Decizia civilă nr. 4700/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR. (...)
D. CIVILĂ NR. 4700/R/2011
Ședința publică din data de 16 noiembrie 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE:
M.-C. V.
JUDECĂTORI:
T.-A. N.
C.-M. CONȚ
GREFIER:
M. T.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul C. M., împotriva sentinței civile nr. 3182 din 12 mai 2011, pronunțată de Tribunalul Sălaj, în dosar nr. (...), privind și pe pârâtul S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - D. S., având ca obiect despăgubiri în baza Legii nr. 221/2009.
P. de pe lângă C. de A. C. este reprezentant de d-na procuror S. A.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că la data de 5 octombrie 2011, pârâtul-intimat a depus la dosar, prin registratura instanței, întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea ca temeinică și legală a sentinței recurate și judecarea cauzei în conformitate cu prevederile art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă. Se comunică un exemplar din întâmpinare reprezentantei P.ui de pe lângă C. de A. C.
La data de 15 noiembrie 2011, reclamantul-recurent a depus la dosar, prin registratura instanței, concluzii scrise, prin care solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, iar în urma cercetării cauzei sub toate aspectele, să se dispună casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare către prima instanță.
Se constată că reclamantul-recurent, prim memoriul de recurs a solicitat judecarea cauzei și în lipsa sa de la dezbateri, conform prevederilor art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă.
C., din oficiu, pune în discuția reprezentantei P.ui de pe lângă C. de A.
C. cele statuate prin decizia nr. 1. pronunțată de Înalta Curte de Casație și
Justiție în recursul în interesul legii, și nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C. pune concluzii în sensul admiterii recursului, și în consecință modificarea în parte a sentinței recurate, în sensul constatării caracterului politic al măsurilor administrative de reținere și arestare suferite de reclamantul-recurent. M. arestării reclamantului pentru o perioada de 2 luni se circumscrie situațiilor generic prevăzute de art. 4 alin. 2 din L. nr. 221/2009, fiind o măsură administrativă abuzivă. În ceea ce privește petitul de acordare de despăgubiri pentru prejudiciul suferit, apreciază că raportat la cele statuate de instanța supremăprin D. nr. 1. pronunțată în recursul în interesul legii, acesta trebuie respins ca neîntemeiat.
C. reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Pr in sen tinț a c iv il ă n r. 3182/(...), pronunțată de T ribun alul S ăl aj în dos ar civil nr. (...), s-a respins ca inadmisibilă cererea formulată de reclamantul C. M., în contradictoriu cu pârâtul S. R., prin Ministerul Finanțelor Publice, având ca obiect constatare caracter politic măsură administrativă și acordare de daune morale pentru prejudiciul moral suferit. Nu au fost acordate cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință tribunalul a reținut în considerentele sentinței sale următoarele :
„Prin cererea formulată de reclamantul de C. M. în contradictoriu cu pârâtul S. R. - Prin Ministerul Finanțelor Publice se solicită a se dispune să se constate că în perioada (...)-(...) reclamantul a fost arestat și încarcerat fiind învinuit de uneltire contra orânduirii socialiste.
De asemenea se solicită obligarea pârâtului la acordarea unor despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit în cuantum de 6000 euro în contraechivalent la cursul BNR din data plății, precum și obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul proces.
În motivarea acțiunii sale, reclamantul menționează că în baza ordonanței de reținere emisă în data de (...) s-a dispus reținerea sa până la data de (...) și efectuarea unei percheziții la domiciliul său în R.ași, unde au fost găsite fițuici cu caracter dușmănos, la adresa regimului democrat.
Ulterior prin ordonanța D. R. C.-M. din (...) s-a dispus încetarea procesului penal iar reclamantul a fost pus în libertate.
Se mai arată că a fost transferat la penitenciarul T. M. din C. N. unde condițiile de detenție au fost deosebit de grele, mai ales dată fiind vârsta frageda la care a fost încarcerat. Comportamentul gardienilor și al anchetatorilor față de deținuți era unul inuman, degradant. Programul pentru somn era între orele 22:00-04:00, acesta fiind singurul interval de timp în care avea voie să se așeze pe pat. C. avea o suprafața de 3x4 mp, în care, în care erau închise 6 persoane. Hrana care li se oferea era de asemenea sub orice critică atât sub aspectul calității cât și al cantității.
