Decizia civilă nr. 271/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 271/A/2011
Ședința ta de 16 S. 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE : I.-D. C.
JUDECĂTOR: M. C. V.
GREFIER: A. B.
S-au luat în examinare apelurile declarate de reclamanta SC A. SA și de pârâtul M. DEJ împotriva sentinței civile nr. 568 din (...), pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosar nr. (...)*, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentantul reclamantei apelante SC A. SA, avocat T. G. F. din Baroul Cluj, lipsă fiind reprezentantul pârâtului-apelant M. D.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
A.ul promovat de reclamanta SC A. SA este declarat și motivat în termen legal, a fost comunicat pârâtului apelant și nu este timbrat cu taxa judiciară de timbru în valoare de 3925,61 lei și timbru judiciar în valoare de 5 lei.
A.ul promovat de pârâtul M. Dej este declarat și motivat în termen legal, a fost comunicat reclamantei intimate și nu este timbrat cu taxa judiciară de timbru în valoare de 149,69 lei și timbru judiciar în valoare de 3 lei.
S-a făcut referatul cauzei după care Curtea constată că la data de 14 septembrie 2011, reclamanta SC A. SA a transmis la dosar, prin fax, întâmpinare la apelul declarat de pârâtul apelant M. Dej, care ulterior, la data de 15 septembrie 2011, a fost depus la dosar în original.
Reprezentantul reclamantei-apelante depune la dosar, în original, chitanța nr. 6052196 din (...), prin care face dovada achitării taxei judiciare de timbru în valoare de 3925,61 lei și timbru judiciar în valoare de 5 lei, Curtea constatând că apelul declarat de reclamantă este legal timbrat.
Reprezentantul reclamantei-apelante arată că nu are cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat.
Curtea, din oficiu, invocă și pune în discuție, excepția netimbrării apelului declarat de pârâtul M. Dej care, având în vedere că nu s-a conformat dispozițiilor instanței, acesta fiind legal citat cu mențiunea de a achita taxa judiciară de timbru în valoare de 149,69 lei și timbru judiciar în valoare de 3 lei, conform dovezii de îndeplinire a procedurii de citare pentru acest termen de judecată, aflată la fila 12 din dosar.
De asemenea, instanța din oficiu, invocă și pune în discuție, ca motiv de ordine publică, excepția prescripției dreptului la acțiune, având în vedere sentința nr. 2331/1996 depusă la fila 31 din dosarul nr. (...) al Curții de A. C., precum și sentința civilă nr. 2. pronunțată de Judecătoria Dej în dosarul nr.
2458/1997, sentința civilă nr. 2., pronunțată de Judecătoria Dej în dosarul nr.
563/2001 și decizia civilă nr. 3. din 10 decembrie 2010, pronunțată de Curtea de A. C. în dosarul nr. (...).
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra excepțiilor invocate din oficiu și pe fond asupra apelurilor.
Reprezentantul reclamantei apelante SC A. SA solicită respingerea apelului declarat de pârâtul-apelant M. Dej ca netimbrat, iar referitor la excepția prescripției dreptului la acțiune, solicită respingerea acesteia ca neîntemeiată, pentru considerentul esențial, respectiv înscrierea în Cartea
Funciară a dreptului de proprietate a terțului în anul 1997 în favoarea SC A. SA și apreciază că acțiunea a fost formulată în termenul de prescripție, acela de 3 ani.
Pe fond, solicită admiterea apelului, schimbarea în parte a sentinței civile atacate, în sensul de a dispune și admiterea petitului referitor la obligarea pârâtului-apelant M. Dej la plata folosului de tras, susținând pe larg motivele invocate în memoriul de apel depus la dosar. De asemenea solicită obligarea pârâtului apelant la plata cheltuielilor de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 568 din 14 iunie 2011 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...)* s-a admis în parte acțiunea civila înaintata și precizata de reclamanta SC A. SA Dej, împotriva pârâtului M. Dej reprezentat prin P. și în consecința:
Pârâtul a fost obligat să plătească reclamantului suma de 44.8176 lei noi reprezentând prețul plătit, suma de 3560 lei, reprezentând spor de valoare precum si la plata dobânzii legale aferente sumei de 3560 lei, începând cu data introducerii prezentei acțiunii - (...) și până la plata efectiva a acesteia.
S-a respins capătul de cerere privind obligarea pârâtului la plata sumei de 374.022 lei reprezentând folosul de tras și la plata dobânzii aferente.
Pârâtul a fost obligat la plata către reclamanta a sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată rezultate în procesele privind evicțiunea și la plata sumei de 27.560 lei cheltuieli de judecată parțiale în prezentul dosar.
