Decizia civilă nr. 234/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ NR. 234/A/2011
Ședința publică din 12 mai 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: C.-M. CONȚ JUDECĂTOR: A.-A. P. GREFIER : A. A. M.
S-a luat în examinare apelul declarat de reclamanții G. E. și R. D.-O., împotriva sentinței civile nr. 1018/(...), pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...), privind și pe pârâtul intimat S. R., PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, PRIN D. A J. C., având ca obiect despăgubiri în baza Legii nr. 221/2009.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, se prezintă reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C., procuror S. A., lipsă fiind reclamanții apelanți și reprezentantul pârâtului intimat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
A.ul declarat de reclamanții G. E. și R. D. - O., a fost formulat în termen legal, a fost motivat și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru
și a timbrului judiciar în baza art. 4 alin. 4 raportat la art. 5 alin. 3 din Legea nr. 221/2009, iar părții adverse i s-au comunicat atât cererea de apel, cât și motivele de apel.
S-a făcut referatul cauzei după care, la prima strigare a cauzei, C. constată lipsa părților și întrucât, s-a solicitat judecarea în lipsă a cauzei de către pârât, prin întâmpinarea depusă la fila 5 dosar apel, va lăsa cauza la a doua strigare, pentru a da reclamanților apelanți, reprezentantei reclamanților apelanți și reprezentantului pârâtului intimat posibilitatea de a se prezenta la dezbateri.
La a doua strigare a cauzei, la apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru reclamanții apelanți doamna avocat O. Ș. -., care arată că se prezintă în substituirea doamnei avocat B. C. - F., conform delegației de substituire care se află la f. 24 din dosarul instanței de apel și reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C., procuror S. A., lipsă fiind reclamanții apelanți personal și reprezentantul pârâtului intimat.
De asemenea, C. constată că la data de (...) reclamanții apelanți, prin intermediul doamnei avocat B. C. F., au înregistrat la dosar o cerere, prin care solicită judecarea cauzei și în eventualitatea lipsei de la dezbateri, cerere la care au anexat împuternicirea avocațială seria B nr. 052002/(...), din care rezultă că doamna avocat B. C. F. a fost împuternicită de reclamanții apelanți să-i reprezinte în prezenta cauză, în fața C. de A. C., precum și copii de pe hotărârile judecătorești la care au făcut referire în motivele de apel, respectiv : decizia civilă nr. 120/A/(...) pronunțată de C. de A. B. - Secția IV-a civilă în dosar nr. (...), sentința civilă nr. 135/(...)pronunțată de Tribunalul București - Secția III-a civilă în dosar nr. (...), decizia civilă nr. 6/A/(...) pronunțată de C. de A. B. - Secția VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, decizia civilă nr.
2.-R pronunțată de C. de A. O. - Secția civilă mixtă.
Reprezentanta reclamanților apelanți și reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C. arată că nu au de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat.
C., din oficiu, în temeiul art. 294 alin. 1 C.pr.civ. invocă excepția inadmisibilității schimbării cauzei juridice a acțiunii în apel, având în vedere că în fața primei instanțe, reclamanții și-au întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 5 alin. 1 lit. a din Legea nr. 221/2009, prin cererea de repunere pe rol a cauzei, care se află la f. 81 din dosarul instanței de fond, reclamanții au arătat că probele solicitate de pârât nu au fost puse în discuția părților, instanța nepronunțându-se pe acestea, încălcându-se astfel dreptul la apărare și la liberul acces la justiție prevăzute de art. 16, 20, 21, 24 din
Constituția R. și de C., iar prin motivele de apel, care se află la f. 21 și 22 din dosar, reclamanții invocă o cauză juridică nouă a acțiunii introductive de instanță, respectiv prevederile art. 1 din Primul Protocol la C. E. a D. O., referitor la existența speranței legitime, art. 6 din C., precum și existența unui tratament discriminatoriu, toate aceste temeiuri juridice echivalând cu schimbarea cauzei juridice în apel, schimbare care este inadmisibilă în apel conform prevederilor art. 294 alin. 1 C.pr.civ.
