Decizia civilă nr. 742/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 742/R/2011
Ședința publică din 25 februarie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: C.-M. CONȚ
JUDECĂTORI: I.-D. C.
A.-A. P.
GREFIER : A. A. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul P. M. C.-N., împotriva sentinței civile nr. 1058 din 3 decembrie 2010 a T. C., pronunțată în dosar nr. (...), privind și pe reclamanții intimați P. I. și V. N., având ca obiect plângere la L. nr. 1..
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, se prezintă mandatarul reclamantei intimate P. I., numitul P. T. G., lipsă fiind reprezentantul pârâtului recurent și reclamanții intimați personal.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul declarat de pârâtul P. M. C.-N., a fost formulat și motivat în termen legal, a fost comunicat părților adverse și este scutit de taxă judiciară de timbru și de timbru judiciar în baza art. 50 din L. nr. 1..
S-a făcut referatul cauzei după care, la întrebarea instanței referitoare la împrejurarea dacă mandatarul reclamantei intimate P. I., numitul P. T. G. are un mandat pentru reprezentarea acestei reclamante intimate în fața instanței de recurs, mandatarul reclamantei intimate P. I., arată că în dosarul instanței de fond există o procură judiciară, prin care a fost împuternicit de către soția sa, P. I. să o reprezinte în prezentul dosar.
În urma verificărilor efectuate, instanța constată că la f. 105 din dosarul instanței de fond se află copia procurii judiciare autentificată sub nr.
1483/(...), din care rezultă că numitul P. T. G. a fost împuternicit de reclamanta P. I. să o reprezinte cu puteri depline în dosarul nr. (...) al
Judecătoriei C.-N., precum și pentru a îndeplini și primi orice acte de procedură, inclusiv pentru exercitarea căilor de atac.
Mandatarul reclamantei intimate P. I. prezintă spre vedere instanței originalul procurii judiciare mai sus menționate, iar instanța constată că xerocopia depusă la f. 105 din dosarul instanței de fond este conformă cu originalul prezentat de mandatarul reclamantei intimate P. I.
Curtea constată că prin memoriul de recurs (f. 3 din dosarul instanței de recurs), în temeiul art. 242 alin. 2 C.pr.civ. pârâtul recurent a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Curtea lasă cauza la a doua strigare, pentru a da reprezentantului pârâtului recurent și reclamantului intimat V. N. posibilitatea de a se prezenta la dezbateri.
La a doua strigare a cauzei, la apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă mandatarul reclamantei intimate P. I., numitul P. T. G., lipsă fiind reprezentantul pârâtului recurent și reclamanții intimați personal.
La întrebarea instanței referitoare la împrejurarea dacă mandatarul reclamantei intimate P. I. are sau nu studii juridice, acesta arată că nu are studii juridice.
Curtea pune în vedere mandatarului reclamantei intimate P. I. că potrivit prevederilor art. 68 alin. 4 C.pr.civ. mandatarul care nu are studii juridice nu poate pune concluzii verbale asupra fondului cauzei în fața instanței de recurs.
În baza actelor de la dosar, Curtea constată cauza în stare de judecată
și o reține în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 1058 din 03 decembrie 2010 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...) s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamanții P. I. și V. N. în contradictoriu cu pârâtul P. municipiului C.-N., în temeiul L. nr. 1., și în consecință:
S-a anulat D. nr. 5171/(...), emisă de pârâtul P. municipiului C.-N.
S-a respins capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtului la menținerea D. nr. 2884/(...) și cererea având ca obiect obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
P. a pronunța această hotărâre tribunalul a reținut că prin D. nr.
5171/(...), emisă de P. mun. C.-N., s-a revocat D. nr. 2884/(...) emisă de P. mun. C.-N. (art. 1).
Conform art. 2 al aceleiași dispoziții, s-a respins Notificarea nr.
2260/(...), înregistrată sub nr. 65134/3 din (...), formulată de reclamanții P. I. și dl. V. N., pentru terenul înscris în C.F. nr. 19455, cu nr. top 10486/2, situat în municipiul C.-N., str. G. E. nr. 18, cu motivarea că terenul revendicat, având nr. top 10486/2, se află în proprietatea notificatorilor și nu a fost preluat de S. R.
