Decizia civilă nr. 202/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R.IA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă,de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie
Dosar nr.(...)
D. CIVILĂ NR. 202/A/2011
Ședința publică din data de 30 martie 2011
Instanța constituită din :
Președinte : D.-L. B. - vicepreședinte al C. de A. . : ANA I. Grefier : S.- D. G.
S-a luat în examinare , în vederea pronunțării, apelul declarat de reclamanții M. A., I. M., M. M. și N. M. S. precum și apelul declarat de pârâtul S. R. prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - D., împotriva sentinței civile nr. 849/(...), pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...), având ca obiect D. L. nr.2..
Dezbaterea în fond a cauzei a avut loc în ședința publică din 18 martie 2011, când părțile prezente au pus concluzii care au fost consemnate în încheierea ședinței publice din aceeași dată, când s-a amânat pronunțarea pentru data de 25 martie 2011, respectiv 30 martie 2011, ambele încheieri făcând parte integrantă din prezenta hotărâre.
La data de 23 martie 2011, reclamanții apelanți au depus la dosar „ concluzii scrise „.
C U R T E A
1. Cererea de chemare în judecată. Prin cererea introductivă deinstanță înregistrată pe rolul T. C. cu nr.3306/117/ (...), reclamanții M. A., I. M., M. M. și N. M. S. au solicitat instanței:
- obligarea pârâtului S. R., prin Ministerul Finanțelor Publice, săconstate caracterul politic de drept al condamnării soțului, respectiv tatăl reclamanților M. V., prin sentința penală nr. 902/1958 a T. M. C., la pedeapsa de 15 ani muncă silnică, confiscarea totală a averii și interdicție civilă, pentru infracțiunea de nedenunțare raportat la infracțiunea de trădare de patrie prev. de art. 186 alin. 1 Cod penal anterior;
- să constate caracterul politic al măsurilor administrative de restricție de deplasare, urmărire informativă și interdicție civilă;
- obligarea pârâtului la plata sumei de 2.000.000 euro în echivalent la cursul de schimb din data plății reprezentând prejudiciu moral suferit prin și după condamnare de condamnat și familia sa;
-obligarea pârâtului la plata sumei de 500.000 euro în echivalent lei la cursul de schimb din ziua plății reprezentând prejudiciul moral suferit ca urmare a măsurilor administrative luate împotriva condamnatului și a familiei sale după eliberare;
-obligarea pârâtului la plata sumei de 10.000 euro în echivalent lei la data plății reprezentând contravaloarea bunurilor distruse ale condamnatului și familiei sale;
- obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată în caz de opunere.
În motivele cererii, reclamanții arată că prin sentința penală nr.
902/1958 a T. M. al R. a III-a C., M. V. a fost condamnat la pedeapsa de 15 ani muncă silnică pentru săvârșirea infracțiunii de nedenunțare raportat la infracțiunea de trădare de patrie, prev. de art. 186 alin. 1 Cod penal . A fost depus în arest prin mandatul nr. 1. la data de (...) și a fost eliberat la data de (...) pe baza D. nr. 3., executând efectiv 6 ani, 4 luni și 9 zile de muncă silnică în penitenciare de mare siguranță, într-un regim de detenție inuman, supuși la munci deosebit de grele infernale și forțate, fără alimentație corespunzătoare, fără medicamente, dar bătuți, torturați fizic și psihic pentru exterminarea deținuților politici.
Măsura luată împotriva lui M. V. și consecințele ulterioare au produs suferințe în toate planurile, moral, social, profesional, a fost de natură a leza demnitatea și onoarea dar și celelalte drepturi nepatrimoniale, nu numai ale sale, dar și ale celorlalți membrii ai familiei.
Nu a beneficiat de drepturile prevăzute de D. nr. 1. și alte legi speciale, deoarece a decedat la 6 luni de la răsturnarea de la putere a regimului.
Ca efect al condamnării, au fost confiscate sau luate fără temei toate bunurile din gospodărie, mobilier, haine, veselă, lenjerie pat, unelte agricole și gospodărești, animalele, vacile fiind chiar periclitată siguranța alimentației .
Se apreciază că sumele solicitate prin acțiune ar avea un minim caracter compensatoriu, de natură a alina, chiar tardiv, prejudiciile de ordin moral suportate de M. V. și familia sa, fără ca aceasta să ducă la o îmbogățire fără just temei, fiind o satisfacție suficientă și echitabilă.
