Decizia civilă nr. 5293/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILA NR. 5293/R/2011
Ședința 15 decembrie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: ANA I.
JUDECĂTOR: A. C.
JUDECĂTOR: A. A. C.
GREFIER: C. B.
S-a luat în examinare - pentru pronunțare- recursul declarat de reclamanții B. J. și B. E. împotriva deciziei civile nr. 386 din 27 septembrie
2011 a T.ui C. în dosarul nr. (...), privind și pe intimatul S. ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE-D. G. A F. P. M., având ca obiect acțiune în baza Legii 10/2001.
Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință a termenului din 8 decembrie 2011, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când s-a amânat pronunțarea pentru data de 15 decembrie 2011.
C U R T E A
Prin Sentința civilă nr. 1. pronunțată în data de (...) în dosarul nr. (...)
Judecătoria Cluj-Napoca a fost respinsă ca fiind neîntemeiată cererea de chemare in judecată formulată și precizată de către reclamanții B. J. si B. E. în contradictoriu cu pârâtul S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice, având ca obiect acțiune în baza Legii nr. 10/2001.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut în esență că, prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 30636 încheiat la data de (...) intre SC C. SA si reclamanții B. J. si B. E., aceștia din urma au cumpărat apartamentul nr. 7 din C.-N., str. J.J. Rousseau nr. 7, bl. S1, sc.
1, et. 3, prețul apartamentului fiind de 21.746.333 ROL (2.174,63 RON).
Prin sentința civila nr. 2645/(...) pronunțata de către Judecătoria Cluj- Napoca in dosar nr. 9429/2002 a fost admisa in parte acțiunea civila precizata de catre reclamanții C. O. M. și C. M. S. împotriva paraților S. R. prin C. Local al M. C.-N., B. J. și B. E. si SC C. S., s-a constatat nelegala preluare a imobilului situat in C.-N., str. J. J. Rousseau nr. 7, sc. I, et. III, ap. 7, evidențiat in C. nr. 45379 ind. C.-N., nr. top. 10363/S/VII, de către S. R., s-a constatat nulitatea absoluta a contractului de vânzare-cumpărare nr.
30636/(...) încheiat intre SC C. S. si B. J. si B. E. cu privire la imobil si s-a dispus radierea din C. a dreptului de proprietate al pârâților B. J. si B. E. de sub B 6,7 si a notarii de sub B 8.
Prin decizia civilă nr. 7. iunie 2003 pronunțata de către Tribunalul Cluj in dosar nr. 4220/2003 au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de B. J., B. E. si C. Local al M. C.-N. împotriva sentinței civile nr.
2645/(...) pronunțata de către Judecătoria Cluj-Napoca in dosar nr.
9429/2002.
Prin decizia civila nr. 2. octombrie 2003 pronunțata de către Curtea de A. C. in dosar nr. 6325/2003 au fost respinse ca nefondate recursurile declarate de parații B. J., B. E. si C. Local al M. C.-N. impotriva deciziei civile nr. 7. iunie 2003 pronunțata de către Tribunalul Cluj in dosar nr.
4220/2003.
Referitor la inadmisibilitatea a cererii de chemare in judecata, invocata de către paratul S. R., instanța de fond a apreciat ca nu se poate vorbi de o inadmisibilitate de plano a acțiunii, ci se impune analiza pe fond a cererii de chemare in judecata.
Potrivit art. 50 ind. 1 din L. nr. 10.2001,„(1) Proprietarii ale căror contracte de vânzare-cumpărare, încheiate cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995, cu modificările ulterioare, au fost desființate prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile au dreptul la restituirea prețului de piață al imobilelor, stabilit conform standardelor internaționale de evaluare.
Din cuprinsul sentinței civile nr. 2645/(...) pronunțată de către
Judecătoria Cluj-Napoca în dosar nr. 9429/2002, al deciziei civile nr. 7. iunie 2003 pronunțata de către Tribunalul Cluj in dosar nr. 4220/2003 si al deciziei civile nr. 2. octombrie 2003 pronunțata de către Curtea de A. C. in dosar nr. 6325/2003 rezulta ca contractul de vânzare-cumpărare nr. 30636 încheiat in data de (...) intre SC C. SA, in baza Protocolului încheiat cu C. Local al M. C.-N. si reclamanții B. J. si B. E. a fost încheiat cu nerespectarea, deci cu eludarea prevederilor Legii nr. 112/1995. Astfel, prima instanta a retinut, in considerentele sentinței, ca buna-credinta a partilor contractante nu a existat la data incheierii contractului de vanzare- cumparare, intrucat conform extrasului C. nr. 45379 C.-N., nr. top.
