Decizia civilă nr. 4756/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA 1 CIVILĂ
Dosar nr. (...) Cod operator 8428
D. CIVILĂ NR. 4756/R/2011
Ședința publică din 18 noiembrie 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I.-D. C.
J.ECĂTORI: A.-A. P.
C.-M. CONȚ
G. : A.-A. M.
S-au luat în examinare recursul declarat de pârâta C. M., prin intermediul mandatarului C. V. și recursul declarat de reclamanții B. D. și B. G.-S., împotriva deciziei civile nr. 1. din (...) a T. M., pronunțată în dosar nr. (...), având ca obiect grănițuire.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, se prezintă reclamanta recurentă B. D., pârâta recurentă C. M. și mandatarul pârâtei recurente, numitul C. V., lipsă fiind reclamantul recurent B. G.-S.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Ambele recursuri au fost formulate și motivate în termen legal, au fost comunicate părților adverse, însă la data înregistrării recursurile nu au fost legal timbrate.
S-a făcut referatul cauzei după care Curtea constată că pârâta recurentă C. M. a expediat prin poștă chitanța care atestă plata taxei judiciare de timbru pentru recurs, în cuantum de 10 lei și un timbru judiciar pentru recurs în valoare de 0,15 lei, precum și o întâmpinare la recursul declarat de reclamanți, în 2 exemplare, înscrisuri care au fost înregistrate la dosar în data de (...), iar prin întâmpinare, pârâta solicită respingerea recursului declarat de reclamanți și obligarea reclamanților recurenți la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 10.000 lei, pentru deplasări la toate instanțele de judecată, deoarece este bolnavă.
Instanța desprinde al doilea exemplar din întâmpinarea pârâtei (f.
17,18 și 19 din dosar) și-l înmânează reclamantei recurente B. D.
De asemenea, Curtea constată că reclamanții recurenți B. D. și B. G.-
S. au expediat prin poștă o întâmpinare la recursul declarat de pârâtă, într- un singur exemplar, care a fost înregistrată la dosar în data de (...), întâmpinare prin care reclamanții solicită respingerea recursului declarat de pârâta C. M., ca fiind nelegal și netemeinic și, admiterea recursului declarat de reclamanți, iar în cazul în care nu se vor prezenta la dezbateri, solicită judecarea cauzei în lipsă.
Totodată, Curtea constată că la întâmpinarea mai sus arătată, reclamanții au anexat chitanța care atestă plata taxei judiciare de timbru pentru recurs, în cuantum de 10 lei și un timbru judiciar pentru recurs în valoare de 0,15 lei.
Curtea constată că ambele recursuri sunt legal timbrate.
Curtea, din oficiu, în privința ambelor recursuri, invocă excepția inadmisibilității acelor motive de recurs care se referă la reanalizarea probelor administrate în cauză și la netemeinicia hotărârii atacate, având în vedere că prevederile art. 304 pct. 10 și 11 C. au fost abrogate.
În privința recursului pârâtei C. M., Curtea invocă excepția inadmisibilității acelor critici din recurs care vizează direct sentința primei instanțe.
Mandatarul pârâtei recurente depune la dosar un înscris întitulat
"Note de ședință cu motive de recurs";.
La întrebarea instanței, referitoare la împrejurarea dacă prin notele de
ședință depuse azi la dosar s-au invocat chestiuni noi, mandatarul pârâtei recurente arată că în notele de ședință pe care le-a depus azi l-a dosar nu sunt chestiuni noi.
De asemenea, la întrebarea instanței, referitoare la împrejurarea dacă mandatarul pârâtei recurente are studii juridice, acesta arată că nu are studii juridice.
Curtea aduce la cunoștința mandatarului pârâtei recurente că, potrivit legii, acesta nu poate pune concluzii verbale asupra recursului formulat de pârâta recurentă, întrucât nu are studii juridice, însă poate să depună la dosar concluzii scrise.
Nemaifiind de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat, Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul părților pentru susținerea recursurilor proprii și pentru ca fiecare parte să pună concluzii pe recursul formulat de către partea adversă, cu mențiunea ca acestea să se refere și la excepția invocată din oficiu de către instanță.
Pârâta recurentă C. M. arată că nu a mutat mejdiile, acest fapt fiind constatat de către poliție și de către inginer, care s-au deplasat la fața locului, motiv pentru care, nu este de acord să plătească cheltuieli de judecată.
De asemenea, pârâta recurentă arată că sora sa, reclamanta B. D. s-a întabulat pe parcela ei în partea din vest.
Pârâta recurentă solicită admiterea recursului propriu așa cum a fost formulat și obligarea reclamanților recurenți la plata cheltuielilor de judecată.
Reclamanta B. D. arată că există o suprafață de teren excedentară, iar terenul în litigiu nu este împrejmuit, astfel încât, solicită instanței să dispună împrejmuirea terenului în litigiu, conform planului din raportul de expertiză întocmit în cauză, varianta a doua, anexa grafică nr. 2.
De asemenea, reclamanta B. D. solicită admiterea recursului propriu așa cum a fost formulat și respingerea recursului pârâtei, pentru motivele arătate prin întâmpinarea depusă la dosar și, totodată, arată că solicită respectarea suprafețelor de teren, atribuite prin hotărârea de partaj pronunțată de Tribunalul Maramureș în anul 1997, iar în ceea ce privește cheltuielile de judecată, arată că a fost necesară efectuarea unei expertize în cauză, pentru a se stabili corect mejdiile dintre terenul proprietatea reclamanților și terenul proprietatea pârâtei, motiv pentru care, a solicitat obligarea pârâtei doar la plata onorariului pentru expert.
Față de recursul reclamanților, pârâta recurentă arată că solicită respingerea acestui recurs, pentru motivele arătate prin întâmpinarea depusă la dosar și obligarea reclamanților recurenți la plata cheltuielilor de judecată, având în vedere că între cele două proprietăți există gardul care a fost amplasat după punerea în posesie.
Pârâta recurentă depune la dosar un înscris întitulat "Concluzii scrise";.
Părțile lasă la aprecierea instanței soluționarea celor două excepții invocate din oficiu de către instanță.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Pr in sen tinț a c iv il ă nr. 1031/(...), pronunț ată de Judec ător ia
Dr ago mireș ti în dos ar nr. (...), s-a respins excepția autorității de lucru judecatinvocată de pârâta C. M., prin mandatar C. V.