Ancheta se efectua în general noaptea în prezența a cel puțin un gardian dotat cu bâte și vergele din fier care completau palmele și pumnii aplicați.
Prin reținerea, arestarea și ulterior încarcerarea i-a fost adus un prejudiciu nepatrimonial ce a constat în consecințele dăunătoare neevaluabile în bani ce au rezultat din atingerile și încălcările dreptului personal nepatrimonial la libertate.
Pârâta Direcția Generală a F. P. a Județului S. în calitate de reprezentant al S. R. depune o întâmpinare solicitând respingerea acțiunii ca nefondată.
În motivare se precizează că reclamantul a solicitat acordarea daunelor morale în temeiul dispozițiilor art.5 alin.1 li. a) din L. nr.221/2009, potrivit cu care persoanele care au suferit condamnări cu caracter politic în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 sau care au făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic, precum și, după decesul acestei persoane,soțul sau descendenții acestora până la gradul al II-lea inclusiv, pot solicita instanței de judecată acordarea unor despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare sau prin măsuri administrative.
Aceste dispoziții au fost declarate neconstituționale prin decizia nr.1358/(...) și prin D. nr.1360/(...) a C. C., astfel că instanța de judecată trebuie să aibă în vedere dispozițiile art.31 alin.1 din L. nr.47/1992 și dispozițiile art.147 din Constituție.
Prin L. nr.221/2009 s-a urmărit în principal ștergerea ope legis a tuturor consecințelor penale ale condamnărilor cu caracter politic, repunerea în drepturi, în cazul în care prin hotărâre de condamnare s-a dispus decăderea din acestea sau degradarea militară, afirmarea explicită a posibilității instanțelor de judecată de a acorda despăgubirilor pentru prejudiciul moral dacă se apreciază, în urma examinării tuturor circumstanțelor cauzelor, că reparația obținută prin efectul D.-lege nr.118/1990, republicat, cu modificări și completările ulterioare și al OUG nr.2., aprobată cu modificări și completări prin L. nr.5., cu modificările și completările ulterioare, nu este suficientă și reglementarea unei posibilități speciale de repararea a prejudiciului material produs prin confiscarea unor bunuri ca efect al hotărârii de condamnare cu caracter politic.
Acordarea de despăgubiri pentru daune materiale nu se justifică deoarece potrivit art.5 alin.1 lit. b din L. nr.221/2009, condiția acordării despăgubirilor reprezentând echivalentul bunurilor confiscate prin hotărârea de condamnare sau ca efect al măsurii administrative este ca bunurile respective să nu fi fost restituite ori să nu fi fost obținute despăgubiri prin echivalent în condițiile Legii nr.10/2001 sau ale Legii nr.247/2005, care sunt legi speciale.
În procesul civil, cel care formulează o cerere are obligația, impusă de art.1169 Cod civil, de a dovedi susținerile sale iar în exercitarea rolului activ, instanța de judecată nu se poate substitui părții.
Inventarul bunurilor preluate de la familia reclamanților nu este suficient pentru admiterea acțiunii instanța trebuind să stabilească la zi contravaloarea respectivelor bunuri. În absența unor probe, cererea nu poate fi admisă.
Modul de cuantificare al despăgubirilor nu a fost demonstrat prin nici o probă, fiind necesară determinarea obiectivă a acestora, ca atribut al instanței de judecată care, doar prin coroborarea tuturor probelor administrate în cauză, poate stabili în ce mod măsurile dispuse în perioada de referință menționată în L. nr.221/2009, au afectat fizic și psihic pe cel condamnat sau supus unei măsuri administrative, sau pe moștenitori.
Consideră că instanța de judecată nu poate face abstracție de contextul socio-economic al momentului la care se acordă despăgubiri bănești, neputându-se acorda sume să exceadă nivelul mediu de trai al unui român, urmând a se ține seama și de drepturile instituite de D.-lege nr.118/1990.
În ședința publică din 3 martie 2011, instanța a admis cererea în probațiune formulată de reclamant și au fost citați în cauză doi martori.
Procedura nu s-a îndeplinit cu aceștia, persoanele în cauză nefiind cunoscute în localitate R.
