Decizia civilă nr. 51/2010, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 51/A/2010
Ședința publică din data de 21 ianuarie 2011
Instanța constituită din :
Președinte : D.-L. B.- vicepreședinte al C. de A. C.
Judecător : V. M.- președintele C. de A. C.
Grefier : S.- D. G.
S-a luat în examinare apelul declarat de reclamanta V. E. împotriva sentinței civile nr. 980 din 16 noiembrie 2010 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...) privind și pe pârâții C. I. și P. C. I., având ca obiect L. nr. 1.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentantul reclamantei apelante, avocat B. A. cu împuternicire avocațială la dosar, lipsă fiind reclamanta apelantă și reprezentanții pârâților intimați.
Procedura de citare este legal indeplinită.
A.ul este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că prin întâmpinarea formulată și înregistrată prin serviciul de registratură al instanței, pârâții intimați au solicitat respingerea apelului ca fiind neîntemeiat cu consecința menținerii în întregime a sentinței atacate, pronunțată de Tribunalul Cluj.
Instanța comunică cu reprezentantul reclamantei apelante un exemplar din întâmpinare.
La întrebarea instanței, reprezentatul reclamantei apelante arată că partea nu a înțeles să conteste în instanță Dispoziția 611 din data de (...) emisă de P. comunei I.
În probațiune, reprezentantul reclamantei apelante solicită efectuarea unei expertize topografice prin care să se identifice suprafața de teren care este liberă și efectuarea unei adrese P.ui comunei I. pentru a solicita autorizația de demolare a construcției și fișa imobilului în litigiu.
Instanța, după deliberare, respinge cererea în probațiune formulate de reprezentantul reclamantei apelante apreciind-o ca inutilă cauzei.
Nefiind cereri prealabile de formulat ori excepții de invocat, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea apelului.
Reprezentantul reclamantei apelante precizează că fiindu-i respinsă cererea în probațiune, admiterea apelului devine îndoielnică, însă, susține în continuare apelul, solicitând a fi admis.
C U R T E A
Deliberând, reține că:
1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Tribunalul Cluj sub nr. (...) reclamanta V. E. i-a chemat în judecată pe pârâții C. I., județul C. și P. C. I., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța: să fie obligat P. C. I. să emită, în baza L. nr. 1., dispoziție de restituire în natură a imobilelor preluate în mod abuziv de S. Român de la antecesorul său, ori, în caz de opunere, să se dispună restituirea în natură de către instanță; să fieobligat P. să emită dispoziție de acordare în compensare a altor bunuri sau servicii ori acordarea de despăgubiri în cazul în care anumite bunuri mai pot fi restituite în natură.
2. Prin sentința civilă nr. 980 din 16 noiembrie 2010 a T. C. a fostrespinsă acțiunea reclamantei, dispunându-se totodată și respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a C. I., precum și excepția tardivității acțiunii în justiție.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a avut în vedere, în esență, următoarele:
Reclamanta a formulat notificare în temeiul L. nr. 1., solicitând restituirea imobilului „cămin cultural"; din satul L., C. I., județul C., precum și a terenului aferent în suprafață de 12 ha., notificarea fiind înregistrată la comuna I. sub nr. 168 din 11 februarie 2002.
Prin Dispoziția nr. 6. P. C. I. a soluționat această notificare înregistrată, dispunând restituirea în natură către reclamantă a construcției, precum și a terenului aferent.
Analiza acestei dispoziții trimite la concluzia că ea a fost dată în soluționarea notificării nr. 168/2002, fiind nefondate susținerile reclamantei, potrivit cărora notificarea a r fi rămas nesoluționată.
Trebuie remarcat și că prin sentința civilă nr. 6. a T. C. a fost admisă acțiunea înaintată de Tribunalul Cluj, hotărându-se anularea dispoziției nr.
6. a P.ui C. I., în vreme ce prin decizia nr. 1. a C. de A. C., sentința a fost modificată, respingându-se acțiunea Prefectului.
Motivele cererii de chemare în judecată nu pot fi socotite fondate câtă vreme notificarea a fost analizată de P. prin prisma L. nr. 1. și soluționată prin emiterea unei dispoziții.
3. Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta V. E., solicitând schimbarea ei în sensul admiterii acțiunii, deoarece:a) Prin dispoziția nr. 611 din 20 decembrie 2004 emisă de P. C. I. s-a dispus restituirea către reclamantă a unei alte construcții decât cea solicitată prin notificarea formulată în baza L. nr. 1., astfel că notificarea a rămas, prin aceasta nesoluționată atât cu privire la clădirea cu destinația cămin cultural, cât și cu privire la terenul aferent în suprafață de 12 ha.
2. Prima instanță, deși nu menționează expres, a respins acțiunea reclamantei ca inadmisibilă, restricționându-i astfel reclamantei accesul la justiție garantat de art. 6 paragraf 1 din C. și de art. 21 din Constituția R. și îngăduind lipsirea ei de dreptul de proprietate ce i se cuvine.
Or, câtă vreme P. nu s-a pronunțat cu privire la imobilele solicitate de reclamantă, aceasta echivalează cu o nepronunțare asupra notificării, construcția la care s-a făcut referire în cuprinsul dispoziției nr. 6. fiind doar o anexă a construcției revendicate. Trebuie să se țină seama, totodată, și de cele statuate prin decizia în interesul legii nr. XX/2007.c) Prima instanță a făcut o greșită referire la conținutul deciziei civile nr. 1. a C. de A. C., câtă vreme prin aceasta nu s-a stabilit dacă organul competent ar fi soluționat sau nu notificarea nr. 319/2002. d) De la data depunerii notificării și până la data introducerii prezentei acțiuni au trecut mai mult de 8 ani fără ca reclamantei să-i fie restituite imobilele, ceea ce contravine atât L. nr. 1., cât și art. 1 din Protocolul 1 la C., art. 44 din Constituția R. și art. II - 77 din Tratatul de aderare a R. la U. E..
4. C. I. și P. comunei I. au formulat întâmpinare (f. 11), solicitând respingerea apelului ca nefondat, notificarea reclamantei fiind soluționată conform legii.
Au mai precizat instanței că vechea casă preluată de la antecesorul reclamantei a fost demolată ulterior preluării de către stat, pe locul ei fiind edificat căminul cultural și un local al cooperativei de consum, doar magazia restituită prin dispoziția nr. 6. mai păstrându-se.
5. Cu privire la acest apel Curtea are în vedere următoarele:
Potrivit celor statuate de Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia în interesul legii nr. XX/2007, instanțele judecătorești au obligația de a soluționa pe fond acțiunea reclamantului care, anterior, solicitase unității deținătoare acordarea de măsuri reparatorii de pe temeiul L. nr. 1. în două situații: prima, atunci când notificarea a fost soluționată de către entitatea învestită cu soluționarea ei, iar petentul a formulat contestație conform prevederilor art. 26 alin. 3 din L. nr. 1.; a doua, atunci când unitatea deținătoare refuză în mod nejustificat să răspundă (în sensul de a o soluționa) notificării formulate.
Atât în considerarea acestor obligatorii statuări ale instanței supreme, cât și în interpretarea și aplicarea celorlalte prevederi în materie ale L. nr. 1., concluzia ce se impune a fi trasă este aceea că atunci când persoana care se socotește îndreptățită la a obține măsuri reparatorii în temeiul L. nr. 1. a formulat notificare, iar aceasta a fost soluționată, singura posibilitate legală de a corecta eventualele erori sau, în genere, încălcări ale legii săvârșite de către entitatea care a soluționat notificarea este reprezentată de exercitarea căii de atac speciale pe care o instituie art. 26 alin. 3 din L. nr. 1., anume contestația adresată secției civile a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul unității deținătoare sau, după caz, al unității învestite cu soluționarea notificării, în termen de 30 de zile de la comunicare.
Erorile susceptibile de a fi îndreptate pe calea acestei contestații pot privi, între altele, și situația în care, potrivit aprecierii autorului notificării, imobilele restituite în natură sunt altele decât cele efectiv solicitate prin notificare, după cum pot viza și situația în care măsurile reparatorii dispuse nu ar avea întinderea, natura ori gradul de individualizare solicitate de notificator.
