Decizia civilă nr. 841/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale pentru minori și familie
Dosar nr. (...) Cod operator 8428
D. CIVILĂ NR. 841/R/2011
Ședința publică din 4 martie 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I.-D. C. JUDECĂTORI: A.-A. P.
C.-M. CONȚ
G. : A. A. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul O. I., împotriva sentinței civile nr. 2155 din (...) a T.ui M., pronunțată în dosar nr. (...), privind și pe pârâtul intimat S. ROMÂN, PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, R. PRIN D. A J. M., având ca obiect despăgubiri în baza Legii nr.
2..
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, se prezintă reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C., procuror S. A., lipsă fiind reclamantul recurent personal și reprezentantul pârâtului intimat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul declarat de reclamantul O. I. a fost formulat și motivat în termen legal, a fost comunicat părții adverse și este scutit de taxă judiciară de timbru și de timbru judiciar, în baza art. 4 alin. 4 raportat la art. 5 alin.
3 din L. nr. 2..
S-a făcut referatul cauzei după care, C. constată că prin memoriul de recurs (f. 2 dosar), reclamantul recurent a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C. arată că nu are de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat.
C. constată că pârâtul intimat a expediat prin fax o întâmpinare într- un singur exemplar, care a fost înregistrată la dosar în data de (...) și de asemenea, pârâtul intimat a expediat prin poștă încă 2 exemplare din întâmpinare, care au fost înregistrate la dosar în data de (...), prin care solicită respingerea recursului și menținerea în tot a sentinței recurate ca fiind temeinică și legală, iar în temeiul art. 242 alin. 2 C.pr.civ. solicită judecarea cauzei în lipsă.
C., din oficiu, invocă excepția inadmisibilității motivului de recurs întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 10 C.pr.civ., având în vedere că aceste prevederi legale au fost abrogate prin art. I pct. 1111 și pct. 112 din O.U.G. nr. 138/2000. Nemaifiind de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat, C. declară închise dezbaterile și acordă cuvântul reprezentantei P.ui de pe lângă C. de A. C. pentru a pune concluzii pe recursul care formează obiectulprezentului dosar, cu mențiunea de a-și exprima punctul de vedere și față de excepția inadmisibilității motivului de recurs întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 10 C.pr.civ., invocată din oficiu de către instanță. Reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C. solicită admiterea excepției inadmisibilității motivului de recurs întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 10 C.pr.civ., invocată din oficiu de către instanță. De asemenea, reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C. solicită respingerea recursului ca nefondat, având în vedere că prin acțiune, reclamantul a solicitat despăgubiri reprezentând daune morale și daune materiale pentru perioada în care a fost persecutat de securitate și pentru faptul că a fost concediat de la G. 3 B.-C. D. M. N. din funcția de consilier juridic la data de (...) fiindu-i îngrădite posibilitățile să se angajeze în alte părți ca jurist, însă această măsură pretins abuzivă luată împotriva reclamantului, nu se încadrează în dispozițiile Legii nr. 2.. Reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C., arată că reclamantul trebuia să formuleze o cerere separată prin care să solicite acordarea despăgubirilor pentru daunele materiale, iar în ceea ce privește obligarea pârâtului la plata despăgubirilor pentru daunele morale, arată că acest petit este inadmisibil, întrucât prin D. nr. 1358/(...) a Curții Constituționale a R. a fost admisă excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 5 alin. 1 lit. a teza I din L. nr. 2. și aceste dispoziții nu își mai produc efectele juridice. C U R T E A Prin sen tinț a c iv il ă n r. 2155/(...), pronunțată de T ribun alul M ar amu reș în dosar nr. (...), s-a respins acțiunea formulată de reclamantul O. I., în contradictoriu cu pârâtul S. Român, reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut în considerentele sentinței faptul că, potrivit susținerilor reclamantului, acesta a fost urmărit și persecutat de S., deoarece, în anul 1981 a redactat și difuzat în București 400 de manifeste, prin care solicita românilor să se răscoale. Din copiile actelor aflate în dosarul C.N.S.A.S.