Decizia civilă nr. 2142/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURARI SOCIALE, PENTRU MINORI ȘI FAMI.
DOSAR NR. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 2142/R/2011
Ședința publică din 15 iunie 2011
Instanța constituită din:
PREȘED.TE:
JUDECĂTORI:
T.-A. N.
ANA I. M.-C. V.
GREFIER:
M. T.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul S. R. P. C. N. DE A. ȘI D. N. D. R. SA, împotriva sentinței civile nr. 220 din 8 martie 2011, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...), privind și pe reclamanții P. P. și P. E. având ca obiect expropriere.
P. de pe lângă C. de A. C. este reprezentat de doamna procuror S. A.
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă reprezentantul reclamanților-intimați P. P. și P. E., avocat Puț O., lipsă fiind reprezentantul pârâtului-recurent S. R. prin C. SA.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că la data de 8 iunie
2011, reclamanții-intimați au depus la dosar, prin registratura instanței, întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului și în consecință menținerea sentinței recurate. Se comunică un exemplar din întâmpinare reprezentantei P.ui de pe lângă C. de A. C.
La termenul de azi, reprezentantul reclamanților-intimați depune la dosar delegația de reprezentare, chitanța prin care se atestă plata onorariului avocațial și copia deciziei civile nr. 1. din 10 septembrie 2010, pronunțată de C. de A. C., cu privire la un teren învecinat terenului în litigiu. Un exemplar al deciziei se comunică și reprezentantei P.ui de pe lângă C. de A. C.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, C. declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul reclamanților-intimați susține întâmpinarea depusă la dosar, solicită respingerea recursului în integralitatea acestuia, atât în ceea ce privește solicitarea de casare cu trimitere spre rejudecare, cât și în ceea ce privește modificarea și respingerea ca neîntemeiată și nedovedită a cererii formulate de reclamanți, și în consecință să se dispună menținerea sentinței recurate ca legală și temeinică, în sensul admiterii acțiunii promovate de reclamanți privind obligarea pârâtului-recurent la plata unei juste și prealabile despăgubiri în cuantum de 10.052 euro, echivalent în lei la data plății, reprezentând contravaloarea terenului expropriat, și obligareapârâtului-recurent la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1000 lei, potrivit chitanței depuse la dosar. A. că nu există nici un motiv de casare sau modificare întrucât sentința recurată a fost pronunțată cu respectarea tuturor normelor juridice procedurale incidente, pretențiile reclamanților au fost dovedite prin probatoriu administrat în cauză, iar instanța de fond a stabilit în mod corect cuantumul despăgubirilor.
Reprezentanta P.ui de pe lână C. de A. C. pune concluzii în sensul respingerii recursului ca nefondat, cu consecința menținerii ca temeinică și legală a sentinței recurate, întrucât expertiza a fost corect întocmită, cu respectarea tuturor nomelor în vigoare, s-a constatat că suprafața expropriată este mai mare decât cea reținută de expropriator, iar instanța de fond a stabilit un cuantum just al despăgubirilor. Pentru aceste motive apreciază că nu se impune nici casarea sentinței recurate și nici modificarea acesteia.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 220 din 8 martie 2011, pronunțată de Tribunalul Cluj s-au respins excepțiile lipsei de interes și lipsei calității procesuale active invocate de către pârâtul S. R.
S-a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamanții P. E. și P.
P. în contradictoriu cu pârâtul S. R. PRIN C. N. DE A. ȘI D. N. D. R. și, în consecință:
Pârâtul a fost obligat să achite reclamanților suma de 10.052 E., echivalent în lei la data plății cu titlu de despăgubire pentru terenul expropriat în suprafață de 454 mp. situat în localitatea V., comuna S., tarla
10, parcela 71,72 din Titlul de proprietate nr.3080/1184/03 I. 2003, cu număr cadastral 3261 și înscris în C.F. nr. 914 V..