S-a admis acțiunea civilă, modificată intentată de reclamanții B. D. și
B. G. S., în contradictoriu cu pârâta C. M., prin mandatar C. V., și în consecință, aceasta a fost obligată să le permită să-și îngrădească proprietatea situată în localitatea S. la numărul administrativ 788, pe aliniamentele stabilite prin D. civilă 7. a T. M., rămasă definitivă, respectiv
363-364-366-369-370-371-372-374-375-377-378-379-382-330 și 301-399-
401-405-406-407-409-410-411-412-414, pe porțiunile pe care nu există gard.
Pârâta a fost obligată să le plătească reclamanților suma de 2.200 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut în considerentele sentinței următoarele:
Cele două părți dețin câte un imobil de natură casă și teren aferent situate în localitatea S. la locul numit denumit *. (Arșiță)* de la numărul administrativ 788.
Acestea au obținut dreptul de proprietate în baza sentinței civile.
2335 din 6 octombrie 1996 pronunțată în dosar nr. 1. al J. V. de Sus și prin
D. civilă nr. 7. din 25 iunie 1997 pronunțată în dosar nr. 768/1997 al T. M., dreptul de proprietate fiind stabilit conform variantei *D* din cadrul raportului de expertiză întocmit de inginer F. A.
D. civilă nr. 7./(...) a stabilit și linia despărțitoare dintre proprietatea pârâtei C. M., pe de o parte și P. D. + B. D., pe de altă parte.
Între părți au apărut neînțelegeri cu privire la linia de mejdă dintre cele două proprietăți, în sensul mutării acesteia de către pârâtă, motiv pentru care s-a formulat prezenta acțiune.
Pentru soluționarea cauzei, s-a dispus întocmirea unei expertize topografice. Din raportul de expertiză reiese că:
Reclamanții susțin că pârâta C. M. are dreptul de proprietate asupra
12285 m.p. fânaț și 500 m.p. curți și construcții, teren situat pe amplasamentul indicat la fața locului și evidențiat în conturul punctelor din anexa grafică 1: 395-394-392-391-389-388-387-386-328-326-342-321-
320-415-417-418-419-420-422-395. Declară că amplasamentul terenului proprietatea reclamantei este situat cu circa 12 ml mai la vest de cea ce susține pârâta, precum și că amplasamentul casei de la nr. 788 nu a fost corect evidențiat pe varianta D de partaj și astfel ei nu pot să folosească porțiunea de teren curți-construcții.
Pârâta împreună cu mandatarul C. V. susțin că terenul proprietatea lor este situat pe un amplasament evidențiat de conturul punctelor din anexa 1 a raportului de expertiză: 363-364-366-369-370-371-372-374-375-
377-378-379-381-382-383-330-328-326-324-321-414-412-411-410-408-
407-406-405-403-401-399-301-363. Declară că atura de est a parcelei proprietatea lor trebuie să treacă prin mijlocul casei de locuit de la nr. 788 și este un reper fix, că aliniamentul indicat de ei, respectiv 369-370-371-
372-374-375-377-378-379-383 sunt cele pe care s-a făcut și executarea deciziei dată de Curtea de A. C.
În ce privește prezentarea situației din sentințe împreună cu situația de carte funciară expertul arată că imobilul din litigiu a făcut obiectul dosarului succesoral nr. 1. al J. V. de Sus soluționat prin sentința civilă nr.
2335 din 6 octombrie 1996 și al dosarului nr. 768/1997 al T. M. soluționat prin D. civilă nr. 7. din 25 iunie 1997, rămasă definitivă.
Conform Deciziei civile nr. 7. din 25 iunie 1997 s-a stabilit că:
- pârâtei P. D. din terenul situat la locul numit A. îi revine o suprafață de 1826 m.p. din care 750 m.p. curți și construcții și 1076 m.p. fânaț. De asemenea din casa de locuit pârâtei îi revine o suprafață utilă de
111,4 m.p. (parte din parterul casei).
- reclamantei C. M. din terenul situat la locul numit A. îi revine o suprafață de 12785 m.p. din care 500 m.p. curți și construcții și 12285 m.p. fânaț. Din casa de locuit reclamantei îi revine suprafața utilă de 84,09 m.p. (parte din etajul casei dar fără acces la parter.
Numitei B. D. din terenul denumit A. îi revine suprafața de 18789 m.p. din care 750 m.p. curți și construcții și 12439 m.p. fânaț și fânaț cu tufe o suprafață de 5600 m.p. A. suprafață totală de 18789 m.p. este compusă din două suprafețe distincte de 8389 m.p. și 10.400 m.p. conform schiței de partaj. De asemenea acesteia îi mai revine o suprafață utilă de
83.56 m.p. (de la parter și etajul casei).
Pârâta P. D. vinde partea dânsei din acest teren, precum și construcția pârâtului B. G. S. (nepot de fiică), în baza unui contract de vânzare- cumpărare sub semnătură privată din 25 octombrie 2002. Acest contract de vânzare-cumpărare sub semnătură privată este validat prin sentința judecătorească nr. 126 din 7 martie 2005 pronunțată în dosar nr.
152/2005 al J. D..
Înscrierea dreptului de proprietate în C. nr. 4081 S. asupra terenului pentru pârâtul B. G. S. se realizează în baza sentinței civile nr. 126 din 7 martie 2005 și nu în baza schiței de dezmembrare nr. 1..
De asemenea în baza adresei nr. 621/2005 emisă de P. comunei S. se notează casa de locuit în favoarea pârâtului B. G. S. având suprafața de 85 m.p. (prin varianta de partaj pârâtei P. D. i-a revenit suprafața de 111,4 m.p. ).
Și numita B. D. își înscrie dreptul de proprietate în C. 4080 asupra suprafeței de 8389 m.p. aferentă la top 2628, 2629 și 2. în baza sentinței civile nr. 12/(...) pronunțată în dosar nr. 148/2005 al J. D. și în baza schiței de dezmembrare nr. 1..
Din datele culese în teren de către expert rezultă că suprafața reală a terenului supus partajului din anul 1991 este de 4,43 ha iar suprafața cuprinsă în sentințele depuse la dosar este de 3,34 ha, diferența de 1,09 ha găsită între scriptic și faptic este intolerabilă tehnic, depășește limita de +/-
2% tolerabilă.
