Decizia civilă nr. 934/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR.934/R/ 2011
Ședința publică din data de 11 martie 2011
Instanța constituită din:
Președinte : A. C.
Judecători : V. M. - președintele C. de A. C.
D. - L. B.- vicepreședinte al C. de A.
Grefier : S.- D. G.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul A. G. precum și recursul declarat de pârâtul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE și de S. ROMÂN împotriva deciziei civile nr.2./(...), pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...), privind și pe pârâții R. M. și R. V., având ca obiect partaj judiciar.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei se constată lipsa părților.
Procedura de citare este îndeplinită.
Recursurile sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, instanța lasă cauza la o nouă strigare, pentru a da posibilitate părților de a se prezenta la dezbateri.
La a doua strigare a cauzei , la apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
La data de 8 martie 2011, reclamantul recurent A. G., a depus la dosar, prin serviciul de registratură al instanței un script în limba maghiară.
Instanța, după deliberare, încuviințează onorariul traducătorului Incefi
Gyongyi, propus prin scriptul depus la dosar în data de 9 februarie 2011, în cuantum de 134,89 lei, urmând ca suma să fie decontată de către serviciul de contabilitate din cadrul C. de A. C.
Se constată că prin memoriul de recurs S. Român prin Ministerul
Finanțelor Publice reprezentat prin D. G. a F. P. C. a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Nefiind formulate cereri prealabile ori excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată, declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare asupra recursurilor.
C U R T E A
Deliberând, reține că:
I. Prin sentința civilă nr. 1570 din 12 noiembrie 2009 a J. G., pronunțatăîn dosarul nr. (...), s-a admis acțiunea civilă înaintată de reclamantul A. G.,împotriva pârâților R. V. și R. M.
S-a constatat că reclamantul și pârâții au calitatea de coproprietari asupra imobilului înscris în CF nr. 6904 G., nr. top 228/1/1/II, 229/1/1/II,imobil situat în municipiul G., str. 1 Decembrie 1918, nr. 14, județul C., compus din două camere, bucătărie, baie, pivniță, cu cota de 3. parte din părțile indivize comune înscrise în CF colectivă nr. 6902 G., în următoarele cote: reclamantul A. G., în cotă de 5/6 parte și pârâții R. V. și R. M. în cotă de 1/6 parte.
S-a dispus ieșirea din indiviziune a părților asupra imobilului înscris în CF nr. 6904 G., nr. top 228/1/1/II, 229/1/1/II, precizat mai sus, prin atribuirea întregului imobil în natură reclamantului A. G.
A fost obligat reclamantul să plătească pârâților R. V. și R. M. suma de
25.000 lei cu titlu de sultă.
S-a dispus înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate al reclamantului A. G., asupra imobilului înscris în CF nr. 6904 G., nr. top
228/1/1/II, 229/1/1/II.
S-a admis în parte cererea reconvențională și de chemare în judecată a altor persoane, formulată și precizată de pârâții-reclamanți reconvenționali
R. V. și R. M., în contradictoriu cu reclamantul-pârât reconvențional A. G. și pârâtul M. E. și F. reprezentat de D. G. a F. P. a J. C. și, în consecință:
A fost obligat pârâtul M. E. și F. să plătească pârâții-reclamanți reconvenționali R. V. și R. M., suma de 13.305,42 lei, reprezentând restituirea prețului cotei de 5/6 parte din imobilul înscris în CF nr. 6904 G., nr. top 228/1/1/II, 229/1/1/II, precizat mai sus, cotă care au fost pierdută prin decizia civilă nr. 5./(...) a T.ui C.
S-a respins cererea de obligare a reclamantului A. G., la plata sumei de 5.000 lei cu titlu de îmbunătățiri aduse imobilului înscris în CF nr. 6904
G., nr. top 228/1/1/II, 229/1/1/II.
S-a respins cererea de instituire a unui drept de retenție asupra imobilului în favoarea pârâților-reclamanți reconvenționali R. V. și R. M., până la plata sultei la care a fost obligat reclamantul.
Au fost compensate cheltuieli de judecată făcute de părți.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a avut în vedere, în esență, următoarele:
Prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 8./(...), pârâții R. V. și soția R. M. au cumpărat, în temeiul L. nr. 1., contra prețului de 1715 lei, imobilul înscris în CF nr. 6904 G. nr. top 228/1/1/II, 229/1/1/II.
