Decizia civilă nr. 4978/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 4978/R/2011
Ședința publică din data de 30 noiembrie 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE:
T. D. - președintele Secției I-a civilă
JUDECĂTORI:
A.-T. N.
M.-C. V.
GREFIER:
M.-L. T.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții T. L. și T. D.-L.- M., împotriva sentinței civile nr. 696 din 6 septembrie 2011, pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosar nr. (...), privind și pe pârâtul P. M. C.-N., având ca obiect plângere la L. nr. 1..
La apelul nominal, la prima strigare a cauzei se constată lipsa părților. C. este lăsată la a doua strigare pentru a da posibilitatea părților și reprezentanților acestora de a se prezenta la instanță.
La a doua strigare a cauzei, la apelul nominal se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că la data de 28 și
29 noiembrie 2011, reclamanții-recurenți au depus la dosar note de ședință prin care solicită și judecarea cauzei în conformitate cu prevederile art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă.
Se constată de asemenea că la data de 29 noiembrie 2011, pârâtul- intimat a depus la dosar, prin registratura instanței, întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului ca nefondat și pe cale de consecință menținerea sentinței recurate.
Curtea constată cauza în stare de judecată și o reține în vederea pronunțării.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 696 din 6 septembrie 2011, pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosar nr. (...) s-a respins acțiunea civilă formulată de reclamanții T. L. și T. D. L. M., împotriva pârâtului P. municipiului C.-N., pentru anularea art.5 din Dispoziția nr. 3012/27 mai 2011, emisă de pârât.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că potrivit art. 6 și 7 din Hotărârea pilot M. Atanasiu și alții împotriva României, statul român a fost obligat să ia toate măsurile care să garanteze protecția efectivăa drepturilor enunțate la art.6 din C. și art.1 din Protocolul nr.1, în contextul tuturor cauzelor similare cu cauza de față, conform principiilor consacrate de C.(paragrafele 229-236 de mai sus)Aceste măsuri vor trebui să fie puse în practică în termen de 18 luni de la data la care hotărârea rămâne definitivă.
În art.7 din hotărâre, se prevede că „suspendă pe o perioadă de 18 luni de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri, analiza tuturor cererilor rezultate din aceeași problematică generală, fără a prejudicia posibilitățile Curții de a declara inadmisibilă oricare dintre cauzele de acest tip sau de a lua act de o soluționare amiabilă la care vor fi ajuns eventual părțile, în aplicarea art.37 sau 39 din C..";
Prin hotărârea mai sus menționată statului român i s-a acordat un termen de 18 luni pentru a găsi o soluție de rezolvare a problemei acordării măsurilor reparatorii prin echivalent pentru toate cauzele ce vizează restituirea bunurilor preluate abuziv în perioada regimului comunist.
C. U. a D. O. nu reprezintă o normă de drept material substanțial care să reglementeze anumite domenii din țările care au semnat C., ci cuprinde niște principii de drept în acord cu care statele semnatare trebuie să-și armonizeze legislația. Ori de câte ori o persoană se adresează Curții Europene a D. O., aceasta solicită a se constata contrarietatea normei interne cu principiile CEDO. Așa cum s-a reținut în numeroase decizii ale
CEDO, România nu putea fi obligată să repare prejudiciile create prin exproprierile și preluările abuzive din perioada regimului comunist, însă dacă totuși a recurs la o asemenea reglementare, aceasta trebuie să corespundă principiilor CEDO.
În cauză, dispoziția atacată a fost emisă în baza prevederilor L. nr.10/2011, așa cum corect s-a reținut în cuprinsul dispoziției atacate și nu în baza CEDO, care nu reglementează modul de restituire a proprietăților preluate abuziv în România, iar în situația în care nu este posibilă restituirea se propune acordarea de măsuri reparatorii constând în despăgubiri. Decizia pilot M. Atanasiu și alții contra României stabilește în sarcina statului român obligația de a lua, în termen de 18 luni, măsuri care să garanteze protecția efectivă a drepturilor recunoscute de C., cu referire la cauza de față a modului de stabilire și plată efectivă și în termen rezonabil a despăgubirilor propuse spre acordare. Ori aceste despăgubiri sunt stabilite de legislația internă ca alternativă la imposibilitatea restituirii în natură și nu datorită aplicării CEDO.
Raportat la considerentele mai sus invocate, tribunalul a apreciat că acțiunea este neîntemeiată, astfel a respins-o.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs în termen legal reclamanții, solicitând modificarea ei în sensul admiterii acțiunii.
În motivarea recursului, reclamanții au arătat că sentința a fost dată cu aplicarea greșită a legii și este contradictorie în raport cu situația de fapt reținută de instanța de fond.
În mod greșit instanța a făcut referire la C. U. a D. O., în realitate reclamanții invocând în conținutul acțiunii lor C. E. a D. O..
Prin acțiunea formulată reclamanții nu au invocat ca temei de drept substanțial C. E. a D. O., ci pct. 6 și 7 din Hotărârea pilot Atanasiu c/a României.
Art. 46 din C. statuează forța obligatorie a hotărârilor Curții Europene, reclamanții prevalându-se de efectele juridice ale pct. 6 și 7 din Hotărârea pilot.
Decizia ce face obiectul prezentei plângeri, emisă de P. mun. C.-N. a fost dată ca urmare a înaintării de către agentul guvernamental ce reprezintă
Statul Român în fața Curții Europene, a solicitării de încadrare în termenul de 18 luni prevăzut de decizia pilot.