Nemaifiind de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat, C. declară închise dezbaterile și acordă cuvântul reprezentantei reclamanților apelanți în susținerea apelului și reprezentantei P.ui de pe lângă C. de A. C., pentru a pune concluzii pe apelul care formează obiectul prezentului dosar și pe excepția invocată din oficiu de către instanță.
Reprezentanta reclamanților apelanți solicită amânarea pronunțării hotărârii în cauză pentru ca avocatul titular să poată depune la dosar concluzii scrise și de asemenea, solicită respingerea excepției inadmisibilității schimbării cauzei juridice a acțiunii în apel, deoarece apreciază că apelul nu este inadmisibil, având în vedere că la data introducerii acțiunii era în vigoare Legea nr. 221/2009, care ulterior a fost modificată prin O. nr. 6. și apoi prin D. nr. 1. a C. C. a R.
De asemenea, reprezentanta reclamanților apelanți solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Cluj, pentru motivele dezvoltate pe larg în memoriul de apel.
Reprezentanta reclamanților apelanți arată că instanța de apel a interpretat greșit art. 147 din Constituția R. și de asemenea, arată că prin D. nr. 1. a C. C. a R. se încalcă prevederile art. 6 din C., prevederile Primului
Protocol la C. și art. 21 din Constituția R.
C., după deliberare, va respinge cererea formulată de reprezentanta reclamanților apelanți, privind amânarea pronunțării hotărârii în cauză, pentru ca avocatul titular să poată depune la dosar concluzii scrise, având în vedere că prin cererea înregistrată la dosar în data de (...), doamna avocat B. C. a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
Reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C. solicită admiterea excepției inadmisibilității schimbării cauzei juridice a acțiunii în apel, având în vedere că reclamanții și-au întemeiat acțiunea introductivă de instanță pe prevederile art. 5 alin. 1 lit. a din Legea nr. 221/2009 și practica Înaltei Curți de C. și Justiție se aplică doar acelor hotărâri care au fost definitive la data de (...), iar hotărârea instanței de fond a fost pronunțată în data de (...)
și apelul a fost declarat la data de (...), după ce a fost publicată în M. Oficial D. nr. 1. a C. C. a R., în prezenta cauză nefiind pronunțată o hotărâre definitivă până la momentul publicării D. C. C. nr. 1. în M. Oficial din (...).
De asemenea, reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C. solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii primei instanțe.
C U R T E A
Prin sen tinț a c iv il ă n r. 1018/(...), pronun țată de T ribun alul Cl u j în dos ar nr. (...), s-a respins acțiunea formulată de reclamanții G. E. (născută R.) și R. D. O., în contradictoriu cu pârâtul S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice prin D. G. a F. P. C., având ca obiect obligarea pârâtului la plata sumei de
100.000 Euro cu titlu de despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit ca urmare a condamnării antecesorului lor, R. T., la pedeapsa de 5 ani închisoare corecțională și 4 ani interdicție corecțională, prin sentința penală nr. 351/1959 în dosar nr. 355/1959 a T.ui Militar C..
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut în considerentele sentinței faptul că prin sentința penală menționată în dispozitivul sentinței antecesorul reclamanților a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de uneltire contra ordinii sociale, prevăzută de art. 209 pct. 2 lit. a C.pen., condamnare care, potrivit art. 1 alin. 1 și 2 din Legea nr. 221/2009, constituie de drept condamnarea cu caracter politic.
Cererea reclamanților, de obligare a pârâtului la plata daunelor morale, în temeiul art. 5 alin. 1 lit. a teza I din Legea nr. 221/2009, se impune a fi respinsă, raportat la D. C. C. ale R. nr. 1. și nr. 1360/2010.
În speță, nu se aplică nici dispozițiile art. 1 din Protocolul adițional 1 la C. și nici jurisprudența C. în acest sens, întrucât reclamanții nu pot afirma existența unei speranțe legitime cu privire la dobândirea unui bun.
Împ o tr iv a aces te i sen tințe a decl ar at apel, în ter men leg al, recl aman ț ii G.
