor situate în localitatea L., ci doar soției sale R. Reghina, care la moartea ei va da averea cui consideră de cuviință. Această dispoziție cu caracter testamentar contrazice susținerile reclamantului. Mai mult, prin sentința civilă nr. 1172/(...) a J. T. L., defuncta R. Reghina a solicitat și obținut evacuarea reclamantului din aceste imobilele.
Potrivit declarațiilor martorilor audiați în cauză, de-a lungul timpului, reclamantul a efectuat mai multe lucrări de reparație și întreținere a imobilului situat în localitatea L., nr. 16, jud. M., însă acestea nu îi conferă un drept de proprietate, ci eventual un drept de creanță împotriva proprietarilor.
În ceea ce privește solicitarea pârâtei R. A., prin întâmpinare, recalificată de către Curtea de apel C. cu ocazia soluționării cauzei în recurs, la termenul din (...), ca fiind o cerere reconvențională, având în vedere că prin aceasta pârâta a contestat calitatea de bun comun a mai mult bunuri și a invocat un drept de proprietate exclusiv asupra imobilului din str. Ț. nr. 38, precum și asupra tuturor terenurilor, cu excepția terenului din V. Orșoiului, instanța a apreciat-o ca fiind întemeiată în parte.
Potrivit certificatelor de moștenitor legal emise nr. 573/(...), nr.
84/(...), nr. 447/(...) după defunctul R. I., precum și nr. 81/(...) și
446/(...) după defuncta R. Reghina, dintre bunurile imobile situate în localitatea L., indicate de reclamant ca fiind bunuri dobândite în timpul căsătoriei cu R. A., au devenit proprietatea exclusivă a acesteia din urmă doar casa în suprafață de 80 mp, anexe 32 mp și teren aferent în suprafață de 1 ha și 8.687 mp, situate în sat L., comuna S. de Sus, nr.
16, jud. M., înscrise în CF nr. 474 L., nr. topo. 104, 105/2 și 107/1/2, precum și terenurile situate în extravilanul localității L., în suprafață de
73.226 mp, cuprinse în titlul de proprietate nr. 6004/83/(...) și având numere topo. 418/1, 107/2, 305/1, 108, 106, 110, 111/1, 306/1 și
307/1. Celelalte terenuri cuprinse în titlul de proprietate nr.
6004/83/(...) emis pe numele defunctului R. I., au revenit celorlalți doi copii ai acestuia, respectiv pârâții B. A. și B. G.
Prin urmare, instanța a constatat că pârâta - reclamantă reconvențional R. A. este proprietară exclusivă doar asupra bunurilor imobile enumerate mai sus. I. a apreciat ca nefondată solicitarea pârâtei- reclamante de a se constata că imobilul situat în localitatea T. L. str. Ț., nr. 38.
I. a admis doar în parte cererea reclamantului cu privire la masa partajabilă, în care au fost incluse doar următoarele bunuri imobile față de care s-a făcut dovada dobândirii în timpul căsătoriei de către cei doi soți: imobilul (teren și construcții) situat în localitatea T. L. str. Ț. nr. 38, jud. M., înscris în CF 2934 T. L. cu nr. topo. 354/1, prin cumpărare și construire, în valoare de 198.474 lei (terenul valorează 11.400 lei, iar construcțiile 187.074 lei) și terenul în situat în locul „Pe V. O., situat în extravilan cu ieșire la drumul județean T. L.- Rohia, în suprafață de 58 ari și în valoare de 2.628 lei.
T., în masa partajabilă au fost incluse doar bunurile mobile achiziționate de părți în timpul căsătoriei, respectiv cele aflate în imobilul situat în localitatea T. L. str. Ț. nr. 38, jud. M., indicate de reclamant în valoare totală de 5.890 lei, conform raportului de expertiză merceologică efectuat în cauză de expert A. F.
I. nu a inclus în masa partajabilă bunurile mobile aflate în gospodăria din localitatea L., având în vedere concluziile aceluiași raport de expertiză, potrivit cărora acestea au o vechime ce se situează înainte de perioada în care soții G. I. și A. au conviețuit împreună.
Ca urmare a împrejurării că atât bunurile mobile cât și cele imobile, reținute ca făcând obiectul partajului, nu sunt folosite de reclamant, ci numai de pârâta R. A., văzând și poziția pârâtului care prin cererea de chemare în judecată a solicitat ca acestea să revină în urma partajului pârâtei R. A., instanța le-a atribuit acesteia în proprietate exclusivă cu obligarea la sultă, conform dispozitivului.