Că este așa, dovedește faptul că prin adresa nr. 4291/(...) a P.ui mun. C.-N. reclamanții au fost informați că dosarul lor nu este complet, că trebuie să mai depună o serie de înscrisuri, însă reclamanții nu au depus înscrisurile solicitate și totuși în luna mai 2011 decizia a fost emisă.
Prin respingerea plângerii împotriva deciziei primarului, reclamanții sunt trimiși la dreptul comun, adică la dispozițiile L. nr.1., pentru a urma procedura administrativă a sistemului birocratic românesc.
Reclamanții apreciază că punctele 6 și 7 din decizia pilot reprezintă norma specială în raport de L. nr.1. care reprezintă norma generală, fiind aplicabil principiul de drept potrivit căruia, norma specială are prioritate față de cea generală. De aceea decizia primarului trebuie să vizeze și decizia pilot pentru ca reclamanții să primească despăgubirile în termen de 18 luni.
Prin întâmpinarea formulată (f. 12-13), pârâtul a solicitat respingerearecursului, arătând că în speță sunt incidente prevederile T.ui VII din L. nr.
247/2005, potrivit cărora C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor este competentă să stabilească cuantumul despăgubirilor pe care reclamanții recurenți urmează să le primească, nu primarul, instanța sau Curtea E. a
D. O..
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate, curtea constată că acesta este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
Prin dispoziția nr. 3012/(...) a P.ui mun. C.-N. s-a soluționat notificarea reclamanților, cetățeni germani, prin care aceștia au solicitat despăgubiri pentru imobilul preluat abuziv, înstrăinat foștilor chiriași în condițiile L. nr. 112/1995, situat în C.-N., str. O. Goga nr. 15.
Prin art. 5 a acestei dispoziții, a cărui anulare o solicită reclamanții, s- a propus acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale - T. VII din L. nr. 247/2005 - pentru apartamentul nr. 1, terenul construit aferent acestuia în suprafață de 243 mp, precum și pentru restul de teren curte în suprafață de 374 mp, din imobilul înscris în CF nr. 16118 C..
În susținerea cererii de anulare a acestui articol, reclamanții invocă art. 6 și 7 din Hotărârea pilot M. Atanasiu și alții contra României.
În sentința pronunțată de prima instanță s-a reținut conținutul celor statuate prin cele două puncte ale hotărârii pilot, esența constând în aceea că s-a instituit în sarcina Statului Român obligația ca în termen de 18 luni de la data rămânerii definitive a hotărârii să ia toate măsurile care să garanteze protecția efectivă a drepturilor enunțate la art. 6 din C. și art. 1 din Protocolul nr. 1, pe această perioadă de 18 luni fiind suspendată în fața
Curții Europene analiza cererilor rezultate din aceeași problematică generală.
Cele statuate prin punctul 6 al H. pilot, instituie așadar în sarcina
Statului Român obligația ca în termenul acordat de Curtea E. să ia măsurilecare se impun pentru protecția efectivă a drepturilor prev. de art. 6 din C. și art. 1 alin. 1 din Protocolul nr. 1.
Această obligație îi incumbă statului, în toate cererile rezultate din aceeași problematică generală. Aceasta înseamnă că statul este cel care trebuie să ia măsurile ce se impun pentru soluționarea efectivă a tuturor problemelor derivate din aplicarea actului normativ ce a generat un număr semnificativ de cauze la Curtea E. a D. O., impunând pronunțarea hotărârii pilot - L. nr.1..
Așa cum corect a reținut prima instanță, statuările Curții Europene conținute în pct. 6 și 7 din Hotărârea pilot, au ca scop determinarea statului să adopte măsuri apte să soluționeze aspectele generate de aplicarea L. nr.1.. Aceste statuări conținute în dispozitivul H. pilot nu pot fi invocate de o anumită parte care a formulat notificare pe L. nr.1., în scopul modificării unei decizii / dispoziții emise în cadrul procedurii prevăzute de acest act normativ, într-o situație concretă, de speță.
Legalitatea unei decizii / dispoziții emise în temeiul și în aplicarea L. nr.1., nu poate fi analizată de către instanță, decât prin prisma acestui act normativ și a dispozițiilor C.i Europene, nu însă și prin cele statuate în Hotărârea-pilot, care, potrivit celor anterior arătate, stabilește obligații în sarcina statului.
În aceste condiții, în care reclamanții nu au contestat legalitatea modului în care le-a fost soluționată notificarea, prin art. 5 din Dispoziția nr. 3012/2011 a P.ui mun. C.-N., aceștia urmează să beneficieze de măsurile reparatorii acordate în urma parcurgerii procedurii reglementate prin T. VII din L. nr. 247/2005, coroborat cu măsurile pe care statul urmează să le adopte, întrucât termenul de 18 luni acordat Statului Român prin pct.6 din dispozitivul H. pilot este aproape să se împlinească.
Pentru aceste considerente, constatând că în mod legal tribunalul a statuat că întrucât modul de restituire a proprietăților preluate abuziv este reglementat printr-un act normativ intern, prin invocarea deciziei pilot neputându-se soluționa o situație concretă de revendicare, formulată în temeiul acestui act normativ - L. nr.1. - în baza art. 312 alin. 1 Cod proc.civ., curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L.
D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții T. L. și T. D.-L.- M. împotriva sentinței civile nr. 696 din 6 septembrie 2011 a T.ui C. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 30 noiembrie 2011.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
T. D. A.-T. N. M.-C. V.
GREFIER M.-L. T.
Red. MV dact. GC
2 ex/(...)
Jud.primă instanță: A.S.S.
| ← Decizia civilă nr. 1312/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia civilă nr. 57/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
