Decizia civilă nr. 4977/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 4977/R/2011
Ședința publică din data de 30 noiembrie 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE:
T. D. - președintele Secției I-a civilă
JUDECĂTORI:
A.-T. N.
M.-C. V.
GREFIER:
M.-L. T.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantele M. S., S. D. și L. A., împotriva sentinței civile nr. 731 din 13 septembrie 2011, pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosar nr. (...), privind și pe pârâtul S. ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - D. C., având ca obiect despăgubiri în baza L. nr. 2..
P. de pe lângă C. de A. C. este reprezentant de d-na procuror S. A.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reprezentanta reclamantelor-recurente M. S., S. D. și L. A., avocat B. A., lipsă fiind reprezentantul pârâtului-intimat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, reprezentanta reclamantelor- recurente depune la dosar delegația de reprezentare.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, C. declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta reclamantelor-recurente susține recursul așa cum a fost formulat în scris, solicită admiterea acestuia, în principal casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, iar în secundar, să se modifice hotărârea atacată ca nelegală și pe cale de consecință să se admită cererea formulată de reclamante, fără cheltuieli de judecată C. sentința instanței de fond prin prisma prevederilor art. 3041 și art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, întrucât în aprecierea sa, aceasta este lipsită de temei legal și a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii. Apreciază că în mod greșit instanța de fond a respins petitul privind constatarea caracterului politic al măsurii administrative a dislocării, întrucât aceasta este în totalitate justificată. Deși măsura deportării rezultă din hotărârile emise în baza D.-lege nr. 118/1990, nu există nici o hotărâre cu privire la persoana reclamantelor și a părinților acestora care să constate caracterul politic al acestor deportări, ci doar hotărâri care constată că reclamantele și părinții acestora au fost deportați. Simpla inserare în L. nr. 2. a D. MAI nr. 2., nu înseamnă nimic câtă vreme nu există o constatarenominală a caracterului politic cu privire la persoana reclamantelor și a antecesorilor acestora. În mod greșit a respins instanța de fond petitul privind obligarea pârâtului la plata despăgubirilor cu titlu de daune morale întrucât dreptul la acțiune cu privire la acest drept s-a prescris. Este cunoscut faptul că prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune. A., în speță, dreptul la acțiune al reclamantelor se naște doar la data constatării caracterului politic al deportării lor și al familiei acestora. Chiar dacă acest drept s-ar fi născut odată cu apariția L. nr. 2., apreciază că sunt în termenul de trei ani pentru a solicita despăgubiri. Reprezentanta parchetului de pe lângă C. de A. C. pune concluzii în sensul respingerii recursului ca nefondat, arătând că nu se impune trimiterea spre rejudecare întrucât fondul cauzei a fost soluționat, iar probele au fost administrate. În ceea ce privește petitul de constatare a caracterului politic, acest lucru a fost dovedit, rezultă clar din toate actele existente la dosar. D. a avut loc în condițiile D. MAI nr. 2., măsură ce se încadrează în prevederile L. nr. 2., astfel că nu se mai impune constatarea caracterului politic, fiind o măsură cu caracter politic de drept. De asemenea solicită respingerea petitului privind daunele morale ca nefiind întemeiat. Prevederile legii speciale nu pot fi combinate cu prevederile dreptului comun. C U R T E A Prin sentința civilă nr. 731 din 13 septembrie 2011, pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosar nr. (...) a fost admisă excepția prescripției dreptului la acțiune în ceea ce privește solicitarea reclamantelor M. S., S. D. și L. de obligare a pârâtului S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice, la plata sumei de 451 500 euro cu titlu de daune morale, a fost respins petitul doi din cererea de chemare în judecata formulată de reclamantele M. S., S. D. și L. A. de obligare a pârâtului S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice la plata sumei de 451 500 euro cu titlu de daune morale ca fiind prescris, a fost respins petitul 1 din cererea de chemare în judecată privind constatarea caracterului politic al deportării cu domiciliu obligatoriu în lo c al itate a D . , jud. S ib iu , pe n tru pe r io ad a (...)