Pârâtul a fost obligat să achite reclamanților 3.400 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că prin H. nr.19/21 aprilie 2008, emisă de C. pentru aplicarea L. nr.1. - Consiliul local S., s-a aprobat acordarea de despăgubiri pentru imobilul expropriat, situat în localitatea S., în suprafață de 454 mp., făcând parte din tarlaua 10, parcela 71,72, cu număr cadastral 3261 din Titlul de proprietate nr.3080/1184/03 I. 2003, întabulat în C.F. nr.914 V., în cuantum de
3.087,20 E., reprezentând echivalentul sumei de 11.134,3 lei raportat la cursul de 1 E. = 3,6066 lei din data de 18 A. 2008.
T. în temeiul dispozițiilor art.9 alin.3 din L. nr.1. coroborat cu art.26,
27 din L. nr.3. a dispus efectuarea unei expertize tehnice, conform concluziilor căreia valoarea despăgubirilor cuvenite reclamanților pentru suprafața de teren expropriată este de 10.052 euro, respectiv 22,14 euro/mp, echivalentul în lei a 42.005 lei. S-a reținut totodată că nu se creează nici un prejudiciu în ceea ce privește exploatarea suprafeței rămase, deoarece restul suprafeței de teren rămase cât și casa existentă pe acesta sunt folosite în continuare cu aceeași destinație.
Răspunzând obiecțiunilor formulate de către ambele părți, care vizau valoarea terenului stabilită prin expertiză, experții au arătat că își mențin punctul de vedere asupra valorii determinate inițial.
Drept urmare, tribunalul a admis în parte acțiunea promovată, obligând pe pârât achite reclamanților suma de 10.052 E., echivalent în lei la data plății cu titlu de despăgubire pentru terenul expropriat în suprafață de 454 mp. situat în localitatea V., comuna S., tarla 10, parcela 71, 72 din Titlul de proprietate nr.3080/1184/03 I. 2003, cu număr cadastral 3261 și înscris în C.F. nr.914 V..
În ceea ce privește daunele aduse reclamanților, acestea au fost respinse, reținându-se de către comisia de experți faptul că nu pot fi avute în vedere asemenea daune, conform celor relevate anterior.
În temeiul dispozițiilor art.274 Cod procedură civilă, tribunalul reținând culpa procesuală a pârâtului l-a obligat să achite reclamanților suma de 3.400 lei, cheltuieli de judecată, reprezentând 2.500 lei onorarii experți achitate exclusiv de către reclamanți, restul diferenței de onorariu fiind suportat de către pârât, în sarcina căruia au rămas și 900 lei, reprezentând onorariu de avocat parțial, din totalul de 1.000 lei achitat conform chitanțelor nr.138/17 iulie 2008 și nr.148/18 august 2008, eliberate de A. Puț S. I. .
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta C. N. de A. și D. N.din R. S., în calitate de reprezentant al S. R., solicitând admiterea recursului și în principal casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar, modificarea sentinței și pe fond respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată și nedovedită. S-au solicitat și cheltuieli de judecată.
În motivare, s-a arătat că modificarea hotărârii se impune deoarece aceasta a fost pronunțată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, fiind incidente dispozițiile art. 304 pct. 9 teza ultimă C.
Tribunalul Cluj a pronunțat hotărârea cu interpretarea și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 9 din L. nr. 1., art. 26 din L. nr. 3., art. 129 C., art. 1169 C.civ. și art. 201 și urm. C.
E. judiciari au întocmit raportul de expertiză exclusiv prin prisma unor oferte de vânzare identificate pe internet, instanța de fond prin refuzul de a încuviința contraexpertiza încălcând la rândul său prevederea legală sus menționată. Potrivit voinței legiuitorului, atât comisia de experți, cât și instanța sunt obligate să țină cont de prețurile practicate pe piață, prețuri care exclud ofertele de cumpărare sau antecontractele de vânzare-cumpărare care sunt speculative și, prin urmare, nepertinente. În același sens, este și jurisprudența Î. C. de C. și J.