- ului rezultă că într- adevăr reclamantul a fost urmărit de S., fiind suspectat de evaziune fiscală, acesta intenționând să rămână în străinătate definitiv și încercând să determine și alte persoane să rămână în străinătate. Inițial, reclamantul a fost jurist la o întreprindere, apoi a fost avocat în Baroul Constanța, unde îi era și familia, iar ulterior a lucrat în B. Vișeu de S. Faptul că reclamantul era în vizorul Securității, fiind în permanență urmărit și întocmindu-se constant rapoarte de informare despre persoana reclamantului, chiar dacă s-ar încadra în dispozițiile art. 3 din L. nr. 2., nu justifică admiterea acțiunii acestuia, având în vedere D. C. nr. 1.. Având în vedere că dispozițiile art. 5 alin. 11 lit. a din L. nr. 2. au fost declarate neconstituționale, instanța constată că trimiterile la acest text legal au rămas fără obiect. Ținând cont de faptul că reclamantul a solicitat acordarea doar de despăgubiri morale, care în prezent nu mai pot fi acordate nemaiexistând niciun temei legal reglementat de L. nr. 2., acțiunea urmează a fi respinsă ca nefondată, conform dispozitivului. Împ o tr iv a aces te i sen tințe a decl ar at recur s, în ter men leg al, re cl aman tul O. I., solicitând ca, în temeiul art. 304 pct. 6, 8 , 9 și 10 C., să se admită recursul, iar în temeiul art. 4 pct. 2 și art. 5 alin. 1 din L. nr. 2., să se admită acțiunea reclamantului. În motivarea recursului s-a arătat că în mod greșit instanța de fond a susținut că reclamantul a solicitat doar despăgubiri morale, câtă vreme, reclamantul a cerut și despăgubiri materiale, reprezentând jumătate din suma de 1.500.000 RON, iar instanța de fond a omis să se pronunțe asupra acestui capăt de cerere. Prima instanță a interpretat greșit și dispozițiile art. 4 pct. 2 din L. nr. 2., omițând să se pronunțe asupra mijloacelor de apărare ale reclamantului, care erau hotărâtoare în dezlegarea pricinii. Pr in în tâmp in are a f or mul ată în c auz ă, p âr âtul S. Ro mân pr in M in is terul F in anțelor Publ ice prin D. G. a F. P. M. , a solicitat respingerea recursului șimenținerea sentinței recurate ca fiind temeinică și legală, în temeiul D. C. nr. 1. și a art. 147 alin. 1 din Constituția R., coroborat cu art. 1169 C.civ. Recursul este fondat în parte. Potrivit art. 129 alin. final C., în toate cazurile, judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecății. Prin cererea introductivă de instanță reclamantul recurent a solicitat obligarea pârâtului S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice la plata sumei de 3.500.000 lei noi, reprezentând despăgubiri pentru prejudiciul material și moral suferit, acest petit fiind întemeiat pe prevederile art. 4 pct. 2 din L. nr. 2., precum și constatarea „integrării perfecte"; a reclamantului în dispozițiile prevăzute de art. 4 pct. 2 din L. nr. 2.. Deși defectuos redactată cererea introductivă de instanță, este evident că reclamantul a solicitat nu numai obligarea pârâtului la plata unor despăgubiri morale - așa cum neîntemeiat a apreciat prima instanță -, dar și obligarea pârâtului la plata de despăgubiri materiale, precum și constatarea caracterului politic al măsurii administrative la care a fost supus reclamantul, constând în urmărirea și monitorizarea sa constantă de către S. În ceea ce privește petitul având ca obiect daune morale, acesta în mod legal a fost respins de către prima instanță, având în vedere pronunțarea de către C. a D. nr. 1358/(...). L. nr. 2., privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, face parte din categoria legilor organice, fiind adoptată de P. cu respectarea prevederilor art. 75 și ale art. 76 alin. (1) din Constituție, însă, așa cum a statuat Curtea Constituțională prin D. nr. 1., aceasta nu a fost supusă controlului de constituționalitate a priori, conform art. 146 lit. a) din Constituție. Prin D. Curții Constituționale nr. 1358/(...), publicată în M. Of. nr. 761/(...), a fost admisă excepția de neconstituționalitate ridicată de S. Român, prin Ministerul Finanțelor Publice - D. C. și, în consecință, s-aconstatat că