Decizia civilă nr. 2405/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURARI SOCIALE, PENTRU MINORI ȘI FAMI.
DOSAR NR. (...)
D. CIVILĂ NR. 2405/R/2011
Ședința publică din 22 iunie 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE:
JUDECĂTORI:
M.-C. V.
T. D. - președintele Secției civile
T.-A. N.
GREFIER:
M. T.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții R. S., G. L. și R. D., împotriva sentinței civile nr. 259 din 16 martie 2011, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...), privind și pe pârâtul S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - D. C. având ca obiect despăgubiri în baza Legii nr. 221/2009
Dezbaterea în fond a cauzei a avut loc în ședința publică din data de
22 iunie 2011, când părțile prezente au pus concluzii care au fostconsemnate în încheierea ședinței publice din aceeași dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 259 din 16 martie 2011, pronunțată de Tribunalul Cluj, a fost respinsă cererea formulată de către reclamanții R. S., G. L. și R. D. în contradictoriu cu pârâtul S. R. prin M. F. P. având ca obiect despăgubiri în baza Legii nr. 221/2009
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că reclamanții sunt descendenții defunctului R. Augustin, respectiv soția supraviețuitoarea acestuia.
Potrivit sentințelor penale nr. 44/(...) a T.ui Militar Oradea antecesorul părților a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunilor de instigare împotriva regimului democrat și uneltire contra ordinii sociale în baza art. 327 și 209 Cod penal.
În temeiul art. 1 alin. 2 lit. a din L.a nr. 221/2009 condamnările suferite de antecesorul reclamanților constituie de drept condamnări politice, nemaifiind necesară intervenția instanței de judecată din acest punct de vedere.
În baza Legii nr. 221/2009 modificată prin OUG nr. 6., reclamanții, atât descendenții cât și soția supraviețuitoare, aveau dreptul la despăgubiri, însă au intervenit între timp Deciziile C. C. nr. 1354 și 1358 din 2010, decizii care au înlăturat textele de lege care dădeau dreptul la despăgubiri.
Ulterior, reclamanții și-au precizat temeiul juridic al cererii pe dispozițiile art. 998 Cod civil, art.5 din CEDO, transformând astfel acțiunea într-o acțiune de drept comun.
Instanța a reținut însă că acțiunea astfel cum a fost precizată nu poate fi admisă. În cauză sunt aplicabile dispozițiile D. C. C. nr.1354 și 1358 din 2010 nu doar sub aspectul dispozitivului, ci și al considerentelor acestora.
S-a reținut în considerentele invocate că pentru repararea prejudiciului foștilor condamnați politici sunt aplicabile dispozițiile D. L. nr.
1., prin urmare nu mai este admisibilă o nouă acțiune în despăgubire pe un alt temei de drept.
S. are dreptul să legifereze în modalitatea în care consideră potrivit, stabilirea unor despăgubiri pentru suferințele pricinuite cetățenilor săi în perioada comunistă. Ori reglementarea de bază în acest context a fost D. L. nr. 1.. Antecesorul părților nu a mai beneficiat de aceste reparații întrucât a decedat la data de (...), însă urmașii acestuia, cel puțin soția supraviețuitoare, se înscriau ca beneficiari ai D. L. nr. 1..
Din acest motiv, o acțiune întemeiată pe dispozițiile art. 998 cod civil nu a mai putut fi promovată cu succes, prejudiciul suferit fiind deja reparat sau putând fi reparat în contextul decretului lege menționat.
Referitor la solicitarea de despăgubiri reprezentând echivalentul bunurilor confiscate, pe de o parte valoarea prejudiciului nu a fost cuantificată, iar pe de altă parte din documentele depuse la dosar nu a reieșit nici care anume au fost bunurile confiscate și nici care a fost valoarea. Reclamanții au solicitat încuviințarea unor martori însă nu pentru această teză probatorie, iar față de intervenția D. C. C. nr. 1354 și 1. audierea nu a mai fost necesară.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții R. S., G. L. și
R. D., solicitând admiterea recursului și schimbarea în tot a sentinței în sensul admiterii acțiunii formulate și precizate.