E. ș i R. D. O. , solicitând admiterea apelului, iar în temeiul art. 297 alin. 1
C.proc.civ., desființarea sentinței apelate și trimiterea cauzei la prima instanță pentru continuarea judecății.
În motivarea apelului s-a arătat că D. C. C. nu se aplică în cauzele aflate în curs de judecată, întrucât în acest fel, s-ar încălca principiul neretroactivității înscris în art. 15 alin. 2 din Constituție și că, totodată, prin aplicarea D. C. s-ar crea un tratament diferențiat pentru beneficiarii măsurilor reparatorii prevăzute de art. 5 alin. 1 lit. a din Legea nr.
221/2009.
Reclamanții au invocat și existența unei speranțe legitime, deci a unui bun în sensul art. 1 din Primul Protocol Adițional la C., bun de care au fost privați prin aplicarea în cauză a D. C. C..
Pr in în tâmp in are a f or mul ată în c auz ă, p âr ât ul S. R. prin Ministerul
F in anțelor Publ ice p r in D. G. a F. P. C., a solicitat respingerea apelului canefondat, și menținerea sentinței apelate ca fiind legală și temeinică, invocându-se în motivarea întâmpinării dispozițiile D. C. C. nr. 1358/(...), ale D. C. C. nr. 1354/(...), raportat la prevederile art. 147 alin. 1 din Constituția R.
A.u l reclaman ț ilor es te n ef on dat.
În ceea ce privește starea de fapt a cauzei, aceasta a fost exhaustiv expusă în considerentele sentinței apelate, motiv pentru care instanța de apel nu o va reitera în paginile prezentei decizii.
Reclamanții și-au întemeiat petitul având ca obiect obligarea pârâtului la plata despăgubirilor morale exclusiv pe dispozițiile art. 5 alin. 1 lit. a din Legea nr. 221/2009, însă, C. constată că acest text legal a fost declarat neconstituțional prin D. C. nr. 1358/(...).
Prin D. C. C. nr. 1358/(...), publicată în M. Of. nr. 761/(...), a fost admisă excepția de neconstituționalitate ridicată de S. R., prin Ministerul
Finanțelor Publice - D. C. și, în consecință, s-a constatat că prevederile art. 5 alin. 1 lit. a teza I din Legea nr. 221/2009, privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, cu modificările și completările ulterioare, sunt neconstituționale, pe motiv că acestea contravin prevederilor art. 1 alin. 3 și 5 din Legea fundamentată, respectiv, încalcă normele de tehnică legislativă, prin crearea unor situații de incoerență și instabilitate, contrare prevederilor Legii nr. 24/2000, reținându-se în considerentele acestei decizii că Legea nr. 221/2009, privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada
6 martie 1945-22 decembrie 1989, face parte din categoria legilor organice, fiind adoptată de P. cu respectarea prevederilor art. 75 și ale art. 76 alin. (1) din Constituție, însă, așa cum a statuat Curtea Constituțională prin D. nr.
1., aceasta nu a fost supusă controlului de constituționalitate a priori, conform art. 146 lit. a) din Constituție.
Art. 147 din Constituția R. din 21 noiembrie 1991 (*republicată*)
(modificată și completată prin de revizuire a C. R. nr. 4., publicată în M.
Oficial al R., Partea I, nr. 758 din 29 octombrie 2003, republicată de C. L., în temeiul art. 152 din Constituție, cu reactualizarea denumirilor și dându-se textelor o noua numerotare (art. 152 a devenit, în forma republicată, art. 156)), prevede următoarele :
„ (1) Dispozițiile din legile și ordonanțele în vigoare, precum și cele din regulamente, constatate ca fiind neconstituționale, își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei C. C. dacă, în acest interval, P.ul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile C.. Pe durata acestui termen, dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale sunt suspendate de drept.
(2) În cazurile de neconstituționalitate care privesc legile, înainte de promulgarea acestora, P.ul este obligat sa reexamineze dispozițiile respective pentru punerea lor de acord cu decizia C. C..