Astfel arată că, pârâta C. M. solicită stabilirea mejdelor cu reclamanții pe aliniamentele 363-364-369-370-372-375-377-379-330 și respectiv pe aliniamentele 301-399-401-406-407-408-410-411-412-321. Suprafața determinată de aliniamentele solicitate de pârâtă este de 14270 m.p., depășește dreptul stabilit (12285 m.p.+500m.p) cu 4485 m.p.
Reclamanta B. D. solicită stabilirea mejdei de est cu pârâta pe aliniamentul 395-394-392-391-389-388-387-386-328. Suprafața determinată de aliniamentul solicitat de reclamantă este de 15154 m.p., depășește dreptul stabilit ((...)+7639 m.p.) cu 5239 m.p. .
Reclamanta B. D. solicită stabilirea mejdei de vest cu pârâta pe aliniamentul 422-420-417-415-320. Suprafața determinată de aliniamentul solicitat de reclamantă este de 14092 m.p., depășește dreptul stabilit (4800m.p.+5600 m.p.) cu 3692 m.p. .
În concluzie rezultă că nici una din mejdele solicitate de părți nu corespund cu situația reținută în varianta *D* de partaj dată în dosar nr. 1. al J. V. de Sus întrucât fixarea mejdelor pe aliniamentele solicitate ar duce la nerespectarea suprafețelor reținute în sentință.
Din răspunsul la întrebări reiese că:
Părțile au obținut dreptul de proprietate în baza sentinței civile. 2335 din 6 octombrie 1996 pronunțată în dosar nr. 1. al J. V. de Sus și prin D. civilă nr. 7. din 25 iunie 1997 pronunțată în dosar nr. 768/1997 al T. M., dreptul de proprietate fiind stabilit conform variantei *D* din cadrul raportului de expertiză întocmit de inginer F. A. T. suprafețelor care s-au împărțit a fost de 3,34 ha (scriptic în decizie), iar în teren (faptic) s-au găsit
4,43 ha. Diferența găsită în plus, de 1,09 ha teren, reprezintă un procent de
32,6% diferență de suprafață care din punct de vedere tehnic nu poate fi acceptat.
Conform normelor de cadastru în situația în care se găsesc diferențe mai mare de 5% dintre scriptic și faptic documentațiile tehnice sunt respinse, în sensul că este necesară o hotărâre judecătorească cu privire la diferența de suprafață.
Arată că tehnic este prematur să concluzioneze cine a ocupat teren întrucât în oricare variantă de stabilire a mejdelor va rezulta o suprafață de teren în plus care nu este justificată de acte.
D. civilă nr. 7. din (...) a stabilit linia despărțitoare - la est- dintre C.
M. și P. D. + B. D. pe aliniamentul 363-D-370-371-372-374-378-F din anexa grafică 2 a prezentului raport iar linia despărțitoare la vest dintre C. M. și B. D., cu respectarea suprafeței de 12285 m.p., este pe aliniamentul G-326 din anexa grafică 2 a prezentului raport.
Aliniamentele menționate sunt cele care garantează suprafața reținută în varianta *D*de partaj dar această suprafață nu a cuprins întreg obiectul masei succesorale dezbătute în anul 1991.
La lucrarea de expertiză întocmită în cauză pârâta C. M. a depus obiecțiuni în scris, nefiind de acord cu toate cele punctate de expert.
La termenul din 19 mai 2010, față de concluziile raportului de expertiză instanța pune în discuție faptul că prin raportul de expertiză expertul nu s-a pronunțat dacă pârâta a ocupat sau nu vreo porțiune din teren și din oficiu, pune în discuție a se reveni cu adresă la expert M. I. pentru a răspunde dacă pârâta a ocupat sau nu vreo suprafață de teren în funcție de cele două mejde stabilite, respectiv în prezenta cauză și prin D. civilă nr. 7., prin mutarea mejdei, ori dacă aceste două mejde se respectă. Să precizeze expres dacă pe toată distanța mejdelor există amplasat gard, în caz contrar să precizeze dacă sunt puși țăruși ori altceva.
Prin completarea la raportul de expertiză, expertul susține același lucru, respectiv faptul că „este prematur să concluzioneze cine a ocupat teren întrucât în oricare variantă de stabilire a mejdelor va rezulta o suprafață de teren în plus care nu este justificată de acte";, că mejdele stabilite prin decizia civilă nr. 7. din (...) a T. M. sunt pe aliniamentul 363-
364-366-369-370-371-372-374-375- 377-378-379-382-330 care trece prin mijlocul casei de locuit cu numărul administrativ 788 și aliniamentul 301-
399-401-403-405-406-407-409-410-411-412-314 găsit înțărușat. Aceste limite nu au fost modificate de părți însă reclamanții le contestă.
Pe aliniamentul 363-364-366-369-370-371-372-374-375-377-378-
379-382-330 a găsit în punctele 363-370-371-372 gard iar pe aliniamentul
301-399-401-403-405-406-407-409-410-411-412-314 a găsit țăruși în punctele 405 și 406.
În primul rând, trebuie reținut faptul că linia de mejdă stabilită prin
D. civilă nr. 7. din (...) a T. M. nu a fost modificată. Ca urmare, nici pârâta nu a putut ocupa vreo suprafață de teren prin această modalitate. Faptul că partajul nu a cuprins toata suprafața deținută de părți nu prezintă nici un interes în această speță, cele două surori având pe rolul J. D. o acțiune în care s-a solicitat a se stabili masa succesorală suplimentară după defuncți, care face obiectul dosarului civil nr. (...).
În al doilea rând, se impune a se observa că pe linia de mejdă există gard sau sunt amplasați țăruși, însă nu pe tot aliniamentul. Pe alocuri, proprietățile părților nu sunt îngrădite.
Ținând seama de prevederile art. 584 C. care arată că orice proprietar poate îndatora pe vecinul său la grănițuirea proprietății lipite cu a sa, instanța apreciază că acest petit este admisibil.
