Decizia civilă nr. 5041/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ NR. 5041/R/2011
Ședința publică din data de 2 decembrie 2011
Instanța constituită din: Președinte : V. M.- președintele C. de A. C.
Judecători : D. - L. B.-vicepreședinte al C. de A. C.
A. C.
Grefier : S. - D. G.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta L. E. împotriva deciziei civile nr. 326 din 1 septembrie 2011, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...), privind și pârâtul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - D. C. , având ca obiect P. în baza L. nr. 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentantul reclamantei recurente, avocat G. H. cu împuternicire avocațială la dosar, lipsă fiind reprezentantul pârâtului intimat și reclamanta recurentă.
Procedura de citare este îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că pârâtul intimat
Ministerul Finanțelor Publice a depus la dosar, prin serviciul de registratură al instanței, întâmpinare, prin care solicită judecarea cauzei în lipsă și, în consecință, respingerea recursului formulat de reclamanta recurentă.
Nefiind formulate cereri prealabile ori excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată, declară închise dezbaterile și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentantul reclamantei recurente solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea deciziei recurate precum și a sentinței civile nr. 2. ca nelegale și admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, fără cheltuieli de judecată în recurs ci doar cu privire la cele ocazionate la fondul cauzei.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 2802/(...), pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosar nr. (...), a fost respinsa acțiunea civila formulata de reclamanta L. E.împotriva paratului Ministerul Finanțelor Publice prin D. G. a F. P. a județului C.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că reclamanta a solicitat in contradictoriu cu Ministerul Finanțelor Publice, prin D. G. A F. P. C., in baza art. 50 indice 1 din L. nr.10/2001, modificata prin L. nr. 1., la restituirea prețului de piața al imobilului situate in C. N., P- ta M. V. nr. l, ap. 10, la valoarea de piața ce se va stabili in urma expertizei judiciare solicitata in cursul procesului prin D. civila nr. 7., pronunțata in dosarul cu nr. (...), Curtea de A. C. a constatat nulitatea absoluta acontractului de vânzare-cumpărare nr. 40044/(...) care a fost încheiat cu nerespectarea prevederilor L. nr. 1..
Reclamanta face o interpretare trunchiata si incompletă a dispozițiilor L. nr. 1..
Interpretarea teleologica a L. nr. 1. permite lămurirea înțelesului dispozițiilor sale prin determinarea scopului urmărit de legiuitor, care a fost acela de a reglementa situația juridica a unor imobile cu destinația de locuințe, trecute in proprietatea statului cu titlu.
Din conținutul articolului 1 al legii reiese ca întinderea sferei de aplicare a legii privește imobilele-locuința preluate de la persoanelor fizice cu titlu.
Toate celelalte imobile preluate de stat in aceeași perioada de referința,
6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, nu fac obiectul legii in mod implicit neputând fi înstrăinate.
Fiind exclus din sfera de aplicare a L. nr. 1. imobilul in litigiu nu putea fi înstrăinat chiriașilor in temeiul art. 9 din aceasta lege.
Interdicțiile de înstrăinare prevăzute in mod expres de art. 9 si art. 10 interzic vânzarea unor locuințe din motive ce țin de persoana chiriașului sau natura locuinței. Aceste interdicții de înstrăinare se refera insa numai la locuințe al căror regim juridic este reglementat de lege, respective au fost preluate cu titlu de la persoane fizice.
In nicio situație imobilele preluate de stat de la persoane juridice nu puteau fi înstrăinate valabil in temeiul L. nr. 1..
Așa cum rezulta din prevederile art. 50 indice l din legea nr. l0/2001
"proprietarii ale căror contracte de vânzare - cumpărare, încheiate cu respectarea prevederilor L. nr. 1. cu modificările ulterioare, au fost desființate prin hotărâri judecătorești definitive si irevocabile au dreptul la restituirea prețului de piața al imobilelor, stabilit conform standardelor internaționale de evaluare"
Rezulta ca despăgubirea se acorda acelei categorii de proprietari ale căror contracte de vânzare - cumpărare au fost desființate prin hotărâri judecătorești definitive si irevocabile, deși acestea au fost încheiate cu respectarea prevederilor L. nr. 1., categorie la care nu a făcut referire art. 50, alin. 3 din L. nr. 10/2001 unde se arata ca "restituirea prețului actualizat plătit de chiriașii ale căror contracte de vânzare-cumpărare încheiate cu eludarea prevederilor L. nr. 1., au fost desființate prin hotărâri judecătorești definitive si irevocabile se face de Ministerul Finanțelor Publice din fondul extrabugetar, constituit in temeiul art. 13 alin.6 din L. nr. 1."