T. a constatat că prin D. nr. 2884/(...), emisă de P. mun. C.-N., s-a propus acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv - T. VII din L. nr. 2., pentru terenul expropriat în suprafață de 130 mp, înscris inițial în C.F. nr. 19455, cu nr. top. inițial 10846, ulterior parcelat în nr. top. 10846/1, situat în C.-N., str. G. E. nr. 18, în favoarea numiților P. I. și V. N.
În considerentele acestei dispoziții s-a reținut că revendicatorii au calitatea de persoane îndreptățite conform dispozițiilor art. 3 alin. 1 lit. a coroborat cu art. 4 alin. 2 din L. nr. 1., republicată, fiind moștenitorii foștilor proprietari ai terenului revendicat, potrivit Certificatului de moștenitor nr.
5., eliberat de N. de S. R. C., actelor de stare civilă și înscrierilor din C.F. nr.
19455 C.. În ceea ce privește situația juridică a imobilului care formează obiectul notificării s-a reținut că acesta a trecut în proprietatea statului în baza Decretului de expropriere nr. 6. fără despăgubiri și se află în incinta
Liceului „Onisifor Ghibu";.
Potrivit art. 25 alin. 4 din L. nr. 1., republicată, cu modificările și completările ulterioare, decizia sau, după caz, dispoziția de aprobare a restituirii în natură a imobilului face dovada proprietății persoanei îndreptățite asupra acestuia, are forța probantă a unui înscris autentic și constituie titlu executoriu pentru punerea în posesie, după îndeplinirea formalităților de publicitate imobiliară.
Art. 23.3 din Normele metodologice de punere în aplicare a legii menționate, aprobate prin H. nr. 2., cu modificările și completărileulterioare, prevede că art. 25 din lege consacră regimul complex al dispoziției de aprobare a restituirii în natură în sensul că: este asimilată înscrisului sub formă autentică, constituie actul juridic de bază pentru efectuarea formalităților de publicitate imobiliară și constituie titlul executoriu, după îndeplinirea formalităților de publicitate imobiliară.
Regimul juridic de stabilire și plată a despăgubirilor pentru imobilele preluate abuziv este reglementat prin T. VII al L. nr. 2.. Chiar dacă în privința dispoziției astfel emise nu există norme exprese, similare cu cele din art. 25 alin. 4 al L. nr. 1., se impune aceeași constatare în sensul nu pot fi revocate prin dispoziții ulterioare decât cu încălcarea principiului securității circuitului civil.
Din coroborarea prevederilor legale examinate rezultă că pârâtul P. municipiului C.-N. nu mai avea posibilitatea legală de a reveni asupra dispoziției inițiale și de a stabili o altă situație a notificatorilor cu privire la imobilul revendicat deoarece, prin emiterea primei dispoziții, aceștia au dobândit un bun în sensul art. 1 din protocolul nr. 1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului.
În jurisprudența CEDO s-a extins accepțiunea noțiunii de bun și s-a stabilit că aceasta cuprinde nu numai dreptul de proprietate și alte drepturi reale, ci și drepturile de creanță, chiar interesele economice, speranțele legitime, în anumite limite.
Unul dintre elementele fundamentale ale supremației dreptului potrivit aceleiași jurisprudențe CEDO este principiul securității raporturilor juridice.
În prezenta cauză, revocarea actului juridic civil prin care pârâtul a stabilit îndreptățirea reclamanților la despăgubiri pentru imobilul notificat, printr-un act ulterior care desființează drepturi recunoscute inițial, are drept consecință încălcarea principiului securității raporturilor juridice.
Pe fondul contestației, este de remarcat faptul că dispoziția de revocare a fost emisă pentru identificarea greșită a imobilului revendicat în cuprinsul
Notificării înregistrate la B. S. M. sub nr. 2260/(...). Reclamanții au arătat astfel că solicită în temeiul L. nr. 1. restituirea în natură a terenului în suprafață de 130 mp., situat în mun. C.-N., str. G. E. nr. 18, înscris în C.F. nr. 19455 C. cu nr. top. 10486/2. Ulterior, prin înscrisurile depuse la dosarul constituit în baza notificării, reclamanții au indicat nr. top. corect al imobilul ca fiind 1.. De altfel, în notificarea formulată imobilul revendicat a fost indicat prin suprafață și adresa administrativă, astfel încât, eroarea materială cu privire la numărul topografic nu putea conducea la respingerea notificării.