Grănițuirea este o operațiune de individualizare prin semne exterioare a limitelor a două fonduri vecine care aparțin unor titulari diferiți și ea se efectuează fie prin convenția părților, fie prin hotărâre judecătorească. În acest sens C. civ. stabilește că: "orice proprietar poate îndatora pe vecinul său la grănițuirea proprietății lipite cu a sa; cheltuielile de grănițuire se vor suporta pe jumătate". Acțiunea în grănițuire este o acțiune reală, imobiliară, petitorie și imprescriptibilă. Izvorând din dreptul de proprietate, care este un drept real și având ca obiect un imobil (respectiv un teren), acțiunea în grănițuire este o acțiune reală. Ea este petitorie deoarece are drept scop delimitarea proprietății limitrofe; ea nu se confundă cu acțiunea de strămutare de hotare care este o acțiune posesorie. Caracterul petitoriu este urmarea faptului că acțiunea în grănițuire izvorăște din dreptul de proprietate, scopul ei fiind delimitarea proprietăților limitrofe.
La termenul din (...) a fost unită excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâta C. M., prin mandatar C. V., cu fondul cauzei.
De aceea, înainte de a soluționa cauza pe fond, instanța s-a pronunțat asupra excepției, prin respingere.
Față de cererea formulată inițial de către reclamantă, în sensul stabilirii liniei de mejdă dintre cele două proprietăți, excepția ar fi fost admisibilă având în vedere faptul că prin D. civilă nr. 7. din 25 iunie 1997 pronunțată în dosar nr. 768/1997 al T. M. aceasta s-a stabilit deja definitiv și irevocabil, că acțiunea s-a purtat între aceleași părți și a avut același obiect.
Ca urmare a precizării de acțiune făcută de reclamanți la termenul din data de 22 aprilie 2009, prin care au arătat că „își precizează acțiunea ca fiind în îngrădirea terenului";, nu se mai poate vorbi de o autoritate de lucru judecat întrucât părțile nu au mai făcut acest lucru până în prezent. Așadar nu există în cauza pendinte o triplă identitate de părți, obiect și temei juridic(cauză) potrivit prevederilor art.1201 c.civ.
Față de considerentele reținute, instanța în temeiul art. 480 C.civil și art. 584 C., a admis acțiunea conform dispozitivului sentinței.
În temeiul art. 274 C., pârâta a fost obligată să plătească reclamantei cheltuieli de judecată, reprezentând taxă de timbru, timbru judiciar, onorariu expert, contravaloarea zilelor de muncă și a transportului la instanță a reclamantei și a martorilor.
Împ o tr iv a aces te i se n tințe au formulat apel atât pârâta C. M. ș i C. V., în calitate de mandatar, c ât ș i recl aman ț ii B. D. ș i B. G. S.
Prin cererea de apel f or mul ată de c ătre pârâta C. M., prin mandatar C.
V., se solicită admiterea apelului și schimbarea sentinței civile nr. 1031/(...) cu privire la acordarea liniei de mejdă din partea de vest a terenului, cu privire la acordarea cheltuielilor de judecată și cu privire la excepția autorității de lucru judecat.
S-a solicitat obligarea intimaților-reclamanți la cheltuieli de judecată atât în instanța de fond cât și în calea de atac, pe care să se cuprindă și alte cheltuieli suportate de apelantă din cauza intimaților-reclamanți.
Sentința apelată este criticată în ceea ce privește respingerea excepției autorității de lucru judecat, apelanta apreciind că, raportat la dispozițiile deciziei civile de partaj nr. 7. a T. M., definitivă și executată silit, există autoritate de lucru judecat.
A.anta arată că, în opinia sa, această acțiune a reclamanților-intimați este o tentativă de strămutare de limită de mejdă sau hotar din partea de est a terenului din litigiu, care duce la nerespectarea hotărârii judecătorești. Invocând dispozițiile art. 271 alin.2 Cod penal, apelanta solicită „ca această cauză civilă să fie schimbată în cauză penală";.
În motivele de apel, apelanta-pârâtă C. M. prezintă istoricul raporturilor litigioase existente între părți, arătând în esență că, în opinia apelantei-pârâte, intimații-reclamanți s-au întabulat incorect pe partea de est peste limita de mejdă fixată la punerea în posesie conform variantei D de partaj, prin decizia civilă nr. 7., întabulare făcută „în secret"; în anul 2005, dar anulată prin decizia civilă nr. 5. a T. M. și prin decizia civilă nr. 1. a C. de A. C.
Prin decizia penală nr. 35/R/2009 a T. M. s-au respins plângerile penale îndreptate de către intimații-reclamanți împotriva apelantei-pârâte.
În mod nejustificat, în opinia apelantei-pârâte, prima instanță nu s-a pronunțat asupra excepției autorității de lucru judecat invocată de aceasta și a încuviințat administrarea probei cu expertiza tehnică judiciară în cauză și apoi completarea acestei expertize, deși cu privire la acest teren fuseseră efectuate deja două expertize, în cauzele civile și respectiv penale anterioare.
Reclamanții au impus expertului să materializeze altă limită de mejdă decât cea stabilită prin decizia de partaj în natură de instanță așa cum s-au întabulat aceștia în 2005.
E. nu a indicat corect în completarea la lucrarea de expertiză limita de mejdă din partea de vest a terenului în litigiu, aspecte cu privire la care apelanta-pârâtă a formulat obiecțiuni verbale la momentul comunicării lucrării de expertiză, obiecțiuni ce n-au fost însă luate în considerare de către instanță.
E. M. I. nu ține seama de lucrările de expertiză efectuate de experții
Man V. și F. A. și nu indică limita de mejdă din partea de vest în mod corect, neevidențiind faptul că această limită de mejdă nouă din partea de vest pe care o susțin și reclamanții a fost fixată pe acolo și la punerea în posesie și în timpul cercetărilor penale de expertul F. A.
Instanța de fond a admis acțiunea modificată a reclamanților în îngrădirea terenului, dar nu le acordă limita de mejdă pe care o solicită aceștia în partea de vest.
A.anta-pârâtă solicită ca limita de mejdă din partea de vest să fie stabilită prin punctele 422-420-419-418-417-415-320.
A.anta-pârâtă critică sentința civilă nr. 1031/(...) și în ceea ce privește cheltuielile de judecată, afirmând că, în mod nelegal și fără suport probatoriu, a fost obligată să plătească reclamanților suma de 2.200 lei cheltuieli de judecată. Prima instanță nu a audiat martori în prezenta cauză.
Deși prima instanță admite acțiunea modificată a reclamanților în îngrădirea terenului, practic acțiunea nu este admisă, nefiind acordată mejda pe care au solicitat-o reclamanții iar pârâtei i s-a respins excepția autorității de lucru judecat însă practic această excepție a fost admisă în parte, deoarece, în partea de est, s-a stabilit mejda aprobată de pârâtă, la fel și în partea de vest.