Astfel pentru persoanele prevăzute la art. 50 alin. 3 prețul cuvenit se actualizează cu indicele de inflație si nu la valoarea de piața.
Susținerea reclamantei potrivit căreia contractul de vânzare cumpărare cu nr. 40044/(...) a fost încheiat cu respectarea prevederilor L. nr. 1. este contrazisa de decizia C. de A. C. în care se menționează că daca cumpărătorii ar fi depus diligente minime ar fi constatat ca apartamentul in cauza nu a fost naționalizat de la persoane fizice, astfel ca nu putea fi cumpărat in baza L. nr. 1..
Fata de cele de mai sus instanța a respins acțiunea.
Prin decizia civilă nr. 326/A/(...), pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarnr. (...), s-a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta L. E.,împotriva Sentinței civile nr. 2., pronunțată la data de (...) în dosarul nr. (...) al Judecătoriei C.-N., care a fost păstrată în întregime.
M.ivând apelul, T. a reținut următoarele:
Faptul că la încheierea contractului de vânzare-cumpărare a apartamentului în discuție, în favoarea reclamantei, nu au fost respectate prevederile L. 1., a fost reținut cu putere de lucru judecat, prin D. civilă nr.
7. a C. de A. C., în care s-a arătat că imobilul nu putea fi vândut în temeiul L. nr. 1. și contractul de vânzare-cumpărare s-a încheiat cu fraudarea legii. De asemenea, s-a arătat că imobilul a fost preluat de la o persoană juridică, iar potrivit art. 1 din L. 112/4995, fac obiectul acestei legi doar imobilele preluate de la persoane fizice.
A., susținerile apelantei reclamante că interdicția de înstrăinare nu exista la momentul încheierii contractului, nu pot fi reținute.
Și celelalte aspecte, privind aplicarea art. 10 din L. nr. 1. ori buna credință a reclamantei la momentul încheierii contractului de vânzare- cumpărare, au fost analizate prin D. civilă nr. 7., fiind stabilit cu putere de lucru judecat că nu au fost respectate dispozițiile L. 1. și că frauda la lege exclude buna credință.
Chiar dacă, cu privire la un alt apartament din același imobil, s-a obținut o hotărâre judecătorească de obligare a consiliului local la încheierea contractului de vânzare-cumpărare, se observă din contractul încheiat cu reclamanta (fila 6, fond) că acesta nu a fost încheiat în baza unei hotărâri judecătorești, ci în urma aprobării cererii. În plus, art. 50 ind. 1 din L. nr.
10/2001 se referă la contractele de vânzare-cumpărare încheiate cu nerespectarea L. 1., fără a face distincție dacă aceste contractele au fost încheiate în baza unei hotărâri judecătorești sau nu.
Față de această situație și de prevederile art. 50 indice 1 din L.
10/2001, conform cu care sunt îndreptățiți la restituirea prețului de piață al imobilului doar proprietarii ale căror contracte au fost încheiate cu respectarea L. nr. 1. și ale căror contracte au fost desființate prin hotărâri judecătorești irevocabile, prima instanță a reținut în mod corect că în speță reclamanta nu este îndreptățită la restituirea prețului de piață.
Nici invocarea art. 1 din Protocolul 1 al CEDO și a jurisprudenței în acest sens, nu sunt de natură să schimbe soluția, câtă vreme în speță nu este vorba despre lipsirea de un bun fără nici o despăgubire reală. Astfel, se observă că, la momentul cumpărării apartamentului, reclamanta a dobândit apartamentul în schimbul unei sume foarte mici, raportat la valoarea reală, de pe piață, de la acel moment și că L. 10/2011 prevede posibilitatea restituirii prețului achitat, actualizat cu indicele de inflație. A., reclamanta nu este în situația de a fi lipsită de o despăgubire reală, raportat la suma achitată.
De asemenea, nici invocarea culpei organelor statului, care au perfectat actul, nu poate duce la acordarea valorii de circulație, pentru că, așa cum se arată în literatura de specialitate, răspunderea pentru evicțiune nu poate fi antrenată în cazul în care contractul de vânzare-cumpărare a fost anulat pentru încălcarea legii, întrucât o condiție a angajării răspunderii pentru evicțiune este necunoașterea cauzei de evicțiune de către cumpărător. Ori, nimeni nu poate invoca necunoașterea legii, deci nici reclamanta nu poate susține cu temei că n-a cunoscut că nu era respectată legea la momentul încheierii contractului ei de vânzare-cumpărare.
