Decizia civilă nr. 4753/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA 1 CIVILĂ
Dosar nr. (...) Cod operator 8428
D. CIVILĂ NR. 4753/R/2011
Ședința publică din 18 noiembrie 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I.-D. C.
JUDECĂTORI: A.-A. P.
C.-M. CONȚ
GREFIER : A.-A. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta B. F., împotriva sentinței civile nr. 2293 din (...) a T.ui S., pronunțată în dosar nr. (...), privind și pe pârâtul intimat S. R., PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE R. PRIN D. A J. S., având ca obiect despăgubiri în baza L. nr. 2..
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, se prezintă reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C., procuror S. A., lipsă fiind reclamanta recurentă personal și reprezentantul pârâtului intimat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul declarat de reclamanta B. F., a fost formulat și motivat în termen legal, a fost comunicat părții adverse și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar în baza art. 5 alin. 3 din L. nr. 2..
S-a făcut referatul cauzei după care C. lasă cauza la a doua strigare pentru a da reclamantei recurente și reprezentantului pârâtului intimat posibilitatea de a se prezenta la dezbateri.
La a doua strigare a cauzei, la apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C., procuror S. A., lipsă fiind reclamanta recurentă personal și reprezentantul pârâtului intimat.
C. constată că prin memoriul de recurs (f. 3 verso din dosar) reclamanta recurentă a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
De asemenea, C. constată că la data de (...), pârâtul intimat a înregistrat la dosar o întâmpinare, în 2 exemplare, prin care solicită respingerea recursului declarat de reclamantă ca fiind nefondat și, pe cale de consecință, respingerea acțiunii formulată de reclamantă ca fiind nefondată, iar în conformitate cu prevederile art. 242 alin. 2 C.pr.civ. solicită judecarea cauzei în lipsă.
Totodată, C. constată că la data de (...), reclamanta a înregistrat la dosar o cerere, prin care arată că din motive de sănătate și pentru că are o vârstă înaintată, nu poate să se prezinte la dezbateri în data de (...), motiv pentru care, solicită judecarea cauzei în lipsă, iar la această cerere a anexat o copie de pe citația pe care a primit-o pentru termenul de judecată din data de (...).
Reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C. arată că nu are de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat.
Nemaifiind de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat, C. declară închise dezbaterile și acordă cuvântul reprezentantei P.ui de pelângă C. de A. C. pentru a pune concluzii pe recursul care formează obiectul prezentului dosar.
Reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C. învederează instanței că prin acțiune, reclamanta recurentă a arătat că soțul acesteia, respectiv defunctul B. P., a fost prizonier în U. în perioada (...) - (...), în Lagărul T., iar această măsură administrativă nu se încadrează în măsurile administrative cu caracter politic, astfel încât, în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile L. nr.
2..
Reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C. solicită respingerea recursului ca nefondat.
C. reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Pr in sen tinț a c iv il ă nr. 2293/(...), pronunț ată de T ribun alul S ăl aj î n dosar nr. (...), s-a respins ca inadmisibilă acțiunea reclamantei B. F., împotriva S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice prin D. G. a F. P. S., pentru constatarea caracterului politic al măsurii administrative și daune morale.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut în considerentele sentinței faptul că reclamanta este soția supraviețuitoare a lui B. P., decedat la data de 23 decembrie 1990.
În perioada 6 aprilie 1945 - 2 octombrie 1945 soțul reclamantei s-a aflat în stare de prizonierat în U., după cum atestă livretul militar prezentat în copie la dosar.
T. a reținut că potrivit prevederilor art. 3 alin. (1) din L. nr. 2.
„Constituie măsură administrativă cu caracter politic orice măsură luată deorganele fostei miliții sau securități, având ca obiect dislocarea și stabilirea de domiciliu obligatoriu, internarea în unități și colonii de muncă, stabilirea de loc de muncă obligatoriu …";.
Art. 4 alin. (2) din L. nr. 2. dispune că „Persoanele care au făcut obiectul unor măsuri administrative, altele decât cele prevăzute la art. 3, pot, de asemenea, solicita instanței de judecată să constate caracterul politic al acestora. Prevederile art. 1 alin. (3) se aplică în mod corespunzător";.
