Decizia civilă nr. 4893/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 4893/R/2011
Ședința embrie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: A. A. C. JUDECĂTOR: ANA I. JUDECĂTOR: A. C. GREFIER: C. B.
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâtul S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE PRIN D. G. A F. P. S. împotriva sentinței civile nr. 3778 din 10 iunie 2011 a T. S. în dosarul nr. (...), privind și pe intimații B. T., G. M. și P. DE PE L. CURTEA DE APEL CLUJ, având ca obiect despăgubiri în baza Legii nr. 221/2009.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C., procuror S. A., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că prin motivele de recurs s-a solicitat judecarea cauzei în conformitate cu prevederile art. 242 alin. 2 C.proc. civ.
C., din oficiu, invocă excepția nulității recursului formulat de către pârâtul recurent, excepție pe care o pune în discuția reprezentantei P.ui de pe lângă C. de A. C.
Reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C. solicită admiterea excepției și a se constata nulitatea recursului.
C. reține cauza în pronunțare pe excepția invocată.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 3778 din 10 iunie 2011 a T. S. în dosarul nr. (...) a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamantele B. T. și G. M., în contradictoriu cu pârâtului S. R. prin Ministerul
Finanțelor Publice și în consecință, s-a constatat caracterul politic al condamnării pronunțate prin sentința 1. a T. M. O., cu privire la defunctul B. Ș.
Prin aceeași sentință a fost respinsă ca nefondată cererea reclamantelor privind obligarea pârâtului la plata sumei de 373.200
EURO cu titlu de daune morale.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că, conform fișei matricole penale emisă de penitenciarul O., B. Ș., ascendentul reclamantelor a fost condamnat prin sentința penală nr.
1. a T. M. O. la 7 ani de închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 209 C.(uneltire), atunci în vigoare.
Conform aceluiași document, condamnatul a început executarea pedepsei la data de 7 decembrie 1956 și a fost grațiat prin decretul nr. 5., la data de 16 ianuarie 1963.
Raportat la dispozițiile art. 1 alin. 1 și 2 din Legea nr.
221/2009, constatarea caracterului politic a condamnării la care a fost supus antecesorul reclamantelor operează în temeiul legii, motiv pentru care, instanța a constatat doar existența acestei dispoziții și pe cale de consecință, caracterul politic al condamnării pronunțată prin sentința 1. a T. M. O., cu privire la defunctul B. Ș.
Cererea de reparare a prejudiciului moral încercat de reclamante în urma acestei condamnări a fost respinsă, pentru următoarele considerente:
La data introducerii cererii de chemare în judecată, sub imperiul Legii nr. 221/2009, nemodificată prin de urgență a G. nr. 6., s-a născut un drept la acțiune pentru a solicita despăgubiri neplafonate sub aspectul întinderii, iar de urgență a G. nr. 6. nu constituie norme de procedură pentru a se invoca principiul aplicării sale imediate, ci este un act normativ care cuprinde dispoziții de drept material, astfel că legea aflată în vigoare la data formulării cererii de chemare în judecată este aplicabilă pe tot parcursul procesului.
În ziua următoare pronunțării deciziei nr. 1354/2010 a C. C. a
R.iei prin care s-a constatat că dispozițiile art. I pct. 1 și art. II din
OUG nr. 6. sunt neconstituționale, Curtea Constituțională, prin decizia nr. 1358/(...), a declarat neconstituționale și prevederile art. 5 alin.1 lit.a teza întâi din Legea nr. 221/2009. Din considerentele deciziei se reține că teza întâi care a fost declarată neconstituțoională se referă la acordarea de despăgubiri, iar teza a doua la plafonarea cuantumului acestor despăgubiri.
Conform art.31 din legea nr. 47/1992, decizia prin care se constată neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare este definitivă și obligatorie, iar dispozițiile din legile și ordonanțele în vigoare constatate ca fiind neconstituționale își încetează efectele juridice la
45 de zile de la publicarea deciziei C. C., dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pune de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției. Pe durata acestui termen, dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale sunt suspendate de drept.
Textul de lege nu a fost pus în acord cu legea fundamentală în termen de 45 de zile, motiv pentru care la data pronunțări prezentei hotărâri , art. 5 alin.1 lit.a teza întâi din Legea nr. 221/2009 modificată pe care reclamantele și-au întemeiat acțiunea și-a încetat efectele juridice.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termenul legal
Ministerul Finanțelor Publice prin D. G. a F. P. S., solicitând desființarea în parte a sentinței atacate și, în consecință, respingerea acțiunii ca nefondată.
