Decizia civilă nr. 5242/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 5242/R/2011
Ședința publică din data de 14 decembrie 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE:
A.-T. N.
JUDECĂTORI:
M.-C. V.
ANA I.
GREFIER:
M.-L. T.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul C. A., împotriva sentinței civile nr. 805 din 7 octombrie 2011, pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosar nr. (...), privind și pe pârâtul P. M. C.-N., având ca obiect plângere în baza Legii nr. 1..
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reprezentanta reclamantului-recurent C. A., avocat M. G., lipsă fiind reprezentantul pârâtului-intimat P. M. C.-N.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că la data de 6 decembrie 2011, pârâtul-intimat a depus la dosar, prin registratura instanței, întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului și pe cale de consecință menținerea ca temeinică și legală a sentinței recurate. Se comunică un exemplar din întâmpinare reprezentantei reclamantului- recurent.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentanta reclamantului-recurent susține recursul așa cum a fost formulat în scris, solicită admiterea acestuia, modificarea sentinței în totalitate și rejudecând cauza să se admită plângerea așa cum a fost formulată, fără cheltuieli de judecată. În speță sunt prezente motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 Cod procedură civilă. Nu este fondată susținerea instanței de fond conform căreia dacă s-ar dispune acordarea de despăgubiri în baza art. 1 alin. 3 din Titlul VII al Legii nr. 274/2005 reclamantul s-ar afla în situația unei duble despăgubiri, având în vedere că acesta a fost cuprins în Anexa 39, în temeiul Legii nr. 1/2000, deoarece nu i s-au acordata despăgubiri pentru diferența de teren și nici nu i se vor acorda despăgubiri întrucât terenul pe care l-a solicitat a fost expropriat și se află în intravilanul municipiului C.-N. A. teren nu a făcut parte din CAP, motiv pentru care se va invalida orice despăgubire de către C. L. constituităîn baza HG nr. 890/200 care va analiza și va stabili în mod cert că nu i se cuvin despăgubiri în temeiul Legii nr. 1/2000.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 805 din 7 octombrie 2011, pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosar nr. (...) s-a respins plângerea formulată de reclamantul C. A. în contradictoriu cu P. municipiului C.-N. având ca obiect plângere la L. 1..
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că prin D. nr.
3. a fost respinsă notificarea nr. 1992/2001 formulată de reclamant pentru imobilul teren în suprafață de 333 m.p. înscris în CF 23576 cu nr. top
14970/(...)1/1/2 situat în C.-N., str. T. nr.7, deoarece revendicatorul a fost validat pe anexa 39 privind acordarea de despăgubiri pentru terenul solicitata în baza legilor fondului funciar.
Pentru a pronunța această dispoziție primarul a avut în vedere că reclamantul a fost inclus în anexa 39 cu propunere de acordare de despăgubiri în baza legilor fondului funciar, propunere validată prin HCJ 5..
Imobilul revendicat a fost expropriat în baza Decretului nr.32/1983 după cum reiese din analiza cărții funciare.
În România, pentru înlăturarea consecințelor negative în domeniul proprietății, din timpul regimului comunist, au fost editate mai multe acte normative.
A.e acte au reglementat măsuri reparatorii privitoare la imobile din mai multe categorii.
Este fără dubiu că imobilul aparținând reclamantului a făcut obiectul Legii 1.. Însă în baza unor solicitări anterioare, reclamantul a fost înscris cu propunere de acordare de despăgubiri în anexa 39 cuprinzând persoanele fizice pentru care li se vor acorda despăgubiri pentru diferența de teren neretrocedată în temeiul Legii1/2000.
Această anexă l-a menționat pe reclamant la numărul curent 10 și a avut în vedere o suprafață de 333 m.p. neretrocedată din imobilul înscris inițial în CF 23567 C. situat în C.-N., str. T. nr. 7.
Această suprafață de teren a solicitat-o reclamantul și prin notificare cât și prin cererea de chemare în judecată.
Așa cum a arătat și pârâtul, reclamantului i-a fost recunoscută îndreptățirea la despăgubiri în temeiul unei legi speciale de retrocedare și nu ar mai putea obține o nouă despăgubire în temeiul Legii 1. întrucât ar fi în situația unei duble despăgubiri.
Dacă s-ar admite cererea s-ar genera situația unei duble despăgubiri atâta timp cât reclamantul nu a înțeles să conteste hotărârea HCJ 5. aceasta continuând să producă efectul (răspunsul C. J. de fond funciar C..
Pe de altă parte, argumentul că acordarea de despăgubiri în baza legilor fondului funciar nu ar fi corectă, nu poate fi primită, plecând de la dispozițiile cuprinse în art.1 alin.3 din Titlul VII al Legii 247/2005 potrivit cărora „Despăgubirile acordate în baza Legii fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, a Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr.
