Decizia civilă nr. 4640/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr. 4640/R/2011
Ședința publică din data de 11 noiembrie 2011
Instanța constituită din: Președinte : A. C.
Judecători : V. M.- președintele Curții de A. C.
D.-L. B.- vicepreședinte al Curții de A. C.
Grefier : S.-D. G.
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, recursul declarat de pârâta M. ANA împotriva deciziei civile nr. 3., pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...) privind reclamanta P. A. L. și pârâții M. I. G., P. G. DAN și B. G. A., având ca obiect anulare act.
Dezbaterea în fond a cauzei a avut loc în ședința publică din data de 4 noiembrie 2011, când părțile prezente au pus concluzii care au fost consemnate în încheierea ședinței publice din aceeași dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
C U R T E A
Prin cererea înregistrată pe rolul J. N. Oaș la data de (...) reclamanta P. A. L. a solicitat în contradictoriu cu pârâta M. ANA, în principal, anularea promisiunii de vânzare-cumpărare încheiată între părți și consemnată în actul sub semnătură privată din data de 25 august 2005, intitulat „Minuta" și rezilierea promisiunii de vânzare-cumpărare încheiată între părți și consemnată în actul sub semnătură privată din data de 25 august 2005,intitulat „Minuta", în cazul respingerii primului capăt de cerere, iar în subsidiar, obligarea pârâtei M. Ana să achite în favoarea reclamantei, suma de 20.000 Euro împreună cu dobânda legală până la data efectivă a plății, reprezentând rest de plată neachitat precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Pârâta M. Ana a formulat cerere reconvențională în dosar.
Prin sentința civilă nr. 17585/(...), Judecătoria Cluj-Napoca a anulat ca nelegal timbrată cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanta P. A. L. împotriva pârâtei M. ANA, având ca obiect anulare act.
A admis în parte cererea reconvențională formulată de către pârâta reclamantă reconvențional M. ANA împotriva reclamantei pârâtăreconvențional A. L. și în consecință :
A obligat pe reclamanta pârâtă reconvențional P. A. L. să plătească în favoarea pârâtei reclamantă reconvențional M. ANA, suma de 12.416 Iei, reprezentând impozit pe veniturile din transferul proprietății.
A respins ca neîntemeiată excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de către pârâta reclamantă reconvențional cu privire la diferența de preț aferentă contractului de vânzare cumpărare încheiat între părți.
A respins celelalte capete de cerere din cererea reconvențională ca fiind neîntemeiate.
A obligat reclamanta pârâtă reconvențional P. A. L. să plătească în favoarea pârâtei reclamantă reconvențional M. ANA suma de 2496,31 lei cutitlu de cheltuieli de judecată, reprezentând lA din onorariu de avocat, taxe de timbru și alte taxe ocazionate de prezenta cauză.
A obligat pârâta reclamantă reconvențional M. ANA să plătească în favoarea pârâtului reconvențional B. G. A., cu domiciliul procesual ales în C.-N., Calea D., nr. 21, ap. 14, jud. C., suma de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat.
A respins cererea prin care reclamanta pârâtă reconvențional a solicitat obligarea pârâtei reclamantă reconvențional la plata cheltuielilor de judecată în favoarea sa.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1161/(...), J. N. Oaș a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea J. C.-N. unde dosarul a fost înregistrat la data de (...).
Prin încheierea de ședință din data de (...) (f 32-33), instanța a admis excepția nelegalei timbrări a cererii de chemare în judecată formulată de reclamantă împotriva pârâtei și în consecință, în temeiul articolului 20 aliniatul 3 din L. nr. 146/1997 conform căruia neîndeplinirea obligației de plată a taxei judiciare de timbru până la termenul stabilit se sancționează cu anularea cererii, instanța a anulat ca nelegal timbrată cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanta P. A. L. împotriva pârâtei M. ANA, având ca obiect anulare act.
Prin încheierea de ședință din data de (...) (f 147-148), instanța a respins ca inadmisibilă cererea formulată de către pârâta reclamantă reconvențional M. ANA împotriva terților M. ION G., B. G. A. și P. G. DAN.
Analizând ansamblul materialului probator aflat la dosarul cauzei sub aspectul cererii reconvenționale succesiv modificată, instanța a reținut că prin contractul de donație autentificat la B. A. G P. sub nr. 1462 din (...) și înscris în cartea funciară la data de (...), reclamanta a transmis dreptul său de proprietate asupra imobilului teren înscris în CF nr. 19176 C., cu nr. top
22635/1, nr. top 22635/2, nr. top 22635/3, nr. top 22635/4, nr. top
22635/5 și nr. top 22635/6, în favoarea numitului P. G. DAN, așa cum rezultă din cartea funciară respectivă (f 179-181).