În drept, s-a invocat L. nr. 2..
2. Întâmpinarea. Prin întâmpinarea formulată de pârâtul S. R., prin
Ministerul Finanțelor Publice, s-a solicitat instanței respingerea acțiunii ca inadmisibilă întrucât acțiunea întemeiată pe prevederile L. nr. 2. poate fi introdusă de către persoana condamnată sau împotriva căreia a fost luată o măsură administrativă, iar după decesul acesteia de către soțul sau descendenții acesteia până la gradul al II-a inclusiv.
Or, acțiunea a fost formulată atât de către soția supraviețuitoare, cât
și de cei trei copii. Raportat la cele de mai sus, pârâta invocă excepția lipsei calității procesuale active a descendenților defunctului M. V. în promovarea acțiunii.
Deoarece soția supraviețuitoare are domiciliul în Brașov, consideră că Tribunalul Cluj nu este competent în soluționarea cererii ce face obiectul prezentului dosar.
3. Judecata în primă instanță. Prin sentința civilă nr. 849/(...), pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...), s-a respins excepția necompetenței materiale.
S-a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților I.
M., M. M. și N. M. S., invocate de pârât.
S-a admis în parte acțiunea civilă formulată de către reclamanții M. A., I. M., M. M. și N. M. S. contra pârâtului S. R., prin Ministerul Finanțelor Publice.
S-a constatat caracterul politic de drept al condamnării defunctului
M. V., prin sentința penală nr. 902/(...), pronunțată de T. M. al R. a III-a M.
C., în dosarul nr. 566/1958 casată parțial prin decizia nr. 222/(...), pronunțată de T. S. al RPR în dosarul nr. 214/1958, la 15 ani muncăsilnică pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 284 pct. 1 și alin. ultim
Cod penal combinat cu art. 186 alin. 1 Cod penal.
A fost obligat pârâtul să achite reclamanților suma de 4000 euro, cu titlul de daune morale.
S-au respins toate celelalte pretenții și cererea pentru acordarea cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, T. a reținut, în ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale active, că prin formularea art. 5 alin. 1 din L. nr. 2. legiuitorul nu a exclus concursul descendenților cu soțul supraviețuitor, regulile devoluțiunii legale succesorale stabilind această coparticipare la culegerea masei succesorale a soțului defunct. Această convingere a instanței se bazează și pe faptul că prin O. nr. 6., în modificarea articolului arătat s-a stabilit că se pot acorda 5.000 de euro pentru soțul/. și descendenții de gradul I.
Referitor la cea de-a doua excepție, în condițiile în care există coparticipare procesuală activă și una dintre reclamante, respectiv I. M. ,are domiciliul în municipiul C.-N., conform copiei cărții de identitate, Tribunalul Cluj este competent teritorial să judece această acțiune, operând o prorogare de competență.
Analizând cererea de chemare în judecată, formulată de reclamanții
M. A., I. M., M. M. și N. M. S. prin prisma motivelor de fapt și de drept invocate, precum și a dispozițiilor legale incidente în materie, tribunalul a admis-o în parte, pentru următoarele considerente:
Prin sentința penală nr. 902/(...), pronunțată de T. M. al R. a III-a M. C. în dosarul nr. 566/1958, antecesorul reclamanților a fost condamnat la
15 ani muncă silnică și 8 ani degradare civică, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 6 alin. 1 combinat cu art. I, II din C.D. 1950, art. 7 din același decret, art. 157 Cod penal, art. 25 pct. 1 și art. 58 pct. 1-4 Cod penal, reținându-se în sarcina acestuia că a întreținut legături cu fugarul Capotă Iosif, inițiatorul unei organizații contrarevoluționare până la începutul lunii decembrie 1957, vizitându-l în repetate rânduri la locuința lui L. G., unde l- a condus pentru a fi găzduit, ulterior solicitându-le același lucru și numiților L. I. și G. De asemenea, i-a cumpărat diferite obiecte și i-a făcut diverse servicii, cunoscând că fugarul este înarmat și că multiplică și răspândește manifeste contrarevoluționare.
Sentința a fost modificată prin D. nr. 222 din (...), pronunțată de T. S. al RPR în dosar nr. 214/1958, urmare a admiterii recursurilor formulate de o parte din inculpați, schimbându-se încadrarea juridică în ceea ce îl privește pe defunctul M. V. în infracțiunea prev. de art. 284 pct. 1 și alin. ultim Cod penal combinat cu art. 186 alin. 1 Cod penal.