Pentru a pronunța această sentință tribunalul a reținut că din copia procesului verbal din data de 24 iunie 1996, rezultă că fostul C.A.P. Dej a vândut fostei S. Dej, a cărei continuatoare în drepturi este reclamanta S. A. S., trei construcții, situate în V. D., și anume: un atelier mecanic, un gater si un șopron, act juridic dovedit prin procesul -verbal de licitație și facturile emise cu acest prilej.
În favoarea terțului M. T., pentru suprafața totala de 9 ha și 8100 mp. teren, identificata în extravilanul municipiului Dej, locul denumit ,,V. D.", s-a reconstituit dreptul de proprietate în condițiile Legii nr. 18/1991 prin titlul de proprietate nr. (...).
Cu putere de lucru judecat prin sentința civila nr. 2. a J. Dej, pronunțata în dosar nr. 3086/1996, rămasa irevocabila Dej, s-a constatat ca M. T. este proprietarul construcțiilor amplasate pe terenul înscris în CF nr.
4162 Dej cu nr.top 2804, arător în Valea Șomcutului, în suprafața de 1980 ha. T., s-a dispus intabularea dreptului de proprietate în cartea funciară.
În considerentele hotărârii, s-a reținut ca atât terenul cât și construcțiile existente au fost expropriate în baza D.ui nr. 83/1949, iar în procesul-verbal încheiat în data de 31 martie 1949 figurează mai multe construcții, dintre careunele au fost demolate după preluare, iar altele au fost vândute la licitație publica de către fostul C.A.P. V. D. (f 31-32).
De asemenea prin sentința civila nr. 2568 din (...) a J. Dej, pronunțata în dosar nr. 2458/1997, a fost admisa acțiunea reclamantului Ile I. împotriva pârâților M. T. s.a. și, în consecința, s-a constatat ca terenul menționat în titlul de proprietate nr. (...), emis în favoarea pârâtului M. T., se identifica cuterenul înscris în CF nr. 4162 Dej cu nr. top 2804 și CF nr. 4157 Dej cu nr. top 2805. T., s-a dispus rectificarea ramurii de folosința, conform certificatului de ramura nr. 6., emis de P. municipiului Dej, în sensul ca imobilul cu nr. top
2804 din CF nr. 4162 Dej are ramura de folosința teren cu construcții, constând din doua locuințe, doua magazii, remiza, grajd, fanar, atelier, patul pentru porumb, șopron, gater și curte, în suprafața totala de 19677 mp., iar nu, arător în Valea Șomcutului, cum este înscris în cartea funciara.
Prin Decizia civilă nr. 3. pronunțată de Curtea de A. C. s -a dezlegat problema de drept vizând îndeplinirea celor trei condiții prevăzute de art. 1341 C. Civ, pentru angajarea garanției pentru evicțiunea totală consumată.
Ca atare, în rejudecare instanța a analizat și constatat doar efectele obligației de garanție în caz de evicțiune consumată.
Astfel, instanța a reținut că în cazul în care cumpărătorul a fost evins, în speță reclamanta, drepturile acesteia împotriva vânzătorului, adică împotriva pârâtului sunt stabilite de lege după cum evicțiunea a fost totală sau parțială.
În cazul evicțiunii totale, potrivit dispoz. Art. 1341 pct. 1 C.civ, vânzătorul este obligat să restituie integral prețul primit chiar dacă valoarea lucrului s-a micșorat din cauze fortuite ori din neglijența cumpărătorului.
În consecință, instanța a obligat pârâtul să restituie reclamantei suma de 44,8176 lei reprezentând prețul pe care aceasta din urmă l -a plătit cu ocazia cumpărării la licitație publică a celor trei const rucții: atelier mecanic, gater și șopron , așa cum rezulta din copia facturii fiscale seria A nr. 13/(...).
În conformitate cu dispozițiile art. 1344 C.civ, vânzătorul este obligat să plătească cumpărătorului diferența între preț și sporul de valoare dobândit de lucru între momentul încheierii contractului și cel al producerii evicțiunii.
Potrivit raportului de expertiză efectuat de expert T. C. cu ocazia primei judecăți a cauzei, sporul de valoare dobândit de imobilele clădiri, de la data de (...) până la data producerii evicțiunii totale, reclamanta solicitând obligarea pârâtului la plata către reclamanta a sumei de 3560 lei reprezentând sporul de valoare prin precizarea de acțiune din data de (...).
In consecință, instanța în temeiul dispozițiilor art. 1344 C.civ a obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 3560 lei, reprezentând spor de valoare a imobilelor clădiri, obiect al vânzării.