(3) În cazul în care constituționalitatea tratatului sau acordului internațional a fost constatată potrivit articolului 146 litera b), acesta nu poate face obiectul unei excepții de neconstituționalitate. T. sau acordul internațional constatat ca fiind neconstituțional nu poate fi ratificat.
(4) D. C. C. se publica în M. Oficial al R. De la data publicării, deciziile sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor";.
Art. 31 din Legea nr. 47 din 18 mai 1992, privind organizarea și funcționarea C. C. (republicată în temeiul dispozițiilor art. V din Legea nr.
177/2010 pentru modificarea și completarea Legii nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea C. C., a C. de procedură civilă și a C. de procedură penală al R., publicată în M. Oficial al R., Partea I, nr. 672 din 4 octombrie 2010, dându-se textelor o nouă numerotare), stabilește următoarele :
„(1) D. prin care se constată neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare este definitivă și obligatorie.
(2) În caz de admitere a excepției, C. se va pronunța și asupra constituționalității altor prevederi din actul atacat, de care, în mod necesar și evident, nu pot fi disociate prevederile menționate în sesizare.
(3) Dispozițiile din legile și ordonanțele în vigoare constatate ca fiind neconstituționale își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei C. C., dacă, în acest interval, P.ul sau Guvernul, după caz, nu pune de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile C.. Pe durata acestui termen, dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale sunt suspendate de drept.
(4) D. pronunțate în condițiile alin. (1) se comunică celor două
Camere ale P.ului, Guvernului și instanței care a sesizat Curtea
Constituțională.
(5) În cazul în care la data comunicării deciziei C. C. potrivit alin. (4) cauza se află pe rolul altui organ judiciar, instanța comunică acestuia decizia.";
Din coroborarea art. 147 din Constituția R. Revizuită cu art. 31 alin. 1 și 3 din Legea nr. 47/1992 republicată, se desprinde cu evidență faptul că, pe de o parte, deciziile C. C. sunt general obligatorii, nu doar în cauza în care a fost invocată respectiva excepție de neconstituționalitate, iar pe de altă parte că, acele dispoziții din legile și ordonanțele în vigoare, constatate ca fiind neconstituționale, își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei C. C., dacă, în acest interval, P.ul sau Guvernul, după caz, nu pune de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile C..
Or, în cazul de față, în termenul de 45 de zile prevăzut de art. 147 alin. 1 din Constituție, nu au fost puse de acord prevederile neconstituționale ale art. 5 alin. 1 lit. a teza I din Legea nr. 221/2009 cu dispozițiile constituționale, astfel că, textul art. 5 alin. 1 lit. a teza I din
Legea nr. 221/2009 și-a încetat efectele juridice.
Drept urmare, în prezent nu există un temei juridic în legea specială, nr. 221/2009, care să fundamenteze admisibilitatea cererilor de chemare în judecată promovate în baza Legii nr. 221/2009, având ca obiect acordarea de despăgubiri morale.
Câtă vreme solicitarea reclamanților, de obligare a pârâtului la despăgubiri morale a fost întemeiată exclusiv pe textul art. 5 alin. 1 lit. a din Legea nr. 221/2009, declarat neconstituțional, și câtă vreme, conform celor anterior expuse, în Legea specială nr. 221/2009 nu există în prezent niciun text legal în vigoare, care să servească drept temei juridic al unei cereri de obligare a S. R., prin Ministerul Finanțelor Publice, la plata de despăgubiri morale, C. constată că în mod legal prima instanță a respins solicitarea reclamanților de obligare a pârâtului la plata daunelor morale.
Afirmația reclamanților apelanți, conform căreia D. nr. 1. nu poate fi luată în considerare și nu se aplică în speță, întrucât ar însemna să retroactiveze, este evident neîntemeiată, motivat pe următoarele:
Este știut faptul că nu poate face confuzie între neretroactivitatea unei legi și neconstituționalitatea acesteia.