Potrivit Biletului de eliberare nr. (...), emis de M. A. I., defunctul a început executarea pedepsei în data (...) și a fost eliberat în (...), executând aproximativ 6 ani și 4 luni.
T. a constatat că aceasta este de drept o condamnare politică, în conformitate cu prevederile art. 1 alin. 2 lit. a din L. nr. 2..
În consecință, defunctul este îndreptățit la daune morale, potrivit art. 5 alin. 1 lit. a din același act normativ, legiuitorul considerând că prejudiciul material suferit de condamnații politici este reparat prin acordarea drepturilor stabilite de D. - L. nr.1., privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum și celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri.
Traumele morale ale fiecărui condamnat politic au fost generate, pe de o parte, de regimul de detenție inuman, iar pe de altă parte, de urmările acestei condamnări după executarea pedepsei, având consecințe atât în plan familial, material și social.
În ceea ce privește regimul de detenție, martorul C. G. a arătat că deținuții trebuiau să stea în picioare, nu aveau voie să se uite pe geam, erau bătuți, multe persoane decedând în urma acestor tratamente. De asemenea, beau apă din Dunăre, motiv pentru care mulți condamnați s-au îmbolnăvit de dizenterie, decedând. Nu se putea concepe ce regim au avut dizidenții politici, în prezent închisoarea e o boierie.
În perioada de detenție, întreaga familie a avut de suferit, fiindu-le confiscate averea, respectiv vite și mobilă, a fost urmărită de către securitate, copii având de îndurat în ceea ce privește școlarizarea, nebucurându-se de aceleași drepturi ca și ceilalți.
Așa fiind, T. a considerat că onoarea și demnitatea acestei persoane au fost lezate fără putință de tăgadă, producându-i-se de asemenea și suferință fizică, ca urmare a condițiilor de detenție.
Pentru toate aceste considerente, T. a acordat reclamanților echivalentul în lei la data plății a sumei de 4.000 Euro, cu titlul de daune morale, admițând în parte pretențiile formulate, raportat, pe de o parte, la limitările aduse de O. nr. 6. L. nr. 2., și pe de altă parte, având în vedere faptul că reclamanții și-au invocat și propriul prejudiciu, însă L. nr. 2., care stabilește cadrul legal al condamnărilor cu caracter politic și măsurilor administrative asimilate acestora pronunțate în perioada 06 martie 1945 -
22 decembrie 1989, îi vizează exclusiv pe condamnații politici și nicidecum pe rudele acestora.
De asemenea, T. a respins cererea privind acordarea daunelor morale pentru prejudiciul moral suferit ca urmare a măsurilor administrate luate împotriva condamnatului și a familiei sale după eliberare, întrucât din dosarul de urmărire informativă al defunctului rezultă că a fost, într-adevăr, în evidențele securității fiind supus, ca și orice alt dizident, unei supravegheri permanente, însă această măsură nu se circumscrie celor prevăzute în art. 4 alin. 2 din L. nr. 2., fiind o consecință a condamnării politice.
În privința familiei nu s-a probat, în conformitate cu art. 1169 C.civ. coroborat cu art. 129 alin. 1 C.proc.civ., că a fost supusă unor asemenea măsuri și nici cuantumul prejudiciului privind bunurile confiscate, respectiv numărul animalelor și al obiectelor efectiv preluate, aceste petite fiind respinse.
Cheltuielile de judecată, respectiv onorariu avocațial, nu au fost acordate, deoarece nu au fost justificate prin depunerea chitanței care să ateste plata acestora.
Î. acestei sentințe au declarat apel atât pârâtul S. R., prin Ministerul
Finanțelor Publice, cât și reclamanții M. A., I. M., M. M. și N. M. S.
1. Prin apelul declarat, pârâtul S. R., prin Ministerul Finanțelor Publice a solicitat în principal, modificarea hotărârii atacate, cu consecința respingerii acțiunii, iar în subsidiar, reducerea cuantumului despăgubirilor acordate reclamanților, deoarece:
- greșit a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale active a descendenților defunctului M. V.. Urmare a reconstituirii dosarului în care s-a pronunțat sentința penală de condamnare a defunctului M. V., rezultă cu evidență că reclamanta M. A. nu are calitate procesuală activă, întrucâtnu avea calitatea de soție a defunctului M. V., acesta fiind divorțat și locuia singur.