Instanța de fond a încălcat și prevederile art. 129 C., încălcarea rolului activ în cazul dedus judecății constând în faptul că hotărârea pronunțată se întemeiază pe o gravă eroare de fapt și de drept decurgând dintr-o apreciere eronată a probelor administrate, în speță, proba cu expertiza tehnică. Deși pârâta a dovedit în fața instanței de fond că raportul de expertiză judiciară întocmit în cauză este vădit eronat și nelegal, aceasta a respins cererea de efectuare a unei noi expertize tehnice judiciare. V. raportului de expertiză au fost analizate superficial sau chiar ignorate de către aceasta. Pârâta a arătat că metoda comparației directe este improprie în cauză, raportul de expertiză fiind întocmit cu încălcarea art. 26 din L. nr. 3.. E. tehnici nu au anexat nicio dovadă în sprijinul concluziilor raportului, terenul expertizat este inclus în categoria de folosință arabil intravilan, neputându-se deci facereferiri la utilități. E. au propus cu titlu de despăgubire valoarea maximală rezultată în urma aplicării corecțiilor asupra prețului maxim ales fără nicio justificare. Totodată, într-o cauză similară aflată pe rolul aceleiași instanțe, doi dintre experții tehnici judiciari care au făcut parte și din comisia constituită în acest dosar au propus o valoare a despăgubirii mult mai mică pentru un teren cu aceleași caracteristici.
De asemenea experții au tratat evaluarea terenului prin folosirea unei singure metode, deși exigențele unei asemenea lucrări impun aplicarea a cel puțin două metode de stabilire a valorii de piață.
Prin răspunsul la obiecțiuni experții nu au răspuns real solicitărilor formulate de către pârâtă.
S-a mai învederat că evaluarea realizată de către expropriatori a fost făcută prin raportare la valoarea de piață cu respectarea art. 26 din L. nr. 3., evaluarea făcută prin raportul de expertiză întocmit în cauză fiind de natură să conducă la prejudicierea gravă a bugetului de stat.
În susținerea cererii de recurs, pârâta a invocat jurisprudența Î. C. de C. și Justiție, care a statuat că noțiunea de preț de vânzare indică prețul de piață, consemnat în contractele de vânzare-cumpărare autentice.
Recurenta a arătat că în ceea ce privește solicitarea de casare a sentinței, aceasta se impune deoarece modificarea hotărârii recurate nu este posibilă decât în condițiile administrării probei cu expertiza tehnică judiciară fiind incidente prevederile art. 312 alin. 3 prima teză C.
În drept, au fost invocate prevederile art. 304 pct. 9 și urm. C., art. 312 C., art. 3041 C., art. 374 alin. 1 C., art. 129 C., art. 201 și urm. C., art. 1169 C.civ., L. nr. 1., Normele de aplicare a L. nr. 1., L. nr. 3.. În probațiune, s-au depus la dosar înscrisuri: practică judiciară a Î. C. de C. și Justiție, contracte de vânzare-cumpărare încheiate în lunile septembrie, octombrie 2010, având ca obiect suprafețe de teren situate în comuna F., sat L. de Sus În apărare, intimații au formulat întâmpinare ( f.72-76) prin care au solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței pronunțate de Tribunalul Cluj ca legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată. În motivare, s-a arătat că sentința T.ui C. este legală și temeinică fiind pronunțată cu respectarea tuturor normelor juridice procedurale incidente, după o apreciere temeinică a probelor din dosar și o analiză minuțioasă a solicitărilor părților. Pretențiile reclamanților au fost probate prin dovezile administrate în cauză. Reclamanții au contestat încă din fața Comisiei de aplicare a L. nr. 1. prețul stabilit, arătând că nu sunt de acord cu cuantumul despăgubirilor propuse. Cererea de acordare de despăgubiri a fost formulată la data de (...), o eventuală nedepunere a unei asemenea cereri neputând de altfel obstrucționa liberul acces la instanța de judecată, nefiind o condiție obligatorie pentru înregistrarea acțiunii. Referitor la cuantumul despăgubirilor s-a arătat că instanța de judecată este cea care trebuie să stabilească într-un final justa și prealabila despăgubire care se impune a fi acordată prevenindu-se astfel încălcarea art. 6 din Convenția E.peană a Drepturilor Omului și art. 1 alin. 1 din primul