De asemenea, în conformitate cu dispozițiile art. 1344 pct. 3 -4 C.civ cumpărătorul evins are dreptul la restituirea cheltuielilor de judecată, atât cheltuielile procesului din care a rezultat evicțiunea cât și ale acțiunii în regres contra vânzătorului precum și cheltuielile contractului.
Astfel, instanța a obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de
1000 lei cheltuieli de judecată la care a fost obligată reclamanta în procesul purtat cu Mihali T., așa cum rezultă din copiile sentințelor civile depuse la filele 30-41 din dosar precum și la plata sumei de 27560 lei, cheltuieli de judecată în prezentul dosar, reprezentând onorariu avocațial, onorariu expert și taxa judiciară de timbru, mai puțin suma de 3940 lei taxa judiciară de timbru achitată pentru capătul de cerere privind obligarea pârâtului la contravaloarea folosului de tras, capăt de cerere care va fi respins ca neîntemeiat.
În ceea ce privește cererea de obligare la plata sumei de 374.022 lei, suma ce reprezintă folosul de tras dobândit de cele 3 imobile de lamomentul cumpărării până la data pierderii dreptului de proprietate, instanța a reținut din interpretarea dispoz. art. 1341 pct. 2 C.civ., precum și din literatura de specialitate, faptul că reclamanta în calitate de cumpărătoare are dreptul de a cere de la vânzător, valoarea fructelor pe care a fost obligat să le înapoieze terțului evingător, ori în speță așa cum rezultă din susținerile reclamantei aceasta a fost împiedicată de către terțul evingător, de la data cumpărării să folosească cele trei imobile, situație în care nu se poate reține îndeplinirea condiției privind dobândirea fructelor și nici aceea că le-ar fi restituit, sau ar fi trebuit să le restituie proprietarului.
Ca atare, cumpărătorul justifică dreptul la valoarea fructelor în măsura în care acestea au fost restituite terțului evingător ori în speță nu s-a dovedit faptul că reclamanta ar fi restituit terțului M. T. valoarea chiriei încasate, caz în care ar fi fost aplicabile dispozițiile art. 1341 pct. 2 C.civ, dispozițiile art. 1341 C.civ neputând fi extinse și altor situații decât celor limitativ prevăzute la punctele 1-4.
Mai mult, instanța a reținut ca reclamanta nu a făcut dovada probabilității concrete a ofertei de închiriere a respectivelor spațiu, având în vedere nu doar suprafața în raport de care s-a stabilit contravaloarea chiriei prin raportul de expertiză ci și de stadiul avansat de degradare al acestui spațiu așa cum rezulta din planșele foto anexate raportului de expertiza întocmit în cauza .
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanta SC A. SA și pârâtul M. D.
Reclamanta SC A. SA a solicitat schimbarea în parte a sentinței în sensul de a dispune și admiterea petitului referitor la obligarea pârâtului la plata folosului de tras.
În motivarea apelului a arătat că soluția instanței cu privire la acest petit este greșită deoarece natura juridică a folosului de tras poate fi interpretată ca fiind într-adevăr fructe ale imobilului, ipoteza în care, în raport de circumstanțele particulare ale acestei cauze, apare ca fiind evident că folosul de tras este datorat de către intimat.
Astfel, chintesența prevederilor art. 1341 pct. 2 C.civ. este aceea de a obliga pe vânzător la plata fructelor produse de bunul vândut care însă nu au ajuns în beneficiul definitiv al cumpărătorului, textul legal indicând ipoteza în care cumpărătorul a fost nevoit să predea fructele pe care le-a cules, către terțul evingător. Prevederea legală menționată a avut în vedere însă o anumită situație clasică, tipică și mai des întâlnită în varietatea situațiilor apărute până la adoptarea legii, fiind însă evident că dacă fructele nu au putut fi culese de către cumpărător ci au ajuns direct la evingător, privarea cumpărătorului de a beneficia definitiv de fructele proprietății sale, final pe care legiuitorul a urmărit să îl reglementeze, astfel încât cumpărătorul să fie protejat.
În cauza de față, după ce reclamanta a devenit proprietar al imobilului, a fost împiedicat să îl ia în folosință, toate mijloacele legale fiindu-le respinse de către instanțele de judecată, pe seama dreptului de proprietate opus de către terțul evingător M. T..
Reclamanta a plătit prețul, licitația a rămas valabilă, totuși nu s-a putut folosi de imobil, acesta fiind ocupat de către terțul evingător M. T..
