Decizia civilă nr. 91/2011, Curtea de Apel Cluj

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURARI SOCIALE,

PENTRU MINORI ȘI FAMI.

DOSAR NR. (...)

DECIZIA CIVILĂ NR. 91/A/2011

Ședința publică din 16 februarie 2011

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE:

JUDECĂTOR

T.-A. N.

T. D. - președintele Secției civile

S-a luat în examinare apelul declarat de pârâtul S. R. PRIN MINISTERUL

FINANȚELOR PUBLICE PRIN D. C., împotriva sentinței civile nr. 381 din 29 aprilie

2009, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...), privind-o și pe reclamanta P. C., având ca obiect despăgubiri în baza L. nr. 2..

La apelul nominal făcut în cauză constată lipsa părților.

P. de pe lângă C. de A. C., este reprezentat de procuror S. A.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

A.ul este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.

S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că reclamanta-intimată a solicitat judecarea cauzei în conformitate cu prevederile art. 242 alin. (2) Cod procedură civilă (fila 17 din dosar).

Nefiind alte cereri în probațiune de formulat sau excepții de invocat, C. declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra apelului.

Reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C. pune concluzii în sensul admiterii apelului în parte, cu consecința schimbării în parte a hotărârii apelate, în sensul înlăturării obligației pârâtului S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice la plata despăgubirilor cu titlu de daune morale către reclamant, având în vedere că s-a constatat neconstituționalitatea prevederilor legale ce constituiau temeiul juridic al acțiunii, astfel că aceasta a rămas fără un fundament legal care să permită instanței acordarea de despăgubiri pentru prejudiciul moral.

C U R T E A,

Prin sentința civilă nr. 381 din 29 aprilie 2010 a T.ui C., s-a admis în parte acțiunea intentată de reclamanta P. C. împotriva pârâtului S. R. prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE și în consecință, a fost obligat pârâtul să îi plătească reclamantei echivalentul în lei la data plății a sumei de 150.00 euro reprezentând despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnarea politică aplicată reclamantei prin sentința nr. 9. pronunțată în dosarul nr. 806/1958 al T.ui Militar al Regiunii a III-a Militară C..

A fost obligat pârâtul să îi achite reclamantei echivalentul în lei la data plății a sumei de 150.000 euro reprezentând despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnarea politică aplicată defunctei L. E., prin sentința nr. 9. pronunțată în dosarul nr. 806/1958 al T.ui Militar al Regiunii a III-a Militară C..

S-a respins capătul de cerere privind constatarea caracterului politic al condamnării aplicate prin sentința nr. 9., pronunțată în dosarul nr. 806/1958 al T.ui Militar al Regiunii a III-a Militară C..

A fost obligat pârâtul să îi achite reclamantei suma de 1.500 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că prin sentința penală nr. 983 din (...) pronunțată în dosarul nr. 806/1958 al T.ui Militar al Regiunii a III-a Militară C., reclamanta P. C. a fost condamnată la 5 ani închisoare corecțională și 3 ani interdicție corecțională, pentru infracțiunea de omisiune a denunțării la crima de constituire în bandă în scop terorist, prevăzută de art. 228

Cod penal, combinat cu art. 207 alin. (1) Cod penal, modificat prin D. nr. 3. prin aceeași sentință și mama reclamantei, L. E. a fost condamnată la 8 ani închisoare contravențională și 4 ani interdicție corecțională, pentru infracțiunea de omisiune a denunțării la crima de constituire în bandă în scop terorist, prevăzută de art. 228

Cod penal, combinat cu art. 207 alin. (1) Cod penal, modificat prin D. nr. 3..

Din probele administrate în cauză, a rezultat că reclamanta a executat pedeapsa în perioada (...)-(...), iar mama ei a executat 4 ani și 3 luni închisoare, fiind eliberată în anul 1963. Reclamanta și mama ei au executat pedepsele în închisorile din Miercurea Ciuc, Arad și Oradea, iar după eliberare au lucrat în C.A.P.