10363/S/VII, S. R. si-a intabulat dreptul de proprietate asupra imobilului in litigiu la data de (...), in baza incheierii C. nr. 4132, de unde reiese ca la data vanzarii imobilului dreptul de proprietate al S. nu era intabulat in C. Prima instanta a retinut ca cumparatorii, printr-o singura verificare a situatiei juridice a imobilului la data cumpararii - prin verificarea cartii funciare - aveau posibilitatea sa constate ca vanzatorul nu este proprietar, iar aceasta verificare constituia o minima diligenta. Prima instanta a mai retinut ca partile au fost de rea-credinta, obiectul vanzarii era proprietatea altei persoane, iar contractul de vanzare-cumparare este lovit de nulitate absoluta (f. 14 fata si verso).
În considerentele deciziei din apel s-a retinut ca chiar daca s-ar admite ca S. R. putea dobandi dreptul de proprietate asupra imobilului fara inscrierea lui in cartea funciara, S. R. nu putea dispune de imobil decat dupa ce si-a inscris in C. dreptul de proprietate in favoarea sa. Instanta de apel a aratat ca reaua-credinta a paratilor la momentul incheierii contractului de vanzare-cumparare din data de (...) este vadita in conditiile in care in cuprinsul actului de instrainare s-a mentionat tocmai numarul topografic 10363/S/VII pe care se gasea intabulat imobilul, numar dupa care se putea identifica cu certitudine numarul de C. (f. 17). Instanta de apel a subliniat ca nu se poate retine ca paratii (reclamanti in prezenta cauza) au fost in eroare si a concluzionat ca nu este aplicabila teoria proprietarului aparent.
Instanța de recurs a reținut, in considerentele deciziei, ca S. R. nu putea dispune de imobil fără înscrierea in C. a dreptului sau de proprietate, ceea ce nu s-a realizat decât in anul 2002, or contractul de vânzare- cumpărare s-a încheiat la data de (...). Instanța de recurs a reliefat ca parații
(reclamanții din prezenta cauza) nu se pot prevala de dispozițiile art. 46 alin.
2 din L. nr. 10/2001 atât timp cat printr-o minima diligenta, cercetândcuprinsul cărții funciare, aceștia ar fi putut constata ca S. R. nu era proprietarul tabular al imobilului in litigiu, ci reclamanții intimați si a concluzionat ca nu este întrunită condiția bunei-credințe a comparatorilor.
Or, decizia civila nr. 2. octombrie 2003 pronunțata de către Curtea de A. C. in dosar nr. 6325/2003 este o hotărâre irevocabila, ce se bucura de putere de lucru judecat.
În consecință, din moment ce Curtea de A. C. a statuat irevocabil ca la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare nr. 30636 din data de (...) dreptul de proprietate al vânzătorului, S. R., nu era înscris in cartea funciara, iar prin urmare S. R. nu putea dispune de imobil, din moment ce s-a reținut ca comparatorii B. J. si B. E. nu au depus minime diligente pentru a cunoaște situația juridica a imobilului cumpărat, nu au cercetat cartea funciara, deci nu au fost de buna-credința la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare, rezulta ca contractul de vânzare- cumpărare nr. 30636/(...) a fost încheiat cu eludarea prevederilor Legii nr.
112/1995.
Prin decizia civilă nr. 386/A/(...) a T.ui C. a fost respins ca nefondat apelul declarat de reclamanții B. J. și B. E. împotriva sentinței civile nr. 1. pronunțată la data de (...) în dosarul nr. (...) al Judecătoriei C.-N., care a fost păstrată în întregime.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut că apelul este o cale de atac devolutivă, prin care se critică hotărârile primei instanțe. Din cuprinsul redactării normelor legale ce reglementează apelul rezultă că legea pretinde apelantului să arate nemulțumirile sale, față de modul în care s-a desfășurat judecata de fond sau față de hotărârea atacată, în fapt și în drept.