18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, cu modificările și completările ulterioare, vor urma procedura și se vor supune dispozițiilor privind acordarea despăgubirilor din aceasta lege. Titlul VII al Legii 247/2005 reglementează o procedură unitară de stabilire a despăgubirilor indiferent de legea care permite acordarea de despăgubiri.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul, solicitândmodificarea hotărârii în sensul admiterii plângerii.
În motivarea recursului reclamantul a criticat considerentul primei instanțe referitor la existența unei duble despăgubiri în ipoteza admiterii plângerii.
Deși arată că a fost cuprins în anexa nr. 39, nu i s-au acordat despăgubiri pentru diferența de teren, iar acestea nici nu îi vor fi acordate, întrucât terenul a fost expropriat, nu a fost niciodată în patrimoniul
C.A.P. și este situat în intravilanul mun. C.-N.
Includerea terenului pentru care reclamantul a formulat notificare în anexa nr. 39 constituie o eroare întrucât terenul nu se află sub incidența
Legii nr. 1/2000, ci sub incidența Legii nr. 1..
Nici reținerea de către prima instanță a faptului că reclamantul nu a contestat HCJ nr. 5. și în consecință, aceasta continuă să își producă efectele, nu susține soluția de respingere a plângerii, întrucât potrivit celor arătate anterior, terenul nu se încadrează în prevederile legilor fondului funciar.
Prin întâmpinarea formulată (f. 8-9), P. mun. C.-N., prin viceprimar, cuatribuții delegate de primar a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate, curteaconstată că acesta este nefondat, urmând a fi respins pentru următoareleconsiderente:
Așa cum rezultă din conținutul dosarului de fond, pentru terenul intravilan situat în C.-N., str. T. nr. 7, în suprafață de 333 mp, reclamantul a întreprins în timp două demersuri în vederea retrocedării: cererea nr.
2828/(...) formulată în baza Legii nr. 169/1997, care a fost soluționată prin propunerea acordării de despăgubiri, această propunere fiind validată prin anexa nr. 39, poz. 10 (f. 29 dosar fond).
De menționat că prin demersul întreprins în anul 1998, reclamantul a solicitat restituirea întregii suprafețe de teren ce a fost expropriată, parțial a fost pus în posesie cu suprafața de 177 mp teren, propunerea pentru acordarea de despăgubiri vizând numai diferența de 333 mp teren.
Pentru această suprafață, în baza Legii nr.1. reclamantul a formulat
și notificare (f. 16 dosar fond), prin care a solicitat acordarea de despăgubiri. Prin dispoziția nr. 3. notificarea a fost respinsă pe considerentul că revendicatorul a fost validat prin anexa nr. 39 privind acordarea de despăgubiri pentru terenul solicitat, în baza legilor fondului funciar.
Reiese din starea de fapt expusă că în prezent reclamantul este în posesia unei hotărâri de validare a despăgubirii aferente terenului în suprafață de 333 mp - hotărârea nr. 5. - pe care nu a contestat-o, precum și în posesia unei dispoziții de respingere a notificării formulate în temeiul
Legii nr.1., pentru același teren, tot pentru acordare de despăgubiri.
Având în vedere existența unui act valid, definitiv, prin care i s-a recunoscut dreptul de a beneficia de despăgubiri pentru un bun, esteevident că susținerea primei instanțe, potrivit căreia pentru același bun nu i se mai poate acorda încă o despăgubire, este corectă.
Afirmația reclamantului recurent potrivit căreia terenul nu intră sub incidența legilor fondului funciar, astfel încât nu va putea beneficia de despăgubirile acordate prin anexa nr. 39, validată prin H. nr. 5. a C. J. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor C., constituie o temere care nu este actuală.
Anexa nr. 39 fiind validată, aceasta urmează să își producă efectele, în sensul executării celor cuprinse în conținutul său, iar o eventuală despăgubire acordată pentru unul și același teren și în baza unui alt act normativ decât cel în temeiul căruia s-a emis anexa nr. 39, ar constitui într- adevăr o dublă despăgubire.
Pentru aceste considerente, în baza art. 312 alin. 1 Cod proc.civ., recursul reclamantului va fi respins ca nefondat.
PENTRU A.E MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul C. A. împotriva sentinței civile nr. 805 din 7 octombrie 2011 a T.ui C. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține.
Decizia este irevocabilă. dată și pronunțată în ședința publică din 14 decembrie 2011.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER A.-T. N. V. M. C. ANA I. M. L. T.
Red. MV dact. GC
2 ex/(...)
Jud.primă instanță: D. T.
| ← Decizia civilă nr. 41/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia civilă nr. 4481/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