În motivarea recursului, recurenții au arătat că decizia C. C. nr. 1. nu poate fi aplicată cauzelor aflate pe rol la data pronunțării ei, ci acelor acțiuni înregistrate ulterior publicării sale în Monitorul Oficial. A aprecia altfel, ar însemna să existe un tratament distinct aplicat persoanelor îndreptățite la daune morale, în funcție de momentul la care instanța de judecată a pronunțat o hotărâre definitivă și irevocabilă, deși petenții au depus cererile în același timp și au urmat aceeași procedură.
Prin decizia nr. 1354/2010 prin care s-a declarat neconstituționalitatea art. I pct. 1 și art. II din OUG nr. 6., s-a reținut că principiul egalității și interzicerii discriminării a fost reluat în Protocolul 12 la C. și art. 1 din acest protocol prevede că exercitarea oricărui drept prevăzut de lege trebuie să fie asigurat fără nicio discriminare, bazată în special pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice și orice alte opinii, origine socială sau națională, apartenență la o minoritate națională, avere, naștere sau orice altă situație. Aceste principii au fost reluate în jurisprudența recentă a C.E.D.O. în cauza Thorne vs. The United Kingdom -
2009.
Recurenții au arătat că la data introducerii acțiunii s-a născut un drept la acțiune, în temeiul art. 5 alin. 1 lit. a și această dispoziție legală este aplicabilă pe tot parcursul procesului.
În sensul aplicării principiului neretroactivității este și jurisprudența
C.E.D.O. cauza Blecic vs Croația / 2006.
Principiul neretroactivității este un factor de stabilitate a circuitului civil, iar aplicarea legii civile noi asupra trecutului ar genera nesiguranța circuitului civil și ar crea neîncredere în lege.
Prin întâmpinare, pârâtul a solicitat respingerea recursului ca nefondat, deciziile C. C. fiind obligatorii și opozabile erga omnes.
Analizând decizia pronunțată prin prisma motivelor de recurs invocate, curtea constată că recursul este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
Dispozițiile art.5 lit.a din L.a nr. 221/2009 au fost declarate neconstituționale prin D. nr. 1. și D. nr. 1. de către Curtea Constituțională. Deoarece dispozițiile declarate neconstituționale nu au fost înlocuite cu alte dispoziții legale care să fie în acord cu dispozițiile constituționale, curtea contată că în prezent dispozițiile mai sus arătate au rămas fără efecte și nu mai pot fi aplicate.
Efectele declarării neconstituționalității unui act normativ sunt asemănătoare cu efectele modificării, completării sau abrogării unei legi printr-o lege nouă, dar nu se poate pune semnul egalității între cele două situații. Verificarea legalității unei legi se face de către Curtea Constituțională, care este garantul supremației Constituției. Potrivit art. 1 din L.a nr. 47/1992 (republicată) Curtea Constituțională asigură controlul constituționalității legilor, dar nu modifică sau completează prevederile supuse controlului de constituționalitate, pentru a respecta principiul separației puterilor în stat.
Prin urmare, dacă puterea legislativă nu a înlocuit dispozițiile legale declarate neconstituționale, aceste dispoziții își încetează efectele în termen de 45 de zile de la data publicării deciziei C. C. în Monitorul oficial, dacă în acest interval nu se pun de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituție potrivit art. 31 al. 3 L.a nr. 47/1992. Faptul că textul declarat neconstituțional nu mai poate fi aplicat nu se datorează intervenției legislativului, ci ca urmare a aplicării procedurii de verificare a constituționalității legii. Instanțele pot sesiza Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a unei legi sau dispoziții legale ale acesteia, doar în situația în care respectiva lege sau dispoziție sunt incidente într-un proces în curs, indiferent dacă acesta se judecă în fond, în apel sau în recurs, în orice fază a litigiului după cum rezultă din dispozițiile art. 29 din L.a nr. 47/1992.
În măsura în care legea sau dispozițiile legale au fost declarate neconstituționale și publicate în Monitorul Oficial sunt de imediată aplicare, atât în procesul care a determinat sesizarea C. C., cât și în celelalte procese aflate pe rolul instanțelor, al căror raport juridic era reglementat de dispozițiile declarate neconstituționale, în acest sens fiind și jurisprudența instanțelor naționale.