-(...) a părinților reclamantelor, defuncții Frățilă Teodor și Frățilă Carolina , precum și a reclamantelor M. S. , S. D. și L. A. ca fiind neîntemeiată. Pentru a pronunța această sentință tribunalul a reținut că art.5 alin.1 lit.a din legea 2. a fost declarat neconstituțional prin D. nr.1354/2010 și nr.1358/2010. Din considerentele deciziilor pronunțate de către Curtea Constituțională tribunalul a apreciat că nu este o încălcare a dispozițiilor art. 41 din Convenție și art.17 din Declarația Universală a Drepturilor Omului , întrucât așa cum reiese din considerentele deciziilor invocate, reclamantul nu a deținut un bun în accepțiunea Curții Europene a Drepturilor Omului. După declararea caracterului neconstituțional a dispozițiilor art.5 alin.1 lit. a din L. nr.2. reclamantele și-a precizat acțiunea și pe dispozițiile art.998-999 Cod civil. Cu privire la incidența în cauză a dispozițiilor art.998-999 Cod civil, tribunalul a apreciat că potrivit art.3 alin1 din Decretul nr.167/1958 acțiunile patrimoniale sunt supuse prescriției de 3 ani. În cauză, problema care se pune este aceea de a stabili data de la care termenul de prescripție de 3 ani a început să curgă, tribunalul apreciind că data începerii curgerii este 09 aprilie 1990, data intrării în vigoare a D. L. nr. 118/1990. Prin Decretul nr.33/1989 s-a desființat Departamentul Securității S.ui. Dacă până la acest moment reclamantele nu ar fi îndrăznit să acționeze statul în judecată, din cauza fricii față de organul represiv al Securității, după desființarea acesteia nimic nu i-ar fi împiedicat să introducă o acțiune în justiție împotriva S.ui Român prin Ministerul Finanțelor Publice, având ca obiect obligarea la daune morale. De altfel, prin adoptarea D. L. nr.118/1990 și intrarea acestuia în vigoare la 9 aprilie 1990 s-a recunoscut caracterul politic al condamnărilor la care au fost supuse unele persoane în perioada de după 6 martie 1945, perioada detenției fiind considerată vechime în muncă, respectiv 1 an de detenție constituie 1 an și 6 luni vechime în muncă. În consecință, neinvocându-se vreun caz de întrerupere a cursului prescripției, tribunalul a apreciat că în temeiul art. 8 alin 1 din Decretul L. 167/1958, termenul de 3 ani de când reclamanții cunoșteau sau trebuiau să cunoască prejudiciul și puteau acționa în cunoștință expirase la data promovării prezentei acțiuni. În consecință, instanța a apreciat că nu poate fi admisă opinia conform căreia dreptul la acțiune s-a născut la apariția L. nr.2. atâta timp cât anterior, prin actele normative invocate, persoanelor condamnate politic li s-a recunoscut dreptul la despăgubiri pentru daunele morale. Potrivit art.3 din L. 2. constituie măsură administrativă cu caracter politic orice măsură luată de organele fostei miliții sau securități, având ca obiect dislocarea și stabilirea de domiciliu obligatoriu, internarea în unități și colonii de muncă, stabilirea de loc de muncă obligatoriu, dacă au fost întemeiate și pe deciziile nr. 2., nr. 2. și nr. 7. ale M.ui Afacerilor Interne. A. solicitarea reclamantelor de constatare constatarea caracterului politic al deportării cu domiciliu obligatoriu în localitatea D., jud. Sibiu, pentru perioada (...) -(...) a părinților reclamantelor, defuncții Frățilă Teodor și Frățilă Carolina, precum și a reclamantelor M. S., S. D. și L. A., tribunalul a respins-o ca fiind neîntemeiată deoarece așa cum s- a evocat anterior, constituie măsură administrativă cu caracter politic orice măsură luată de organele fostei miliții sau securități, având ca obiect dislocarea și stabilirea de domiciliu obligatoriu, internarea în unități și colonii de muncă, stabilirea de loc de muncă obligatoriu, dacă au fost întemeiate pe dispozițiile deciziilor nr. 2., nr. 2. și nr. 7. ale M.ui Afacerilor Interne, or măsura deportărilor cu domiciliu obligatoriu a părinților reclamantelor, defuncții Frățilă Teodor și Frățilă Carolina , precum și a