La dosar nu există precizarea de acțiune depusă de reclamanți prin care aceștia să-și fi modificat obiectul acțiunii. Nu s-a audiat niciun martor în cauză dar prima instanță în motivarea acordării cheltuielilor de judecată, se referă și la cheltuielile pricinuite de audierea martorilor.
La termenul de judecată din (...), prima instanță, în mod neprocedural și din oficiu, consemnează în încheierea de ședință că reclamanții își modifică și își precizează acțiunea ca fiind în îngrădirea terenurilor, lucru pe care nici reclamanții nu l-au cerut.
Prin urmare, prima instanță a acordat mai mult decât s-a cerut și deși afirmă că admite acțiunea modificată, respinge practic pretențiile reclamanților în ceea ce privește limita din partea de est însă cu toate acestea acordă reclamanților cheltuieli de judecată.
A.anta-pârâtă solicită instanței de apel ca limita de mejdă din partea de est a terenului să fie stabilită pe aliniamentul indicat de expert prin punctele 363-364-369-370-371-372-374-377-378-379-382-330, care trece prin mijlocul casei de locuit nr. 788 și, să fie obligați intimații-reclamanți să- i permită apelantei-pârâte să-și termine gardul de construit, deoarece, pe o bună parte, acesta este distrus de intimații-reclamanți, care au vrut să-și pună gard pe limita solicitată de către aceștia în partea de est.
A.anta-pârâtă solicită ca limita de mejdă din partea de vest să fie stabilită pe aliniamentul:422-420-419-418-417-415-320, care corespunde cu varianta D de partaj.
A.anta-pârâtă solicită instanței de apel obligarea intimaților- reclamanți la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 500 lei pentru fiecare termen prezent la instanța de fond și alte cheltuieli suferite din cauza intimatei-reclamante.
A.anta-pârâtă solicită daune morale în sumă de 100.000 RON pentru prejudiciile morale aduse de intimații-reclamanți datorită proceselor civile și penale intentate împotriva acesteia - filele 2-9 din dosar.
Pr in apelul f or mul at, recl amanț ii B. D. ș i B. G. S. au solicitat admitereaapelului, schimbarea sentinței apelate, amplasarea gardului în limitele indicate de apelanții-reclamanți, deoarece aceste limite respectă decizia civilă nr. 7. a T. M., confirmă varianta „D"; și corespunde cu planul de situație - anexa grafică 2 din raportul de expertiză întocmit de expert M. I., care face parte integrantă din sentință.
Reclamanții au arătat că suprafața excedentară stabilită în suprafață de 10.917 mp este cuprinsă în succesiunea suplimentară după părinți în dosar nr. (...) al J. D. și este cuprinsă în parcela notată 303-N-319-
318…304-303, prezentată în anexa grafică 2.
Judecătoria Dragomirești a stabilit greșit limitele de mejdă dintre proprietăți, aceste limite nu respectă decizia civilă nr. 7. a T. M., în ceea ce privește suprafața atribuită fiecăruia prin varianta „D"; - fila 20 din dosar.
Pr in în tâmp in are a f or mul ată, recl aman ț ii B. D. ș i B. G. S. au solicitatrespingerea apelului pârâtei.
În motivarea întâmpinării, apelanții-reclamanți arată că, așa cum rezultă din anexa grafică 2 la raportul de expertiză întocmit de expert M. I., pentru a fi respectată decizia civilă nr. 7. a T. M., limita de mejdă și îngrădirea terenului trebuie să respecte suprafețele atribuite prin partaj fiecăruia suprafața excedentară este cuprinsă în masa succesorală complementară dezbătută în dosarul nr. (...).
Este inadmisibil să fie modificată decizia T. M. nr. 7., prin care s-au stabilit loturi distincte fiecăreia dintre părți.
Se solicită stabilirea liniei de mejdă și amplasarea gardului conform deciziei civile nr. 7. și variantei „D"; din expertiză.
Se solicită respingerea apelului declarat de apelanta-pârâtă și admiterea apelului declarat de apelanții-reclamanți, stabilirea liniei de mejdă și amplasarea gardului conform celor solicitate de apelanții-reclamanți și stabilite de expert M. I. prin anexa grafică 2 - fila 13 din dosar.
A.anta-pârâtă C. M. și mandatarul acesteia C. V. au depus întâmpinare la apelul declarat de apelanții-reclamanți B. D. și B. G. S., solicitând respingerea apelului declarat de către apelanții-reclamanți.
În motivare se reiterează în esență susținerile din motivele de apel formulate de apelanta-pârâtă C. M. prin mandatar C. V. Se arată că, în apel, apelanții-reclamanți indică corect limita de mejdă din partea de est și nu contestă nici limita de vest, indicând-o corect prin punctele: 422-420-419-
417-415-320. Reclamanții arată incorect suprafața excedentară peste parcele cu nr. topo. 2631/a/1 și 2631/b/1. În expertiza efectuată de Man V. în anul 2006 poate fi văzută suprafața excedentară deținută de B. D. E. M. I. prin anexa grafică 2 modifică varianta D de partaj din decizia civilă nr. 7. și încalcă autoritatea de lucru judecat - filele 25-26.
În apel, apelanta-pârâtă a depus la dosar, în fotocopie, decizia penală nr. 58/R/(...) a T. M. - filele 10-12.
Prin cererile de apel formulate de către apelanta-pârâtă C. M. prin mandatar C. V. și de către apelanții-reclamanți B. D. și B. G. S. nu au fost formulate cereri în probațiune în apel.
Nu au fost formulate cereri în probațiune în apel nici prin întâmpinările depuse în apel de către apelanta-pârâtă și apelanții- reclamanți.
A.anții-reclamanți și respectiv apelanta-pârâtă nu au solicitat administrarea de probe în apel nici oral în fața instanței, prealabil soluționării apelurilor.
Pr in dec iz ia c iv il ă n r. 1.(...), pronunț ată de T ribun alul M ar amu reș în dosar nr. (...), s-au respins ca nefondate apelurile declarate de către pârâta C. M. și mandatarul C. V. și de către reclamanții B. D. și B. G. S. Au fost compensate cheltuielile de judecată în apel.