Prin hotărârea nr. 230/(...) a Comisiei pentru aplicarea D.ui-lege nr. 118/1990, reclamantei i s-a acordat o indemnizație de 1.000 lei lunar, pentru detenția de 5 ani închisoare, care reprezintă 7 ani și 6 luni vechime în muncă.

Având în vedere că reclamanta a fost arestată la vârsta de 18 ani, când era încă elevă și a executat pedeapsa închisorii pe o perioadă de 5 ani, iar mama ei a executat de asemenea aproape 5 ani închisoare, în baza art. 5 alin. (1) lit. a) din L. nr. 2., tribunalul a admis în parte acțiunea reclamantei și în consecință i s-au acordat despăgubiri în sumă de 150.000 euro pentru prejudiciul moral suferit personal de reclamantă ca urmare a condamnării sale și 150.000 euro pentru prejudiciul moral suferit de reclamantă prin condamnarea politică aplicată defunctei sale mame L. E..

S-a respins capătul de cerere privind constatarea caracterului politic al condamnării aplicate prin sentința penală nr. 9. a T.ui Militar al Regiunii a III-a

Militară C., pe motiv că potrivit art. 1 alin. (2) din L. nr. 2., condamnările suferite de reclamantă și de mama ei, constituie de drept condamnări cu caracter politic.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul S. R. prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, solicitând schimbarea ei și în consecință, în principal respingerea acțiunii, iar în subsidiar reducerea cuantumului despăgbirilor acordate.

În motivarea apelului, pârâtul a susținut că prima instanță nu a făcut trimitere la înscrisul din care rezultă anii efectivi de detenție efectuați de reclamantă și de antecesoarea ei.

La acordarea sumei de 300.000 euro, prima instanță nu a arătat modalitatea de cuantificare a daunelor morale, ci a făcut doar aprecieri pur subiective, imposibil de controlat judiciar, supraevaluând astfel prejudiciul.

De asemenea a mai susținut pârâtul-apelant că prima instanță deși a reținut că în temeiul D.ui-lege nr. 118/1990, reclamantei i s-a acordat în anul 1990 suma de

1.000 lei, nu a ținut seama de despăgubirile totale acordate timp de 20 de ani, la stabilirea despăgubirilor acordate prin sentința apelată.

Comparativ cu despăgubirile acordate prin hotărâri ale Înaltei Curți de

C. și Justiție, cuantumul despăgubirilor acordate reclamantei de către prima instanță, este exagerat de mare.

La pronunțarea hotărârii atacate, tribunalul s-a bazat în cea mai mare parte pe prezumții, dar care au fost reținute cu nesocotirea dispozițiilor art. 1203 Cod civil.

Pârâtul-apelant a mai criticat sentința atacată și sub aspectul obligării lui la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1.500 lei, deoarece nu s-a aflat în culpă procesuală, în speță fiind vorba de o răspundere obiectivă stabilită prin lege, Ministerul Finanțelor Publice fiind indicat de legiuitor doar ca persoană care efectuează plata despăgubirilor întemeiate pe L. nr. 2..

Prin „completarea la motivele de apel"; depusă la dosar f. 9, pârâtul a solicitat ca la soluționarea apelului său să se ia act de apariția O. de urgență a G. nr. 6., care stabilește plafoane maxime care pot fi acordate cu titlu de despăgubiri în temeiul L. nr. 2..

Ulterior, la data de (...), apelantul a depus la dosar f. 26, un înscris prin care învederează instanței pronunțarea de către Curtea Constituțională a deciziilor nr.

1354/2010 și nr. 1358/2010.

Reclamanta-intimată P. C. prin întâmpinarea depusă la dosar f.14-17 și prin completarea la întâmpinare f. 20-24, a solicitat respingerea apelului ca nefondat și obligarea apelantului la plata cheltuielilor de judecată.