Prin contractul de împrumut si garanție imobiliară autentificat la B. S.
T. Dan și C. L. I. sub nr. 1652 din (...) și înscris în cartea funciară la data de (...), reclamanta a împrumutat de la terțul B. G. A. suma de 19.000 euro până la data de (...), iar numitul P. G. DAN, în calitate de proprietar al imobilului teren cu nr. top 2263 5/1, a consimțit la constituirea unui drept de ipotecă în favoarea împrumutătorului B. G. A. pentru garantarea sumei împrumutate de către reclamantă (f 177, 179).
Prin contractul de împrumut si garanție imobiliară autentificat la BNP
V. I. A. sub nr. 974 din (...) și înscris în cartea funciară la data de (...), reclamanta a împrumutat de la terțul M. ION G. suma de 13.600 euro până la data de (...), iar numitul M. ION G., în calitate de proprietar al imobilului teren cu nr.top 22635/2, a consimțit la constituirea unui drept de ipotecă în favoarea împrumutătorului M. ION G. pentru garantarea sumei împrumutate de către reclamantă (f 175-176, 179).
Prin actul sub semnătură privată din data de 25 august 2005, intitulat
„Minuta" ( f 36 din dosarul J. N. Oaș) între reclamantă și pârâtă s-a încheiat o promisiune de vânzare-cumpărare, având ca obiect suprafața de teren de
4.000 mp identificată cu parcelele cu nr. top 22635/1 în suprafață de 1038 mp, nr. top. 22635/2 în suprafață de 1010 mp și parțial cu parcela cu nr. top 22635/5 pentru o suprafață de 1958 mp din cei 2000 mp cât cuprindeîn total această din urmă parcelă. Prețul convenit pentru vânzare a fost de
40.000 euro din care, Ia data acordului de voințe s-a plătit cu titlu de avans suma de 20.000 euro.
Prin decizia civilă nr. 6. A/(...), devenită irevocabilă prin decizia civilă nr. 8.R/(...) a Curții de A. C. (f 10-14 din dosarul J. N. Oaș), reclamanta a fost obligată să încheie un contract autentic de vânzare cumpărare cu pârâta, cu privire la terenul în suprafață de 4000 mp anterior indicat, iar în caz contrar hotărârea să țină loc de act autentic de vânzare cumpărare și s-a dispus inclusiv întabularea dreptului de proprietate al pârâtei M. Ana, cu titlu prin cumpărare asupra terenului anterior menționat.
La data de (...), pârâta a plătit în numele reclamantei, suma de 12.416 lei, reprezentând impozitul pe venitul rezultat din transferul dreptului de proprietate asupra terenului obiect al promisiunii de vânzare cumpărare din litigiu, așa cum rezultă din chitanța de la fila 174. întinderea impozitului datorat de către reclamantă cu acest titlu a fost stabilită prin decizia de impunere anuală pentru 2008 de la fila 173 emisă pe numele reclamantei B.
(P.) A. L. care în intervalul (...)-(...) a purtat numele soțului, acela de B., așa cum rezultă din răspunsul primit de la D. C., revenind după divorț la numele de P. (f 166).
Prin decizia civilă nr. 877/A/(...) a T. C., devenită irevocabilă prin decizia civilă nr. 971/R/(...) a Curții de A. C., s-a constatat nulitatea absolută a contractului de donație autentificat la BNP A. G. P. sub nr. 1462 din (...) și încheiat între reclamantă și fiul acesteia P. G. DAN (f 15-20).
Cu privire la primele două capete de cerere din cererea reconvențională modificată prin precizarea de la fila 149, instanța s-a pronunțat prin încheierea de ședință din data de (...) (f 148).
Cu privire la cererea prin care pârâta a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune al reclamantei de a solicita diferența de preț conform promisiunii de vânzare cumpărare din data de 25 august 2005, intitulată
„Minuta", instanța a reținut că prin încheierea de ședință din data de (...) (f
164-165) instanța a pus în discuție excepția invocată și în temeiul art. 137 din codul de procedură civilă a unit-o cu fondul cauzei. Instanța a reținut sub acest aspect că în cererea de chemare în judecată formulată de către pârâta M. Ana și înregistrată la data de (...) pe rolul J. C.-N. sub nr.