Motivând apelul, Tribunalul Maramureș a constatat următoarele:
În ceea ce privește apelul declarat de către pârâta C. M., prin mandatar C. V., sunt de reținut următoarele:
Prin cererea de apel, pârâta C. M. a solicitat în mod repetat, cu titlu de concluzie a diferitelor argumente expuse la paginile 2-9 din motivele de apel, schimbarea cauzei de față, înregistrată sub dosar civil nr. (...) din cauză civilă în cauză penală și judecarea în consecință, potrivit legii penale.
Aceste cereri reprezintă cereri noi în apel, deoarece în fața primei instanțe nu s-a solicitat niciodată în prezentul dosar a se proceda la o judecată de către instanța penală.
Potrivit art. 294 C., în apel nu se poate schimba calitatea părților, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată și nici nu se pot face alte cereri noi.
În ceea ce privește critica vizând respingerea excepției autorității de lucru judecat, potrivit art. 1201 Cod civil, este lucru judecat atunci când a doua cerere de chemare în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este pentru aceleași părți, făcută de ele și împotriva lor în aceeași calitate.
Prin urmare, pentru a exista autoritate de lucru judecat, dedusă într- un proces din hotărârea pronunțată anterior, potrivit art. 1201 Cod civil, trebuie să existe tripla identitate cerută de acest text de lege: de părți, de obiect și de cauză și este necesar ca prima hotărâre, rămasă definitivă, să fi rezolvat în fond procesul dintre părți.
În speță, între cele două dosare nu există identitate de obiect și cauză, astfel cum corect a reținut prima instanță.
În ceea ce privește critica referitoare la faptul că prima instanță nu acordă reclamanților limita de mejdă cerută de aceștia în partea de vest, pârâta nu justifică un interes în sens procesual civil pentru a ataca sentința sub acest aspect.
Raportat la modalitatea ambiguă în care fusese formulată acțiunea introductivă de instanță, prima instanță în mod corect, cu respectarea dispozițiilor art. 129 pct. 5, art. 129 pct. 6 C., raportat la art. 84 C., a pus în discuție necesitatea explicitării obiectului cererii de chemare în judecată, reținând prin încheierea de ședință explicațiile date de reclamanți cu privire la cererea de chemare în judecată formulată de aceștia.
Pârâta nu justifică un interes în sens procesual civil, în a ataca sentința cu motivarea că au fost respinse pretențiile reclamanților.
În ceea ce privește critica vizând cheltuielile de judecată, din analiza dosarului de fond s-a constatat că prima instanța a procedat la calcularea cheltuielilor de judecată ținând seama de pretențiile admise și de înscrisurile depuse la dosar în dovedirea cheltuielilor de judecată, acordând cheltuieli de judecată în măsura pretențiilor admise și în măsura dovedirii cheltuielilor de judecată efectuate, cu aplicarea corectă a dispozițiilor art. 274-276 C., raportat la art. 1169 C.
Astfel, au fost luate în calcul înscrisurile atestând achitarea taxei judiciare de timbru și timbru judiciar - filele 1, 7, 62 din dosarul primei instanțe, înscrisurile atestând achitarea onorariului provizoriu pentru expert în sumă de 500 lei - fila 64 din dosar, înscrisurile atestând achitarea diferenței de onorariu pentru expert, în cuantum de 1541 lei - fila 91, conform decontului aflat la fila 85 din dosar. De asemenea au fost avute în vedere cheltuielile de transport pentru cele 16 deplasări la instanță.
Prin urmare, critica referitoare la modul de calcul al cheltuielilor de judecată de către prima instanță nu este întemeiată.
În ceea ce privește apelul declarat de către reclamanții B. D. și B. G. S., s-a reținut că în ședința publică din (...), reclamanții personal au explicat faptul că își susțin acțiunea ca fiind o acțiune în îngrădirea terenului, în sensul de a fi obligată pârâta să le permită îngrădirea terenului din locul numit „. („.) de la nr. 788, arătând că mejda a fost stabilită prin hotărâre judecătorească, fiind puși în posesie în (...) (f. 60 din dosarul primei instanțe).
Toate părțile au solicitat atât în fața primei instanțe, cât și în apel, să se respecte decizia civilă nr. 7./(...) și varianta D reținută în aceasta.
E. M. I. concluzionează în completarea lucrării de expertiză efectuată în fața primei instanțe că: mejdele stabilite prin decizia civilă nr. 7./(...) a T. M. sunt aliniamentul 363-364-366-369-370-371-372-374-375-377-378-379-
382-330 care trece prin mijlocul casei cu numărul administrativ 788 și aliniamentul 301-399-401-403-405-406-407-409-410-411-412-314 găsit înțărușat. Aceste limite nu au fost modificate de părți însă reclamanții le contestă.
Pe aliniamentul 363-364-366-369-370-371-372-374-375-377-378-
379-382-330 a găsit în punctele 363-370-371-372 gard, iar pe aliniamentul
301-399-401-403-405-406-407-409-410-411-412-414 a găsit țăruși în punctele 405 și 406.
Din concluziile scrise depuse la dosar (f. 143 verso) rezultă că pârâta
C. M. a fost de acord cu completarea lucrării de expertiză.
În încheierea ședinței publice din (...) se consemnează că reclamanta prezentă și mandatarul pârâtei nu au obiecțiuni la completarea lucrării de expertiză (f. 144 din dosarul primei instanțe).
Reclamanta, având cuvântul pe fond, solicită admiterea acțiunii astfel cum aceasta a fost precizată, respectiv să fie obligată pârâta să le permită îngrădirea proprietății situată în comuna S., din locul denumit „. sau „., la numărul administrativ 788, pe aliniamentele stabilite prin decizia civilă nr.
7., conform căreia au fost puși în posesie (f. 144 din dosarul primei instanțe).
Potrivit art. 129 pct. 6 C., în toate cazurile, judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecății.
Astfel, pronunțându-se asupra cererii de chemare în judecată astfel cum aceasta a fost susținută, prima instanță, cu respectarea art. 129 pct. 6
C., a pronunțat o hotărâre temeinică și legală.
Din expertiză rezultă că linia de mejdă stabilită prin decizia civilă nr.