P. considerentele arătate și în temeiul dispozițiilor art. 26 alin. 3 din L. nr. 1., republicată, cu modificările și completările ulterioare, s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamanții P. I. și V. N.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul P. M. C.-N. solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței competente.
În motivare invocă excepția de necompetență materială a secției civile a T. C., motivat de faptul că prin D. nr. 5. emisă de pârâtul P. municipiului C.-N. s-a revocat o altă dispoziție emisă inițial de același pârât, prin care s-a propus acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent constând în despăgubiri. Prin urmare, apreciază că dispoziția de revocare a fost emisă pentru exercitarea atribuțiilor prevăzute de L. nr. 2., ca manifestare de voință a autorității emitente a actului de a determina încetarea efectelor acesteia. Ca atare, acestei dispoziții nu îi este aplicabil regimul derogatorprevăzut de L. nr. 1., ci îi este aplicabil regimul stabilit de prevederile L. nr.
5. a contenciosului administrativ, astfel că se impune admiterea excepției.
Arată că C. pentru aplicarea prevederilor L. nr.1. a emis D. nr.
2884/(...) prin care s-a propus acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent constând în despăgubiri, pentru terenul expropriat în suprafață de 130 mp, în condițiile legii. În acest sens, dispoziția împreună cu dosarul urmau a fi transmise Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, în vederea emiterii deciziei și acordării despăgubirilor, respectiv încasării lor. Ulterior dosarul a fost restituit pârâtei cu mențiunea de a reanaliza notificarea depusă, întrucât reclamanții nu au indicat corect numărul topografic al imobilului pentru care s-au propus despăgubiri.
În urma reanalizării dosarului de către C. pentru aplicarea prevederilor L. nr. 1., s-a propus revocarea dispoziției emise cu nr.
2884/2009, motivat de faptul că reclamanții, prin notificarea depusă, au solicitat restituirea terenului cu nr. top. 10486/2, teren care nu a făcut obiectul exproprierii, acesta fiind în proprietatea revendicatorilor, potrivit înscrierilor din CF nr. 19455, terenul expropriat având nr.top. 1..
Consideră că dispoziția revocată a intrat în circuitul civil, dar nu a produs efecte juridice, motivat de faptul că potrivit dispozițiilor art. 25.7 din
HG nr. 2. până la efectuarea formalităților de publicitate imobiliară, dispoziția de recunoaștere a dreptului de proprietate a notificatorului asupra imobilului în litigiu, poate fi revocată de entitate care a dispus-o. Prin urmare, prin asimilarea acestor dispoziții legale cu situația în speță respectiv, propunerea de acordare de despăgubiri pentru imobilul în litigiu, apreciază că prevederile legale mai sus menționate sunt incident și în prezenta speță, motivat de faptul că, în urma propunerii nu a fost emisă decizia de despăgubiri de către C. C. pentru Stabilirea Despăgubirilor, iar acestea nu au încasate, prezenta propunere nefiind opozabilă terților.
Având în vedere că în situația restituirii în natură, opozabilitatea față de terți se realizează prin „. imobiliară"; în situația propunerii de despăgubiri, publicitatea față de terți se realizează prin emiterea deciziei de către C. C. pentru Stabilirea Despăgubirilor și încasarea efectivă a acestora, în caz contrar D. nr. 2884/2009 emisă de P. mun. C.-N., ce face obiectul prezentei cauze, rămânând doar la stadiul de propunere, motiv pentru care apreciază că aceasta putea fi revocată, incidente fiind prevederile art. 25.7 din H. nr.
2..
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate, curtea constată că acesta nu este fondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
În motivare apelului se invocă excepția de necompetență materială a secției civile a T. C., motivat de faptul că prin D. nr. 5. emisă de pârâtul P. municipiului C.-N. s-a revocat o altă dispoziție emisă inițial de același pârât, prin care s-a propus acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent constând în despăgubiri. Prin urmare, apreciază că dispoziția de revocare a fost emisă pentru exercitarea atribuțiilor prevăzute de L. nr. 2., ca manifestare de voință a autorității emitente a actului de a determina încetarea efectelor acesteia. Ca atare, acestei dispoziții nu îi este aplicabil regimul derogator prevăzut de L. nr. 1., ci îi este aplicabil regimul stabilit de prevederile L. nr. 5. a contenciosului administrativ, astfel că se impune admiterea excepției.