14833/2005, pârâta a recunoscut că în promisiunea de vânzare cumpărare din litigiu, prețul vânzării a fost convenit de părți la suma de 40.000 euro, din care pârâta a achitat doar un avans în sumă de 20.000 euro, rămânându-i de achitat un rest de preț în sumă de 20.000 euro. Pârâta și-a menținut această poziție pe parcursul întregului proces finalizat prin decizia civilă nr. 8.R/(...) a Curții de A. C. (f 10-14 din dosarul J. N. Oaș). Instanța a reținut acest element de fapt atât din considerentele deciziei civile nr.
971/R/(...) a Curții de A. C. ( f 15 din dosarul J. N. Oaș) cât și din cele ale deciziei civile nr. 6.A/(...) a T. C. (f 24 din dosarul J. N. Oaș) care atestă deopotrivă, recunoașterea de către pârâtă a dreptului de creanță al reclamantei având ca obiect diferența de preț în sumă de 20.000 euro izvorât din promisiunea de vânzare cumpărare din discuție, pe tot parcursul judecății din procesul respectiv, așadar de la data formulării cererii în (...) și până în (...) la data pronunțării deciziei civile irevocabile nr. 8.R/(...) a Curții de A. C. Mai mult decât atât, la data de (...) când a înregistrat prima sa cerere reconvențională în prezenta cauză ( f 65 din dosarul J. N. Oaș), solicitând compensarea dreptului de creanță al reclamantei având ca obiect diferența de preț în sumă de 20.000 euro cu propriile sale drepturi de creanță pretinse împotriva reclamantei, pârâta a recunoscut din nou implicitdreptul de creanță al reclamantei a cărui prescripție a invocat-o. Dar potrivit art. 16, alin. l, litera a din Decretul Lege nr. 167/1958, prescripția se întrerupe prin recunoașterea dreptului a cărui acțiune se prescrie, făcută de cel în folosul căruia curge prescripția. Și pentru că de Ia data încheierii promisiunii de vânzare cumpărare intitulată „minuta", (...) și până la data invocării excepției prescripției de către pârâtă, (...), cursul prescripției a fost întrerupt de două ori, prima data în întreg intervalul cuprins între (...)-(...) și a doua oară în data de (...), așa cum am arătat mai sus, instanța reține că termenul legal de prescripție de 3 ani prevăzut în art. 3 din Decretul Lege nr.
167/1958 nu s-a împlinit nici înainte de prima întrerupere, nici între cele două întreruperi și nici după întreruperea cursului termenului de prescripție extinctivă pentru dreptul de creanță suspus cercetării. În consecință, instanța a apreciat că excepția invocată de către pârâtă este neîntemeiată, respingând excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de către pârâta reclamantă reconvențional cu privire la diferența de preț aferentă contractului de vânzare cumpărare încheiat între părți.
Cu privire la cererea prin care pârâta a solicitat să se constate nulitatea constituirii ipotecilor ca efect al nulității contractului de donație încheiat între P. A. L. si P. G. Dan sub nr. 1462/(...) al BNP P. G. A., s-a reținut că ambele drepturi de ipotecă a căror nulitate s-a cerut a fi constatată, au fost constituite de către o altă persoană decât reclamanta pârâtă reconvențional. Ele au fost constituite de către P. G. Dan în calitate de proprietar la acea dată, situație în care cererea având acest obiect, formulată împotriva reclamantei pârâtă reconvențional este neîntemeiată. De altfel, ambele contracte de ipotecă au fost încheiate anterior încheierii promisiunii de vânzare cumpărare dintre părți cu privire la același imobil și au devenit opozabile terților prin înscrierea lor în cartea funciară tot anterior momentului în care a fost încheiată promisiunea de vânzare cumpărare anterior menționată, aspect care denotă bun credință a persoanelor în favoarea cărora s-au constituit ipotecile și în favoarea cărora operează principiul erorii comune și invincibile întrucât dreptul de proprietate al persoanei care a consimțit la constituirea drepturilor de ipotecă asupra imobilului din litigiu, era de asemenea înscris în cartea funciară la data încheierii contractelor de împrumut și garanție imobiliară. în consecință, instanța a respins acest capăt de cerere ca fiind neîntemeiat.
Cu privire la cererea prin care pârâta a solicitat radierea din CF nr.
19176 f a ipotecilor de sub C2 si C3, a interdicțiilor de grevare si înstrăinare de sub Bl 1 si a notării somațiilor înscrise la C4 si C5, întrucât nu poate fi reținută în nici una dintre ipotezele prevăzute de art.34 din L. nr. 7. în care devine rectificarea de carte funciară, instanța a respins și acest capăt de cerere reconvențională ca fiind neîntemeiat.
Cu privire la cererea prin care pârâta a solicitat întabularea sa în cartea funciară, instanța reține pe de o parte că prin decizia civilă nr.