Prin sentința civilă nr. 6. a J. G., devenită irevocabilă, s-a constatat nulitatea absolută parțială a contractului de vânzare-cumpărare sus-arătat, respectiv pentru cota de 5/6 parte din imobil.
Pe de altă parte, prin dispoziția nr. 2050/(...) a Primarului municipiului G. a fost admisă în parte notificarea depusă în temeiul L. nr.
10/2001 de către reclamantul A. G., dispunându-se restituirea în natură către acesta a apartamentului nr. II al imobilului înscris în CF nr. 6904 G..
Astfel fiind, rezultă că reclamantul și pârâții R. au calitatea de coproprietari ai imobilului, reclamantul în cotă de 5/6 parte, iar pârâții în cotă de 1/6 parte.
Întrucât cota reclamantului este semnificativ mai mare decât aceea a pârâților, iar aceștia din urmă nu și-au exprimat nici dorința de a le fi atribuit lor imobilul, instanța a apreciat ca oportună atribuirea întregului imobil către reclamant.
Expertiza efectuată în cauză a stabilit că valoarea de circulație a imobilului supus partajului este de 150.000 lei, astfel că pârâților R. li se cuvine, cu titlu de sultă, suma de 25.000 lei, pe care urmează a le-o plăti reclamantul.
În ce privește cererea reconvențională, formulată de către pârâții R., acesteia îi sunt incidente prevederile art. 501 din Legea nr. 10/2001, în raport de care pârâții puteau pretinde, în contra statului, plata prețului de piață al cotei de 5/6 din imobilul în litigiu. Cu toate acestea, pârâții au pretins mai puțin, anume restituirea prețului ce corespunde cotei de 5/6. II. Împotriva acestei sentințe au declarat apel, în mod distinct,reclamantul A. G., pârâții R. V. și R. M., precum și Ministerul Finanțelor Publice, toate aceste apeluri fiind respinse prin decizia civilă nr. 2. din 29 aprilie 2010 a T.ui C. M.ivând decizia, T. a arătat, în esență, că faptul preluării abuzive de către stat, în perioada comunistă, a imobilului în litigiu nu este de natură a conduce la concluzia că reclamantul poate fi exonerat de la plata către pârâții R. a sultei în sumă de 25.000 lei, câtă vreme aceștia au calitatea de proprietari asupra cotei de 1/6 din imobil. Sunt de avut în vedere, sub acest aspect, și dezlegările făcute cu putere de lucru judecat prin decizia civilă nr. 5. a C. de A. C., în baza căreia reclamantul și pârâții au devenit coproprietari ai imobilului. Sunt nefondate susținerile M.ui F. P. privind lipsa calității sale procesuale pasive, dispozițiile art. 50 alin. 3 din Legea nr. 10/2001 trimițând la concluzia că în cererile formulate pentru restituirea prețului ori a valorii de piață a imobilelor are calitate procesuală pasivă Ministerul Finanțelor Publice. În mod corect a respins prima instanță și excepția prescripției dreptului la acțiune al pârâților R. în contra statului, cursul prescripției fiind întrerupt pe timpul cât aceștia au locuit în imobil. Sub aspectul sumei de 13.305,42 lei, este de văzut că aceasta rezultă din actualizarea prețului plătit de pârâții R. pentru cumpărarea imobilului. III. Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul (f. 22-28), solicitând modificarea deciziei în sensul admiterii apelului său și înlăturareadispoziției de obligare a sa la a le plăti pârâților sulta în sumă de 25.000 lei. A motivat reclamantul că atâta vreme cât întregul imobil, iar nu doar cota de 5/6, a fost preluat abuziv de către S. Român, ar fi injust ca în prezent să fie ținut tocmai reclamantul la a plăti, ca sultă, contravaloarea cotei de 1/6 din imobilul litigios. IV. Împotriva deciziei a declarat recurs și S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice, precum și Ministerul Finanțelor Publice, solicitând în principal casarea ei și trimiterea cauzei spre rejudecare la Judecătoria Gherla, iar în subsidiar, modificarea deciziei în sensul rejudecării cererii reconvenționale formulate de pârâții R. V. și R. M. față de S. Român pentru lipsa calității procesuale pasive, iar față de Ministerul Finanțelor Publice ca prescrisă și neîntemeiată. În drept, au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 5, 7 și 9 C.proc.civ. În fapt, recurenții au arătat următoarele: a) În cererile privitoare la restituirea către chiriași a prețului plătit de aceștia, calitate procesuală pasivă poate avea