Neretroactivitatea unei legi presupune ca aceasta să nu se aplice unor situații intervenite înainte de intrarea ei în vigoare, legea urmând să dispună numai pentru viitor, așa cum impune art. 15 alin. 2 din Constituția R. și art. 1 C.civ., în timp ce neconstituționalitatea unei legi are în vedere conformitatea acesteia cu legea fundamentală la momentul adoptării, promulgării și intrării ei în vigoare.
Este adevărat că potrivit prevederilor art. 147 alin. 4 din Constituția
R., D. C. C. au efecte ex nunc, adică numai pentru situațiile viitoare,născute după publicarea acestor decizii în M. Oficial, dar nu este mai puțin adevărat că efectul ex nunc trebuie înțeles în sensul că D. C. C. se aplică pentru viitor, adică doar situațiilor juridice care nu au fost definitiv stabilite și tranșate înainte de publicarea D. C. în M. O.
Cu alte cuvinte, dacă situația juridică a fost definitiv stabilită anterior publicării în M. Oficial a D. C. nr. 1., adică dreptul reclamanților apelanți la despăgubiri morale a fost stabilit printr-o hotărâre judecătorească definitivă și executorie, atunci, efectele acestei Decizii nr. 1. nu se vor produce asupra situației juridice a reclamanților, întrucât, hotărârea judecătorească definitivă constituie titlul executoriu, conform art. 376 alin. 1 C.proc.civ., dând naștere în patrimoniul reclamanților unei „valori patrimoniale";, în sensul C.i, ce intră în sfera de protecție a art. 1 din Protocolul Adițional nr. 1 la C., iar punerea în executare a unei hotărâri judecătorești definitive și executorii dă dreptul părții câștigătoare de a se bucura în mod efectiv de un
„., și de a avea o „speranță legitimă"; în sensul că va putea să-și valorifice acest drept la un bun, adică la despăgubirile morale stabilite în favoarea sa prin respectiva hotărâre judecătorească definitivă și executorie (în acest sens s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție - a se vedea D. nr.
1973/(...), dosar nr. (...)).
Or, în speță, situația juridică a reclamanților apelanți nu a fost stabilită printr-o hotărâre judecătorească definitivă și executorie, anterior publicării în M. Oficial a D. C. C. nr. 1., astfel încât, efectele aceste Decizii a C. se vor produce și asupra situației juridice pendinte a reclamanților.
Drept urmare, C. constată că în speță sunt pe deplin aplicabile prevederile D. nr. 1358/(...) a C. C..
Raportat la considerentele anterior expuse, C. constată că soluția primei instanțe este legală și temeinică, în cauză nefiind incidente prevederile art. 297 alin. 1 C.proc.civ., care să justifice o soluție de trimitere a cauzei spre rejudecare pe fond la aceeași instanță.
În ceea ce privește acele motive de apel prin care s-a invocat art. 6 C., discriminarea și tratamentul discriminatoriu, și prevederile art. 1 din Primul
Protocol Adițional la C., C. constată că acestea intră sub incidența excepției inadmisibilității, întemeiată pe prevederile ar. 294 alin. 1 C.proc.civ., respectiv, invocarea acestor temeiuri juridice noi, prin cererea de apel, echivalează cu o schimbare a cauzei juridice a acțiunii, direct în apel.
Drept urmare, în temeiul art. 294 alin. 1 C.proc.civ., C. va admite excepția inadmisibilității acestor motive de apel, excepție invocată și pusă în discuția părților la termenul de judecată din 12 mai 2011.
Așa fiind, în temeiul tuturor considerentelor mai sus expuse și a prevederilor art. 295-296 C.proc.civ., C. urmează să respingă ca nefondat apelul reclamanților.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanții G. E. și R. D. O., împotriva sentinței civile nr. 1018 din (...) a T.ui C., pronunțată în dosar nr.
(...), pe care o menține.
D. este definitivă.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Dată și pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE
JUDECĂTOR
GREFIER
C.-M. CONȚ
A.-A. P.
A. A. M.
Red.CMC/dact.MS
6 ex./(...) J.fond: A.S.S.
| ← Decizia civilă nr. 1567/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia civilă nr. 91/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