Prin decizia civilă nr. 138 din 14 iunie 2011 a T. M., a fostrespins ca nefondat apelul declarat de apelanta R. A., împotriva sentinței civile nr. 405 din data de 10 mai 2010, pronunțată de J. T. L. în dosarul nr. (...), a fost admis în parte apelul declarat de apelantul G. I., , împotriva sentinței civile nr. 405 din data de 10 mai 2010, pronunțată de J. T. L. în dosarul nr. (...), care a fost schimbată în parte, în sensul că s-a atribuit în natură reclamantului G. I. terenul de la locul numit „Pe V. O., situat în extravilan cu ieșire la drumul județean T. L. - Rohia, în suprafață de 58 ari și o valoare de 2628 lei și a fost obligată pârâta R. A. la plata către reclamant a unei sulte în sumă de 100.868 lei, fiind menținute celelalte dispoziții ale sentinței.
T. a reținut că apelul declarat de pârâta R. A. este nefondat.
Hotărârea atacată cuprinde motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, precum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților, așa cum prevede art. 261 alin. 1 pct. 5 Cod procedură civilă.
Dreptul la un proces echitabil, garantat de art. 6 din C.E.D.O., presupune, în principiu, motivarea hotărârilor. Justițiabilii trebuie să se convingă că s-a făcut dreptate și că judecătorul a examinat probele administrate. În plus, enunțarea problemelor de drept și de fapt pe care judecătorul și-a întemeiat soluția trebuie să permită părților să aprecieze
șansele de succes ale unei căi de atac.
Acest drept nu este însă absolut. A., judecătorul nu trebuie să răspundă detaliat tuturor argumentelor invocate de părți.
T. a apreciat că prima instanță a examinat în mod real problemele esențiale cu care a fost sesizată.
În mod corect a reținut judecătoria împrejurarea că s-a dovedit în cauză dobândirea dreptului de proprietate asupra imobilului situat în loc. T. L., str. Ț., nr. 38, în timpul căsătoriei, în baza convenției de vânzare-cumpărare încheiate de părți cu defuncta B. S..
I. de fond a reținut în mod expres în hotărâre faptul că în anul
1989 defuncta B. S. le-a vândut reclamantului și pârâtei R. A. imobilul din T. L., contra sumei de 40.000 lei.
Existența convenției de vânzare-cumpărare din anul 1989 a fost dovedită cu mențiunile din registrul agricol al Primăriei T. L. din perioada
1986-2004, interogatoriul pârâtei B. C., moștenitoare a defunctei vânzătoare, care a confirmat încheierea convenției din 1989 și prețul achitat de 40.000 lei, depozițiile martorilor F. I., P. S., S. S., precum și cu interogatoriul apelantei-pârâte R. A., care a recunoscut că a locuit în casă din anul 1989, pe care nu a intabulat-o în timpul căsătoriei, deși a fost cumpărată și construită împreună cu fostul soț.
Parte din imobil s-a dobândit prin construire, conform autorizației de construire nr. 6 din (...) și memoriului tehnic atașat, de către foștii soți, în timpul căsătoriei.
S-a solicitat prin acțiunea înregistrată inițial sub dosarul nr.
1206/2005, la data de (...), dobândirea dreptului de proprietate asupra unei părți din imobilul situat în loc. T. L., str. Ț., nr. 38 și prin construire, astfel încât judecătoria s-a pronunțat asupra petitelor cu care a fost învestită.
Bunurile mobile incluse în masa partajabilă au fost identificate prin lucrarea de expertiză efectuată în cauză, reținându-se doar cele efectiv găsite în imobilul din localitatea T. L., jud. M..
În fața instanței de apel apelanta-pârâtă R. A. a renunțat la administrarea probei cu expertiza, încuviințată de către instanță.
