Decizia civilă nr. 69/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURARI SOCIALE, PENTRU MINORI ȘI FAMI.
DOSAR NR. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 69/A/2011
Ședința publică din 26 ianuarie 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE:
JUDECĂTOR
M.-C. V.
T.-A. N.
GREFIER:
M. T.
S-a luat în examinare, după recalificare, apelul declarat de pârâtul S. R. PRIN M. E. ȘI F. P. PRIN D. S., împotriva sentinței civile nr. 2221 din 16 aprilie 2010, pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr. (...), privind și pe reclamanții S. D. și S. T., având ca obiect despăgubiri în baza L. nr. 2..
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reclamanții-intimați S. D. și S. T., lipsă fiind reprezentantul pârâtului-recurent.
P. de pe lângă C. de A. C. este reprezentant de doamna procuror S. A.
A.ul este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 20 ianuarie 2011, pârâtul-apelant a depus la dosar, prin registratura instanței, concluzii scrise. Se înmânează reclamanților-intimați un exemplar din acestea.
C., din oficiu, aduce la cunoștința reclamanților-intimați faptul că prevederile art. 5 alin. 1 lit. a din L. nr. 2. prin decizia C. C. nr. 1358 din 21 octombrie 2010 au fost declarate neconstituționale, și întrucât în termenul de 45 de zile prevăzut de L. nr. 4. parlamentul sau guvernul nu a intervenit cu dispoziții tranzitorii, care să pună în acord cu prevederile constituției, dispozițiile L. nr. 2., declarate neconstituționale, acestea și-au încetat efectele.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, C. declară închisă faza cercetării judecătorești și acordîă cuvântul asupra apelului.
Reclamanții-intimați, după acordarea cuvântului asupra apelului, solicită instanței amânarea cauzei până când se va interveni pe cale legislativă cu privire la dispozițiile declarate neconstituționale.
Reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C. solicită respingerea cererii de amânare, având în vedere că prezenta cauză a suferit mai multe amânări.
C., după deliberare, respinge cererea de amânare întrucât se întemeiază pe o împrejurare incertă, respectiv intervenția legiuitorului, asupra unei atare intervenții existând incertitudine.
Reclamanții-intimați solicită suspendarea judecării cauzei până la apariția unei reglementări legale în materie.
Reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C. solicită respingerea cererii de suspendare ca fiind neîntemeiată.
C., după deliberare, respinge cererea de suspendare formulată de reclamanții-initmați, întrucât suspendarea este o instituție reglementată pentru situații expres prevăzute de lege, iar cererea reclamanților - intimați nu se încadrează în aceste prevederi.
Reclamanții-intimați solicită respingerea apelului declarat de pârât, cu consecința menținerii ca temeinice și legale a sentinței pronunțate de prima instanță.
Reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C. pune concluzii în sensul admiterii apelului declarat de pârât, cu consecința schimbării hotărârii apelate în sensul înlăturării obligației pârâtului S. R. prin Ministerul
Finanțelor Publice la plata despăgubirilor cu titlu de daune morale către reclamant, având în vedere că prin deciziile C. C. nr. 1. octombrie 2010 și
1538/21 octombrie 2010, s-a constatat neconstituționalitatea prevederilor legale ce constituiau temeiul juridic al acțiunii, astfel că acțiunea a rămas fără un fundament legal care să permită instanței acordarea de despăgubiri pentru prejudiciul moral.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 2221 din 16 aprilie 2010, pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr. (...) a fost admisă în parte acțiunea precizată a reclamanților S. D. și S. T. și a fost obligat S. R. prin M. F. P., la plata către reclamanți a contravalorii în lei a sumei de 150.000 E. la cursul de schimb de la data plății efective, reprezentând daune morale.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că tatăl reclamanților, S. (Siladi) D. a fost condamnat prin sentința nr. 761 din 11 septembrie 1951 a T.ui Militar C., la 4 ani închisoare corecțională și 2 ani interdicție corecțională pentru săvârșirea infracțiunii de uneltire contra ordinii sociale prevăzută de art. 209 pct. III Cod penal combinat cu art.157 lit. b Cod penal.
S-a reținut în sarcina acestuia că a aderat la o organizație subversivă pentru distrugerea comunismului.
S-a reținut că reclamanții sunt îndreptățiți să beneficieze de despăgubiri morale în baza art. 1, art. 5 alin. 1 lit. a din L. nr. 2., antecesorul lor fiind condamnat politic.
Conform biletului de eliberare nr. 2., tatăl reclamanților a executat pedeapsa ce i-a fost aplicată în perioada 24 martie 1951 - 22 martie 1955, punându-se în libertate în urma expirării întregii pedepse.