doar Ministerul Finanțelor Publice, iar nu și S. Român, aceste două entități fiind distincte juridic. Prin urmare, pronunțarea hotărârilor în contradictoriu cu S. Român le face nelegale. b) Excepția prescripției dreptului la acțiune nu a fost corect soluționată de către instanță, fiind de avut în vedere că între data pronunțării deciziei civile nr. 500 a C. de A. C., respectiv 14 februarie 2005, și data la care pârâții R. au solicitat, pe cale reconvențională, restituireaprețului, anume 14 februarie 2008, au trecut mai mult de 3 ani. Aprecierea instanțelor potrivit căreia curgerea termenului de prescripție a fost întreruptă pe timpul cât pârâții R. au locuit în imobil este greșită, ea neîncadrându-se în ipotezele prevăzute de art. 16 din Decretul-lege nr. 167/1958. c) Pârâții R. nu și-au probat pretențiile, ei neindicând felul în care a fost efectuată plata prețului, respectiv ce sumă a fost virată la bugetul de stat. d) În ce privește actualizarea prețului de cumpărare a imobilului, era necesar a se ține seama de prevederile art. 50.3 din H. nr. 250/2007, care prevăd că actualizarea sumelor se face prin aplicarea indicelui anual de inflație din anul plății la anul introducerii acțiunii. Prin urmare, instanța a apreciat în mod neîntemeiat că pârâții R. sunt îndreptățiți la a primi suma de 13.305,42 lei rezultată din actualizarea sumei achitate de 17.152.582 lei, neobservându-se nici faptul că suma efectiv virată în contul M.ui F. P. este de 16.981.056 lei. Or, în raport cu această din urmă sumă trebuia stabilită actualizarea. V. Cu privire la aceste recursuri, Curtea are în vedere următoarele: V.1 Cu privire la recursul declarat de reclamantul A. G. Astfel cum a reținut și instanța de apel, încă prin decizia civilă nr. 5. din 11 februarie 2005 a C. de A. C. s-a stabilit, cu putere de lucru judecat, că deși reclamantul A. G. a solicitat constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare încheiat de pârâții R., în baza L. nr. 1., cu privire la imobilul în litigiu, această cerere este întemeiată doar în parte, anume doar pentru cota de 5/6 din imobil. Rațiunea pentru care instanța de recurs a decis astfel este înfățișată în considerentele deciziei, menționându-se că reclamantul A. G. nu poate avea calitatea de succesor decât după A. Joachim Eugen (de la care moștenește cota de 4/6 din imobil) și A. Anna (de la care, în urma unor transmisiuni succesive, moștenește cota de 1/6 din imobil), însă nu și după A. Mariska, proprietară a cotei de 1/6 din imobil, cu privire la care reclamantul nu are calitatea de moștenitor. Astfel fiind, este de considerat că în virtutea acestor dezlegări reclamantului i s-a restituit, în baza L. nr. 10/2001, doar echivalentul cotei de 5/6 din imobil, ceea ce înseamnă că a devenit proprietar doar între aceste limite, restul de 1/6 rămânând în proprietatea pârâților R. V. și R. M. Or, acești pârâți fiind, la data pornirii prezentului proces, titularii cotei ideale de 1/6, ei erau îndreptățiți la a obține în urma partajului, echivalentul valoric al cotei lor ideale, adică suma de 25.000 lei, debitor fiind reclamantul A. G. în calitatea sa de parte care, în urma împărțelii, a primit în natură întregul imobil, deci inclusiv cota pârâților R. Cele ce preced, lămuresc, așadar, situația juridică în care reclamantul se găsește și pe care instanțele au apreciat-o în mod corect, astfel că se impune, în baza art. 304 pct. 9 și art. 312 alin. 1 C.proc.civ., respingerea ca nefondat a recursului declarat de reclamant. V.2 Cu privire la recursul declarat de S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice și de Ministerul Finanțelor Publice: Potrivit prevederilor art. 50 alin. 3 din Legea nr. 10/2001, restituirea prețului actualizat plătit de chiriașii ale căror contracte de vânzare- cumpărare, încheiate în temeiul L. nr. 1., au fost desființate prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile „se face de către Ministerul Finanțelor Publice din fondul extrabugetar constituit în temeiul art. 13 alin. 6 din Legea nr. 1. ….";. Rezultă din aceste prevederi legale că, într-adevăr, entitatea învestită de lege cu efectuarea în concret a plății este Ministerul Finanțelor Publice, acesta