Pentru toate aceste considerente și în temeiul art. 296 C.pr.civ., tribunalul a respins apelul, ca nefondat, fără cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, reclamanta
L. E., solicitând modificarea deciziei T.ui C. în sensul admiterii acțiunii, cu consecința obligării pârâtului la restituirea sumei de 3. lei, reprezentândcontravaloarea prețului de piață al imobilului situat în C.-N., Piața M. V. ap.
9.
În dezvoltarea motivelor de recurs, reclamanta afirmă că actul juridic de vânzare cumpărare nr. 400044/(...) nu a fost încheiat cu eludarea prevederilor L. nr. 1., întrucât: la data încheierii contractului avea calitatea de titular al unui contract de închiriere, datând din anul 1971; contractul a fost încheiat cu o instituție a statului, creându-se aparența de legalitate, câtă vreme statul era proprietar de carte funciară încă din anul 1951; vânzătorul a demarat procedura vânzării după ce în prealabil a fost obligat să încheie contractul de vânzare cumpărare aferent apartamentului nr. 9, printr-o hotărâre judecătorească; fostul proprietar, Eparhia Reformată din Ardeal, a formulat cerere de retrocedare în baza L. nr. 501/2002, ulterior perfectării contractului de vânzare cumpărare.
Pentru a se putea discuta de eludarea prevederilor legale, trebuia ca prin L. nr. 1., să fie stabilită interdicția de înstrăinare a categoriei de imobile din care face parte imobilul în litigiu or, această categorie este cea vizată prin art. 10 din L. nr. 1., iar imobilul în litigiu nu poate fi integrat aici.
Din interpretarea prevederilor art. 25 a L. nr. 1. nu rezultă că printr-o lege specială ulterioară urma să fie reglementată situația juridică a imobilelor din categoria celor care fac obiectul O.U.G. nr. 94/2000 și nici faptul că vânzarea unor asemenea imobile ar fi interzisă până la adoptarea reglementărilor speciale. Or, eludarea prevederilor legale se apreciază la momentul încheierii contractului, iar la acel moment nu erau în vigoare prevederilor O.U.G. nr. 94/2000.
Cererea formulată este justificată și în raport cu prevederile art. 1 din Protocolul nr. 1 la C., fiind necesar ca despăgubirea să fie una reală, corespunzătoare prejudiciului suferit, urmare a anulării unui act ce conferă proprietatea asupra unui bun, cu atât mai mult cu cât în speță culpa reclamantei este irelevantă în raport cu culpa Statului Român, care a creat aparența unei înstrăinări valabile; în acest sens s-au pronunțat decizii de speță la Curtea de A. O. și la Curtea de A. C.
De asemenea, Curtea Europeană a reafirmat că în contextul legislativ român, vânzarea de către stat a bunurilor altora către terții de bună- credință, chiar dacă aceasta a fost desființată în justiție în mod definitiv, reprezintă o privare de bun și o astfel de privare, combinată cu lipsa totală de despăgubiri, este contrară art. 1 din Protocolul nr. 1 la C.
Intimatul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, și-a exprimatpoziția procesuală prin întâmpinarea depusă în data de (...), solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Recursul reclamantei este nefondat.
Potrivit dispozițiilor art. 50 alin. 2 din L. nr. 10/2001, republicată, cererile sau acțiunile în justiție privind restituirea prețului actualizat plătit de chiriașii ale căror contracte de vânzare cumpărare, încheiate cu eludarea prevederilor L. nr. 1., au fost desființate prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile sunt scutite de taxă de timbru.
Conform dispozițiilor art. 50 alin. 21 și art. 501 din L. nr. 10/2001, republicată, proprietarii ale căror contracte de vânzare cumpărare încheiate cu respectare prevederilor L. nr. 1., cu modificările ulterioare, au fost desființate prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile au dreptul la restituirea prețului de piață al imobilelor, stabilit conform standardelor internaționale de evaluare, cererile sau acțiunile în justiție având ca obiect restituirea acestui preț fiind scutite de taxele de timbru.