Protocol al Convenției. Neprezentarea în fața Comisiei de aplicare a L. nr. 1.nu are cum să afecteze dreptul de a se adresa instanței de judecată, neavând caracterul unei proceduri prealabile obligatorie. Susținerea că acțiunea introductivă ar fi nedovedită nu are suport atâta timp cât la dosarul cauzei există o expertiză tehnică de evaluare, singurul mijloc de probă pertinent și util în vederea cuantificării prejudiciului suferit și a valorii de piață a imobilului. Raportul de expertiză întocmit în cauză corespunde rigorilor și standardelor în materie și obiectivelor fixate de către instanță. Este vexatorie afirmația potrivit căreia instanța a pronunțat hotărârea cu încălcarea rolului activ prevăzut de art. 129 C. Totodată, s-a mai arătat că instanța de judecată este singura în măsură să aprecieze necesitatea efectuării unei contraexpertize în cauză, în speța de față instanța neapreciind în acest sens. În drept, au fost invocate prevederile art. 115 rap. la art. 299 și urm. C., art. 9 din L. nr. 1., art. 4 din Normele metodologice de aplicare a L. nr. 1. și art. 21-29 din L. nr. 3.. A fost anexată decizia civilă nr. 1. pronunțată în dosarul nr. (...) a C.i de A. C. Analizând recursul declarat de pârâtul S. R. prin C. N. DE A. ȘI D. N. D. R. împotriva sentinței civile nr. 220/A/(...), pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr.(...), C., ținând cont de prevederile art.3041 C.pr.civ. reține următoarele: Prin H. nr.19/21 aprilie 2008, emisă de C. pentru aplicarea L. nr.1. - Consiliul local S., s-a aprobat acordarea de despăgubiri pentru imobilul expropriat, situat în localitatea S., în suprafață de 454 mp., făcând parte din tarlaua 10, parcela 71,72, cu număr cadastral 3261 din Titlul de proprietate nr.3080/1184/03 I. 2003, întabulat în C.F. nr.914 V., în cuantum de 3.087,20 E., reprezentând echivalentul sumei de 11.134,3 lei raportat la cursul de 1 E. = 3,6066 lei din data de 18 A. 2008. Nemulțumiți de cuantumul despăgubirii stabilite prin hotărârea identificată mai sus reclamanții intimați P. P. și P. E. au formulat cererea de chemare în judecată care face obiectul dosarului dedus judecății, contestând în temeiul art.9 din L. nr.1. cuantumul despăgubirii stabilite de către pârât. Instanța de fond, cu respectarea dispozițiilor în vigoare incidente în cauză,respectiv art.9 din L. nr.1. și art.21-27 din L. nr.3., a dispus efectuarea unui raport de expertiză în cauză,raport care a stabilit suma de10.052 euro ca reprezentând valoarea de circulație a imobilului la momentul realizării expertizei. Valoarea stabilită de către comisia de experți prin raportul de expertiză a fost menținută și prin răspunsul la obiecțiunile formulate în cauză de către pârât și încuviințate de către instanța de judecată, prin aceste obiecțiuni pârâtul criticând tocmai prețurile avute în vedere de către experți pentru stabilirea cuantumului despăgubirii. Raportat le cele reținute mai sus instanța apreciază ca nefondată critica recurentului în sensul că la întocmirea raportului de expertiză efectuat în cauză nu au fost respectate dispozițiile art.26 din L. nr.3. deoarece au fost avute în vedere oferte de vânzare identificate pe internet iar nu prețuri practicate efectiv pe piață așa cum cere art.26 din L. nr.3.. În primul rând,din analiza textului de lege, text care stipulează că se vor avea în vedere „prețurile cu care se vând în mod obișnuit imobilele de același fel";, nu rezultă în mod explicit,așa cum susține recurentul, că trebuie avute în vedere numai prețurile stabilite efectiv în contracte de vânzare cumpărare încheiate în formă autentică, aceasta fiind o interpretare restrictivă a legii. Sintagma „se vând în mod obișnuit"; a fost interpretată în mod corect de prima instanță și de către experții desemnați în cauză în sensul în care au fost avute în vedere și prețurile cerute prin ofertele de vânzare făcute publice prin modalitățile uzuale la această dată. În cazul în care s-ar pune în sarcina experților obligația de a avea in vedere numai prețurile stabilite deja în contracte de vânzare cumpărare autentice, aceștia s-ar afla în imposibilitatea de a efectua raportul de expertiză în