6.A/(...) pronunțată în dosarul civil nr. (...) al T. C. (f 21-26 din dosarul J.
N. Oaș), devenită irevocabilă prin decizia civilă nr. 8.R/(...) a Curții de A. C. (f 10-14 din dosarul J. N. Oaș), instanța a dispus deja întabularea dreptului de proprietate al pârâtei M. Ana, cu titlu prin cumpărare asupra terenului din litigiu. Pe de altă parte, instanța reține că înscrierea imobilelor în evidențele de publicitate imobiliară se asigură conform articolului 4 din L. nr. 7. coroborat cu articolul 3, aliniatul 2 și 3 din același act normativ de către birourile de cadastru și publicitate imobiliară activității de publicitate imobiliară aplicându-i-se principiile prevăzute de L. nr. 7. care se completează cu dispozițiile articolelor 331-339 din Codul de procedură civilăașa cum rezultă din articolul 31 din Ordinul ANCPI nr. 633 din (...). Așadar, această pretenție a pârâtei nu poate fi valorificată pe calea unei cereri adresate justiției pentru că ea nu constituie obiectul unei proceduri jurisdicționale (contencioase), ci al unei proceduri tehnico administrative necontencioase anterioare controlului jurisdicțional reglementat de articolul
1 punctul 2 din Codul de procedură civilă. In plus, o condiție a înscrierii actelor sau faptelor juridice în cartea funciară este potrivit articolului 2, aliniatul 1, litera B din Ordinul ANCPI nr. 634/2006 documentația cadastrală, înscrierea realizându-se numai după recepția acesteia de către O., recepția implicând și acordarea unui nr. cadastral care este atributul exclusiv al O., iar nu al experților topo (art. 10, lit. G din Ordinul ANCPI nr.
634/2006). In același context, instanța a reținut că potrivit dispozițiilor articolului 47, aliniatele 1 și 2 din L. nr. 7. cererea de înscriere în cartea funciară se va depune la birourile teritoriale ale oficiului teritorial și va fi însoțită de înscrisul original sau de copia legalizată de pe acesta, prin care se constata actul sau faptul juridic a cărui înscriere se cere, iar potrivit articolului 48, aliniatul 1, litera c din L. nr. 7. registratorul dispune întabularea sau înscrierea provizorie prin încheiere doar dacă înscrisul individualizează imobilul printr-un identificator unic. Conform aliniatelor 3
și 4 din același articol, încheierea va cuprinde indicarea numărului cadastral al imobilului și al cărții funciare, iar în cazul în care identificarea cadastrală a imobilului nu este posibilă pe baza datelor existente, vor fi folosite documentații cadastrale întocmite și recepționate conform , prevederilor prezentei legi. Așadar, titularul dreptului a cărui înscriere se urmărește nu poate fi exonerat de îndeplinirea obligației impuse prin lege în vederea înscrierii dreptului în cartea funciară care este individualizarea imobilului printr-un identificator unic, iar conform articolului 11, aliniatul 3 din Ordinul nr. 634/2006 al ANCPI, identificatorul unic de legătură între baza de date grafică și baza de date textuală în sistemul informatic integrat de cadastru și publicitate imobiliară este numărul cadastral. Prin urmare, în vederea înscrierii în cartea funciară este absolut obligatorie o documentație cadastrală care să atribuie imobilului un număr cadastral, așa cum rezultă și din interpretarea dispozițiilor articolului 59 din L. nr. 7. potrivit căruia actele și faptele juridice privind imobilele situate pe un teritoriu administrativ pentru care nu s-au definitivat documentele cadastrului generai, se vor înscrie în câte o carte funciară, iar la cererea de înscriere se va atașa documentația cadastrala la care se referă înscrierea, întocmită de o persoana fizica sau juridică autorizata de A. N. sau de oficiile teritoriale, după caz. Așadar, în absența unei documentații cadastrale și mai ales a numărului cadastral, înscrierea unui drept în cartea funciară ar fi contrară dispozițiilor legale. Instanța a reținut de asemenea că potrivit principiilor generale de procedură, instanțele de judecată au menirea soluționării unor litigii născute între părți cu interese contrare, iar nu a îndeplinirii unor activități cu caracter administrativ. De altfel, L. nr. 7. prevede expres și limitativ care sunt litigiile din acest domeniu care intră în competența instanțelor judecătorești, iar întabularea imobilelor nu intră în această categorie. Inclusiv sfera de aplicare a articolului 6, paragraful 1 din CEDO vizează doar contestațiile cu caracter civil în care asupra încălcării drepturilor și obligațiilor cu caracter civil ale persoanei care se adresează justiției este necesar să se poată pronunța o instanță independentă și imparțială instituită prin lege. Or, pârâta nu a făcut nici măcar proba că s-ar fi adresat în prealabil O., iar cererea ei în acest sens să fi fost respinsă. Pentru aceste considerente, instanța a apreciat ca fiind inadmisibilă și înacelași timp neîntemeiată, cererea reconvențională formulată de pârâtă sub aspectul acestui capăt de cerere, respectiv cel privind întabularea. In consecință, instanța a respins și acest capăt de cerere.