În prezentul proces este de avut în vedere că prin notificarea înregistrată sub nr. 319 din 08 februarie 2002 la B. executorului judecătoresc Stolnean, iar mai apoi la P. C. I., județul C., sub nr. 168/11 februarie 2002, doamna V. E., actuala reclamantă, a solicitat să-i fie restituit în natură „imobilul „cămin cultural"; din localitatea L., comuna I. (…) plus teren aferent 12 ha"; (f. 75 dosar Tribunal).
Învestit fiind cu soluționarea acestei notificări, P. comunei I. a emis dispoziția nr. 611 din 20 decembrie 2004 (f. 33 dosar Tribunal), prin care a hotărât, în principal, că:
„Art. 1 Se restituie în natură imobilul compus din construcție împreună cu terenul aferent situat în localitatea L. nr. 82, comuna I., județul C., doamnei V. E..
Art. 2 Terenul aferent imobilului a cărui nudă proprietate se restituie se va evidenția în schița cadastrală întocmită de către cel două părți
(titularul proprietății și utilizatorul actual)";.
În partea introductivă a dispoziției se face referire și la faptul că aceasta este emisă având în vedere notificarea nr. 168/(...) prin care s-a solicitat conform prevederilor art. 21 din L. nr. 1. „restituirea unor imobile de către doamna V. E.";.
Astfel fiind, nu încape nicio îndoială că prin dispoziția nr. 6. decembrie
2004 P. comunei I. a soluționat notificarea formulată de către reclamantă, susținerile contrare ale acesteia neputând fi, deci, primite.
În măsura în care reclamanta, văzând conținutul dispoziției ce i-a fost comunicată, nu era mulțumită de modul de soluționare, apreciind că se impunea restituirea în natură și a altor imobile (respectiv și a căminului cultural) ori, în genere, adoptarea altor măsuri cu caracter reparatoriu pe care L. nr. 1. le îngăduia, avea posibilitatea de a formula, în termen de 30 de zile de la data comunicării dispoziției P.ui, contestația la care se referă art. 26 alin. 3 din L. nr. 1..
Or, reclamanta apelantă nu a uzat de această cale legală, preferând, mult după expirarea termenului în care contestația putea fi făcută, introducerea prezentei acțiuni civile care, esențial, se întemeiază pe aprecierea că P. nu s-ar fi pronunțat asupra notificării, lăsând-o nesoluționată.
Cum s-a arătat însă mai sus, P. comunei I. a soluționat notificarea prin dispoziția nr. 6., astfel că a admite prezenta acțiune înseamnă a tolera eludarea prevederilor imperative ale art. 26 alin. 3 din L. nr. 1..
Este de observat, de altfel, că P. comunei I. îi comunicase reclamantei, spre informare, încă din anul 2002 adresa nr. 168/11 martie 2002, prin care menționa că exceptând magazia din piatră, restul imobilului construcție ce fusese preluat de către stat a fost demolat, în locul său edificându-se actualul cămin cultural, un bufet al cooperativei de consum și remiza P.S.I. L., concluzionându-se că, dintre construcții, doar magazia de piatră poate fi restituită în natură (f. 32 dosar Tribunal, precum și întâmpinarea de la f. 24-
25 dosar Tribunal).
În fine, Curtea mai are a observa că referirile făcute de prima instanță cu privire la sentința civilă nr. 6. a T. C. și decizia civilă pronunțată în recursul declarat contra acestei sentințe nu au relevanță în soluționarea prezentei acțiuni, câtă vreme dispoziția nr. 6. a P.ui comunei I. a fost, în cadrul acelui proces, menținută prin hotărârea instanței de recurs.
Rezultă, așadar, că prima instanță a pronunțat o sentință legală și temeinică, ceea ce face nefondat prezentul apel, obligând la respingerea lui conform art. 296 C.proc.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L.
D E C I D E
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanta V. E. împotriva sentinței civile nr. 980 din 16 noiembrie 2010 a T. C., pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Dată și pronunțată în ședința publică din 21 ianuarie 2011.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
D.-L. B. V. M. S.-D. G.
Red.VM/dact.MS
5 ex./(...) Jud.fond: D.T.
| ← Decizia civilă nr. 34/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia civilă nr. 3/2010, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