7. a T. M. nu a fost modificată. Pe linia de mejdă există gard sau sunt amplasați țăruși însă nu pe tot aliniamentul, pe alocuri, proprietățile părților nefiind îngrădite. Așa fiind, raportându-se în mod corect la dispozițiile art. 584 Cod civil, prima instanță, pe baza concluziilor completării lucrării de expertiză, a soluționat acțiunea astfel cum aceasta a fost susținută de reclamanți - fila 144 din dosarul primei instanțe și a obligat pârâta să permită îngrădirea proprietății reclamanților pe aliniamentele stabilite prin decizia civilă nr. 7. rămasă definitivă, pe porțiunile pe care nu există gard.
Potrivit art. 294 C., în apel nu se poate schimba calitatea părților, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată și nici nu se pot face alte cereri noi, nici de către reclamanți.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs, în termen legal, pe de o parte, recl aman ț ii B. G. S. ș i B. D., iar pe de al tă p ar te, pârâta C. M.
Pr in propr iul recurs, recl amanț ii B. D. ș i B. G. S. au criticat soluția T.
M., sub aspectul stabilirii liniei de mejdă, recurenții arătând că aceasta nu respectă varianta D din decizia nr. 7. a T. M. și că se impune stabilirea acesteia conform expertizei întocmite de ing. M. I., anexa grafică nr. 2.
Reclamanții recurenți au arătat că pârâta C. M., împreună cu ginerele său, care îi este și mandatar în prezenta cauză, în data de (...), a mutat gardul pe un alt aliniament, spre est, cu 15 metri, plantând țăruși de răchită, făcându-se vinovată de nerespectarea hotărârii judecătorești.
Drept urmare, arată reclamanții recurenți, se impune stabilirea liniei de mejdă conform planului de situație - anexa grafică nr. 2 din raportul deexpertiză întocmit de ing. M., pentru a stinge astfel, toate conflictele dintre părți, această variantă respectând suprafețele atribuite prin partaj.
Prin propriul recurs, pârâta C. M. a criticat obligarea sa la platacheltuielilor de judecată în sumă de 2.200 lei, arătând că nu putea fi obligată la plata acestor cheltuieli câtă vreme a respectat hotărârea de partaj, decizia nr. 7. a T. M., respectiv varianta D de partaj, pe care nu a modificat-o, acțiunea reclamantei fiind de fapt o tentativă de strămutare a liniei de mejdă, așa cum de altfel aceasta a mai făcut și în anul 2005, când s-a întabulat ilegal peste linia de mejdă.
În consecință, arată pârâta recurentă, se impune casarea deciziei nr.
1.(...) a T. M., a sentinței civile nr. 1031/(...) a J. D., care sunt netemeinice și nelegale, cu consecința respingerii acțiunii reclamanților ca nefondată, cu obligarea reclamanților la cheltuieli de judecată în toate instanțele, în sumă de 10.000 RON.
Pr in în tâmp in are a f or mul ată în c auz ă, p âr âta C. M. a solicitatrespingerea recursului reclamanților, reiterând în motivarea întâmpinării toate argumentele expuse în propriu memoriu de recurs.
Recl amanț ii in timaț i, pr in în tâmp in are a f ormu l ată în c auz ă , au arătat că motivele susținute de pârâta C. M. sunt nejustificate, întrucât, reclamanții au făcut cheltuieli în sumă de 2.200 lei cu onorariul expertizei care a fost necesară pentru grănițuirea proprietăților părților.
Recursurile sunt nefondate.
În privința ambelor recursuri, Curtea constată că este incidentă excepția inadmisibilității parțiale a acelor motive de recurs care vizează netemeinicia deciziei recurate și prin care se expune istoricul relațiilor tensionate dintre părți, se reiterează starea de fapt a cauzei, cu trimitere la probe și prin care se tinde la reaprecierea acestora, întrucât aceste motive de recurs de netemeinicie se circumscriu dispozițiilor art. 304 pct. 10 și 11 C., în prezent abrogate.
Ca urmare a abrogării punctului 10 al art. 304 C. proc. civ. prin art. I pct. 1111 din OUG nr. 138/2000, punct introdus ulterior prin art. I punctul 49 din Legea nr. 219/2005, respectiv, ca urmare a abrogării punctului 11 al art. 304 prin art. I pct. 112 din OUG nr. 138/2000, în recurs nu mai pot fi invocate niciun fel de aspecte de netemeinicie a hotărârii recurate, ci doar chestiuni de strictă nelegalitate, dintre cele care se circumscriu art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ. În consecință, în recurs nu mai pot fi invocate motive care să vizeze modalitatea în care primele două instanțe au administrat ori au interpretat probele din dosar, care să se refere la reproduceri ale stării de fapt, ale istoricului cauzei, a raporturilor dintre părți, ori care să tindă la o reapreciere a probațiunii administrate, ori la o schimbare a stării de fapt, instanța de recurs fiind ținută să se raporteze strict la starea de fapt stabilită de primele două instanțe și fiind obligată de a se abține de la orice reanalizare a probelor deja administrate. Așa fiind, Curtea constată că excepția inadmisibilității motivelor de recurs de netemeinicie, din ambele recursuri, invocată din oficiu de către instanță, este fondată, urmând să fie admisă ca atare, cu consecința neluării în seamă a tuturor motivelor de recurs care vizează aspecte de netemeinicie a hotărârii recurate. În privința recursului pârâtei C. M., este incidentă și excepția inadmisibilității parțiale, în privința acelor critic din memoriul de recurs prin care se critică direct sentința primei instanțe, excepție care urmează să fieadmisă de către Curte în temeiul art. 282 alin. 1 C., coroborat cu art. 299 alin. 1 C. Interpretând cele două recursuri formulate în cauză prin prisma art. 306 alin. 3 C., Curtea constată că ar fi posibilă încadrarea unora dintre motivele de recurs în textul art. 304 pct. 9 C., după cum urmează: Curtea constată că recursul pârâtei C. M. cuprinde un motiv de nelegalitate clar, respectiv, cel privitor la obligarea sa la cheltuieli de judecată în primă instanță, precum și un motiv de nelegalitate discutabil, cel prin care se arată că, de fapt, prin acțiunea pe care au formulat-o, reclamanții urmăreau o strămutare a liniei de mejdă. În ceea ce privește recursul reclamanților, Curtea constată că, cu maximă indulgență, ar fi putea fi circumscris articolului 304 pct. 9 C., motivul de recurs prin care se