În ceea ce privește apelul declarat de apelantul G. I., instanța a apreciat că acesta este în parte întemeiat pentru următoarele considerente:
T. a apreciat că formarea loturilor de către judecătorie s-a încălcat principiul împărțelii în natură a bunurilor și cu nerespectarea dispozițiilor art. 6735 alin. 2 Cod procedură civilă, deoarece toate bunurile imobile și mobile au fost atribuite pârâtei. T. a admis în parte apelul declarat de apelantul G. I. și a atribuit în natură reclamantului G. I. terenul de la locul numit „Pe V. O., situat în extravilan cu ieșire la drumul județean T. L. - Rohia, în suprafață de 58 ari și o valoare de 2628 lei și a obligat pârâta R. A. la plata către reclamant a unei sulte în sumă de 100.868 lei. S-a reținut că nu au fost dovedite pretențiile reclamantului cu privire la bunurile din loc. L., jud. M.. A., nu există niciun act scris din care să rezulte înțelegerea invocată de reclamant, prin care acesta, împreună cu fosta sa soție, ar fi dobândit aceste bunuri, în schimbul întreținerii defuncților R. Reghina și R. I.. Actul intitulat „donație";, semnat de defunctul R. I., nu îi conferă reclamantului un drept de proprietate asupra imobilelor situate în loc. L., ci doar soției sale, R. Reghina. Eventualele lucrări de reparații și întreținere efectuate la imobilul din loc. L., nr. 16, jud. M., nu conferă reclamantului un drept de proprietate, ci eventual un drept de creanță împotriva proprietarilor. Existența contractului de întreținere invocat nu a fost dovedită nici cu celelalte probe administrate în cauză. În temeiul art. 274 și art. 276 Cod procedură civilă, reținând că partajul profită ambelor părți, prima instanță a făcut o compensare judiciară a cheltuielilor de judecată, obligând-o pe pârâta R. A. să plătească reclamantului suma de 646 lei cu acest titlu. Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamantul G. I. șipârâta R. A. I. Reclamantul G. I. a solicitat în temeiul art. 312 alin. 5 Codproc.civ., și art. 304 pct. 7 Cod proc.civ., raportat la art. 261 alin. 5 Codproc.civ., casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare T. M.. În subsidiar, reclamantul a solicitat în temeiul art. 312 alin. 3 Cod proc.civ., reținând incidența temeiurilor de modificare prev. de art. 304 pct. 7, 8 și 9 Cod proc.civ., admiterea recursului, modificarea deciziei recurate în sensul admiterii apelului reclamantului, cu consecința admiterii în întregime a acțiunii și respingerii cererii reconvenționale. În motivarea recursului reclamantul a solicitat în principal trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel, întrucât aceasta nu s-a pronunțat asupra fondului apelului și nu a lămurit pe deplin starea de fapt cu privire la bunurile mobile supuse partajului, nu a făcut o analiză minimă asupra fiecărui capăt de cerere. A., s-a susținut că nu au fost respectate dispozițiile art. 261 alin. 1 pct. 5 Cod proc.civ. În subsidiar, s-a solicitat modificarea soluției pronunțate în apel, deoarece decizia instanței nu este susținută de considerentele hotărârii, fiind incidente dispozițiile art. 304 pct. 7 Cod proc.civ. Recurentul a invocat nelegalitatea hotărârii întrucât instanța de apel a schimbat natura actului juridic dedus judecății - natura contractului de donație - motiv de nelegalitate prev. de art. 304 pct. 8 Cod proc.civ. și s-a mai invocat nelegala compunere a masei supuse partajului, invocându-se art. 304 pct. 9 Cod proc.civ. În opinia recurentului contractul de donație este un început de dovadă scrisă în sensul art. 1197 alin. 2 Cod civil, propus a fi valorificat în condițiile art. 1198 C. civil. A., existența convenției cu privire la imobil „casă și anexe gospodărești și teren în vatra satului";, situat în sat. L. nr. 16, comuna S. de Sus, a fost dovedită prin înscrierea dreptului de proprietate extratabular pe numele foștilor soți în evidența primăriei, anterior decesului defunctei R. Reghina, înscrisul sub semnătură privată (f. 99, 103 ) din care rezulta că toate edificatele reveneau soției și apoi familiei G., declarațiile martorilor B. C., S. S., B. L. din care rezulta că există un act scris cu privire la acest bun și că foștii soți i-au întreținut pe părinții pârâtei aproximativ 10 ani anterior decesului acestora. Împrejurarea potrivit căreia pârâții B. G. și B. A. nu s-au prezentat la interogatoriu trebuia interpretată ca un început de dovadă potrivit art. 225 Cod proc.civ. și coroborat cu probele mai sus administrate. În opinia reclamantului chiar modalitatea de partaj voluntar reținută în certificatul de moștenitor prin care casa și terenurile în suprafață de 73.226 mp i-au revenit pârâtei, confirmă convenția încheiată de foștii soți G. cu defuncții R.. Reclamantul a apreciat că tribunalul în mod