Tatăl reclamanților nu a beneficiat de nicio măsură reparatorie prevăzută de D. - L. nr. 1., OUG nr. 2. sau L. nr. 5. și nici în temeiul L. nr.
10/2001 sau L. nr. 247/2005, condiție în care la stabilirea cuantumului despăgubirilor nu se va ține seama de prevederile art. 5 alin. 1 lit. a) teza I din L. nr. 2..
Cu privire la cuantificarea prejudiciului moral, tribunalul a reținut aceasta nu este supusă unor criterii legale de determinare. În acest caz cuantumul daunelor morale se stabilește, prin apreciere, urmare a aplicării de către instanța de judecată a criteriilor referitoare la consecințele negative suferite de cel în cauză în plan fizic și psihic, importanța valorilor lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori, intensitatea cu care au fostpercepute consecințele vătămării, măsura în care i-a fost afectată situația familială, profesională și socială.
Totodată, în cuantificarea prejudiciului moral, aceste criterii sunt subordonate condiției aprecierii rezonabile, pe o bază echitabilă, corespunzătoare prejudiciul real și efectiv produs victimei erorii judiciare.
Având în vedere că tatăl reclamanților a stat în închisoare aproape 4 ani de zile fiind arestat la vârsta de 30 de ani pentru fapta de a nu fi de acord cu principiile unui regim totalitar, este cert că acesta a suferit atât fizic cât și moral.
În toată perioada detenției tatăl reclamanților a suferit pierderi materiale cât și morale, datorită lipsei sale de la domiciliu, tocmai în perioada în care unul dintre copii avea 1 an, iar unul s-a născut în luna imediat următoare a încarcerării sale, familia având cea mai mare nevoie de el, în calitate de întreținător de familie.
Suferința morală este cu atât mai mare cu cât acesta nu a apucat să trăiască într-o epocă care a recunoscut ulterior meritele celor ce s-au împotrivit sistemului comunist, deci faptei pentru care el a fost condamnat, decedând cu 6 ani înainte de căderea comunismului în R.
Instanța a apreciat că pentru a asigura o reparație rezonabilă, dar evitându-se în același timp să se ajungă la o îmbogățire fără just temei suma de circa 100 E. pe zi de detenție executată este suficientă pentru repararea daunei morale, obligând astfel pârâta, în temeiul art.5 alin. 1 din L. nr. 2., la plata contravalorii în lei a 150.000 E. la cursul de schimb de la data plății efective, pentru cei 4 ani de închisoare executată de tatăl lor, daune morale.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal pârâtul.
La termenul de judecată din (...) calea de atac promovată de către pârât a fost recalificată, ca fiind apel, în baza art. 4 din L. nr. 2..
Prin apelul promovat de pârât, s-a solicitat schimbarea hotărârii în sensul respingerii acțiunii ca nefondate, invocându-se următoarele motive:
Nu s-a făcut nicio dovadă a daunelor morale suferite de către reclamanți, cel care a suferit condamnarea cu caracter politic fiind tatăl reclamanților.
Instanța de judecată a omis să constate caracterul politic al condamnării, situație în care nu puteau fi acordate despăgubiri.
Modul de cuantificare al despăgubirilor nu a fost indicat.
Despăgubirile pentru daunele morale trebuie să fie drepte, echitabile, rezonabile și proporționale cu gravitatea și suferințele produse prin aceste condamnări sau măsuri administrative.
Ulterior, la data de (...) pârâtul și-a completat motivele de apel, invocând dispozițiile OUG nr. 62/2010 care au plafonat cuantumul despăgubirilor morale reglementate prin art.5 alin. 1 lit. a din L. nr. 2. (f. 9-
10), iar prin concluziile scrise, a invocat decizia nr. 1. a C. C. prin care s-a admis excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 5 alin. 1 lit. a din L. nr. 2., pârâtul evocând o parte din considerentele ce au stat la baza pronunțării acestei decizii.
Analizând apelul formulat prin prisma motivelor invocate, curtea constată că acesta este fondat, urmând a fi admis pentru următoarele considerente:
Acțiunea privind obligarea pârâtului la acordarea despăgubirilor morale în urma condamnării suferite de antecesorul reclamanților s-a întemeiat pe prevederile art. 5 alin. 1 lit. a Teza I din L. nr. 2..
Această dispoziție a fost declarată ca neconstituțională prin decizia nr.
1358/(...) a C. C., reținându-se în considerentele deciziei următoarele:
Cu privire la constituționalitatea procesului legislativ de adoptare a L. nr. 2., legea privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora face parte din categoria legilor organice și nu a fost supusă controlului de constituționalitate a priori conform art. 146 lit. a din Constituție.