Din interpretarea acestor texte legale rezultă că L. nr. 2. permite constatarea caracterului politic doar al acelor măsuri administrative luate de organele fostei miliții ori securități.
În cazul d-nei B. F. această condiție nu este îndeplinită. Probele dosarului nu relevă ingerința statului comunist, prin organele sale represive,
(miliție și securitate) în luarea ca prizonier în U. a soțului său.
Ca o consecință, nici cererea privind obligarea pârâtului la daune morale nu este admisibilă, în legătură cu acest aspect fiind necesar a se evoca de către tribunal și D. nr. 1358/(...) a Curții Constituționale, care declară neconstituționale prevederile art. 5 alin. (1) lit. a) teza întâi din L. nr.
2., cu privire la acordarea daunelor morale.
Împ o tr iv a aces te i se n tințe a decl ar at rec urs, în ter men leg al, recl aman ta
B. F., solicitând admiterea recursului, anularea sentinței recurate, cuconsecința constatării caracterului politic al măsurii administrative aplicate împotriva soțului său în perioada (...) - (...), precum și a acordării despăgubirilor morale în cuantumul ce i se cuvine, conform art. 5 alin. 1 din
L. nr. 2..
În motivarea recursului s-a arătat că soțul recurentei a fost internat în perioada menționată în lagărul de muncă T. de pe teritoriul U., măsură care se încadrează în textul art. 3 și art. 4 alin. 2 din L. nr. 2., astfel încât, recurenta este îndreptățită la despăgubiri în temeiul art. 5 alin. 11 din L. nr. 2..
Pr in în tâmp in are a f or mul ată în c auz ă p âr âtul S. R. pr in M in is terul
F in anțelor Publ ice prin D. G. a F. P. S. a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu motivarea că în cauză sunt aplicabile prevederile Deciziei Curții Constituționale nr. 1. și ale Deciziei Curții Constituționale nr. 1360/2010.
Recursul este nefondat.
Cu pr iv ire l a cons tatare a c ar ac terulu i pol itic al măsur ii ad min is tr ative a
lu ăr ii în pr izon ier at a soțulu i recl aman te i, în f osta U., în per io ad a (.. .) - (...).
L. nr. 2., așa cum o spune chiar titulatura sa, are ca obiect condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada de referință reglementată de lege, respectiv, 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989.
Pentru ca o condamnare sau o măsură administrativă să facă obiect al L. nr. 2. este necesar să întrunească o dublă cerință, pe de o parte, să aibă caracter politic - să fie vorba despre o manifestare ca formă de opoziție față de sistemul totalitar comunist -, în înțelesul pe care L. nr. 2. îl dă acestei noțiuni, iar pe de altă parte, respectiva condamnare sau măsură administrativă să fi fost dispusă de către organele fostei miliții sau securități înăuntrul perioadei de referință a legii, în termenul cuprins între 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989.
În speță, conform propriilor susțineri ale reclamantei recurente, dovedite și de livretul militar seria Cj nr. 0. (f.4-5 dosar fond), se constată că soțul reclamantei, în calitatea sa de soldat, s-a găsit în prizonierat în fosta U., începând cu (...), și până la data de (...), acesta fiind luat prizonier în timpul celui de-al doilea război mondial.
Prin urmare, luarea soldatului B. P. în prizonierat, în fosta U. - începutul prizonieratului situându-se în perioada în care cel de-al doilea război mondial era încă în curs de desfășurare -, pe de o parte, nu constituie o măsură administrativă cu caracter politic, luată față de soțul reclamantei, ca o consecință a faptelor săvârșite de acesta, ca formă de manifestare a opoziției sale față de regimul totalitar comunist instaurat în R.ia după 6 martie 1945, iar pe de altă parte, nu a fost luată în perioada de referință a L. nr. 2., respectiv, în termenul 06 martie 1945 - 22 decembrie 1989.