Cu privire la ultimul capăt din cererea reconvențională, instanța a reținut că pârâta a achitat deja în numele reclamantei suma de 12.416 lei cu titlu de impozit datorat pentru venitul obținut din transferul dreptului de proprietate, așa cum rezultă din chitanța de la fila 174 și decizia de impunere de la fila 173, condiții în care cererea sa de autorizare la plata impozitului astfel datorat a rămas fără obiect fiind așadar, neîntemeiată. In ce privește însă cealaltă cerere prin care pârâta a solicitat obligarea reclamantei la restituirea sumei de 12.416 lei, plătită de pârâtă pentru reclamantă cu titlu de impozit datorat pentru venitul obținut din transferul dreptului de proprietate, instanța reține că potrivit art. 991 din Codul civil stăpânul ale cărui afaceri au fost bine administrate este dator a îndeplini obligațiile contractate în numele sau de gerant, a-l indemniza de toate acele ce el a contractat personalmente și a-i plăti toate cheltuielile utile și necesare ce a făcut. Raportând la acest text legal starea de fapt mai sus menționată, instanța reține că reclamanta este datoare să plătească în favoarea pârâtei suma de 12.416 lei pe care cea din urmă a achitat-o cu titlu de impozit datorat pentru venitul obținut din transferul dreptului de proprietate de către reclamantă așa cum a fost determinată prin decizia de impunere de la fila 173. în acest sens, instanța a reținut ca fiind îndeplinite toate condițiile gestiunii intereselor altuia așa cum au fost ele instituite prin textul legal mai sus menționat pentru că plătind impozitul datorat de către reclamantă, fără a avea mandat din partea acesteia și fără ca reclamanta să aibă cunoștință de fapta pârâtei de a plăti, pârâta a încheiat un act juridic licit în interesul reclamantei care constă în evitarea penalităților care ar fi curs în cazul întârzierii la plata impozitului. Și chiar dacă prin actul plății, pârâta a urmărit totodată și un interes personal constând în îndeplinirea formalităților prealabile necesare înscrierii dreptului său în cartea funciară, instanța reține că pentru existența gestiunii de afaceri nu se cere ca gerantul să acționeze exclusiv în interesul geratului, putând acționa concomitent în propriul său interes.
Prin decizia civilă nr. 3. din (...) pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarulnr. (...) s-a respins ca nefondat apelul declarat de apelanta M. ANA împotriva sentinței civile nr. 17585/(...) pronunțată în dos. (...) al J. C.-N. pe care a păstrat-o în întregime.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut următoarele:
Potrivit art. 297 C., modificat prin L. micii reforme, instanța de apel, ca regulă, în cazul în care prima instanță a soluționat în mod greșit procesul, fără a intra în judecata fondului, a anulat hotărârea atacată și a judecat procesul, evocând fondul.
În prezenta cauză, s-a dat o soluție pe fondul cauzei, în ceea ce privește cererea reconvențională formulată de pârâta M. ANA împotriva reclamantei P. A. L. , însă nu s-a intrat în judecata fondului în ceea ce privește cererea de chemare în judecată formulată de pârâtă împotriva pârâților P. G. Dan, M. Ion G. și B. G. A.
Această hotărâre a fost atacată atât din perspectiva soluției date pe fondul cauzei, cât și în ceea ce privește respingerea ca inadmisibilă a cererii formulate împotriva pârâților P. G. Dan, M. Ion G. și B. G. A.
Drept urmare, T. a apreciat necesară, raportat la situația relevată, pronunțarea unei decizii intermediare referitoare la criticarea sentinței,referitoare la excepția inadmisibilității care, în caz de admitere în principiu, presupunea administrarea unui probatoriu, respectiv judecarea fondului cauzei.
Prin decizia intermediară, pronunțată în (...), care face corp comun cu prezenta decizie, s-a respins în principiu apelul formulat de pârâtă contra încheierii civile pronunțate de Judecătoria Cluj-Napoca în (...) și contra sentinței civile nr. 17585/(...) pronunțată în același dosar din această perspectivă, prin care s-a respins ca inadmisibilă cererea formulată contra numiților M. Ion G., B. G. A. și P. G. Dan, reținându-se, în esență, faptul că cererea formulată împotriva acestor pârâți nu îndeplinește cerințele prevăzute de art. 119 C., având ca obiect pretenții formulate împotriva unor persoane care nu au calitate de reclamanți în dosar.