cazul în care nu ar putea fi identificate astfel de contracte, nefiind încheiate contracte de vânzare cumpărare în zonă. Prin punerea la dispoziția experților a acestor date de către autorități și atașarea contractelor la raportul de expertiză așa cum solicită pârâtul invocând neadecvat prevederile art.1169 C.civ, se poate pune chiar problema încălcării drepturilor părților contractante care nu înțeleg să facă public conținutul acestor acte juridice private. De altfel din conținutul raportului de expertiză rezultă că la stabilirea valorii imobilului experții au avut în vedere și prețurile stabilite în două contracte de vânzare cumpărare autentice, contracte identificate de către experți, fiind evident că experții au cules toate informațiile posibile în vederea efectuării raportului de expertiză. Alta ar fi situația în cazul în care recurentul ar fi pus la dispoziția instanței sau a experților alte astfel de acte care nu ar fi fost avute în vedere, ceea ce nu este cazul în speță. În ceea ce privește modalitatea în care s-a răspuns la obiecțiunile încuviințate de către instanță de către experți, se constată din lecturarea raportului de expertiză și a răspunsului la obiecțiuni (filele 59, 60, vol. II dosar fond) că experții au răspuns tuturor aspectelor invocate de către pârât, inclusiv în ceea ce privește folosirea metodei comparației directe, motivând în fapt și în drept modalitatea în care a fost întocmită lucrarea de specialitate. Neîntemeiată este și critica formulată în sensul încălcării de către prima instanță a dispozițiilor art.129 C.pr.civ. cu motivarea că hotărârea pronunțată se întemeiază pe o gravă eroare de fapt și de drept decurgând dintr-o apreciere eronată a probelor. Nu se poate pune problema încălcării rolului activ al instanței de judecată din perspectiva faptului că aceasta ar fi dat o interpretare eronată probelor administrate în cauză, principiul rolului activ al instanței de judecată având o cu totul altă semnificație, care nu se impune a fi analizată, aceasta rezultând din lecturarea art.129 C.pr.civ. În ceea ce privește cele două contracte de vânzare-cumpărare depuse de către recurentă în susținerea căii de atac promovate, instanța constată că raportul de expertiză ce a stat la baza soluționării acțiunii a fost întocmit la data de 01 iunie 2009, iar cele două contracte de care se prevalează recurenta s-au încheiat în toamna anului 2010, adică după o perioadă de peste 1 an, în condițiile unei crize care a afectat profund în special piața imobiliară, în sensul reducerii prețurilor de vânzare. În aceste condiții, contractele depuse de pârâtă nu pot fi considerate ca relevante în cauză. Referitor la hotărârile judecătorești depuse de către recurentă, , în actuala reglementare practica judiciară nu constituie izvor de drept, instanța soluționând cauza pe baza probațiunii administrate în dosar. Având în vedere considerentele de mai sus, în temeiul art.304 pct.9, art.304/1, art.312 alin.1 C.pr.civ C. va respinge ca nefondat recursul declarat de pârât S. R. prin C. N. DE A. ȘI D. N. S. împotriva sentinței civile nr. 330 din 13 aprilie 2010 a T.ui C. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o va menține ca temeinică și legală. În temeiul art.274 alin.1 C.pr.civ., instanța va obliga recurentul să plătească intimatului P. P. suma de 1000 lei, cheltuieli de judecată în recurs reprezentând onorariu avocațial ( f. 78). PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE L. D E C I D E : Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul S. R. P. C. N. DE A. ȘI D. N. D. R. SA împotriva sentinței civile nr. 220 din 8 martie 2011 a T.ui C. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține. Obligă pe numitul recurent să plătească intimatului P. P. suma de 1000 lei cheltuieli de judecată în recurs. Decizia este irevocabilă. Dată și pronunțată în ședința publică din 15 iunie 2011. PREȘED.TE JUDECĂTORI GREFIER T. A. N. ANA I. M. C.V. M. T. Red. MV dact. GC 2 ex/(...) Jud.primă instanță: T. O.
| ← Decizia civilă nr. 532/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia civilă nr. 3180/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