nelegal a statuat că evacuarea reclamantului din imobilul din L. anterior decesului defunctei R. ar afecta existența convenției și transferul dreptului de proprietate fără a avea în vedere faptul să soții au prestat întreținere defuncților în perioada 1991-2004. Recurentul G. I. a apreciat că și imobilele terenuri incluse în titlul de proprietate (...) situate în extravilanul loc. L., comuna S. de Sus au fost dobândite în baza aceleiași convenții și dovedite cu aceleași mijloace de probă, la fel ca și terenurile situate în Tg. L. la locurile având toponimia „. și „. O. înscrise în registrul agricol. În ceea ce privește bunurile mobile din imobilul din Tg. L., în valoare totală de 5890 lei și cele din loc. L. în valoare de 8760 lei, ar trebui să facă parte din masa bunurilor comune în opinia recurentului. Recurentul a apreciat că certificatul de moștenitor nr. 573/(...) și certificatul suplimentar nr. 84/2003 sunt lovite de nulitate absolută, deoarece pârâtul B. G. nu a participat la procedura succesorală pentru eliberarea certificatului inițial. Certificatul suplimentar nr. 88/2003 trebuie anulat în opinia recurentului, întrucât pârâta B. A. renunțat la moștenire după defunctul R. I., aspect contrar reținut în suplimentul din 2003. Certificatul de moștenitor nr. 61/(...) include în mod nelegal și imobilul din larga nr. 16, dobândit de foștii soți G. în schimbul întreținerii. În ceea ce privește contractul de vânzare autentificat sub nr. 328/2004, recurentul a apreciată că acesta este lovit de nulitate absolută, fiind incidente dispozițiile art. 966 - 968 raportate la art. 948 Cod civil, cauza fiind ilicită și contrară bunelor moravuri. Încheierea contractului de vânzare-cumpărare cu B. S. s-a făcut în scopul fraudării intereselor reclamantului, reținându-se că s-a intrat în posesia imobilului la data încheierii contractului, deși pârâta a recunoscut la interogator că avea posesia casei din 1989 și prețul a fost achitat în 1989. Reclamantul a solicitat partajarea bunurilor comune, cu consecința atribuirii în natură reclamantului a casei și terenului aferent din Vatra Satului, localitatea L. nr. 16, conform variatei I de partaj, terenurile incluse în lotul I propus de expert și menționate la pct. 2-9 din raportul de expertiză, terenul situat la locul numit „. O. în suprafață de 13.392 mp, bunurile mobile situate în L., pot. 1-26 în raportul de expertiză judiciară și atribuirii în natură în favoarea pârâtei R. A. a imobilului situat în Tg. L. str. Ț. nr. 38 și a terenului situat în intravilan „., conform variantei I din raportul de expertiză și bunurile mobile situate în imobilul din Tg.L.. Pentru egalizarea loturilor s-a solicitat obligarea pârâtei R. A. la plata unei sulte de 56.298 lei în favoarea reclamantului G. I. Recurentul a apreciat că modalitatea de partaj solicitată respectă exigențele art. 6739 Cod proc.civ., întrucât imobilul din Tg. L. este grevat de ipotecă, creditul fiind o datorie personală a pârâtei R. A., solicitat după pronunțarea divorțului. Recurentul a solicitat atribuirea terenului în locul denumit „. O., întrucât în același loc reclamantul mai deține un teren cu titlu de moștenire după părinții săi. Au fost solicitate cheltuieli de judecată în fond, apel, recurs, potrivit notei de cheltuieli (f. 19). II.P. R. A. a solicitat modificarea deciziei pronunțate în apel, cuconsecința admiterii în întregime a apelului acesteia, cu cheltuieli de judecată. În motivarea recursului, pârâta a arătat că motivarea deciziei pronunțată în apel este sumară, echivalând cu o nemotivare a hotărârii. A., în opinia pârâtei validarea unei convenții de vânzare- cumpărare trebuia să se facă în următoarele condiții: a) vânzătoarea să fie proprietară tabulară, condiție neîndeplinită de B. S., care nu era proprietară în 1989 când instanța de apel susține că a avut loc vânzarea; b) cumpărătoarea trebuia să fie căsătorită la data dobândirii bunului, pentru ca bunul să fie dobândit în coproprietate devălmașă. P. a apreciat că data dobândirii dreptului de proprietate asupra imobilului este data pronunțării sentinței - (...) întrucât prin sentința pronunțată nu s-a menționat o altă dată a cumpărării imobilului. În data de (...) vânzătoarea era decedată, nu mai avea bunul în patrimoniu și nu mai avea ce transmite. Prin urmare, nici pârâta B. C., moștenitoarea defunctei B. S. nu mai putea transmite dreptul de proprietate asupra imobilului, deoarece acesta nu a făcut parte din masa succesorală și instanța nu a fost investită cu privire la un petit de transfer al dreptului de proprietate de la B. C. la recurenți. Așadar, petitul 2 al acțiunii reclamantului a fost formulat cu încălcarea dispozițiilor legale, referitoare la principiul exercitării cu bună credință a