În ceea ce privește apelul formulat vizând fondul cauzei, T. l-a respins considerând că dreptul reclamantei de a o obliga pe pârâta la plata restului de preț nu este prescris, raportat la faptul că, prin cererea reconvențională inițială formulată în cadrul acestui dosar ( fila 66 dosar (...) al J. N.-Oaș), pârâta a arătat că restul de preț în cuantum de 20.000 euro urma a se plăti ulterior transferului dreptului de proprietate, sens în care a cerut compensarea creanțelor reciproce ale reclamantei și ale sale, respectiv compensarea parțială a restului de preț datorat cu suma de 17.488, 8 lei datorată de către reclamantă pârâtei, cu titlu de cheltuieli de judecată în baza deciziei 6.007 a T. C. și a deciziei nr. 8.R/2008.
În cuprinsul aceleiași cereri se mai arată că nicicând părțile nu au stabilit un termen de plată a restului de preț, condiționarea unică rezumându-se la a plasa plata într-un moment ulterior realizării transferului dreptului de proprietate, motiv pentru care pârâta arată că recunoaște această pretenție.
În contextul în care, într-adevăr, în cuprinsul minutei datate (...) nu s- a specificat termenul pentru achitarea restului de preț ( fila 36 dosar (...) al
J. N.-Oaș), pârâta prevalându-se de faptul că scadența restului de preț se situa după transferul dreptului de proprietate, care s-a realizat pe cale judecătorească, prin pronunțarea deciziei civile nr. 8.R/(...) de către Curtea de A. C. în dos. (...), decizie irevocabilă ( fila 10-14 dosar (...) al J. N.-Oaș), în vederea compensării creanțelor reciproce, aspect necontestat de către reclamantă, T. a concluzionat că termenul de 3 ani prevăzut de art. 3 din Decretul 167/1958 nu s-a împlinit, operând întreruperea acestuia prin recunoașterea făcută de către debitoare.
Critica privind cheltuielile de judecată acordate pârâtului B. G. A. este de asemenea nefondata, suma de 1000 lei acordată cu titlu de onorariu avocațial nefiind exagerată, raportat la criteriile prevăzute de art. 274 alin. 3
C., în contextul în care și-a angajat avocat care i-a redactat întâmpinare la precizarea cererii reconvenționale și a participat la dezbateri (fila 125-128 dosar fond), delegația avocațială având ca obiect redactarea acte, reprezentare,asistare în fața instanței, procurare acte, onorariul fiind achitat în (...), anterior admiterii excepției inadmisibilității, neputând fi previzibilă soluția de respingere a cererii împotriva sa înaintea finalizării procesului.
Față de cele ce preced, T. a respins apelul promovat, menținând soluția instanței ca fiind temeinică și legală.
Cheltuieli de judecată nu au fost solicitate.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta M. ANA solicitândcasarea în totalitate a deciziei civile nr. 3. și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței competente, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare s-a arătat că atât instanța de fond cât și cea de apel prin admiterea, respectiv menținerea soluției date excepției inadmisibilității au soluționat cauza fără a intra în judecata fondului în ceea ce îi privește pe pârâții intimați P. G. Dan, M. Ion G. și B. G. A.
În soluționarea excepției s-a pornit de la premisa eronată că scoaterea din proces a intimaților M. și B. a fost legală în condițiile în care cererea reconvențională a fost introdusă împotriva cererii de chemare în judecată a pârâtei intimate, inițial reclamantă P. L. A., menținerea în proces a pârâților intimați M. și B. fiind inadmisibilă.
Atât instanța de fond cât și cea de apel nu au avut în vedere faptul că cererea principală a fost anulată urmare a admiterii excepției insuficientei timbrări, cererea reconvențională devenind astfel cerere principală.
Prin admiterea excepției insuficientei timbrări a cererii principale la termenul din (...), cererea reconvențională formulată de către pârâta reclamantă M. Ana s-a transformat în cerere principală, nemaitrebuind fi deci supusă rigorilor și limitelor prevăzute de art. 119 C., devenind o cerere independentă total față de cererea inițială numită principală.
Ca o consecință a acestei erori instanțele de fond au refuzat judecarea pe fond a cererii formulate în contradictoriu cu P. G. Dan, M. Ion G. și B. G.
A., impunându-se casarea cu trimitere spre rejudecare.