În ședința din 1 aprilie 2011, reprezentantului reclamantului i s-a pus în vedere să indice adresa corectă a martorilor. A. nu s-a conformat solicitării instanței. Mai mult decât atât la termenul din (...) a depus o listă cu alți martori, fără a justifica înlocuirea celor inițiali.
Instanța a respins cererea astfel formulată și soluționând cauza pe fond, a amânat pronunțarea hotărârii o săptămână, pentru depunerea concluziilor scrise de către reprezentantul reclamantului.
Asupra cauzei de față, instanța reține următoarele:
Conform înscrisurilor depuse în cauză prin O. de reținere din (...) împotriva reclamantului s-a luat măsura reținerii sale deoarece la domiciliul său au fost găsite „ 6 fițuici cu caracter dușmănos adresate conducerii regimului democrat din țara noastră"; (f.5).
A fost emis mandat de arestare preventivă și s-a dispus pornirea procesului penal pentru infracțiunea prevăzută de art.209 pct.2 lit. a Cod
Penal (f.7).
De asemenea, așa cum rezultă din înscrisul eliberat de M. Justiție -T.
M. C.-prin O. D. R. C. M. din 0(...) s-a dispus încetarea procesului penal și punerea sa în libertate (f.12).
Reclamantul solicită azi, constatarea faptul că a fost arestat și încarcerat, fiind învinuit de uneltire contra orânduirii socialiste și obligarea pârâtului la plata unor drepturi pentru prejudiciul moral suferit.
Temeiul de drept este art.1 alin.1, alin.3 și 4, art.4, art.5 din L.
221/2009.
Atât în art.1 (1) cât și alin.3 din L. 221/2009 se face vorbire despre condamnările cu caracter politic, ori în prezenta cauză nu este vorba despre nici o condamnare dispusă printr-o hotărâre judecătorească. Reclamantul a fost doar arestat și eliberat după două luni.
Conform art.1 alin.1 și 2 din L. 221/2009 constituie condamnare cu caracter politic orice condamnare dispusă printr-o hotărâre judecătorească definitivă, pronunțată în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, pentru fapte săvârșite înainte de data de 6 martie 1945 sau după această dată și care au avut drept scop împotrivirea față de regimul totalitar instaurat la data de 6 martie 1945.
Contrat susținerilor reclamantului, textele legal mai sus citate stabilesc caracterul condamnărilor de drept avute în vedere de legiuitor, însă ele nu sunt aplicabile în speță deoarece, în cauză nu a fost vorba despre nici o condamnare.
De asemenea reclamantul solicită plata unor daune morale în valoare de
6000 E.
Reclamantul invocă prevederile art.5 din L. nr.221/2009.
Cu privire la aceste pretenții, instanța reține că prin D. C. C. nr.1358/(...) s-a constatat neconstituționalitatea prevederilor art.5 ali.1 lit.1 din L. 221/2009 care se referă la acordarea de despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit.
Prin urmare, pretențiile reclamantului nu mai pot fi ocrotite, deoarece art.5 s-a modificat având următorul conținut:
Orice persoană care a suferit condamnări cu caracter politic în perioada
6 martie 1945-22 decembrie 1989 sau care a făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic, precum și după decesul acestei persoane,- soțul sau descendenții până la gradul II inclusiv, pot solicita instanței în termen de 3 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi, obligarea statului la: b) acordarea de despăgubiri reprezentând echivalentul bunurilor confiscate prin hotărâri de condamnare sau ca efect al măsurilor administrative; c) repunerea în drepturi în cazul în care prin hotărâre judecătorească de condamnare s-a dispus decăderea din drepturi sau degradare militară.
Lit. a din art.5 care constituie temeiul acțiunii nu mai există, textul fiind declarat neconstituțional. Anterior admiterii excepției de neconstituționalitate, lit. a, art.5, dădea dreptul la obținerea de despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare.
Cum nu mai există temei de drept, urmează a se respinge ca inadmisibilă cererea formulată de reclamantul C. M. în contradictoriu cu pârâtul S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice privind acțiunea în constatare
și acordare de daune morale pentru prejudiciul moral suferit";.