Consideră că soluția dată de instanța de fond este greșită, reclamanta fiind îndreptățit să primească contravaloarea folosului de tras, prin expertiza necontestată de intimat s-a stabilit și cuantumul folosului de tras la suma de
374.022 lei, expertul folosind metode legale și adecvate la efectuarea lucrării.
Natura juridică a folosului de tras poate fi interpretată, ca fiind aceea de daune interese pe care vânzătorul le datorează cumpărătorului, conform art. 1341 pct. 4 din C.civ., fiind evident că prin lipsirea reclamantei de unul dintre atributele dreptului de proprietate - folosința - a fost prejudiciată și este îndreptățită la o dreaptă și echitabilă despăgubire.
Pârâtul M. DEJ a solicitat admiterea apelului, schimbarea hotărârii instanței de fond în sensul respingerii acțiunii reclamantei.
Analizând apelurile formulate prin prisma motivelor invocate, curtea reține considerentele ce urmează:
Invocarea în apel de către reclamantă a faptului că s-a solicitat daune interese pe care vânzătorul le datorează cumpărătorului, conform art. 1341 pct. 4 din C.civ., este de fapt o schimbare a cauzei juridice în apel, dat fiind că fructele menționate la alin. 2 din același text legal, solicitate la fondul cauzei, sunt ceva diferit de daunele interese indicate în apel.
În ce privește apelul reclamantei, instanța de fond a reținut în ceea ce privește cererea de obligare la plata sumei de 374.022 lei, sumă ce reprezintă folosul de tras dobândit de cele 3 imobile de la momentul cumpărării până la data pierderii dreptului de proprietate, că din interpretarea dispoz. art. 1341 pct. 2 C.civ., precum și din literatura de specialitate, faptul că reclamanta în calitate de cumpărătoare are dreptul de a cere de la vânzător, valoarea fructelor pe care a fost obligat să le înapoieze terțului evingător, ori în speță așa cum rezultă din susținerile reclamantei aceasta a fost împiedicată de către terțul evingător, d e la data cumpărării să folosească cele trei imobile, situație în care nu se poate reține îndeplinirea condiției privind dobândirea fructelor și nici aceea că le - ar fi restituit, sau ar fi trebuit să le restituie proprietarului.
Cu privire la această chestiune mai trebuie constatat că referitor la tulburările de fapt provenite din partea unui terț, cumpărătorul se poate apăra singur și cu privire la acestea nici nu poate cere vânzătorului sumele de bani provenite din lipsa folosinței bunului, dat fiind că n u îi rămâne decât să își apere dreptul pe care îl are în forma de până la pierderea acestuia.
Curtea constată că data la care s-a produs evicțiunea, pierderea dreptului de proprietate, este data la care terțul evingător și -a intabulat în cartea funciară (fila 25 dosar fond inițial) dreptul său de proprietate, (...), în baza sentinței civile nr. 2. pronunțată în dos. nr. 2458/1997 al J. Dej (fila 31 dosar primul apel nr. (...) al Curții de A. C.).
O pierdere a dreptului de proprietate, în sistemul constituti v de drepturi al cărții funciare, sistem în vigoare la data la care reclamanta a dobândit titlul ce ar fi putut să stea la baza înscrierii dreptului său de proprietate, (...), însemna ca aceasta să fi solicitat intabularea dreptului său, anterior celui al terțului evingător.
Acest argumente de mai sus nu pot fi însă reținute pe fond dat fiind că a intervenit prescripția dreptului la acțiune.
Reclamanta a fost evinsă, după cum am arătat, la (...), în baza sentinței civile nr. 2. pronunțată în dos. nr. 2458/1997 al J. Dej, data înscrierii în cf 4162 Dej sub B 9 a dreptului de proprietate al terțului evingător (fila 25 dosar fond inițial).
Mai trebui arătat că reclamanta a mai formulat o acțiune împotriva terțului evingător, pentru revendicarea dreptului, acți une respinsă prin sentința civilă nr. 2. pronunțată în dosar nr. 563/2001 al J. Dej (fila 57 dosar primul apel nr. (...) al Curții de A. C.).
Or, reclamanta invocă ca și fapt al pierderii dreptului său de proprietate sentința civilă nr. 3. pronunțată în do sar nr. (...) al J. Dej, când de fapt acțiunea din acest din urmă dosar are același scop ca și cea din dosar nr. 563/2001 al J. D. Până la urmă reclamanta nu poate invoca ultima sa acțiune prin care încearcă să recâștige dreptul de proprietate ce l-a pierdut, ca și dată a începerii curgerii termenului de prescripție a dreptului la acțiune.