dispozițiilor civile. P. a apreciat că s-a ignorat în mod vădit momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare și la data apreciată de pârâtă a încheierii contractului de vânzare-cumpărare, respectiv data pronunțării sentinței civile - (...) - recurenții nu mai puteau dobândi nimic în codevălmășie. Aceste argumente au fost circumscrise motivului de nelegalitate prev. de art. 304 pct. 7 Cod proc.civ. P. R. A. a invocat și nerespectarea dispozițiilor art. 1294 C. civil, motiv de nelgalitate prev. de art. 304 pct. 9 Cod proc.civ., întrucât s-a încheiat un antecontract de vânzare-cumpărare de către cei doi recurenți cu un defunct fără patrimoniu și fără capacitate de exercițiu și folosință. Masa succesorală și succesorii defunctei B. S. s-au stabilit prin certificat de moștenitor, însă acesta nu cuprinde și imobilul în litigiu. P. a invocat și motivul de nelegalitate prev. de art. 304 pct. 6 Cod proc.civ., deoarece s-a acordat ceea ce nu s-a cerut, întrucât reclamantul a solicitat tot imobilul din Tg. L., și nu doar o parte a acestuia, iar în ce privește modul de dobândire a imobilului,reclamantul a precizat că imobilul a fost dobândit prin cumpărare și nu prin construire. Prin concluzii scrise, reclamantul a solicitat respingerea recursului pârâtei ca fiind nefondat. Cererea de modificare a deciziei este lipsită de suport legal, raportat la limitele investirii instanței de recurs. Imobilul în litigiu a fost dobândit sub durata căsătoriei, după cum a rezultat din probatoriul administrat, iar în ceea de privește modul în care a fost dobândit imobilul din Tg. L., reclamantul a solicitat să se constate dobândirea dreptului de proprietate prin construire și prin cumpărare, deci instanța nu s-a pronunțat plus petita. Analizând decizia recurată raportat la motivele de recurs invocate curtea retine următoarele: Reclamantul G. I. a solicitat casarea deciziei pronunțate în apel spre rejudecare întrucât instanța de apel nu a analizat toate motivele de apel formulate și nu a lămurit pe deplin starea de fapt cu privire la masa bunurilor supuse partajului, nu a făcut o analiză minimă asupra fiecărui capăt de cerere. O primă observație care se impune a fi făcută este aceea că invocarea motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C.Pr.Civ. atrage modificarea deciziei pronunțate în apel și nu casarea acesteia și trimiterea cauzei spre rejudecare cum a solicitat reclamantul, instanța de recurs având posibilitatea să suplinească motivarea în fapt și în drept dacă hotărârea nu a fost suficient motivată. I. de apel a pronunțat decizia recurată cu respectarea dispozițiilor art. 261 al. 1 pct. 5 C.Pr.Civ. indicând considerentele de fapt și de drept în baza cărăra a soluționat apelul. A. tribunalul s-a pronunțat cu privire la bunurile situate în localitatea L. constatând legalitatea admiterii cererii reconvenționale cu consecința constatării că aceste bunuri sunt bunuri proprii ale pârâtei. T. a verificat și componența masei bunurilor de împărțit și cu privire la bunurile imobile și mobile din localitatea L. solicitate de reclamant, la modalitatea de partaj a acestor bunuri precum și la reaprecierea modului de calcul al cheltuielilor de judecată cum au fost menționate aceste critici la pct.I-IV din memoriul de apel. A. nu poate fi primită critica recurentului G. I. potrivit căreia instanța de apel nu a cercetat fondul apelului. Esențial în stabilirea calității de bunuri comune dobândite în timpul căsătoriei, pentru imobilele situate în localitatea L. era calificarea actului juridic denumit „. de donație";. Curtea constată că tribunalul a analizat acest înscris, constatând că nu poate fi valorificat ca un contract de donație pentru reclamant și nu are valența unui contract de întreținere din coroborarea cu celelalte probe, confirmând starea de fapt reținută de instanța de fond. I. de apel a avut în vedere întregul material probator în pronunțarea soluției recurate. Actul intitulat „. de donație"; reprezintă de fapt o dispoziție testamentară a defunctului R. I. care lasă moștenire casa, anexele, terenul în favoarea soției sale R. Reghina. Se mai specifică în acest înscris că Reghina poate să dea aceste bunuri la cine o va îngriji dori dacă Nelu nu o va îngriji. Această clauză, dacă îl vizează pereclamant(Nelu) este o substituție fideicomisare care este nulă absolut potrivit art. 803 Cod Civil. D. între reclamant și pârâtă pe de o parte și R. I. și Reghina pe de altă parte s-ar fi încheiat un contract de întreținere atunci defunctul nu ar fi stipulat ca legatar pe soția sa ci i-ar fi indicat ca legatari pe reclamant și pârâtă, iar în ceea ce o privește pe soția sa, nu ar fi indicat că va testa „în favoarea cui o va îngriji Nelu sau altă persoană";. Așadar acest