Curtea reține că o astfel de interpretare nu poate fi primită deoarece orice decizie sau dispoziție emisă în temeiul L. nr. 1. este supusă controlului jurisdicțional prevăzut de art. 26 din L. nr. 1. iar procedura nu se schimbădupă manifestarea de voință a emitentului deoarece competența este dată după natura actului iar aceasta nu se schimbă după cum dorește emitentul, fiind tot o dispoziție sau decizie emisă în temeiul L. nr. 1. iar nu un act administrativ.
Celelalte motive de apel privesc chestiunea revocabilității sau irevocabilității deciziei sau dispoziției emise în soluționarea notificării formulată în temeiul L. nr. 1..
Curtea constată că dispoziția ulterioară nr. 5171/(...) este nelegală și nu produce efecte, deoarece pârâtul nu mai putea emite încă o dispoziție în soluționarea aceleași notificări atâta timp cât prima dispoziție încă își produce efectele, dat fiind că aceste efecte se produc până la anularea acestei dispoziții de către instanță în procedura prevăzută de art. 26 alin. 3 din L. nr. 1., care prevede că „Decizia sau, după caz, dispoziția motivată de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură poate fi atacată de persoana care se pretinde îndreptățită la secția civilă a tribunalului …". O dispoziție mai poate înceta să producă efectele în cazul prevăzut de art. 25 alin. 6 din L. nr. 1., anume când în cazul restituirii în natură persoanaîndreptățită nu a pus în executare decizia de restituire în natură în termende 3 ani de la data primirii ei, dar această ipoteză nu este incidentă în cauză.
Ori, cât timp prin dispoziția nr. 2884/(...) a fost soluționată notificarea părților, este evident că este incidentă doar procedura prevăzută de art. 26 alin. 3 din L. nr. 1., deoarece chiar dacă acest act este un act administrativ, nu este un act pur administrativ, întrucât nu întotdeauna este emis de o autoritate publică, caz în care nici nu se pune problema caracterului administrativ, iar pe de altă parte, chiar dacă este emis de o autoritate publică, pentru cenzurarea legalității acestuia se prevede o procedură specială prin care actul poate fi atacat, anume cea menționată mai sus, prevăzută de art. 26 alin. 3 din L. nr. 1..
Prin urmare deciziei sau dispoziției emise în condițiile L. nr. 1. nu îi sunt aplicabile regulile prevăzute de L. nr. 5. a contenciosului administrativ, nefiind posibilă revocarea sa în nici o situație.
Apoi, potrivit art. 23 alin. (4) din L. nr. 1. decizia sau, după caz, dispoziția de aprobare a restituirii în natură a imobilului face dovada proprietății persoanei îndreptățite asupra acestuia, are forța probantă a unui înscris autentic. În consecință, o anulare (revocare), ulterioară emiterii dispoziției de restituire în natură, nu se mai poate realiza pe cale administrativă.
Prin urmare, o dispoziție de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură sau o dispoziție de restituire în natură nu poate fi revocată dat fiind că s-ar putea naște nenumărate situații nelegale în cazul în care se emite o dispoziție de restituire apoi aceasta este revocată ori se emite o dispoziție de respingere apoi una de admitere a cererii sau se emit simultan mai multe dispoziții/decizii în favoarea unor persoane diferite, toată stabilitatea raporturilor civile fiind bulversată. În concluzie, pentru soluționarea unei notificări se poate emite doar o singură decizie/dispoziție, oricare ar fi soluția, de admitere sau respingere.