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune al reclamantei intimate P. L. A. de a solicita diferența de preț, în mod eronat a fost respinsă aceasta.
În mod greșit instanța de apel a considerat că scadența obligației pentru plata restului de preț de 20.000 Euro curge începând cu data de (...), în realitate prin scriptul intitulat „minută"; din (...) care constată formarea raportului obligațional între părți nestabilindu-se nici un termen pentru executarea obligației. În aceste condiții ambele obligații de a face, respectiv de a da au devenit exigibile imediat, termenul de prescripție începând să curgă la data de (...).
Remarca instanței de apel că plata restului de preț este condiționată de transferul dreptului de proprietate este de fapt o consecință a raportului sinalagmatic derivând din minuta din (...), cel mult conducând la problema răspunderii contractuale, neputând fi interpretată în sensul voinței părților fiind stipulat un termen suspensiv.
Cum cererea formulată de către P. L. A. a fost anulată ca insuficient timbrată, aceasta nu a întrerupt termenul de prescripție, acesta împlinindu- se la (...).
Referitor la recunoașterea creanței prin cererea reconvențională, s-a arătat că aceasta nu poate fi avută în vedere ca o recunoaștere, cererea nefiind semnată de către pârâta reclamantă, fiind precizată ulterior.
De altfel, prescripția fiind împlinită la data de (...), înainte de așa zisa recunoaștere a creanței prin cererea reconvențională formulată la data de
(...), prescripția nu mai putea fi întreruptă.
În drept au fost invocate prevederile art. 304 pct. 5 și 9, art. 312 alin.
3 teza II-a C., L. nr. 7., art. 1800 și 1770 cod civil și principiul resoluto iure dantins, resolvitur ius accipientis.
În apărare, intimații B. G. A. și M. Ion G. au formulat întâmpinare, princare au solicitat respingerea recursului declarat de către pârâta reclamantă.
Prin întâmpinarea formulată de către intimatul B. G. A. s-a arătat că înmod corect s-a făcut de către instanța de fond și de apel aplicarea art. 119
C., pârâta reclamantă putând formula pretenții numai față de reclamanta din cererea principală, nu și față de alte persoane. Chiar dacă cerereaprincipală a fost anulată ca netimbrată, cererea reconvențională nu își pierde natura și caracterul său de cerere formulată strict în raport cu reclamanta.
Acest aspect este indirect recunoscut de către recurenta M. Ana care a formulat alte două cereri de chemare în judecată identice cu petitele formulate împotriva pârâților B. G. și M. G., cereri înregistrate în dosarele nr. (...), respectiv nr. (...), soluțiile rămânând irevocabile.
Prin întâmpinarea formulată de către intimatul M. Ion G., acesta arătândacelași lucru, respectiv faptul că pârâta reclamantă M. Ana a înregistrat separat cereri de chemare în judecată, având același obiect ca și cel din cererea reconvențională din prezentul dosar, plângerile formulate în dosarele nr. (...), respectiv nr. (...) fiind respinse.
S-a mai învederat că în mod corect instanța de apel a făcut aplicarea art. 119 C., constatând că dreptul la acțiune pentru plata restului de preț nu este prescris.
Analizând recursul declarat de pârâta M. ANA împotriva deciziei civilenr. 301 din (...) a T. C., prin prisma motivelor de recurs invocate,Curtea reține următoarele:
În ceea ce privește excepția inadmisibilității cererii formulate de către pârâta M. Ana împotriva pârâților P. G. Dan, M. Ion G. și B. G. A. se apreciază și de către Curte că aceasta a fost soluționată legal de către judecătorie, astfel cum a reținut tribunalul.
În cauza dedusă judecății reclamanta P. A. L. a formulat cerere de chemare în judecată împotriva pârâtei M. Ana, cerere care a fost anulată ca nelegal timbrată prin sentință ca urmare a admiterii excepției nelegalei timbrări invocată în ședința publică din (...).
În ședința publică din (...) a fost admisă excepția inadmisibilității cererii formulate de către pârâta reclamantă M. Ana împotriva numiților M. Ion G., B. G. A. și P. G. Dan având în vedere că aceasta nu îndeplinește condițiile unei cereri reconvenționale conform art. 119 C., fiind vorba despre pretenții formulate împotriva altor persoane decât reclamanta din cererea de chemare în judecată, reținându-se că această cerere nu îndeplinește condițiile nici uneia dintre formele de intervenție a terților în cauză.
Teoria formulată de către pârâta M. Ana în sensul că prin invocarea excepției nelegalei timbrări a cererii principale, cererea reconvențională a devenit cerere principală, nemaifiind deci supusă condițiilor prevăzute de art. 119 C. nu are suport în prevederile C. în vigoare.