susține că linia de mejdă stabilită prin decizia recurată nu respectă varianta D din decizia nr. 7. a T. M., putându-se aprecia că prin aceasta se invocă practic nerespectarea de către instanța de apel a autorității de lucru judecat de care se bucură decizia civilă nr. 7.. Cu privire la motivele de recurs, din ambele recursuri, prin care se critică modul în care a fost stabilită linia de mejdă, Curtea constată că acestea sunt vădit nefondate, motivat pe următoarele considerente: Este adevărat că prin cererea introductivă de instanță înregistrată pe rolul J. D. sub nr. (...), reclamanții B. D. și B. G. S., în contradictoriu cu pârâta C. M., au solicitat instanței „stabilirea limitei de hotar (mejdă) și grănițuire";, dar nu mai puțin adevărat că ulterior, la termenul de judecată din data de (...) (f. 60 dosar fond), reclamanții și-au precizat acțiunea, solicitând instanței „să oblige pârâta să le permită îngrădirea terenului conform mejdei ce a fost stabilită printr-o hotărâre judecătorească, iar în (...) au fost puși în posesie de executorul judecătoresc, mejda fiind respectată de către pârâtă până în anul 2005";. Prin urmare, reclamanții și-au modificat substanțial acțiunea, dintr-o acțiune în grănițuire, sau stabilire linie de mejdă sau de hotar, într-o acțiune având ca obiect o obligație de a face, respectiv, de obligare a pârâtei la a le permite reclamanților îngrădirea proprietății lor pe linia de hotar stabilită prin decizia civilă nr. 7. a T. M.. Instanța de fond, cu respectare întrutotul a prevederilor art. 129 alin. final C., s-a pronunțat cu fidelitate asupra petitului cu care a fost învestită, respectiv, asupra solicitării reclamanților de obligare a pârâtei „să le permită să-și îngrădească proprietatea situată în localitatea S. la numărul administrativ 788, pe aliniamentele stabilite prin decizia civilă nr. 7. a T. M., rămasă definitivă, pe porțiunile pe care nu există gard";. Se constată, așadar, de către Curte că în cauză instanța nu a fost legal învestită nici cu o acțiune în grănițuire, nici cu o acțiune de strămutare de hotare, ci o simplă acțiune având ca obiect o obligație de a face. Totodată, Curtea constată că în cauză a fost respectată autoritatea de lucru judecat de care se bucură decizia civilă nr. 7./(...) a T. M., pronunțată în dosar nr. 768/1997 (f. 2-6 dosar fond) - decizie prin care părțile și-au partajat terenurile și s-a stabilit în concret ce teren revine fiecăruia, cu stabilirea delimitării concrete dintre aceste terenuri, conform variantei D din expertiza întocmită de ing. F. A. -, câtă vreme s-a dispus, ca urmare a admiterii acțiunii reclamanților B. D. și B. G. S., obligarea pârâtei C. M. la a le permite acestora să își îngrădească proprietatea exact pe aliniamentele stabilite prin decizia civilă nr. 7. a T. M.. Practic, prin criticile lor, recurenții, atât reclamanții, cât și pârâta, doresc să repună în discuție modalitatea de partajare și de delimitare aterenurilor stabilite printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, respectiv, prin decizia civilă nr. 7./(...), demers inadmisibil prin raportare la prevederile art. 1201 C., rap. la art. 166 C. Drept urmare, Curtea urmează să respingă ca nefondate aceste critici din ambele recursuri. În ceea ce privește motivul din recursul pârâtei C. M., prin care se critică obligarea sa la cheltuieli de judecată în primă instanță, Curtea constată că acesta este, de asemenea, nefondat, motivat pe următoarele argumente: Potrivit art. 274 alin. 1 C., partea care cade în pretenții, adică aceea care a pierdut procesul, poate fi obligată la cererea părții care a câștigat procesul, la plata cheltuielilor de judecată. În speță, față de soluția de admitere a acțiunii reclamanților, este evident că reclamanții au câștigat procesul, iar pârâta este căzută în pretenții față de aceștia, în sensul art. 274 alin. 1 C. Nu este de ignorat nici poziția procesuală manifestată constant, pe tot parcursul soluționării cauzei în prima instanță, ca de altfel și în apel și în recurs, de către pârâtă, care a manifestat o opoziție vehementă față de pretenția reclamanților, solicitând respingerea acțiunii acestora (întâmpinare - f. 13 dosar fond; note de ședință - f. 72 dosar fond). Cheltuielile de judecată ocazionate reclamanților cu purtarea procesului în primă instanță sunt justificate prin chitanțele de plată a onorariului pentru expertiză, din care 501,7 RON achitați prin chitanța de plată nr. 2064374/1/(...) (f. 64 dosar fond), iar 1.545,62 RON achitați prin chitanța de plată nr. 2412338/1/(...) (f. 91 dosar fond), expertiză care era absolut necesară pentru justa soluționare a cauzei în primă instanță; de asemenea, reclamanții erau îndreptățiți la a benefica și de restituirea taxelor judiciare de timbru și a timbrului judiciar aferente cererii de chemare în judecată, respectiv, 0,6 lei timbru judiciar (f. 1 verso) și 19 lei taxa judiciară de timbru (f. 7 dosar fond). Se constată, astfel, de către Curte, prin prisma art. 274 alin. 1 C., coroborat cu art. 275 C., și cu art. 1169 C., că este nefondată susținerea pârâtei recurente privitoare la greșita sa obligare a cheltuielilor de judecată către reclamanți. Așa fiind, în temeiul tuturor considerentelor mai sus expuse și a prevederilor art. 304 pct. 9 C. coroborat cu art. 312 alin. 1 C., Curtea urmează să respingă ca nefondate ambele recursuri. Față de soluția de respingere a ambelor recursuri, în recurs nu vor fi acordate cheltuieli de judecată în favoarea nici uneia dintre părți. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții B. D. ȘI B. G. S., precum și recursul declarat de pârâta C. M., împotriva deciziei civile nr. 1. din (...) a T. M., pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține. D. este irevocabilă. Dată și pronunțată în ședința publică din (...). PREȘEDINTE J.ECĂTORI I.-D. C. A.-A. P. C.-M. CONȚ G. A. A. M. Red.CMC/dact.MS 2 ex./(...) J..fond: L. B. J..apel: D. Țiplea/D.Haidu
| ← Decizia civilă nr. 1959/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia civilă nr. 1216/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