Reclamantul este cel care în temeiul principiului disponibilității, investește prin cererea de chemare în judecată instanța cu soluționarea unor pretenții. Reclamantul este dator să indice în raport cu dispozițiile art.112
C.pr. civ. obiectul cererii, precum și motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază cererea.
Reclamanții au solicitat obligarea pârâtului la plata în favoarea reclamanților a unei sume de bani reprezentând prețul actualizat al imobilului obiect al unui contract de vânzare -. anulat. Cererea a fost întemeiată pe prev. art.50 ind. 1 Din L. 10/2001.
Instanța de fond, în urma analizei, a reținut că aceste dispoziții legale nu sunt incidente situației juridice în care se află reclamanții.
Este adevărat că instanța de fond depășind cadrul procesual a arătat că reclamanții au posibilitatea de a solicita restituirea prețului actualizat. Însă, în cauză instanța de fond nu a fost investită cu un astfel de petit, iar pronunțarea asupra altceva decât a cerut ar reprezenta extra petita.
Analiza motivelor de apel denotă că apelanții nu critică nici modul în care s-a desfășurat judecata, nici soluția instanței de fond, prin prisma cererii cu care aceștia au investit instanța de fond. C. se referă în principal la faptul că instanța ar fi trebuit să admită în parte cererea și să oblige pârâtul la plata prețului actualizat al apartamentului.
În cauză însă prin argumentele cuprinse în motivele de apel se aduce atingere dispozițiilor art. 294 C.pr.civ. potrivit căruia, în apel nu se pot face alte cereri noi.
Solicitarea formulată în apel în mod subsidiar reprezintă în sensul legii procesuale civile o cerere nouă, de vreme ce temeiul juridic este altul.
Apărarea cuprinsă în întâmpinare cu privire la acest aspect a fost apreciată ca fiind întemeiată.
Nu s-a putut reține că ar fi în prezența unei micșorări a câtimii obiectului cererii, chiar dacă probabil prețul actualizat al apartamentului este mai mic decât prețul de piață, întrucât temeiul unor asemenea cereri este diferit.
Argumentul legat de existența unei practici a instanței de fond în sensul solicitat în apel, nu a putut fi primit întrucât practica judiciară nu este un izvor de drept, iar normele și dispozițiile procedurale nu pot fi ignorate.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs în termenul legal reclamanții, solicitând modificarea deciziei atacate în sensul admiterii apelului, schimbarea sentinței pronunțată de instanța de fond, în sensul admiterii acțiunii în totalitate, în sensul de obligare a pârâtului la plata cu titlu de despăgubiri în favoarea lor a sumei de 66.650 Euro reprezentând contravaloarea imobilului în litigiu în baza prev. art. 501 alin. 1 din L. nr.10/2001 și în subsidiar, admiterea în parte a acțiunii în sensul obligării pârâtului la restituirea în favoarea reclamanților a unei sume egale cu prețul de piață actualizat al imobilului, potrivit prev. art. 50 alin. 2 din L. nr.10/2001. În motivarea recursului, întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod proc.civ., recurenții au arătat că instanța a pronunțat o hotărâre nelegală în condițiile în care soluția de respingere în totalitate a acțiunii este contrazisă în parte de motivarea sentinței. Din motivarea sentinței reiese că acțiunea este admisibilă în parte, pe suma echivalentă prețului de vânzare al apartamentul, actualizată cu rata inflației, astfel că instanța trebuia să dispună în acest sens. Acțiunea era admisibilă în parte pentru faptul că pretențiile deduse judecății au aceeași cauză și același temei legal, atât în ceea ce privește suma inițial pretinsă de reclamanți, cât și cea la care au în mod evident drept, așa cum a indicat și instanța de fond. O. acțiunii îl constituie pretenția de despăgubire a reclamanților cu suma de bani la care art. 50 din L. nr. 10/2001 le dă dreptul, ca urmare a desființării contractului de vânzare-cumpărare încheiat în baza Legii nr. 112/1995. Instanța de fond reține că reclamanții pot solicita restituirea prețului de piață actualizat, dar respinge acțiunea în totalitate, iar instanța de apel apreciază în mod nelegal că apelul lor este nefondat, neputând interpreta pretenția lor privind admiterea în parte a acțiunii ca o