- procedând la cuantificarea daunelor morale, prima instanță s-a bazat cu precădere pe apreciere subiective, care nu pot fi supuse controlului judiciar, ajungând astfel la o supraevaluare a prejudiciului. Mai mult decât atât, în cauză nu s-a făcut aplicarea prevederilor art. 5 alin. 11 din L. nr. 2., nu s-a verificat dacă reclamanta M. A. a beneficiat și de prevederile D.-lege nr. 1.. - prin D. C. C. nr. 1., textul de lege pe care reclamanții își fundamentează acțiunea în pretenții a fost declarat neconstituțional, așa încât, în prezent, acțiunea nu mai are fundamentul legal care să permită instanței acordarea unor despăgubiri cu titlu de daune morale. 4. Declarațiile de apel. Î. acestei sentințe au declarat apel atâtreclamanții cât și pârâtul. 4.1. Reclamanții M. A., I. M., M. M. și N. M. S., prin propriul apel, ausolicitat admiterea apelului formulat, în sensul admiterii în întregime a acțiunii lor. Motivând apelul, reclamanții afirmă că în mod greșit prima instanță a admis acțiunea numai în limitele prejudiciului moral al autorului comun, iar nu și al reclamanților, ca membri de familie, care au suportat un prejudiciu moral și material propriu. Or, legea permite și repararea prejudiciului pe care familia condamnatului l-a suportat ca efect al unei astfel de condamnări. Cuantumul daunelor morale este mic în raport cu starea de fapt reținută și suferințele condamnatului, inclusiv ale familiei acestuia, în condițiile în care nu s-a beneficiat de prevederile D.-lege nr. 1., iar limitările impuse prin O. nr. 6. sunt neconstituționale. Instanța a apreciat greșit faptul că măsura administrativă de urmărire informativă, luată față de condamnat și familia acestuia după eliberare, nu este una cu caracter politic, în sensul L. nr. 2.. Referitor la măsura confiscării averii, au fost administrate probe care fac dovada pretențiilor decurgând din luarea acestei măsuri, iar dacă instanța avea nelămuriri, era obligată, în virtutea rolului activ, să procedeze la o suplimentare a probatoriului. Totodată, s-au formulat pretenții cu titlul de cheltuieli de judecată în proces, iar instanța nu le-a acordat, apreciind în mod greșit că onorariul plătit avocatului poate fi dovedit exclusiv prin depunerea chitanței care atestă plata. Toate aceste motive sunt reiterate de apelanți în cuprinsul „Concluziilor scrise"; depuse în data de (...), după închiderea dezbaterilor judiciare asupra fondului și înainte de pronunțare (pag. 26-27 dosar). 4.2. Pârâtul S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice a solicitat modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii, în întregime, iar în subsidiar,reducerea cuantumului despăgubirilor acordate în primăinstanță. Se apreciază că în mod greșit prima instanță a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei M. A., în calitate de soție, rezultând din dosarul de condamnare că defunctul M. V. era divorțat și locuia singur. La cuantificarea daunelor morale,s-au avut în vedre aprecieri subiective,imposibil de controlat judiciar, ajungându-se astfel la o supraevaluare a prejudiciului. Nu s-a făcut aplicarea prevederilor art.5 alin.1 ind.1 din L. nr.2.. Nu poate fi omisă nici D. C. C. nr.1.,care a declarat neconstituționale dispozițiile art.5 alin.1 lit.a din L. nr.2.. 5. Judecata în apel. Cu privire la aceste apeluri, C. are în vedereurmătoarele: Potrivit dispozițiilor art. 31 alin. 1 din L. nr. 47/1992, decizia prin care Curtea Constituțională constată neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau ordonanță este definitivă și obligatorie, în vreme ce potrivit prevederilor alin. 3 al aceluiași articol, dispozițiile din legile sau ordonanțele în vigoare constatate ca fiind neconstituționale își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei C. C., dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pune de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției. Astfel fiind, rezultă că atunci când Curtea Constituțională constată neconformitatea cu C. a unui act normativ de natura celor sus-menționate ori a unei dispoziții dintr-un asemenea act normativ, acestea își încetează efectele juridice dacă în termen de 45 de zile de la publicarea în M. O. al R. a deciziei prin care s-a constatat neconstituționalitatea autoritatea cu atribuții de legiferare nu dispune măsurile necesare asigurării pentru