Din analiza acestor texte normative rezultă că numai proprietarii ale căror contracte de vânzare cumpărare au fost încheiate cu respectarea prevederilor L. nr. 1., și ulterior desființate, au dreptul la restituirea prețului de piață al imobilelor, desființarea unor contracte de vânzare cumpărarea încheiate cu eludarea prevederilor L. nr. 1. conferind cumpărătorilor exclusiv dreptul la restituirea prețului actualizat plătit, iar nu a prețului de piață.
În cauză, astfel cum în mod temeinic au reținut instanțele de fond, sub aspectul stării de fapt, între reclamantă și C. local al municipiului C.-N. a intervenit contractul de vânzare cumpărarea nr. 40044/(...), încheiat în baza L. nr. 1., având ca obiect imobilul situat în C.-N., Piața M. V. nr. 1, ap.
10 C., înscris în CF nr. 1. C.
Acest contract de vânzare cumpărare a fost desființat ulterior, constatându-se nulitatea absolută, prin sentința civilă nr. 5789/(...) a
Judecătoriei C.-N., rămasă definitivă și irevocabilă.
În considerentele deciziei de recurs, decizia civilă nr. 714/R/(...) a C. de A. C., se statuează în sensul că raportându-se la dispozițiile art. 10 din L. nr. 1., pentru a susține că locuința în litigiu nu intră în categoria celor exceptate de la vânzare, recurenții fac o interpretarea trunchiată și incompletă a dispozițiilor L. nr. 1., din conținutul art. 1 al acestui act normativ rezultând indubitabil că întinderea sferei de aplicare a legii privește imobilele locuințe preluate de la persoanele fizice, iar nu juridice, cu titlu.
Toate celelalte imobile preluate de stat în aceeași perioadă de referință nu fac obiectul legii și nu pot fi înstrăinate.
Prin urmare, fiind exclus din sfera de aplicare a L. nr. 1., imobilul nu putea fi înstrăinat chiriașilor în temeiul art. 9 din această lege. În nicio situație imobilele preluate de stat de la persoane juridice nu puteau fi înstrăinate valabil în temeiul L. nr. 1..
În ceea ce privește buna sau reaua credință a pârâților cumpărători, este de observat că „. credință este exclusă câtă vreme s-au încheiat contractele de vânzare cumpărare cu fraudarea legii";.
A., printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă se statuează cu puterea de lucru judecat în sensul că actul juridic de vânzare cumpărare încheiat de reclamantă cu C. local la municipiului C.-N. este nul absolut, întrucât a fost încheiat cu eludarea prevederilor L. nr. 1..
Așa fiind, actualele susțineri ale reclamantei, referitoare la încheierea contractului cu respectarea prevederilor L. nr. 1. nu pot fi primite, ele nu pot face obiectul unei noi analize, întrucât hotărârea judecătorească irevocabilă anterior pronunțată se impune cu forța lucrului judecat, sub acest aspect.
Apare fără relevanță intervenția ulterioară a O.U.G. nr. 94/2000, întrucât nulitatea contractului de vânzare cumpărare a fost pronunțată în raport cu dispozițiile legii în vigoare în momentul încheierii contractului, în acest context stabilindu-se frauda la lege.
Jurisprudența de speță în cauze similare nu leagă instanțele, nu este obligatorie pentru instanțe, nu are valoarea unui izvor de drept.
De asemenea, nici susținerile recurentei referitoare la pretinsa încălcare a prevederilor art. 1 din Protocolul nr. 1 la C. nu pot fi primite, observându-se că prin legislația internă se acordă cumpărătorilor despăgubiri, limitată la prețul actualizat plătit, pentru cei ale căror contracte au fost încheiate cu eludarea legii.
Față de cele ce preced, constatând că hotărârea instanței de apel poartă atributele legalității și temeiniciei, iar considerentele exprimate susțin soluția respingerii apelului în integralitatea ei, văzând și dispozițiile art. 312 alin. 1 C.pr.civ., Curtea va respinge prezentul recurs ca nefondat.
PENTRU ACESTE M.IVE ÎN NUMELE L.
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta L. E. împotriva deciziei civile nr. 326 din 1 septembrie 2011 a T.ui C. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține.
D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 2 decembrie 2011.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
V. M. D.-L. B. A. C.
S.-D. G.
GREFIER
Red.DB/dact.MS
2 ex./
Jud.fond: E.E. P.
Jud.apel: A.A. M./O.R. Ghișoiu
| ← Încheierea civilă nr. 14/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia civilă nr. 2461/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