Statutul de prizonier, ca urmare a consecințelor celui de-al doilea război mondial, nu se circumscrie noțiunii de măsură administrativă cu caracter politic luată față de respectivul prizonier de război, ca urmare a faptelor săvârșite de acesta, ca o formă de manifestare a opoziției sale față de regimul totalitar comunist instaurat în R.ia postbelică.
Așa fiind, C. constată că situația de prizonierat în fosta U., la care a fost supus soțul reclamantei, nu se circumscrie dispozițiilor L. nr. 2. și, în consecință, nu face obiectul acestei legi.
Pe cale de consecință, C. constată că în mod corect prima instanță a respins petitul având ca obiect constatarea caracterului politic al măsurii administrative a luării în prizonierat a soțului reclamantei, în fosta U.
Cu privire la petitul având ca obiect obligarea pârâtului la plata
desp ăgub ir ilor mor al e în su mă de 500.000 EURO, în temeiul L. nr. 2..
Deși situația particulară a reclamantei, conform celor anterior expuse, nu se circumscrie dispozițiilor L. nr. 2. și nu face obiectul acestei legi, totuși, față de motivele expuse în memoriul de recurs, referitoare la faptul că reclamanta este îndreptățită la a-i fi acordate daune morale în temeiul L. nr. 2.,
C. se vede nevoită să răspundă și acestor motive de recurs, după cum urmează:
Prin D. Curții Constituționale nr. 1358/(...), publicată în M. Of. nr.
761/(...), a fost admisă excepția de neconstituționalitate ridicată de S. R., prin Ministerul Finanțelor Publice - D. C. și, în consecință, s-a constatat că prevederile art. 5 alin. 1 lit. a teza I din L. nr. 2., privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, cu modificările și completările ulterioare, sunt neconstituționale, pe motiv că acestea contravin prevederilor art. 1 alin. 3 și 5 din L. fundamentată, respectiv, încalcă normele de tehnică legislativă, prin crearea unor situații de incoerență și instabilitate, contrare prevederilor L. nr. 24/2000, reținându-se în considerentele acestei decizii că L. nr. 2., privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, face parte din categoria legilor organice, fiind adoptată de P. cu respectarea prevederilor art. 75 și ale art. 76 alin. (1) din Constituție, însă, așa cum a statuat Curtea Constituțională prin D. nr. 1., aceasta nu a fost supusă controlului de constituționalitate a priori, conform art. 146 lit. a) din Constituție.
Art. 147 din Constituția R. din 21 noiembrie 1991 (*republicată*)
(modificată și completată prin de revizuire a C. R. nr. 4., publicată în
Monitorul Oficial al R., Partea I, nr. 758 din 29 octombrie 2003, republicată de C. L., în temeiul art. 152 din Constituție, cu reactualizarea denumirilor și dându-se textelor o noua numerotare (art. 152 a devenit, în forma republicată, art. 156)), prevede următoarele :
„ (1) Dispozițiile din legile și ordonanțele în vigoare, precum și cele din regulamente, constatate ca fiind neconstituționale, își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale dacă, în acest interval, P.ul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile C.. Pe durata acestui termen, dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale sunt suspendate de drept.
(2) În cazurile de neconstituționalitate care privesc legile, înainte de promulgarea acestora, P.ul este obligat sa reexamineze dispozițiile respective pentru punerea lor de acord cu decizia Curții Constituționale.
(3) În cazul în care constituționalitatea tratatului sau acordului internațional a fost constatată potrivit articolului 146 litera b), acesta nu poate face obiectul unei excepții de neconstituționalitate. T. sau acordul internațional constatat ca fiind neconstituțional nu poate fi ratificat.
(4) Deciziile Curții Constituționale se publica în Monitorul Oficial al R.. De la data publicării, deciziile sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor";.
Art. 31 din L. nr. 47 din 18 mai 1992, privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale (republicată în temeiul dispozițiilor art. V din L. nr. 177/2010 pentru modificarea și completarea L. nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, a C. de procedură civilă și a C. de procedură penală al R., publicată în Monitorul Oficial al R., Partea I, nr. 672 din 4 octombrie 2010, dându-se textelor o nouă numerotare), stabilește următoarele :
„(1) D. prin care se constată neconstituționalitatea unei legi sauordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare este definitivă și obligatorie.