viitor a conformității cu C. a actului normativ ori a normei juridice vizate. Această încetare a efectelor are, prin urmare, caracter general, ea privind toate categoriile de subiecți de drept ce intră sub incidența prevederilor declarate neconstituționale, fiind fără însemnătate dacă aceștia erau sau nu deja părți reclamante într-un proces pe care l-ar fi deschis pentru a pretinde constatarea ori realizarea unor drepturi instituite prin chiar prevederile neconforme cu C.. Pe cale de consecință, trebuie considerat că existența unui proces în curs în cadrul căreia reclamanții își întemeiază pretenția pe dispoziția legală declarată neconstituțională nu împiedică aplicarea deciziei C. C., cu toate implicațiile ce decurg din aceasta asupra acțiunii promovate de reclamanți. În prezentul proces, reclamanții și-au întemeiat acțiunea pe dispozițiile L. nr. 2., interesând, în concret, cele ale art. 5 alin. 1 lit. a teza întâia privitoare la acordarea de despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnarea cu caracter politic sau, după caz, prin luarea unor măsuri administrative cu caracter politic în perioada 06 martie 1945 - 22 decembrie 1989. Aceste dispoziții legale au fost declarate neconstituționale prin D. nr. 1358 din 21 octombrie 2010 a C. C., publicată în M. O. al R. nr. 761 din 15 noiembrie 2010, însă legiuitorul nu a dispus, nici în termen de 45 de zile de la publicarea deciziei în M. O., nici ulterior, măsuri pentru punerea de acord cu C. a dispozițiilor declarate neconstituționale. Astfel fiind, pretențiile reclamanților privitoare la obligarea S. R. la plata de despăgubiri pentru repararea prejudiciului moral suferit au rămas fără temei legal, fiind de avut în vedere că declararea ca neconstituționale a prevederilor legii sus arătate, conjugată cu inexistența unor alte dispoziții normative în vigoare care să consacre dreptul la despăgubire pe care reclamanții îl invocă, obligă la concluzia că acest drept nu mai poate fi recunoscut de către instanță, căci s-ar ajunge la săvârșirea de către judecători a unui exces de putere. Pârâtul a criticat hotărârea primei instanțe și sub aspectul calității procesuale a reclamantei M. A., contestând-o cu motivarea că aceasta nu avea calitatea de soție a defunctului M. V.. Din această perspectivă, C. constată că actele de stare civilă depuse în copii în dosarul T. (pag. 9-14), coroborate cu informațiile pe care le revelădosarul de penitenciar al defunctului M. V., aflat în arhiva C.N.S.A.S. (pag. 116), fac dovada deplină a calității procesuale a reclamantei M. A., aceasta fiind soția condamnatului M. V., în prezent decedat. Or, L. nr. 2. prin dispozițiile art. 5 alin. 1 legitimează procesual activ, în cadrul unei astfel de acțiuni, soțul supraviețuitor și descendenții până la gradul al II-lea inclusiv. Referitor la apelul reclamanților, C. apreciază că în mod corect prima instanță a respins ca neîntemeiată cererea acestora de a se constata caracterul politic al măsurilor administrative de restricție de deplasare, urmărire informativă și interdicție civilă, la care au fost supuși condamnatul și familia sa, după eliberare din penitenciar. Potrivit dosarului de urmărire informativă al defunctului M. V., ulterior eliberării din penitenciar, acesta a fost luat în evidențele securității și supus unei supravegheri permanente, în considerarea infracțiunii pentru care a fost condamnat. Din perspectiva L. nr. 2., această măsură nu este una administrativă cu caracter politic, ea neavând obiectul pe care îl precizează art. 3 din acest act normativ. În realitate, nu este vorba despre o măsură administrativă distinctă luată față de condamnat și familia acestuia, ci de supunerea condamnatului unui anumit regim de viață ulterior eliberării, consecință a condamnării cu caracter politic. Or, recunoscând dreptul la reparație pentru condamnările cu caracter politic, legiuitorul a urmărit prin aceasta să înlăture toate consecințele negative ale unor astfel de condamnări, toate efectele ei, statuând în privința dreptului la despăgubiri bănești atât pentru perioada de detenție, cât și pentru perioada care a urmat acesteia. Cu privire la solicitarea reclamanților de a le fi acordate despăgubiri reprezentând echivalentul valorii bunurilor confiscate prin hotărârea de condamnare, C. constată că este certă aplicarea pedepsei