Împ o tr iv a aces te i se n tințe a decl ar at rec urs, în ter men leg al, reclamantul
C. M., solicitând ca, în temeiul art. 3041 coroborat cu art. 312 alin. 5 C. proc. civ., să se admită recursul, să se cerceteze cauza sub toate aspectele, cu consecința casării cauzei și a trimiterii sale spre rejudecare către instanța de fond, cu cheltuieli de judecată. În motivarea recursului recurentul a arătat că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra primului capăt de cerere, referitor la constatarea faptului că în perioada (...) - (...), recurentul a fost arestat și încarcerat, fiind învinuit de uneltire contra orânduirii socialiste, motivat pe faptul că reclamantul nu ar fi justificat înlocuirea martorilor propuși pentru dovedirea acestui petit, deși reclamantul a arătat întemeiat care este motivul acestei înlocuiri. Chiar dacă art. 5 alin. 1 lit. a din L. nr. 221/2009 a fost declarat neconstituțional prin D. CCR nr. 1., totuși recurentul are tot dreptul de a fi despăgubit pentru prejudiciul moral suferit în baza legii civile, sens în care se impune casarea cauzei cu trimitere spre rejudecare. Pr in în tâmp in are a f or mul ată în c auz ă p âr âtul S. R. pr in M in is terul F in anțelor Publ ice, p r in D. S. , a solicitat respingerea recursului ca nefondat,pentru aceleași motive care au fost expuse și în întâmpinarea depusă la instanța de fond. Recursul este fondat în parte. Cu pr iv ire l a cons tatare a c ar ac terulu i p ol itic al măsur ii ad min is tr ative aplicate reclamantului. Prin O. privind reținerea, din (...), emisă de S. de A. P. al D. R. M. C., s-a dispus reținerea reclamantului recurent de azi, C. M., începând cu data de (...), precum și supunerea acestuia la o percheziție, pe motiv că „au fost găsite în comuna R., raionul Z., șase fițuici cu caracter dușmănos adresate conducerii regimului democrat din țara noastră, la adresa președintelui G.A.C. din comuna R., precum și la adresa formei de guvernământ din țara noastră, fițuici care s-au constatat că au fost scrise de numitul C. M. Ț. seama că este necesară verificarea scopului cu care susnumitul a scris aceste fițuici"; (f. 5 dosar fond). La data de (...) a fost emis mandatul de arestare preventivă nr. 269/1958, prin care reclamantul recurent a fost arestat preventiv pentru aceleași motive, reținute în ordonanța de reținere (f.6 dosar fond). Tot la data de (...) a fost emisă și O. privind pornirea procesului penal împotriva reclamantului, pentru infracțiunea prev. și ped. de art. 209 pct. 2 lit. a C. pen. (f.7). Din adresa nr. 309/A/(...), emisă de T. M. C., rezultă faptul că prin O. D. R. C. a M. din data de 0(...) s-a dispus încetarea procesului penal privind pe numitul C. M., precum și punerea acestuia în libertate (f. 12 dosar fond). Rezultă, așadar, cu evidență, că în perioada(...) - (...), reclamantul C. M. a fost arestat preventiv pentru acuzația de săvârșire a infracțiunii prev. și ped. de art. 209 pct. 2 lit. a C. pen., aceea de uneltire contra ordinii sociale. L. nr. 221/2009, așa cum o spune chiar titulatura sa, a fost edictată în scopul de a se asigura despăgubirea celor care au suferit prejudicii morale și/sau materiale în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, din cauza unor condamnări cu caracter politic sau a unor măsuri administrative asimilate acestora. Se circumscrie, așadar, obiect ului Legii nr. 221/2009, situația persoanelor care a u suferit condamn ări cu caracter pol itic ori care au fost supuse, evident împotriva voinței lor , unor măsuri administrative cu caracter politic, în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989. L. nr. 221/2009 definește ea însăși, în textul art. 1, alin. 1, 2 și 3, ce anume se înțelege prin condamnare cu caracter politic și anume: Alin. 1 - „Constituie condamnare cu caracter politic orice condamnare dispusă printr-o hotărâre judecătorească definitivă, pronunțată în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, pentru fapte săvârșite înainte de data de 6 martie 1945 sau după această dată și care au avut drept scop împotrivirea față de regimul totalitar instaurat la data de 6 martie 