având, neîndoielnic, calitatea procesuală pasivă în procesele introduse de chiriași pentru restituirea prețului. Pe de altă parte, însă, nu trebuie omis că Ministerul Finanțelor Publice, dincolo de autonomia sa funcțională și juridică, reprezintă S. Român, astfel că plățile pe care acesta trebuie să le facă în beneficiul chiriașilor cumpărători sunt, esențial, plăți pe care însuși S. Român înțelege a le realiza. Dintr-o asemenea perspectivă, nu s-ar putea considera, precum apreciază recurenții, că în mod greșit a fost indicat în cauză ca parte și citat S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice, câtă vreme, pe de o parte, prezența M.ui F. P. în proces satisfăcea rigorile ce rezultă din prevederile art. 50 alin. 3 din Legea nr. 10/201, iar pe de altă parte citarea S.ui Român în proces, fără a fi obligatoriu necesară, putea fi totuși primită din perspectiva interesului pârâților R. de a-i face și acestuia opozabilă hotărârea judecătorească. În ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune, Curtea are a observa că între cazurile de întrerupere a cursului prescripției extinctive prevăzute de art. 16 alin. 1 din Decretul-lege nr. 167/1958 se numără și acela (lit. a) privitor la „… recunoașterea dreptului a cărui acțiune se prescrie, făcută de cel în folosul căruia curge prescripția";. Această recunoaștere a dreptului în legătură cu care poate interveni prescripția dreptului la acțiune poate fi nu doar expresă, ci și tacită, sub condiția însă de a fi neîndoielnică. Când prima instanță și cea de apel au evocat intervenirea, în cauză, a întreruperii prescripției dreptului la acțiune al pârâților R., au avut în vedere tocmai o asemenea recunoaștere tacită a dreptului pârâților la restituirea prețului, recunoaștere reprezentată de lăsarea lor netulburată, de către S. Român, în imobil și după pronunțarea deciziei civile nr. 5. februarie 2005 a C. de A. C. Nefondat afirmă recurenții și că pârâții R. nu și-ar fi dovedit pretențiile, câtă vreme recurenții afirmă, în chiar cererea de recurs, că „… în fapt (…) suma efectivă virată în contul M.ui F. P. este de 16.981.056 lei (ceea ce rezultă din adresa R.A.G.C.L. G. nr. 6215/(...) - anexată)";. De altfel, cuantumul prețului vânzării rezultă din cuprinsul contractului de vânzare-cumpărare nr. 8. din (...) (f. 188 dosar Judecătorie), anume 17.152.582 lei, din acesta R.A.G.C.L. G., în calitate de vânzător, reținându-și un comision în sumă de 1. lei (f. 6 dosar recurs), în concordanță cu prevederile art. 37 din Normele metodologice de aplicare a L. nr. 1. aprobate prin H. nr. 2. și modificate prin H. nr. 1.. Prin urmare, diferența efectiv virată către Ministerul Finanțelor Publice a fost de 16.981.056 lei (ROL), fără însă ca aceasta să însemne că reactualizarea prețului la care pârâții erau îndreptățiți trebuie făcută doar prin raportare la această sumă, iar nu la cea de 17.152.582 lei. Are în vedere Curtea că atâta vreme cât pârâții au plătit acest din urmă preț, dreptul lor la restituire se analizează în raport de el, neinteresând în relația cu reclamantul faptul că prin acte normative s-a prevăzut un comision în beneficiul unei entități menționate ca vânzător. În ce privește corectitudinea calculului prin care s-a ajuns la cuantumul sumei reactualizate, acesta reprezintă o chestiune de fapt și nu poate face obiectul analizei în recurs. Se va respinge, așadar, ca nefondat și recursul declarat de S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice și Ministerul Finanțelor Publice. PENTRU ACESTE M.IVE ÎN NUMELE L. D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamantul A. G., precum și recursul declarat de pârâtul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE și de S. ROMÂN împotriva deciziei civile nr.2. din 29 aprilie 2010 a T.ui C., pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o menține. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din (...). PREȘEDINTE JUDECĂTORI A. C. V. M. D.-L. B. S.-D. G. GREFIER Red.VM/dact.MS 2 ex./(...) Jud.fond: F.S. Jud.apel: I.R.M./D.I.Tașcă
| ← Decizia civilă nr. 3547/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia civilă nr. 2443/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