înscris nu poate fi interpretat ca un început de dovadă scrisă în sensul dispozițiilor art. 1197 al. 2 Cod Civil deoarece acest înscris nu face verosimilă susținerea reclamantului că între defuncții R. pe de o parte și reclamant și pârâtă pe de altă parte s-a încheiat o convenție de întreținere. Așadar, curtea constată că nu este incident motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 8 C.Pr.Civ. instanța de apel nu a schimbat natura juridică a convenției mai sus arătate. Nu poate fi reținută teza reclamantului recurent potrivit căreia încheierea și existența contractului de întreținere a probată prin depozițiile testimoniale întrucât aceste depoziții vizează unele lucrări de reparație și întreținere efectuate de reclamant, care puteau dovedi cel mult un drept de creanță asupra acestor imobile. Ajutorul dat de reclamant foștilor socrii, în timpul în care soții erau căsătoriți, se circumscrie relațiilor normale de familie. T. existenței unui contract de întreținere este contrazisă și de S. civilă nr. 1172/0(...) pronunțată de J. T.-L. în dosarul 8888/2003 având ca obiect evacuarea reclamantului G. I. din imobilul în litigiu, situat în comuna S. de Sus, sat L. Prin această hotărâre irevocabilă, opozabilă recurentului, s-a dispus evacuarea acestuia reținându-se că nu are nici un titlu pentru a ocupa imobilul, fiind un simplu tolerat. Această acțiune a fost formulată de pârâtă și de către defuncta R. Reghina, față de care recurentul pretinde că i-ar fi transmis dreptul de proprietate cu titlu de întreținere. D. ar fi existat un contract de întreținere cum pretinde în prezent recurentul acesta l-ar fi exibat în acel proces. Or, este de remarcat că reclamantul nu s-a apărat în acest proces invocând o convenție de întreținere. Hotărârea judecătorească invocată este opozabilă recurentului, produce efecte juridice impunându-se cu putere de lucru judecat. Hotărârea judecătorească prin însăși existența ei modifică ordinea juridică și această modificare trebuie să fie recunoscută și respectată. Așadar depozițiile testimoniale invocate de recurent nu s-au coroborat cu celelalte probe administrate și au fost corect înlăturate de instanțele de fond. Reclamantul la pct. 3.4. a menționat terenurile situate în extravilanul localității Tg. L. în locurile denumite „. și „. O., precum și bunurile mobile sunt cele înscrise în registrul agricol și au o valoare de 2025 lei și respectiv 2628 lei și la pct. 3.5. a arătat că bunurile mobile sunt cele identificate în raportul de expertiză, iar valoarea bunurilor mobile din imobilul din Tg. L. este de 5890 lei, iar bunurile din imobilul din L. au valoarea de 8760 lei. Curtea constată că la aceste subpuncte indicate în memoriul de apel reclamantul a indicat doar valoarea unor bunuri imobile și mobile, fără a dezvolta nicio critică, așa încât susținerea formulată în memoriulde recurs că instanța nu s-a pronunțat pe toate criticile dezvoltate în apel la subpunctele indicate este nefondată. Subpunctul 4.1. din apel vizează contractul de vânzare-cumpărare 328/(...), având ca obiect imobilul situat în Tg. L. str. Ț. nr. 38. Curtea constată că instanța de fond a constatat nulitatea absolută a acestui contract de vânzare-cumpărare, neexistând nici un interes al reclamantului să critice soluția instanței de fond pentru acest imobil. Starea de fapt descrisă pentru imobilul situat în Tg. L. str. Ț. nr. 38 nu poate fi extinsă însă și la bunurile imobile și mobile din satul L. în invocarea nulității certificatelor de moștenitor emise după defuncții R. I. și R. Reghina. A., în ceea ce privește certificatul de moștenitor nr. 573/(...), împrejurarea că pârâtul B. G. nu a participat la procedura succesorală este o problemă care îl interesează pe acest pârât, care ar fi putut să o invoce dacă ar fi apreciat că i-au fost lezate drepturile și nu reclamantul care nu are calitate de persoană cu vocație succesorsală . Nu poate fi invocată cu succes nulitatea certificatului de moștenitor după defuncta R. Reghina, pe motivul că imobilul situat în satul L. nr. 16 a făcut obiectul unui contract de întreținere între soții G. și defuncta R. Reghina, întrucât reclamantul nu a dovedit existența contractului de întreținere având ca obiect imobilul mai sus arătat. Curtea constată că nu este incident nici motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod proc.civ., în ceea ce privește stabilirea componenței masei bunurilor supuse partajului, întrucât instanța da apel a aplicat corect dispozițiile art. 30 și 31 C. familiei, arătând motivat care bunuri au fost dobândite de soți în timpul căsătoriei și care bunuri sunt proprii pârâtei dobândite prin moștenire legală. În ceea ce privește cheltuielile de judecată ocazionate de prezentul