Cu ocazia examinării criticilor de neconstituționalitate a dispoziției legale menționate, Curtea Constituțională a reținut următoarele:
Legiuitorul român a acordat o atenție deosebită reglementărilor referitoare la reparațiile pentru suferințele cauzate de regimul comunist din perioada (...) - (...), având în vedere voința noului stat democratic instaurat în decembrie 1989, de a recunoaște și de a condamna aceste fapte. Au fost inițiate și adoptate reglementări privind restituirea bunurilor preluate abuziv și în măsura în care acest lucru nu mai este posibil, acordarea de compensații pentru acestea, reabilitarea celor condamnați din motive politice și acordarea de indemnizații și despăgubiri pentru daunele morale suferite, precum și de alte drepturi.
Aceste reglementări adoptate au ținut seama de rezoluțiile A. P. a CE nr. 1. și 1..
În materia restituirilor au fost adoptate L. nr. 18/1991, L. nr.
169/1997, L. nr. 1/2000, L. nr. 112/1995, L. nr. 10/2001, L. nr.
247/2005.
Cetățenii aparținând minorităților naționale au beneficiat de reglementări speciale în materia restituirii proprietăților, potrivit OUG nr.
83/1999.
În ceea ce privește reabilitarea persoanelor condamnate din motive politice prin OUG nr. 2., s-a recunoscut calitatea de luptător în R. anticomunistă persoanelor condamnate pentru infracțiuni săvârșite din motive politice sau supuse, din motive politice, unor măsuri administrative abuzive în perioada (...) - (...).
În materia acordării altor drepturi persoanelor persecutate de regimul comunist s-a constatat că există o serie de acte normative cu caracter reparatoriu pentru anumite categorii de persoane care au avut de suferit atât din punct de vedere moral, cât și social, ca urmare a persecuției politice la care au fost supuse în regimul comunist: D.-L. nr. 1., OUG nr. 2., precum și prevederile L. nr. 2., actul normativ care conține reglementarea ce a făcut obiectul excepției de neconstituționalitate.
C. a constatat că scopul acordării de despăgubiri pentru daunele morale suferite de persoanele persecutate în perioada comunistă este de a produce o satisfacție de ordin moral, prin însăși recunoașterea și condamnarea măsurii contrare drepturilor omului.
Evocând practica C.E.D.O. în materie și o hotărâre a C. C. a Ungariei, curtea a constatat că, a fortiori, nu se poate concluziona că în materia despăgubirilor pentru daunele morale suferite de foștii deținuți politici în perioada comunistă ar exista vreo obligație a statului de a le acorda, și cutoate acestea, legiuitorul român de după (...) a adoptat două acte normative având acest scop - D.-L. nr. 1. și L. nr. 2..
Analizând prevederile actelor normative incidente în materia despăgubirilor pentru daune morale suferite de persoanele persecutate din motive politice în perioada comunistă, curtea a constatat că există două norme juridice - art. 4 din D.-L. nr. 1. și art. 5 alin. 1 lit. a din L. nr. 2. - cu aceeași finalitate și anume, acordarea unor sume de bani persoanelor persecutate din motive politice de dictatura comunistă, precum și celor deportate ori ținute în prizonierat.
C. a reținut, de asemenea, că despăgubirile pentru daunele morale suferite în perioada comunistă trebuie să fie drepte, echitabile, rezonabile și proporționale cu gravitatea și suferințele produse prin aceste condamnări sau măsuri administrative. Or, despăgubirile prevăzute de dispozițiile legale criticate, având același scop ca și indemnizația prev. de art. 4 din D.-L. nr. 1. nu pot fi considerate ca atare.
Recunoașterea dreptului de a beneficia de despăgubiri pentru daunele morale suferite de persoanele persecutate de regimul comunist și moștenitorilor de gradul II încalcă, de asemenea, principiul echității și dreptății.
Invocând în conținutul deciziei elemente de comparație cu legislația în materie adoptată de alte state din fostul bloc comunist (Bulgaria, Cehia,
Lituania), precum și decizii din jurisprudența C. E.pene a D. O., potrivit cărora în baza art. 5 alin. 1 lit. a din L. nr. 2., persoanele în cauză nu au o
„speranță legitimă"; în obținerea despăgubirilor morale, curtea a constatat că acordarea acestor despăgubiri pentru daunele morale suferite de foștii deținuți politici contravine art. 1 alin. 3 din L. fundamentală privind statul de drept, democratic și social, în care dreptatea este valoarea supremă.
Existența celor două reglementări paralele încalcă principiul unicității reglementării în materii prev. de art. 14 din L. nr. 24/2000 și cel al evitării paralelismelor instituit prin art. 16 din același act normativ.
S-a arătat totodată că în modul în care este redactat, textul de lege criticat, fiind prea vag, încalcă și regulile referitoare la precizia și claritatea normei juridice.