micșorare a câtimii cererii, deoarece textul celor două cereri este diferit. Această interpretare constituie o încălcare a prev. art. 132 alin. 2 lit. b din Codul de procedură civilă, deoarece precizarea lor nu constituie o modificare a cererii, ci o micșorare a câtimii obiectului cererii lor. Instanța de apel în mod nelegal nu analizează cererea lor privind restituirea prețului de piață al imobilului, cerere admisibilă, deoarece prevederile citate din L. nr.10/2001 stabilesc un regim diferențiat și în mod evident discriminatoriu între foștii proprietari ai imobilelor dobândite în temeiul Legii nr. 112/1995 cu respectarea și respectiv cu eludarea prevederilor acestei legi. Rațiunea acestor texte ar trebui să ie identică, sens în care s-a pronunțat și Curtea Constituțională, care a reținut că „acordarea unor despăgubiri la valoarea actuală a imobilelor are natura juridică a unei măsuri echitabile, menită să le ofere foștilor chiriași posibilitatea de a-și cumpăra o locuință, ceea ce este în consens cu dispozițiile art. 1 alin. 3 din Constituție …";. În acest context, instanța trebuia să țină seama de faptul că toate contractele de vânzare-cumpărare încheiate în baza Legii nr. 112/1995 auavut ca parte S. Român prin consiliile locale, care, în prealabil încheierii contractelor de vânzare-cumpărare prin serviciile de specialitate, au verificat îndeplinirea condițiilor necesare pentru încheierea acestor contracte, astfel că nu se poate justifica regimul discriminatoriu al acordării despăgubirilor, în raport de buna sau reaua lor credință, la încheierea acestor contracte în baza Legii nr. 112/1995, desființate ulterior. Prin întâmpinarea depusă, pârâtul s-a opus admiterii recursului, invocând în sprijinul poziției sale dispozițiile art. 50 alin. 3 din L. nr.10/2001, cât și faptul că în mod corect cele două instanțe au reținut reaua credință a reclamanților la încheierea contractului de vânzare- cumpărare. Examinând recursul declarat, prin prisma motivelor invocate, curtea apreciază că este nefondat și în consecință, baza art.art. 304 pct. 9 și 312 alin. 1 Cod proc.civ., urmează să-l respingă pentru următoarele considerente: Prin acțiunea promovată reclamanții au solicitat instanței să dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 75.000 Euro, acțiune întemeiată pe dispozițiile art. 501 din L. nr.10/2001 modificată prin L. nr. 1.. În ședința publică din (...), la întrebarea instanței referitoare la pârâtul cu care înțeleg să se judece, reclamanții au arătat că „cererea a fost formulată în contradictoriul cu S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice, în temeiul art. 501 din L. nr. 10/2001, actualizată";. În aceeași ședință s-a pus în discuție excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârât, reclamanții prin reprezentant apreciind că prin prisma dispozițiilor art. 501 din L. nr. 10/2001 nu se poate vorbi de excepția prescripției dreptului la acțiune, raportat la data înregistrării acțiunii. În ședința publică din (...), când a fost judecată cauza, reprezentanta reclamanților a solicitat instanței să oblige pârâtul să-i plătească „prețul de circulație al imobilului „cu motivarea că reclamanții au fost de bună credință în momentul cumpărării imobilului, că la acel moment nu se putea analiza titlul statului, iar o orientare contrară ar conduce la o discriminare a reclamanților față de alți foști proprietari";. În apelul declarat, reclamanții solicită în principal schimbarea sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii și în consecință, obligarea pârâtului la plata sumei de 66.650 Euro reprezentând contravaloarea imobilului în litigiu, în baza art. 501 alin. 1 din L. nr.10/2001 și în subsidiar, obligarea pârâtului la plata unei sume egale cu prețul de piață actualizat al imobilului, conform prev. art. 50 alin. 2 din L. nr.10/2001. Soluția instanței de respingere a apelului cu privire la cererea subsidiară este legală, pentru următoarele considerente: Prin principiul disponibilității se înțelege faptul că părțile pot determina nu numai existența procesului, prin declanșarea procedurii judiciare, ci și conținutul procesului prin stabilirea cadrului procesual, în privința obiectului și a