1945";. Alin. 2 - „ Constituie de drept condamnări cu caracter politic condamnările pronunțate pentru faptele prevăzute în: a) art. 185-187, 190, 191, 193^1, 194, 194^1-194^4, 196^1, 197, 207- 209, 209^1-209^4, 210-218, 218^1, 219-222, 224, 225, 227, 227^1, 228, 228^1, 229, 230, 231^1, 258-261, 267, 268^7, 268^8, 268^12, 268^14, 268^29, 268^30, art. 284 ultimul alineat, art. 323-329, 349, 350 și 578^6 din Codul penal din 1936, republicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 48 din 2 februarie 1948, cu modificările și completările ulterioare; b) L. nr. 80/1941 pentru reprimarea faptelor ce pun în primejdie existența și interesele S., publicată în Monitorul Oficial nr. 31 din 6 februarie 1941; c) nr. 190/1947 pentru portul și vânzarea armelor de foc, publicată în Monitorul Oficial nr. 134 din 16 iunie 1947; d) D. nr. 212/1948 pentru completarea pedepselor privind unele infracțiuni ce interesează siguranța interioară și exterioară a Republicii P.ulare R.e, publicat în Monitorul Oficial nr. 196 din 25 august 1948; e) art. 4 și 5 din D. nr. 83/1949 pentru completarea unor dispozițiuni din L. nr. 187/1945, publicat în Buletinul Oficial nr. 1 din 2 martie 1949; f) art. 2 lit. a), b), d) și e), art. 3 lit. a), b), f), g) și h) și art. 4 din D. nr. 183/1949 pentru sancționarea infracțiunilor economice, publicat în Buletinul Oficial nr. 25 din 30 aprilie 1949; g) L. nr. 16/1949 pentru sancționarea unor crime care primejduiesc securitatea S. și propășirea economiei naționale, publicată în Monitorul Oficial nr. 12 din 15 ianuarie 1949; h) D. nr. 163/1950 pentru deținerea, portul și vânzarea armelor și munițiilor, precum și transportul explosivilor, publicat în Buletinul Oficial nr. 54 din 26 iunie 1950; i) D. nr. 199/1950 pentru modificarea Legii nr. 16/1949 pentru sancționarea unor crime care primejduiesc securitatea S. și propășirea economiei naționale, publicat în Buletinul Oficial nr. 68 din 12 august 1950; j) art. 166 alin. 2, art. 237 și art. 238 din Codul penal din 1968, publicat în Buletinul Oficial nr. 79 bis din 21 iunie 1968";. Alin. 3 - „Constituie, de asemenea, condamnare cu caracter politic și condamnarea pronunțată în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 pentru orice alte fapte prevăzute de legea penală, dacă prin săvârșirea acestora s-a urmărit unul dintre scopurile prevăzute la 2 alin. (1) din O. de urgență a G. nr. 2. privind acordarea calității de luptător în rezistența anticomunistă persoanelor condamnate pentru infracțiuni săvârșite din motive politice, persoanelor împotriva cărora au fost dispuse, din motivepolitice, măsuri administrative abuzive, precum și persoanelor care au participat la acțiuni de împotrivire cu arme și de răsturnare prin forță a regimului comunist instaurat în R.ia, aprobată cu modificări și completări prin nr. 5., cu modificările și completările ulterioare";. Art. 2 alin. 1 din O.U.G. nr. 2., astfel cum a fost modificat prin L. nr. 5., de aprobare a ordonanței, prevede următoarele : „Constituie infracțiuni săvârșite din motive politice infracțiunile care au avut drept scop: a) exprimarea protestului împotriva dictaturii, cultului personalității, terorii comuniste, precum și abuzului de putere din partea celor care au deținut puterea politica; b) susținerea sau aplicarea principiilor democrației și a pluralismului politic; c) propaganda pentru răsturnarea ordinii sociale existente pana la 22 decembrie 1989 sau manifestarea împotrivirii fata de aceasta; c1) acțiunea de împotrivire cu arma și răsturnare prin forță a regimului comunist; d) respectarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, recunoașterea și respectarea drepturilor civile, politice, economice, sociale și culturale; e) înlăturarea măsurilor discriminatorii pe motive de naționalitate sau de origine etnică, de limba ori de religie, de apartenența sau opinie politica, de avere ori de origine socială";. Potrivit art. 1 alin. 4 din L. nr. 221/2009, caracterul politic al condamnărilor prevăzute la alin. 3 se constată de instanța judecătorească, în condițiile prevăzute la art. 4 din lege, acest din urmă text legal prevăzând