complementare a confiscării totale a averii condamnatului M. V. V., prin sentința penală nr. 902 din 8 iulie 1958 (pag. 105-107 dosar). Totodată, martorii audiați în primă instanță confirmă punerea în executare a acestei pedepse (pag. 126-127 dosar tribunal), informații care se coroborează cu cele cuprinse în procesul-verbal (opisul averii) încheiat în data de (...) (pag. 23 dosar apel). În apel, s-a procedat la completarea probațiunii, conform dispozițiilor art. 295 alin. 2 C.proc. civ., fiind administrată proba cu martori (pag. 19-22 dosar). Din analiza și sinteza depozițiilor celor doi martori, N. T. și C. R. (pag. 19-22 dosar) rezultă faptul că defunctul M. V. avea la momentul confiscării averii sale o gospodărie mare, cu aproximativ 10 ha de pământ, aparținând „categoriei familiilor avute din sat";. Imediat după condamnare, s-a procedat la confiscarea averii acestuia, martorii precizând că au fost confiscate următoarele bunuri: o bivoliță, în valoare medie de 3.000 lei; un vițel, în valoare medie de 1.500 lei; scroafă cu purcei în valoare de 1.500 lei; 5 oi, în valoare medie de 1.000 lei; haine (lenjerie, îmbrăcăminte, cuverturi), în valoare medie de 1800 lei; mobilă din lemn masiv, în valoare medie de 3.000 lei; veselă, în valoare medie de 300 lei; un plug, în valoare medie de 500 lei; un car, în valoare medie de 1.500 lei și o semănătoare, în valoare de 700 lei; grâul pe care familia îl avea în hambare, aproximativ 13.200 kilograme, în valoare medie de 13.200 lei. Totalul valorii actuale a bunurilor confiscate, astfel cum acestea au fost dovedite mai sus, este de 28.000 lei. Prin urmare, având în vedere și dispozițiile art. 5 alin. 1 lit. b din L. nr. 2., care conferă reclamanților dreptul la despăgubiri reprezentând echivalentul valorii bunurilor confiscate prin hotărârea de confiscare cu caracter politic, urmează a se admite acțiunea reclamanților, în aceste limite, consecutiv admiterii parțiale a apelului. Referitor la obligația de plată a cheltuielilor de judecată, C. constată că ele au fost dovedite în primă instanță prin chitanța de plată a onorariului avocațial din data de (...), în cuantum de 1.000 lei, iar în apel prin chitanța de plată a onorariului avocațial din (...), în cuantum de 1.000 lei (pag. 28-29 dosar apel). Așa fiind, văzând și limitele în care acțiunea reclamanților urmează a fi admisă, în conformitate cu dispozițiile art. 274 C. proc.civ., se vor acorda reclamanților cheltuieli parțiale de judecată în primă instanță, în valoare de 800 lei și cheltuieli de judecată în apel în valoare de 1.000 lei. Față de cele ce preced, văzând și dispozițiile art. 296 alin. 1 C: proc. civ., C. va admite în parte apelul pârâtului și tot în parte apelul reclamanților, iar pe cale de consecință, va schimba în parte sentința primei instanțe, în sensul înlăturării obligației de plată a despăgubirilor stabilite cu titlu de daune morale și obligării pârâtului la plata sumei de 28.000 lei cu titlul de daune materiale, precum și la plata cheltuielilor de judecată determinate reclamanților în prezentul proces. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L. D E C I D E Admite în parte apelul declarat de pârâtul S. R. prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE și admite în parte apelul declarat de reclamanții M. A., I. M., M. M. și N. M. S. împotriva sentinței civile nr. 8. octombrie 2010 a T. C. pe care o schimbă în parte, în sensul celor ce urmează: Înlătură obligația de plată a sumei de 4000 euro, stabilită în sarcina pârâtului cu titlu de daune morale. Obligă S. R. prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE să plătească reclamanților suma de 28.000 lei (două zeci și opt mii lei) cu titlul de daune materiale. Obligă pârâtul să plătească reclamanților cheltuieli parțiale de judecată în sumă de 800 (opt sute) lei în primă instanță și 1000 (una mie) lei, cheltuieli de judecată în apel. Menține toate celelalte dispoziții ale sentinței atacate. Definitivă și executorie. Cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din 30 martie 2011. PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER D.-L. B. ANA I. S.-D. G. Red.DB/dact.MS 9 ex./(...) Jud.fond: O.C.T.
| ← Decizia civilă nr. 153/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia civilă nr. 4667/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