Examinând apelul pârâtului prin prisma motivelor invocate, curtea reține următoarele:

Așa cum a reținut și prima instanță, prin sentința penală nr. 983 din 26 iulie

1958 a T.ui Militar al Regiunii a III-a Militară C., reclamanta P. C. născută L., a fost condamnată la 5 ani închisoare corecțională și 3 ani interdicție corecțională pentru săvârșirea infracțiunii de omisiune a denunțării, la crima de constituire în bandă în scop terorist, în baza art. 228 combinat cu art. 207 alin. (1) Cod penal, modificat prin D. nr. 3.. Prin aceeași sentință și în temeiul acelorași prevederi legale, mama reclamantei, L. E. a fost condamnată la 8 ani închisoare corecțională și 4 ani interdicție corecțională.

Reclamanta a executat pedeapsa închisorii în perioada (...)-(...), iar mama ei a executat 4 ani și 3 luni închisoare, conform sentinței apelate.

Acțiunea precizată, intentată de reclamantă împotriva pârâtului, a fost întemeiată în drept pe dispozițiile L. nr. 2., iar tribunalul a admis acțiunea în baza art. 5 alin. (1) lit. a) din această lege.

Prin decizia Curții Constituționale nr. 1358 din (...), dispozițiile art. 5 alin. (1) lit. a) teza întâi din L. nr. 2. au fost declarate neconstituționale.

Prestația la care reclamanta a solicitat să fie obligat statul, reprezentând despăgubirile pentru daunele morale suferite ca urmare a condamnării cu caracter politic atât a ei cât și a mamei sale în temeiul art. 5 alin. (1) lit. a) teza întâi din L. nr.

2., a fost una rezultată dintr-o situație legală ce urma să aibă loc la finalul unei proceduri judiciare.

Așa fiind, înseamnă că reclamanta nu avea la data intrării în vigoare a L. nr. 2. un „bun"; în sensul jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, generate de aplicarea art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la C., pe care trebuia să îl prezerve sau să îl confirme prin declanșarea procesului, ci doar posibilitatea de a-l dobândi printr- o hotărâre judecătorească pe care o putea executa cel mai devreme după momentul rămânerii ei definitive în apel.

Întrucât decizia Curții Constituționale nr. 1358/2010 a fost publicată anterior soluționării apelului, caracterul ei erga omnes se impune și în prezenta cauză, situație în care urmează să se constate că raportul juridic de obligație legală dintre stat și reclamantă, a încetat.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 296 Cod poroc.civilă, se va admite în parte apelul declarat de pârât împotriva sentinței, care va fi schimbată în parte, în sensul că vor fi înlăturate dispozițiile privind obligarea pârâtului la plata în favoarea reclamantei a despăgubirilor în sumă de 150.000 euro pentru prejudiciul moral suferit prin condamnarea ei și în sumă de 150.000 euro pentru prejudiciul suferit prin condamnarea mamei sale.

Vor fi menținute dispozițiile sentinței privind obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, deoarece reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile unei legi adoptate de Parlamentul României, care a prevăzut o procedură judiciară obligatorie pentru acordarea despăgubirilor, pentru parcurgerea căreia a avut nevoie de asistență juridică prin avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L.

D E C I D E :

Admite în parte apelul declarat de pârâtul S. R. prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin D. G. A F. P. C. împotriva sentinței civile nr. 381 din 29 aprilie 2010 a T.ui C., pronunțată în dosar nr. (...), pe care o schimbă în parte, în sensul înlăturării dispoziției privind obligarea pârâtului la plata sumei de 150.000 euro în favoarea reclamantei P. C. în nume propriu, precum și a sumei de 150.000 euro reprezentând despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnarea politică a defunctei L. E..

Menține celelalte dispoziții ale sentinței.

Decizia este definitivă și executorie.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Dată și pronunțată în ședința publică din 16 februarie 2011.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER T.-A. N. T. D. M. T.

Red. TD: (...) Dact CC: (...)

7 ex.

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Decizia civilă nr. 91/2011, Curtea de Apel Cluj