că „persoanele condamnate penal în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 pentru alte fapte decât cele prevăzute la art. 1 alin. (2) pot solicita instanței de judecată să constate caracterul politic al condamnării lor, potrivit art. 1 alin. (3)";. Din conținutul art. 1 alin. 4, coroborat cu art. 4 alin. 1 teza I din L. nr. 221/2009 rezultă evident faptul că instanța de judecată poate fi sesizată cu o cerere în constatarea caracterului politic al condamnării doar dacă este vorba despre condamnări pronunțate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, dacă prin săvârșirea acestora s-a urmărit unul dintre scopurile prevăzute la art. 2 alin. 1 din O.U.G. nr. 2., aprobată cu modificări și completări prin L. nr. 5., în timp ce, în situația condamnărilor despre care fac vorbire alin. 1 și 2 ale art. 1 din L. nr. 221/2009, caracterul politic al condamnării este prezumat prin însuși textul legii. Tot L. nr. 221/2009 definește ce anume se înțelege prin măsură administrativă cu caracter politic, precizând în art. 3: „Constituie măsură administrativă cu caracter politic orice măsură luată de organele fostei miliții sau securități, având ca obiect dislocarea și stabilirea de domiciliu obligatoriu, internarea în unități și colonii de muncă, stabilirea de loc de muncă obligatoriu, dacă au fost întemeiate pe unul sau mai multe dintre următoarele acte normative: a) D. nr. 6 din 14 ianuarie 1950, D. nr. 60 din 10 martie 1950, D. nr. 257 din 3 iulie 1952, D. nr. 258 din 22 august 1952, D. nr. 77 din 11 martie 1954 și D. nr. 89 din 17 februarie 1958; b) Hotărârea C. de M. nr. 2., C. de M. nr. 1.154 din 26 octombrie 1950, Hotărârea C. de M. nr. 344 din 15 martie 1951, Hotărârea C. de M. nr. 3., C. de M. nr. 1.554 din 22 august 1952, Hotărârea C. de M. nr. 337 din 11 martie 1954, Hotărârea C. de M. nr. 237 din 12 februarie 1957, Hotărârea C. de M. nr. 282 din 5 martie 1958 și Hotărârea C. de M. nr. 1.108 din 2 august 1960; c) Ordinul nr. 100/Cabinet din 3 aprilie 1950 al Direcțiunii Generale a Securității P.orului; d) Ordinul nr. 5/Cabinet/1948, Ordinul nr. 26.500/Cabinet/1948, Ordinul nr. 490/Cabinet/1952 și Ordinul nr. 8/20/Cabinet/1952 ale M.ui Afacerilor Interne; e) deciziile nr. 200/1951, nr. 239/1952 și nr. 744/1952 ale M.ui Afacerilor Interne; f) Ordinul nr. 838 din 4 decembrie 1952 al M.ui Securității S.";. Însă, ca și în cazul cererilor având ca obiect constatarea caracterului politic al condamnării, și în situația cererilor având ca obiect constatarea caracterului politic al măsurii administrative, instanța de judecată este abilitată, prin chiar dispozițiile Legii nr. 221/2009, să se pronunțe doar cu privire la alte măsuri administrative decât cele prevăzute la art. 3, întrucât, măsurile menționate în textul art. 3 sunt prezumate ca având caracter politic chiar de către legiuitor, nemaifiind necesară o a doua constatare în acest sens din partea instanței de judecată. Astfel, art. 4 alin. 2 din L. nr. 221/2009 prevede că : „persoanele care au făcut obiectul unor măsuri administrative, altele decât cele prevăzute la art. 3, pot, de asemenea, solicita instanței de judecată să constate caracterul politic al acestora. Prevederile art. 1 alin. (3) se aplică în mod corespunzător";. Prin prisma dispozițiilor legale mai sus citate, coroborat și cu faptul că toate condamnările pentru săvârșirea faptelor prev. de art. 209 C. pen., au de drept caracter politic, este evident că și măsura arestării preventive (și implicit a reținerii ) reclamantului recurent, pentru efectuarea de cercetări sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. și ped. de art. 209 pct. 2 lit. a C. pen., aceea de uneltire contra ordinii sociale, constituie o măsură administrativă cu caracter vădit politic, în sensul art. 3 și 4 din L. nr. 221/2009. Drept urmare, în temeiul considerentelor de fapt și de drept anterior expuse, C. constată că este fondat motivul de recurs prin care reclamantul critică soluția primei instanțe, sub aspectul soluției date petitului având ca obiect constatarea caracterului politic al măsurii administrative a arestării sale în perioada (...) - (...). Cu privire la petitul având ca obiect obligarea pârâtului la plata desp ăgub ir ilor mor al e în su mă de 6.000 EURO, în temeiul Legii nr. 221/2009. Prin D. C. C. nr. 1358/(...), publicată în M. Of. nr. 761/(...), a fost admisă excepția de neconstituționalitate ridicată de S. R., prin Ministerul Finanțelor Publice - D. C. și, în consecință, s-a constatat că prevederile art. 5 alin. 1 lit. a teza I din L. nr. 221/2009, privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, cu modificările și completările ulterioare, sunt neconstituționale, pe motiv că acestea contravin prevederilor art. 1 alin. 3 și 5 din L. fundamentată, respectiv, încalcă normele de tehnică legislativă, prin crearea unor situații de incoerență și instabilitate, contrare prevederilor Legii nr. 24/2000, reținându-se în considerentele acestei decizii că L. nr. 221/2009, privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, face parte din categoria legilor organice, fiind adoptată de P. cu respectarea prevederilor art. 75 și ale art. 76 alin. (1) din Constituție, însă, așa cum a statuat Curtea Constituțională prin D. nr. 1., aceasta nu a fost supusă controlului de constituționalitate a priori, conform art. 146 lit. a) din Constituție. Art. 147 din Constituția R. din 21 noiembrie 1991 (*republicată*) (modificată și completată prin de revizuire a C. R. nr. 4., publicată în Monitorul Oficial al R., Partea I, nr. 758 din 29 octombrie 2003, republicată de C. L., în temeiul art. 152 din Constituție, cu reactualizarea denumirilor și dându-se textelor o noua numerotare (art. 152 a devenit, în forma republicată, art. 156)), prevede următoarele : „ (1) Dispozițiile din legile și ordonanțele în vigoare, precum și cele din regulamente, constatate ca fiind neconstituționale, își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei C. C. dacă, în acest interval, P.ul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile C.. Pe durata acestui termen, dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale sunt suspendate de drept. (2) În cazurile de neconstituționalitate care privesc legile, înainte de promulgarea acestora, P.ul este obligat sa reexamineze dispozițiile respective pentru punerea lor de acord cu decizia C. C.. (3) În cazul în care constituționalitatea tratatului sau acordului internațional a fost constatată potrivit articolului 146 litera b), acesta nu poate face obiectul unei excepții de neconstituționalitate. T. sau acordul internațional constatat ca fiind neconstituțional nu poate fi ratificat. (4) Deciziile C. C. se publica în Monitorul Oficial al R.. De la data publicării, deciziile sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor";. Art. 31 din L. nr. 47 din 18 mai 1992, privind organizarea și funcționarea C. C. (republicată în temeiul dispozițiilor art. V din L. nr. 177/2010 pentru modificarea și completarea Legii nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea C. C., a C. de procedură civilă și a C. de procedură penală al R., publicată în Monitorul Oficial al R., Partea I, nr. 672 din 4 octombrie 2010, dându-se textelor o nouă numerotare), stabilește următoarele : „(1) D. prin care se constată neconstituționalitatea unei legi sauordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare este definitivă și obligatorie. (2) În caz de admitere a excepției, C. se va pronunța și asupra constituționalității altor prevederi din actul atacat, de care, în mod necesar și evident, nu pot fi disociate prevederile menționate în sesizare. (3) Dispozițiile din legile și ordonanțele în vigoare constatate ca fiind neconstituționale își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei C. C., dacă, în acest interval, P.ul sau Guvernul, după caz, nu pune de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile C.. Pe durata acestui termen, dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale sunt suspendate de drept. (4) Deciziile pronunțate în condițiile alin. (1) se comunică celor două Camere ale P.ului, G. și instanței care a sesizat Curtea Constituțională. (5) În cazul în care la data comunicării deciziei C. C. potrivit alin. (4) cauza