În motivarea recursului recurentul a arătat că reclamantul a solicitat în temeiul Legii nr. 221/2009 obligarea pârâtului S. R. la plata daunelor morale în sumă de 373.200 Euro pentru prejudiciul cauzat prin condamnarea defunctului B. Ș.
Aceste dispoziții au fost declarate neconstituționale prin deciziile nr. 1. și 1. a C. C., astfel că instanța trebuia să aibă în vedere dispozițiile art. 31 alin. 1 din Legea nr. 47/1992, și dispozițiile art. 147 din Constituție.
Recurentul arată că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală în sensul că a respins acțiunea cu privire la plata daunelor morale pentru că prejudiciul suferit de reclamanți este suficient reparat ca urmare a acordării altor drepturi materiale și facilități prin acte normative reparatorii anterioare - D. - lege nr. 118/1990, reclamanții primind lunar sume de bani prin hotărâri emise de organele competente.
În lipsa existenței temeiului legal ce instituia dreptul persoanelor îndreptățite la despăgubiri, rezultă că o acțiune nu poate fi întemeiată pe dispozițiile art. 998-999 C. civil. În prezent nu mai există dispoziții în dreptul intern sau în cel internațional care să poată constitui un temei legal al acțiunii.
Instanța de judecată nu poate face abstracție de contextul socio-economic al momentului la care se acordă despăgubiri bănești, neputându-se acorda sume care să depășească nivelului mediu de trai al unui cetățean, urmând a se ține seama și de drepturile instituite de D. - lege nr. 118/1990.
Suma acordată este nejustificată și poate constitui o îmbogățire fără justă cauză pentru reclamanți, întrucât aceștia beneficiază de dispozițiile D.ui - lege nr. 118/1990, astfel, că aceștia nu pot beneficia de o dublă reparație bănească din partea statului.
În următoarele alineate din declarația de recurs pârâtul invocă decizia nr. 1. a C. C., concluzionând, după expunerea unor rețineri din motivarea deciziei că dispozițiile art. 5 alin. 1 lit. a din Legea nr.
221/2009 fiind declarate neconstituționale, fac ca acțiunea reclamanților să rămână fără obiect.
În același sens pârâtul invocă decizia nr. 1. a C. C. și reproduce în următoarele aliniate reținerile instanței cu privire la temeiul acordării despăgubirilor, apreciind că instanța de judecată la stabilirea cuantumului acestora trebuie să aibă în vedere o serie de criterii, cum ar fi consecințele negative suferite de cel în cauză pe plan fizic și psihic, ș.a.
Recurentul concluzionează că obligarea lui la plata despăgubirilor este netemeinică și nelegală.
Recursul nu a fost întemeiat în drept.
Examinând recursul declarat prin prisma motivelor invocate, curtea apreciază că recursul declarat de pârât este nul pentru următoarele considerente:
Conform dispozițiilor at. 306 alin. 1 Cod proc.civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor prevăzute în alin. 2.
A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, a arăta motivul de recurs prin identificarea unuia dintre motivele de recurs prevăzute de art. 304 Cod proc. civ., dar și dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici privind modul de judecată al instanței raportat la motivul de recurs invocat.
În cauză, recurentul nu s-a conformat dispozițiilor înscrise în art. 3021 și art. 304 Cod proc.civ., întrucât în declarația de recurs nu numai că nu a indicat vreunul din motivele prev. de art. 304 Cod proc.civ., ci criticile lui se referă la faptul că instanța de fond a obligat S. R. nelegal la plata despăgubirilor morale. Or, așa cum s-a reținut, instanța de fond prin soluția pronunțată a respins ca nefondatăcererea reclamantelor privind obligarea pârâtului la plata sumei de 373.200 Euro cu titlu de daune morale. În consecință, având în vedere că în cauză nu sunt prezente motive de ordine publică ce pot fi invocate și din oficiu de instanța de recurs, în baza art. 306 alin. 1 Cod proc.civ., curtea va constata nulitatea recursului declarat de pârâtul S. R. prin D. G. a F. P. S. împotriva sentinței civile nr. 3778 din 10 iunie 2011 a T. S. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o va menține. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII D E C I D E : Constată nul recursul declarat de pârâtul S. R. prin D. G. a F. P. S. împotriva sentinței civile nr. 3778 din 10 iunie 2011 a T. S. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține. Decizia este irevocabilă. Dată și pronunțată în ședința publică din 24 noiembrie 2011. PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER A. A. C. ANA I. A. C. C. B. Red. IA dact. GC 2 ex/(...) Jud.primă instanță: P. A.
| ← Decizia civilă nr. 2017/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia civilă nr. 314/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