reclamantelor M. S., S. D. și L. A. a său a fost dispusă în temeiul Deciziei nr. 2. a M.ui Afacerilor Interne. Împotriva acestei sentința au declarat recurs reclamantele solicitândinstanței casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, iar în subsidiar, modificarea sentinței, cu consecința admiterii cererii reclamantelor. În motivarea recursului reclamantele au arătat că în mod nelegal a fost respins petitul de constatare a caracterului politic al deportării, întrucât deși caracterul politic al măsurii rezultă din hotărârile emise în baza decretului lege nr. 118/1990, nu există nici o hotărâre cu privire la reclamante și la părinții lor care să ateste caracterul politic al acestor deportări. În al doilea rând a fost criticată soluția de admitere a excepției prescripției acțiunii, cu consecința respingerii cererii de acordare a daunelor morale. Au fost indicate dispozițiile art. 1886 cod civil care arată că o prescripție nu poate începe a curge mai înainte de a se naște acțiunea supusă acestui mod de stingere. În opinia recurentelor reclamante, dreptul la daune morale se naște numai odată cu constatarea caracterului politic al deportării reclamantelor și familiei acestora sau eventual odată cu apariția L. nr. 2. situație în care reclamantele au formulat acțiunea în termen. Mai mult se arată că, constatarea caracterului politic al deportării trebuie să aibă o finalitate cum este prevăzut și de C. pentru apărarea Drepturilor Omului și Libertăților fundamentale. Recurentele apreciază că statul avea obligația de a legifera neconcordanța art. 5 al L. nr. 2., cu dispozițiile Constituției. A fost invocată cauza Klaus și Yuri Kiladze vs. Grecia, în care instanța de la S. a statuat că a fost încălcat art. 1 Protocolul 1 al Convenției pentru apărarea Drepturilor Omului și Libertăților fundamentale în situația în care printr-o lege din 1997 se dădea posibilitatea recunoașterii caracterului politic al unor măsuri, făcându-se referire că prin legi ulterioare se va stabili și obținerea despăgubirilor. Reclamantele concluzionează că în prezent, dispozițiile art. 3 și 4 din L. nr. 2. sunt lipsite de orice finalitate. Analizând sentința recurată, raportat la motivele de recurs invocate, curtea apreciază că acesta este fondat parțial pentru următoarele considerente: Din probațiunea administrată în prezenta cauză a rezultat cu certitudine că în perioada (...)-(...) reclamantele împreună cu părinții lor au fost strămutate și li s-a stabilit domiciliul forțat în localitatea D., județul Sibiu. Această decizie administrativă a fost luată în baza Deciziei M.A.I. nr. 2., care în art. 3 lit. e din L. nr. 2. este prevăzută ca măsură administrativă cu caracter politic. Caracterul politic al măsurilor administrative inserate în art. 3 al 1 din lege este atât de evident, încât legiuitorul a considerat că nu se impune administrarea unor mijloace de probă pentru dovedirea caracterului politic al măsurii. Cu toate acestea reclamantele sunt îndreptățite să se constate caracterul politic al acestei măsuri, printr-o hotărâre, pentru următoarele considerente: Dacă în cazul condamnărilor dispuse în baza dispozițiilor legale menționate în art. 1 din L. nr. 2., se prevede în art. 6 al aceluiași act normativ, că se menționează pe hotărârea de condamnare caracterul politic al acestor condamnării, în cazul măsurilor administrative cu caracter politic, nu există o prevedere similară. Prin urmare, reclamanții sunt îndreptățiți să solicite constarea caracterului politic al condamnării. Apoi, anterior constatării neconstituționalității dispozițiilor art.5 al.1 lit. a din L. nr. 2. reclamantele aveau posibilitatea realizării dreptului obținând despăgubiri pentru daunele morale cauzate prin aplicarea măsurii administrative. În prezent, nu mai pot fi aplicate dispozițiile declarate neconstituționale, însă chiar constatarea caracterului politic al măsurii administrative pe care reclamantele au suportat-o constituie o reparației morală a prejudiciului cauzat de regimul totalitar. Așadar, curtea apreciază că prin constatarea caracterului politic al deportării s-ar putea repara parțial prejudiciul produs de regimul comunist, primul motiv de recurs fiind fondat. Al doilea motiv de recurs care vizează acordarea despăgubirilor