se află pe rolul altui organ judiciar, instanța comunică acestuia decizia."; Din coroborarea art. 147 din Constituția R. Revizuită cu art. 31 alin. 1 și 3 din L. nr. 47/1992 republicată, se desprinde cu evidență faptul că, pe de o parte, deciziile C. C. sunt general obligatorii, nu doar în cauza în care a fost invocată respectiva excepție de neconstituționalitate, iar pe de altă parte că, acele dispoziții din legile și ordonanțele în vigoare, constatate ca fiind neconstituționale, își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei C. C., dacă, în acest interval, P.ul sau Guvernul, după caz, nu pune de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile C.. De altfel, Curtea Constituțională a R. a statuat prin D. nr. 1. că obligativitatea Deciziilor C. C. pentru instanțele judecătorești, ca de altfel și pentru celelalte persoane fizice și juridice, decurge din principiul supremației C., potrivit căruia, respectarea C., a supremației sale (și a legilor), este obligatorie. Or, în cazul de față, în termenul de 45 de zile prevăzut de art. 147 alin. 1 din Constituție, nu au fost puse de acord prevederile neconstituționale ale art. 5 alin. 1 lit. a teza I din L. nr. 221/2009 cu dispozițiile constituționale, astfel că, textul art. 5 alin. 1 lit. a teza I din L. nr. 221/2009 și-a încetat efectele juridice. Drept urmare, în prezent nu există un temei juridic în legea specială, nr. 221/2009, care să fundamenteze admisibilitatea cererilor de chemare în judecată promovate în baza Legii nr. 221/2009, având ca obiect acordarea de despăgubiri morale. De altfel, Înalta Curte de Casație și Justiție, printr-o decizie pronunțată în soluționarea unui recurs în interesul legii, cu nr. 12/(...), pronunțată în dosar nr. 14/2011, a statuat în sensul că „urmare a deciziilor C. C. nr. 1. și nr. 1360/2010, dispozițiile art. 5 alin. 1 lit. a teza I din L. nr. 221/2009, privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora și-au încetat efectele și nu mai pot constitui temi juridic pentru cauzele nesoluționate definitiv la data publicării deciziilor instanței de contencios constituțional în Monitorul Oficial";. Cu privire la petitul având ca obiect obligarea pârâtului la plata desp ăgub ir ilor mor al e în su mă de 6.000 EURO, în te me iul leg ii c iv ile. Solicitarea recurentului, formulată pentru prima dată prin memoriul de recurs, de acordare a daunelor morale în baza legii civile - care nu poate fi decât art. 998-999 C. civ., temei în baza căruia acțiunea ar fi oricum prescrisă, (s.n.) - intră sub incidența excepției inadmisibilității, excepția întemeiată pe dispozițiile art. 316 C. proc. civ., rap. la art. 294 alin. 1 C. proc. civ., întrucât reprezintă o cerere nouă în recurs, o schimbare a cauzei juridice a acțiunii direct în recurs, nicăieri în fața primei instanțe reclamantul neformulând o astfel de cerere. Așa fiind, pentru toate considerentele expuse în considerentele prezentei decizii, și a prevederilor art. 312 alin. 1 C. proc. civ., rap. la art. 304 pct. 9 C. proc. civ., C. urmează să admită în parte recursul reclamantului, conform prezentei decizii. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E : Admite în parte recursul declarat de reclamantul C. M., împotriva sentinței civile numărul 3182 din 12 mai 2011 a T.ui S., pronunțată în dosar civil nr. (...), pe care o modifică și, în consecință : Admite în parte acțiunea formulată de reclamantul C. M., împotriva pârâtului S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice și constată caracterul politic al măsurii administrative aplicate reclamantului în perioada (...) - (...). Respinge cererea de obligare a pârâtului la plata despăgubirilor pentru prejudiciul moral suferit de reclamant. D. este irevocabilă. Dată și pronunțată în ședința publică din 16 noiembrie 2011. PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR M.-C. V. A.-T. N. C.-M. CONȚ M. L. T. GREFIER Red. C.M.C./dact. C.M.C. 3 expl./(...) Jud. fond. : R.M.P.
| ← Decizia civilă nr. 2461/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia civilă nr. 3066/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