(2) În caz de admitere a excepției, C. se va pronunța și asupra constituționalității altor prevederi din actul atacat, de care, în mod necesar și evident, nu pot fi disociate prevederile menționate în sesizare.
(3) Dispozițiile din legile și ordonanțele în vigoare constatate ca fiind neconstituționale își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale, dacă, în acest interval, P.ul sau Guvernul, după caz, nu pune de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile C.. Pe durata acestui termen, dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale sunt suspendate de drept.
(4) Deciziile pronunțate în condițiile alin. (1) se comunică celor două Camere ale P.ului, Guvernului și instanței care a sesizat Curtea Constituțională.
(5) În cazul în care la data comunicării deciziei Curții Constituționale potrivit alin. (4) cauza se află pe rolul altui organ judiciar, instanța comunică acestuia decizia.";
Din coroborarea art. 147 din Constituția R. Revizuită cu art. 31 alin. 1
și 3 din L. nr. 47/1992 republicată, se desprinde cu evidență faptul că, pe de o parte, deciziile Curții Constituționale sunt general obligatorii, nu doar în cauza în care a fost invocată respectiva excepție de neconstituționalitate, iar pe de altă parte că, acele dispoziții din legile și ordonanțele în vigoare, constatate ca fiind neconstituționale, își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale, dacă, în acest interval, P.ul sau Guvernul, după caz, nu pune de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile C..
De altfel, Curtea Constituțională a R. a statuat prin D. nr. 1. că obligativitatea Deciziilor Curții Constituționale pentru instanțele judecătorești, ca de altfel și pentru celelalte persoane fizice și juridice, decurge din principiul supremației C., potrivit căruia, respectarea C., a supremației sale (și a legilor), este obligatorie.
Or, în cazul de față, în termenul de 45 de zile prevăzut de art. 147 alin.
1 din Constituție, nu au fost puse de acord prevederile neconstituționale ale art. 5 alin. 1 lit. a teza I din L. nr. 2. cu dispozițiile constituționale, astfel că, textul art. 5 alin. 1 lit. a teza I din L. nr. 2. și-a încetat efectele juridice.
Drept urmare, în prezent nu există un temei juridic în legea specială, nr. 2., care să fundamenteze admisibilitatea cererilor de chemare în judecată promovate în baza L. nr. 2., având ca obiect acordarea de despăgubiri morale.
Nu sunt incidente în cauză nici dispozițiile art. 2 din O.U.G. nr.
214/2009 și nici ale Decretului-lege nr. 118/1990, câtă vreme, situația particulară a soțului reclamantei, aceea de prizonier de război în fosta U., nu se circumscrie nici dispozițiilor L. nr. 2., și nici dispozițiilor anterior invocate.
De altfel, Înalta Curte de Casație și Justiție, printr-o decizie pronunțată în soluționarea unui recurs în interesul legii, cu nr. 12/(...), pronunțată în dosar nr. 14/2011, a statuat în sensul că „urmare a deciziilor Curții Constituționale nr. 1. și nr. 1360/2010, dispozițiile art. 5 alin. 1 lit. a teza I din L. nr. 2., privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora și-au încetat efectele și nu mai pot constitui temi juridic pentru cauzele nesoluționate definitiv la data publicării deciziilor instanței de contencios constituțional în Monitorul Oficial";.
Așa fiind, în temeiul tuturor considerentelor anterior expuse și a prevederilor art. 312 alin. 1 și art. 304 pct. 9 C.proc.civ., C. urmează să respingă ca nefondat prezentul recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L.
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta B. F. împotriva sentinței civile nr. 2293 din (...) a T.ui S., pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține.
D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
I.-D. C. A.-A. P. C.-M. CONȚ
A. A. M.
GREFIER
Red.CMC/dact.MS
2 ex./(...) J.fond: D.D. I.
| ← Decizia civilă nr. 2443/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia civilă nr. 3449/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