Acolo unde legiuitorul a dorit a prevăzut în mod expres posibilitatea revocării actului emis în procedura de retrocedare, cum este cazul prevăzut de art. 27 alin. 22 din L. nr. 18/1991, astfel cum au fost introduse prin L. nr. 2.. De menționat că o astfel de dispoziție există, dar nu în L. nr. 1. ci în Normele de aplicare a acesteia, anume la pct. 20.4. din H. nr. 498/2003, care dispun că „Decizia/dispoziția motivată dispusă de un organ deconducere ierarhic inferior unui alt organ de conducere din cadrul unității deținătoare poate fi revocată de acesta din urma în virtutea plenitudinii de competenta specific situației juridice a unității deținătoare … ", nefiind oricum întrunită în cauză această ipoteză. Trebuie sesizat că această dispoziție din Normele de aplicare adaugă la lege, ceea ce nu poate fi admis, normele de aplicare fiind aprobate printr-o hotărâre de guvern care are o putere normativă inferioară legii. O dispoziție nu mai poate fi revocată în nici o ipoteză odată ce a fost emisă, comunicată părții și intrată în circuitul juridic, singurul mod de cenzură fiind cel dedus instanței de judecată, procedura fiind exclusivă. O altă ipoteză este prevăzută de pct. 23.8. din Normele de aplicare anume „. efectuarea formalităților de publicitate imobiliară de către noul proprietar, dispoziția de aprobare a restituirii în natura nu mai poate fi revocată de entitatea care a dispus-o.". Și în acest caz s-ar înțelege că înainte de efectuarea formalităților de publicitate imobiliară de către noul proprietar dispoziția de restituire în natură ar putea fi revocată, dar față de cele expuse anterior această posibilitate este exclusă. D. neatacată, sau atacată dar respinsă, își produce efectele de la expirarea termenului de atacare sau de la data rămânerii irevocabile a hotărârii de respingere a contestației. În cazul dispoziției atacate principiul revocabilității nu poate fi aplicabil decât până în momentul atacării la instanță a dispoziției sau neatacării, care echivalează cu intrarea în circuitul civil al dispoziției și în consecință revenirea la cele dispuse prin dispoziție, sub aspectul în discuție încalcă principiul irevocabilității actelor administrative intrate în circuitul civil. Caracterul definitiv al dispoziției arătate prin care s-a dispus măsura reparatorie prin acordarea de titluri de valoare rezultă și din dispozițiile art. 16 alin. 3-8 din T. VII al L. 2., întrucât aceste dispoziții prevăd fie competența pentru Secretariatul Comisiei Centrale de a verifica legalitatea restituirii în natură fie, pe baza raportului de evaluare de specialitate, emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire, fie retrimiterea dosarului spre reevaluare, însă nu prevede posibilitatea restituirii documentației înaintate pentru completarea ei la entitățile investite cu soluționarea notificărilor. Faptul că pe baza formulării generice privind emiterea unei noi dispoziții, făcută de A. N. P. R. P. prin adresa de remitere a documentației, a fost emisă dispoziția atacată, nu îndreptățea entitatea investită cu soluționarea notificării să facă modificările în discuție, decât cu încălcarea principiului enunțat. Caracterul definitiv al dispoziției, sub aspectul în discuție, ridică și aspectul încălcării art. 1 din Protocolul 1 Adițional la C., întrucât recunoașterea drepturilor la măsuri reparatorii sub aspectul întinderii lor a constituit o speranță legitimă pentru contestatori în obținerea măsurilor, întrucât pentru aceștia a existat un interes patrimonial substanțial suficient de important și concret care se baza pe dispoziția definitivă, în sensul discutat, convingerea caracterului definitiv venind tocmai din limitele de competență ce revin Comisiei Centrale pentru acordarea titlurilor de despăgubire. În temeiul prevederilor art. 312 alin . 1 și art. 299 și urm. Cod procedură civilă, curtea urmează să respingă ca nefondat recursul, nefiind incidente nici unul din motivele de casare sau modificare prevăzute art. 304 Cod procedură civilă. P. ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE L. D E C I D E : Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul P. M. C.-N. împotriva sentinței civile nr. 1058 din (...) a T. C., pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține. Decizia este irevocabilă. Dată și pronunțată în ședința publică din 25 februarie 2011. PREȘEDINTE JUDECĂTORI C. M. CONȚ I.-D. C. A.-A. P. GREFIER A.-A. M. Redactat de I., dactilografiat de S. În 2 ex., la data de (...) Judecător fond - L. E. - Tribunalul Cluj
| ← Decizia civilă nr. 2451/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia civilă nr. 4479/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