pentru prejudiciul moral suferit prin măsura administrativă, nu este fondat. Dispozițiile art. 1886 Cod Civil au fost corect enunțate, însă interpretarea dată de recurente acestor dispoziții legale nu poate fi primită . Prescripția dreptului la acțiune trebuie raportată la dispozițiile legale pe care reclamantele le-au invocat în precizarea de acțiune, respectiv art. 998-999 Cod Civil. Așadar în cazul răspunderii civile delictuale întemeiate pe dreptul comun, reclamantele puteau să formuleze acțiunea în termen de 3 ani de la data la care au cunoscut sau puteau să cunoască paguba, cât și pe cel care răspunde de ea potrivit art. 8 din Decretul 167/1958. În cazul în care reclamantele își întemeiază acțiunea pe dispozițiile legii speciale - 2., termenul de prescripție este de 3 ani de la data publicării acestei legi. Cu toate acestea reclamantele nu pot solicitat despăgubiri în temeiul legii generale și să calculeze termenul de prescripție în temeiul legii speciale, deoarece s-ar încălca principiul specialia generalibus derogant. Pentru răspunderea civilă întemeiată pe dispozițiile Codului civil care reprezintă legea generală în materie, se calculează termenul de prescripție potrivit art. 8 din Decretul 167/1958, iar pentru acțiunile întemeiate pe dispozițiile L. nr. 2., termenul de prescripție se calculează potrivit art. 5 al 1 din L. nr. 2.. Așadar, după precizarea acțiunii instanța nu poate aplica dispozițiile legii generale și să calculeze termenul de prescripție potrivit legii speciale, cum solicită reclamantele, deoarece ar combina dispoziții legale incompatibile. În ceea ce privește incidența cauzei Klaus și Yuri Kiladze vs. Grecia, curtea apreciază că aceasta nu este aplicabilă prezentei situații. În cazul de față, legislativul nu a arătat că va acorda despăgubiri în baza unui act normativ care nu a mai fost adoptat, ci imposibilitatea acordării despăgubirilor se datorează mecanismului de verificare a actelor normative - controlul de constituționalitate. Î. dispozițiilor legale vizând acordarea despăgubirilor s-a făcut reținându-se un paralelism de legiferare, după cum rezultă din decizia C. Constituționale. Nu poate fi primită critica potrivit căreia art. 3 și 4 din L. nr. 2. sunt lipsite de orice finalitate, deoarece și prin constatarea caracterului politic prin hotărâre, se repară parțial, atingerile aduse demnității reclamantelor și suferința de ordin afectiv. De altfel, C. de la S. a respins în numeroase cauze acordarea despăgubirilor pentru prejudiciu moral, apreciind că admiterea cererii și recunoașterea încălcării unui articol din Convenție reprezintă o reparație echitabilă. Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 C. raportat la art. 111 C. curtea va admite în parte recursul declarat de reclamantele M. S., S. D. Și L. A. va modifica în parte sentința, în sensul că admite în parte acțiunea reclamantelor M. S., S. D. Și L. A. și va constata caracterul politic al măsurii deportării cu domiciliu obligatoriu, în localitatea D., jud. Sibiu, în perioada 5 mai 1952 - 20 iunie 1956 a părinților reclamantelor, defuncții Frățilă Teodor și Frățilă Carolina precum și a reclamantelor. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L. DECIDE: Admite în parte recursul declarat de reclamantele M. S., S. D. și L. A. împotriva sentinței civile nr. 731 din 13 septembrie 2011 a T.ui C., pronunțată în dosar nr. (...), pe care o modifică în parte în sensul că admite în parte acțiunea reclamantelor M. S., S. D. și L. A. în contradictoriu cu pârâtul S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice și în consecință, Constată caracterul politic al măsurii deportării cu domiciliu obligatoriu, în localitatea D., jud. Sibiu, în perioada 5 mai 1952 - 20 iunie 1956 a părinților reclamantelor, defuncții Frățilă Teodor și Frățilă Carolina precum și a reclamantelor. Menține celelalte dispoziții ale sentinței. Decizia este irevocabilă. Dată și pronunțată în ședința publică din 30 noiembrie 2011. PREȘEDINTE JUDECĂTORI T. D. A.-T. N. M.-C. V. GREFIER M.-L. T. Red. A.TN. dact. GC 2 ex/(...) Jud.primă instanță: A. F. D.
| ← Decizia civilă nr. 1125/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia civilă nr. 1567/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