recurs, reclamantul a depus o notă de cheltuieli, menționând că solicită suma de 16.779,108 lei, constând în taxe judiciare de timbru, onorariile experților și ale avocatului. În primul ciclu procesual la fond a fost admisă în parte acțiunea reclamantului. În apel s-a respins apelul reclamantului, situație în care nu poate fi obligată pârâta la achitarea cheltuielilor de judecată. În recurs au fost admise ambele recursuri, deci cheltuielile de judecată s- au compensat. În rejudecare, reclamantul nu a mai solicitat alte cheltuieli de judecată în recurs, iar în apel, în al doilea ciclu procesual nu au existat chitanțe care să ateste taxa judiciară de timbru. În al doilea ciclu procesual a fost admisă în parte atât acțiunea reclamantului, cât și acțiunea reconvențională formulată de pârâtă, situație în care, având în vedere cheltuielile de judecată pe care le-a făcut atât reclamantul cât și pârâta, instanța în temeiul art. 274 Cod proc.civ., raportat la art. 276 Cod proc.civ., a dispus compensarea taxelor judiciare de timbru și onorariile avocațiale la fond. Întrucât expertizele dispuse în cauză au profitat ambelor părți și au fost achitate de către reclamant, instanța a dispus obligarea pârâtei la plata sumei de 1020,60 lei în loc de 646 lei, reprezentând ½ din suma achitată de către reclamant. Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 Cod proc.civ., curtea va admite în parte recursul reclamantului G. I. II. Recurenta pârâtă R. A. invocă faptul că hotărârea pronunțată în apel a fost sumar motivată, echivalând practic cu o nemotivare. Această critică nu poate fi primită, întrucât instanța de apel a analizat toate motivele invocate în memoriul de apel, răspunzând criticilor vizând nemotivarea sentinței, precum și criticilor referitoare la existența antecontractului de vânzare-cumpărare, data încheierii acestuia, împrejurării dacă vânzătoarea era sau nu titulara dreptului de proprietate, chiar dacă nu a analizat punctual fiecare argument invocat de către pârâtă. În opinia pârâtei, existența antecontractului de vânzare- cumpărare în prezenta cauză este condiționată de următoarele: vânzătorul să fie proprietar tabular (condiție neîndeplinită de B. S. care nu era proprietară tabulară în 1989), cumpărătorii să fie căsătoriți (pentru ca bunul să poată intra în proprietatea codevălmașă) și bunul să se afle în patrimoniul vânzătorului la data încheierii antecontractului. În cazul de față, toate aceste condiții au fost îndeplinite. Defuncta B. S. a încheiat un antecontract de vânzare-cumpărare cu reclamantul G. I. și pârâta R. A. în 1989, dată la care părțile erau căsătorite. Această împrejurare a fost confirmată de către pârâta B. C., care este moștenitoarea promitentei vânzătoare, B. S.. La interogatoriul luat moștenitoarei promitentei vânzătoare, aceasta a arătat că într-adevăr, defuncta B. S. a încheiat cu reclamantul G. I. și pârâta R. A. un antecontract de vânzare-cumpărare pentru imobilul situat în Tg. L., str. Ț. nr. 38, prețul de vânzare achitat de promitenții cumpărători fiind de 40.000 lei. Imobilul care a făcut obiectul antecontractului nu era intabulat în favoarea defunctei B. S. în 1989, însă pentru acest imobil era la rândul ei beneficiara unui antecontract încheiat cu proprietarii tabulari ai imobilului. Antecontractul de care beneficia B. S. a și fost validat în 2004, B. S. devenind proprietara tabulară a imobilului în litigiu, însă nimic nu împiedica părțile ca anterior datei la care B. S. să fi devenit proprietară tabulară să încheie un antecontract de vânzare-cumpărare. Art. 20 din Decretul nr. 115/1938, act normativ incident la data încheierii antecontractului d vânzare-cumpărare între B. S. pe de o parte și reclamantul și pârâta, pe de altă parte, permitea ca în situația în care mai multe persoane și-au cedat succesiv una celeilalte dreptul real asupra unui bun imobil, iar înscrierea nu s-a făcut, cel din urmă îndreptățit putea să ceară înscrierea drepturilor dobândite. Această dispoziție legală a fost preluată și în art. 23 din Legea nr. 7/1996, incidentă la data promovării prezentei acțiuni, astfel că nimic nu o împiedica pe promitenta B. S. în calitate de beneficiară a unui antecontract să promită transmiterea dreptului de proprietate asupra aceluiași imobil în favoarea altor persoane. În anul 1989 dată la care s-a încheiat antecontractul în discuție, pârâta R. A. era căsătorită cu reclamantul G. I. și casa care a făcut obiectul antecontractului a fost modificată și extinsă de către soți întimpul căsătoriei, după cum rezultă din autorizația de construire eliberată în 1993. Într-adevăr, reclamantul nu a putut face dovada existenței materiale a antecontractului de vânzare-cumpărare, însă existența antecontractului ca operațiune juridică (negotium) a fost recunoscută de moștenitoarea vânzătoarei B. S. și dovedită cu celelalte mijloace de probă administrate. Împrejurarea că instanța nu a stabilit ziua și luna încheierii antecontratului, ci numai anul în care s-a încheiat acest act juridic, este irelevantă, importanță având anul în care s-a stabilit acordul de voință, s-a plătit prețul și părțile au intrat în posesia imobilului, întrucât antecontractele prevedeau clauze anticipatorii de predare a posesiei bunului, chiar dacă ulterior părțile se prezentau la notar în vederea încheierii contractului de vânzare-cumpărare în formă autentică. În cazul de față este cert că acest antecontract a avut și clauze anticipatorii de punere în posesie, deoarece pe terenul care constituit obiectul antecontractului reclamantul și pârâta au construit în baza unei autorizații de construire eliberată în favoarea reclamantului. Susținerea că antecontractul era nedatat și în consecință, data dobândirii dreptului de proprietate asupra imobilului în litigiu de către reclamant și pârâtă a fost (...), data pronunțării sentinței, este un sofism. Promisiunea de vânzare formulată de către vânzător în urmă cu câțiva ani poate fi validată de acesta sau de moștenitorii săi, dacă vânzătorul nu mai există, întrucât obligațiile asumate fac parte din pasivul moștenirii. În cazul de față s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare încheiat în formă autentică între defuncta B. S. și pârâta R. A., pentru cauză ilicită, însă acest petit nu a fost criticat în căile de atac, de către pârâta recurentă. Constatându-se nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare și radiindu-se dreptul de proprietate al pârâtei R. A., evident că imobilul intra în masa succesorală după defuncta B. S., iar moștenitoarea acesteia B. C. a arătat că nu are nicio pretenție asupra imobilului și recunoaște existența antecontractului încheiat în 1989. Așadar, curtea constată că dispozițiile prevăzute la art. 1077 C. civil, raportat la art. 1294 C. au fost corect aplicate, așa încât nu subzistă motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9cpc. P. a invocat incidența dispozițiilor art. 304 pct. 6 Cod proc.civ., arătând că a acordat ceea ce nu s-a cerut, instanța de fond constatând că imobilul înscris în CF 2934 Tg. L. a fost dobândit cu titlu de cumpărare și construire, deși reclamantul a solicitat prin acțiune constatarea dobândirii unui drept de proprietate asupra unei părți din imobil prin construire. Verificând acțiunea cu care reclamantul a investit instanța în (...), curtea constată că instanța nu s-a pronunțat plus petita, întrucât reclamantul a solicitat să se constate că a dobândit imobilul din Tg. L. str. Ț. nr. 38 prin cumpărare și construire, deci reclamantul se referă la întreg imobilul și nu numai la o parte din acest imobil și a solicitat să se constate dobândirea dreptului de proprietate și prin construire,invocând autorizația de construire nr. 6/(...) pentru partea de imobil edificată de soți în timpul căsătoriei. Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 Cod proc.civ., curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta R. A. Reclamantul G. I. a solicitat obligarea pârâtei R. A. la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1000 lei, însă având în vedere că recursul acestuia a fost admis în parte, curtea în temeiul art. 276 Cod proc.civ., va obliga pe intimata R. A. să plătească recurentului suma de 250 lei, cheltuieli de judecată parțiale în recurs, reprezentând parte din onorariul avocațial. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE: Admite în parte recursul declarat de reclamantul G. I. împotriva deciziei civile nr. 138 din 14 iunie 2011, a Tribunalul Maramureș pronunțată în dosar nr. (...), pe care o modifică în parte și în consecință admite în parte apelul declarat de reclamantul G. I. împotriva sentinței civile nr. 405 din 10 mai 2010, pronunțată de J. T.-L., în dosarul nr. (...), pe care o schimbă cu privire la cheltuielile de judecată și prin urmare obligă pârâta R. A. să-i plătească reclamantului suma de 1020,60 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în loc de 646 lei. Menține celelalte dispoziții ale deciziei. Respinge recursul declarat de pârâta R. A. împotriva aceleași decizii. Obligă pe intimata R. A. să plătească recurentului suma de 250 lei, cheltuieli de judecată parțiale în recurs. Decizia este irevocabilă. Dată și pronunțată în ședința publică din 14 noiembrie 2011. PREȘEDINTE JUDECĂTORI T. D. M.-C. V. A.-T. N. G. M. L. T. Red. A.T.N. Dact. GC 3 ex/(...) Jud.apel: Țiplea D., H. D.M.
| ← Decizia civilă nr. 202/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia civilă nr. 3452/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