Cererea reconvențională își păstrează statutul de cerere incidentală indiferent de soluția dată cererii principale, în condițiile art. 119 C. putând fi formulate pretenții numai în legătură cu cererea reclamantului, iar nu orice fel de pretenții. P. pârâtei împotriva terților pe care a înțeles să îi împrocesuze prin cererea reconvențională nu pot fi apreciate ca fiind pretenții în legătură cu cererea reclamantului.
De altfel, cererea principală a fost soluționată numai prin sentința civilă nr. 1., când a fost anulată ca nelegal timbrată, cererea formulată de către pârâta reclamantă M. Ana fiind o cerere reconvențională tipică, având caracter incidental, nepunându-se problema ca aceasta să aibă statut de cerere principală raportat la situația concretă din dosar.
Referitor la modul în care instanța de fond și cea de apel au soluționat excepția prescripției dreptului la acțiune se constată că aceasta a fost soluționată în mod legal.
În mod corect a reținut instanța de apel că prin cererea reconvențională formulată în dosar la data de (...) (filele 64 și următoareledosar judecătorie) pârâta reclamantă M. Ana a arătat că restul de preț în cuantum de 20.000 Euro urma a se plăti ulterior transferului de proprietate, părțile nestabilind deci un termen pentru plata restului de preț ci numai faptul că acesta urmează a se plăti ulterior transferului dreptului de proprietate. Prin același script pârâta a recunoscut pretențiile reclamantei privind diferența de preț de 20.000 Euro, solicitând însă o compensare a creanțelor reciproce, urmând a achita suma rămasă în urma compensării, această recunoaștere putând fi făcută însă raportat la prevederile art.69 alin.1 C. numai în temeiul unei procuri speciale.
Poziția pârâtei reclamante exprimată prin avocatul ales al acesteia, în calitate de mandatar, astfel cum rezultă din cuprinsul cererii reconvenționale, este prezumată ca exprimând poziția reală a acesteia, cu excepția recunoașterii menționate anterior nefiind vorba despre acte care să nu poată fi făcute decât prin mandatar cu procură specială.
Raportat la aceasta, în mod corect a reținut instanța de apel că dat fiind transferul dreptului de proprietate care s-a realizat pe cale judecătorească prin decizia nr. 8. (...) a Curții de A. C., termenul de prescripție nu s-a împlinit.
Incident în cauză este alin.3 al art.7 din Decretul nr.167/1958, fiind vorba despre un drept afectat de un termen suspensiv, termen recunoscut de către debitoarea obligației având ca obiect plata diferenței de preț. Acordul de voință al părților care rezultă din minuta din (...) nu a fost completat de către instanță, chiar partea care era dezavantajată din punct de vedere al prescripției de existența acestui termen recunoscând că părțile au avut în vedere acest termen, nestipulându-l în mod expres în convenție. Existența acestui termen rezultă și din scriptul intitulat contract de vânzare cumpărare datat (...)(fila 35 dosar judecătorie), acesta fiind semnat numai de către reclamanta P. A. L.
De altfel acest termen avut în vedere pentru achitarea diferenței de preț este și o consecință firească a reciprocității și interdependenței obligațiilor în contractele sinalagmatice.
Se impune a se sublinia că în condițiile anulării ca nelegal timbrate a cererii principale formulate de către reclamanta P. A. L. prin care aceasta a solicitat obligarea pârâtei M. Ana la achitarea sumei de 20.000 Euro este discutabil în ce măsură pârâta M. Ana mai poate justifica un interes în soluția dată excepției prescripției dreptului la acțiune, aceasta nemaiputând fi obligată la plata acestei diferențe de preț în condițiile anulării cererii principale, excepția prescripției fiind invocată ca apărare la pretențiile din cererea principală. Practic această excepție a rămas fără obiect în condițiile anulării cererii principale, analiza modului în care se impune a fi soluționată rămânând un demers pur teoretic.
Având în vedere considerentele de mai sus, Curtea în temeiul art. 312 alin. 1 C. coroborat cu art. 304 pct. 5 și 9 C. va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta M. ANA împotriva deciziei civile nr. 301 din (...) a T. C. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o va menține ca legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta M. ANA împotriva deciziei civile nr. 301 din (...) a T. C. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
A. C. V. M. D.-L. B.
Grefier, S.-D. G.
Red.A.C./dact.L.C.C.
2 ex./(...)
Jud.apel: O. C. Tatu, O. Raluca Ghișoiu
Jud.fond: M. G. Moț
| ← Decizia civilă nr. 94/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia civilă nr. 538/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