Pentru toate aceste considerente, prin decizia nr. 1., Curtea
Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 5 alin. 1 lit. a, Teza I din L. nr. 2., constatând că acestea sunt neconstituționale.
Din ansamblul considerentelor expuse de Curtea Constituțională, reiese încă o dată incapacitatea S.ui R. de a pune ordine în sistemul său legislativ (sancționată de C. E. a D. O. în cauza Faimblat împotriva R.iei), precum și incertitudinea juridică generală generată de lipsa de claritate și de coerență a legislației aplicabile, sancționată de C. E. a D. O. în cauza Păduraru împotriva R.iei, ceea ce denotă culpa exclusivă a S.ui R. în adoptarea textului legal declarat ulterior neconstituțional.
Acest act normativ a generat un număr considerabil de litigii pe rolul instanțelor, soluționate într-o anumită manieră, prin prisma prevederilor sale de la momentul soluționării fiecărei cauze.
Admiterea excepției de neconstituționalitate a dispoziției pe care persoanele în cauză și-au fundamentat pretențiile, în timp ce litigiile suntpendinte, coroborat cu lipsa intervenției Parlamentului (art. 31 alin. 3 teza I din L. nr. 4.), are ca și consecință lipsirea de fundament juridic a tuturor acțiunilor întemeiate pe art. 5 alin. 1 lit. a din L. nr. 2., această prevedere încetându-și efectele judiciare.
Potrivit art. 31 alin. 1 din L. nr. 4., decizia prin care s-a constatat neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, este definitivă și obligatorie.
În lipsa existenței temeiului legal ce instituia dreptul persoanelor îndreptățite la despăgubiri morale, rezultă că o acțiune nu poate fi întemeiată pe dispozițiile art. 998-999 C.civil.
Cât timp nu există obligația reparării rezultă că o acțiune nu poate fi întemeiată pe dispozițiile art. 998-999 Cod civil, ci doar pe dispozițiile unei legi speciale care are semnificația acordării benevole a despăgubirilor de către stat, potrivit practicii C. E.pene a D. O., în sensul celor de mai sus. În prezent, nu mai există dispoziții în dreptul intern sau în dreptul internațional care să se poată constitui în temei al acțiunii.
În ce privește prezenta cauză, mai trebuie analizat dacă, având în vedere dispozițiile L. nr. 2. pe perioada cât au fost în vigoare până la declararea lor ca neconstituționale prin decizia nr. 1., reclamanții aveau un bun sau o speranță legitimă la acesta, potrivit art. 1 din Protocolul nr. 1, în sensul jurisprudenței C. E.pene a D. O., mai ales că reclamanții dețin și o hotărâre de primă instanță pronunțată în temeiul acestui act normativ.
Această analiză este necesară pentru a stabili dacă având o speranță legitimă, reclamanților li s-ar cuveni despăgubiri, chiar în condițiile dispariției suportului legal, apelând la dispozițiile art. 1 din Protocolul 1.
În ipoteza în care reclamanții ar fi obținut o hotărâre irevocabilă anterior declarării ca neconstituționale a temeiului legal pe care și-au fundamentat acțiunea, prin care li s-ar fi acordat despăgubiri în temeiul L. nr. 2., rezultă că reclamanții aveau cel puțin o speranță legitimă la obținerea unui bun, anterior pronunțării deciziei C. C..
Cu privire la această speranță legitimă trebuie constat că există o ingerință care era legitimă din partea statului, ingerință care constă în chiar declararea ca neconstituționale a dispozițiilor legale care au oferit însăși speranța legitimă, procedura de constatare a neconstituționalității fiind necesară într-o societate democratică, fiind și predictibilă de altfel.
Există în mod mai mult decât evident o culpă a legiuitorului care a bulversat din nou sistemul judiciar prin edictarea unui act normativ ce a fost declarat neconstituțional și a născut pentru persoanele ce au formulat acțiuni doar speranțe care s-au dovedit nefondate prin declararea ca neconstituționale a dispozițiilor legale.
Pentru aceste considerente, în baza art. 296 Cod proc.civ., apelul pârâtului va fi admis.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE L.,
D E C I D E :
Admite apelul declarat de pârâtul S. R. prin Ministerul Finanțelor
Publice împotriva sentinței civile nr. 2221 din 16 aprilie 2010 a T.ui S.,pronunțată în dosar nr. (...), pe care o schimbă în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamanții S. D. și S. T. în contradictoriu cu pârâtul S. R.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Dată și pronunțată în ședința publică din 26 ianuarie 2011.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER M. C. V. T. A. N. M. T.
Red. MV dact. GC
6 ex/(...)
Jud.primă instanță: M. K.
| ← Decizia civilă nr. 1562/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia civilă nr. 4741/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