Chiar și reclamanta acceptă că a pierdut dreptul la acțiune în 1997 dat fiind că depune înscrisuri pentru „dobândirea dreptului de proprietate de către terțul evingător M. T." (fila 20 și urm. dosar fond). Or dacă acesta din urmă a dobândit dreptul de proprietate este de un minim bun simț juridic pierderea corelativă a aceluiași drept, de către reclamantă, căci dacă terțul l-a dobândit este evident că reclamanta nu îl mai avea.
Este evident că după data evingerii cumpărătorul nu mai poate pretinde drepturi cu privire la bun și că această dată, a evingerii, este data de la care curge termenul de prescripție pentru acțiunile vizând sumele prevăzute de art. 1341 Cod civil, acțiunea având ca obiect plata unor sume de bani, este o acțiune personală, prescriptibilă în termenul general de prescripție de 3 ani, prevăzut de D. nr. 1..
Prescripția operează și pentru că reclamanta a arătat că nu a avut folosința bunului de la data adjudecării la licitație, anume (...), or dacă solicită folos de tras din 1991 este evident că prescripția a stins dreptul la acțiune, pentru perioada anterioară tulburării de drept intervenită în 1997, iar pentru perioada ulterioară iarăși a intervenit prescripția, acțiunea fiind introdusă în anul 2008 iar dreptul la acțiune pentru evicțiune s -a născut în 1997 iar pentru tulburarea de fapt în 1991.
Această excepție, a prescripției, împiedică analizarea motivelor expuse pe fondul apelului reclamantei.
În temeiul prevederilor art. 296 Cod procedură civilă cât și al art. 282 și urm. Cod procedură civilă, curtea urmează să respingă ca nefondat apelul declarat de reclamanta SC A. SA împotriva sentinței civile numărul 568 din (...) a T.ui C., pronunțată în dosarul numărul (...)* pe care o va menține.
Cu privire la apelul declarat de apelantul pârât M. Dej, dovada de îndeplinire a procedurii de citare cu apelantul pârât M. Dej confirmă împrejurarea că apelantului i-a fost adus la cunoștință obligația de achitare a taxei judiciare de timbru în valoare de 149,69 lei și a timbrului judiciar în valoare de 3 lei, în conformitate cu dispozițiile art. 19 din Legea nr. 146/1997.
Din această sumă acest apelant a achitat taxa judiciară de timbru în valoare de 4 lei și timbru judiciar în valoare de 0,3 lei.
Acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești [...] sunt supuse taxelor judiciare de timbru, prevăzute în prezenta lege, și se taxează în mod diferențiat, după cum obiectul acestora este sau nu evaluabil în bani potrivit prevederilor art. 1 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru.
Dispozițiile art. 11 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru statuează: Cererile pentru exercitarea apelului sau recursului împotriva hotărârilor judecătorești se taxează cu 50% din: taxa datorată pentru cererea sau acțiunea neevaluabila în bani, soluționată de prima instanța.
Taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat. Dacă taxa judiciară de timbru nu a fost plătită în cuantumul legal, în momentul înregistrării acțiunii sau cererii, ori dacă, în cursul procesului, apar elemente care determina o valoare mai mare, instanța va pune în vedere petentului să achite suma datorată până la primul termen de judecată. In cazul când se micșorează valoarea pretențiilor formulate în acțiune sau în cerere, după ce a fostînregistrată, taxa judiciară de timbru se percepe la valoarea inițială, fără a se tine seama de reducerea ulterioara.
Neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii în conformitate cu prevederile art. 20 alin 3 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru.
Constatând că apelantul pârât M. Dej, deși legal citat cu mențiunea de a achita taxa judiciară de timbru și a timbrului judiciar, nu a îndeplinit obligația de plată până la termenul stabilit astfel că urmează a se aplica sancțiunea anulării apelului ca insuficient timbrat în conformitate cu prevederile art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanta SC A. SA împotriva sentinței civile numărul 568 din (...) a T.ui C., pronunțată în dosarul numărul
(...)* pe care o menține.
Anulează ca insuficient timbrat apelul declarat de pârâtul M. Dej în contra aceleiași sentințe.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Dată și pronunțată în ședința publică din 16 septembrie 2011.
PREȘEDINTE
JUDECĂTOR
GREFIER
I. D. C. M. C. V.
A. B.
Redactat de I., dactilografiat de S. În 4 ex., la data de (...)
Judecător fond - Bolchiș F.S., Tribunalul Cluj
| ← Decizia civilă nr. 433/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia civilă nr. 4404/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