Pe cale de consecință nu se poate invoca principiul neretroactivității legii civile, deoarece acest principiu este justificat numai de necesitatea limitării intervenției legislativului într-un proces pendinte.
Raportul juridic dedus judecății în curs are caracterul unei fapte în desfășurare „facta pendentia"; și din acest motiv i se aplică dispozițiile legale existente la data pronunțării hotărârii. La momentul pronunțării sentinței recurate dispozițiile art. 5 al. 1 lit. a din L.a nr. 221/2009 nu mai puteau produce efecte, tribunalul respingând în mod legal cererea de acordare a despăgubirilor pentru prejudiciul moral.
Nu se poate invoca săvârșirea unui abuz sau a unei discriminări prin aplicarea deciziei C. C., atâta timp cât dispoziția referitoare la obținerea compensațiilor nu a fost anulată ca urmare a unui mecanism ad-hoc ci ca urmare a exercitării controlului de constituționalitate, acest lucru fiind reținut și de C. E. a D. O.(Cauza Slavov și alții contra Bulgariei). În această hotărâre se apreciază că eventualele efecte negative pentru una sau alta dintre părțile proceselor aflate pe rol, sunt rezultatul funcționării normale a mecanismelor pentru controlul constituționalității în statul de drept, neputându-se pune problema încălcării art.1 din Protocolul nr.1 la C. și în consecință nici a art.14 din C., simpla posibilitate recunoscută prin lege de a obține despăgubiri pentru anumite prejudicii suferite în trecut neavând semnificația unei speranțe legitime, atâta timp cât deznodământul judiciar este incert până la momentul finalizării procesului. Inexistența vreunei încălcari a dreptului la un bun în sensul art. 1 alin. 1 din Protocolul nr. 1, neexistând o speranță legitimă la plata daunelor morale a fost reținută de Curtea Constituțională în decizia nr. 1358/(...), motivarea fiind aceea că a existat un alt act normativ, respectiv D.-lege nr. 1., în temeiul căruia puteau fi solicitate astfel de despăgubiri, text ce a rămas în vigoare, motivul admiterii excepției de neconstituționalitate fiind, în principal, paralelismul legislativ.
Problema interpretării normelor interne raportat la C. E. a D. O. nu se mai pune în cauză, în condițiile declarării ca neconstituționale a prevederilor art.5 alin.1 lit.a din L.a nr.221/2009. Acest text de lege nu mai există și atunci nu mai poate fi înlăturat sau interpretat conform C.i, obligația instanțelor interne constând în aceea că trebuie să dea eficiență prevederilor
C.i, dar acest lucru este posibil doar atunci când este vorba despre o normă de drept intern în vigoare.
Apreciem că nu pot fi acceptate ca rezonabile considerentele privind aplicabilitatea dispozițiilor Deciziei nr. 1. numai litigiilor înregistrate după publicarea acesteia în Monitorul Oficial, întrucât mecanismul de constatare a neconstituționalității unor dispoziții legale nu poate fi asimilat cu adoptarea unei legi noi, care modifică, completează o lege. Astfel, nu se poate susține că se încalcă principiul neretroactivității prin aplicarea dispozițiilor deciziilor prin care s-a constatat neconstituționalitatea art. 5 lit. a, din L.a nr. 221/2009 întrucât nu este vorba de o lege, și de intervenția legiuitorului în raporturi juridice aflate în desfășurare, astfel încât să existe o imixtiune a legislativului în actul de judecată.
Respingerea acțiunii s-a impus ca urmare a procesului de verificare a constituționalității unui act normativ, de către Curtea Constituțională, care asigură supremația Constituției în sistemul juridic normativ.
Pentru aceste considerente în temeiul art. 312 C.Pr.Civ. curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâții R. S., G. L. și R. D. împotriva sentinței civile nr. 259 din 16 martie 2011 a T.ui C. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o va menține.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâții R. S., G. L. și R. D. împotriva sentinței civile nr. 259 din 16 martie 2011 a T.ui C. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține.
D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 29 iunie 2011.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
M. C. V. T. D. T. A. N.
GREFIER M. T.
Red. T.A.N. dact. GC
2 ex/(...)
Jud.primă instanță: M. T.
| ← Decizia civilă nr. 4759/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia civilă nr. 2017/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