participanților la proces, a fazelor și etapelor pe care procesul civil le-ar parcurge. Dreptul părților de a determina limitele procesului, este, în principiu, neîngrădit, instanța neputând introduce din oficiu o altă persoană în proces, posibilitatea de a lărgi sfera procesului având-o numai părțile. De asemenea, instanța este obligată să se pronunțe numai cu privire la ceea ce s-a cerut, conform art. 129 alin. 6 Cod proc.civ., neputând să se pronunțe asupra unui lucru ce nu s-a cerut, să dea mai mult decât s-a cerut, sau să nu se pronunțe asupra unui lucru cerut. În speță, obiectul acțiunii l-a constituit pretenția reclamanților de obligare a pârâtului la plata prețului de circulație a imobilului, acțiune întemeiată pe prev. art. 501 din L. nr.10/2001. Cererea formulată de reclamanți pentru prima dată în apel, cerere întemeiată pe dispozițiile art. 50 alin. 2 din L. nr.10/2001, este o cerere nouă și urmărește a obține ceva ce nu s-a solicitat în fața primei instanțe. Conform dispozițiilor art. 132 alin. 2 pct. 2 Cod proc.civ., invocat de recurenți în sprijinul recursului lor, cererea nu se socotește modificată și nu se va da termen, ci se va trece în încheierea de ședință, declarațiile verbale făcute în instanță când reclamantul mărește sau micșorează câtimea obiectului cererii. Cererea reclamantului de obligare a pârâtului la plata prețului actualizat al imobilului conform art. 50 alin. 2 din L. nr.10/2001, nu constituie o majorare a obiectului cererii, care oricum conform textului citat, trebuia făcută până la prima zi de înfățișare și numai în fața primei instanțe, ci reprezintă o veritabilă modificare a acțiunii. Judecătorul nu este ținut de temeiul juridic invocat de reclamanți, însă pentru respectarea principiului contradictorialității, a dreptului la apărare, schimbarea temeiului juridic trebuie pus în discuția părților, cerință care nu este îndeplinită în cauză, cererea fiind formulată de reclamanți pentru prima dată în apel. Recurenții au criticat decizia pronunțată în apel și pentru faptul că temeinica pretenției privind restituirea prețului de piață al imobilului nu au mai fost analizate de către instanța de apel, fără a detalia acest motiv. C. este nefondată. A.anții nu critică soluția instanței de fond prin prisma cererii cu care aceștia au investit instanța, nici modul în care s-a desfășurat judecata, ci critica lor se referă doar la faptul că instanța ar fi trebuit să admită în parte cererea și să oblige pârâtul la plata prețului actualizat al apartamentului. Reținând aceste aspecte instanța de apel răspunde în acest fel criticilor aduse de apelanți prin motivele de apel. În recurs recurenții critică decizia pronunțată în apel pentru faptul că „. aduse cu privire la temeinicia pretenției privind restituirea prețului de piață al imobilului nu au mai fost analizate de către instanța de apel";, fără însă a arăta în ce constă această critică. Recursul reclamanților conține critici doar cu privire la faptul că cele două instanțe nu au obligat pârâtul la plata în favoarea lor a prețului de piață actualizat al imobilului, conform prev. art. 50 alin. 2 din L. nr.10/2001, critici preluate din declarația de apel. Prin urmare, având în vedere că recurenții nu au arătat în declarația de recurs care sunt motivele pentru care decizia pronunțată în apel cu privire la faptul că „. aduse cu privire la temeinicia pretenției privind restituirea prețului de piață al imobilului nu au mai fost analizate de către instanța de apel";, nu este legală, instanța de recurs nu are cum să analizeze motivele cu privire la acest aspect. PENTRU ACESTE M.IVE IN NUMELE LEGII D E C I D E : Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții B. J. și B. E. împotriva deciziei civile nr. 386 din 27 septembrie 2011 a T.ui C. pronunțată în dosar nr.(...), pe care o menține. Decizia este irevocabilă. Dată și pronunțată în ședința publică din 15 decembrie 2011. PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER ANA I. A. C. A. A. C. C. B. Red. IA dact. GC 2 ex/(...) Jud. apel: D.Tatu, F.S.Bolchiș
| ← Decizia civilă nr. 4481/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia civilă nr. 2402/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