prevederile art. 5 alin. 1 lit. a teza I din L. nr. 2., privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, cu modificările și completările ulterioare, sunt neconstituționale, pe motiv că acestea contravin prevederilor art. 1 alin. 3 și 5 din L. fundamentată, respectiv, încalcă normele de tehnică legislativă, prin crearea unor situații de incoerență și instabilitate, contrare prevederilor Legii nr. 24/2000. Art. 147 din CONSTITUȚIA R. din 21 noiembrie 1991 (*republicată*) (modificată și completată prin de revizuire a C. R. nr. 4., publicată în Monitorul Oficial al R., Partea I, nr. 758 din 29 octombrie 2003, republicată de C. L., în temeiul art. 152 din Constituție, cu reactualizarea denumirilor și dându-se textelor o noua numerotare (art. 152 a devenit, în forma republicată, art. 156)), prevede următoarele : „ (1) Dispozițiile din legile și ordonanțele în vigoare, precum și cele din regulamente, constatate ca fiind neconstituționale, își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale dacă, în acest interval, P.ul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile C.. Pe durata acestui termen, dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale sunt suspendate de drept. (2) În cazurile de neconstituționalitate care privesc legile, înainte de promulgarea acestora, P.ul este obligat sa reexamineze dispozițiile respective pentru punerea lor de acord cu decizia Curții Constituționale. (3) În cazul în care constituționalitatea tratatului sau acordului internațional a fost constatată potrivit articolului 146 litera b), acesta nu poate face obiectul unei excepții de neconstituționalitate. T. sau acordul internațional constatat ca fiind neconstituțional nu poate fi ratificat. (4) Deciziile Curții Constituționale se publica în Monitorul Oficial al R.. De la data publicării, deciziile sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor";. Art. 31 din L. nr. 47 din 18 mai 1992, privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale (republicată în temeiul dispozițiilor art. V din L. nr. 177/2010 pentru modificarea și completarea Legii nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, a C. de procedură civilă și a C. de procedură penală al R., publicată în Monitorul Oficial al R., Partea I, nr. 672 din 4 octombrie 2010, dându-se textelor o nouă numerotare), stabilește următoarele : „(1) D. prin care se constată neconstituționalitatea unei legi sauordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare este definitivă și obligatorie. (2) În caz de admitere a excepției, C. se va pronunța și asupra constituționalității altor prevederi din actul atacat, de care, în mod necesar și evident, nu pot fi disociate prevederile menționate în sesizare. (3) Dispozițiile din legile și ordonanțele în vigoare constatate ca fiind neconstituționale își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale, dacă, în acest interval, P.ul sau Guvernul, după caz, nu pune de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile C.. Pe durata acestui termen, dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale sunt suspendate de drept. (4) Deciziile pronunțate în condițiile alin. (1) se comunică celor două Camere ale P.ului, Guvernului și instanței care a sesizat Curtea Constituțională. (5) În cazul în care la data comunicării deciziei Curții Constituționale potrivit alin. (4) cauza se află pe rolul altui organ judiciar, instanța comunică acestuia decizia."; Din coroborarea art. 147 din Constituția R. Revizuită cu art. 31 alin. 1 și 3 din L. nr. 47/1992 republicată, se desprinde cu evidență faptul că, pe de o parte, deciziile Curții Constituționale sunt general obligatorii, nu doar în cauza în care a fost invocată respectiva excepție de neconstituționalitate, iar pe de altă parte că, acele dispoziții din legile și ordonanțele în vigoare, constatate ca fiind neconstituționale, își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale, dacă, în acest interval, P.ul sau Guvernul, după caz, nu pune de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile C.. Or, în cazul de față, în termenul de 45 de zile prevăzut de art. 147 alin. 1 din Constituție, nu au fost puse de acord prevederile neconstituționale ale art. 5 alin. 1 lit. a teza I din L. nr. 2. cu dispozițiile constituționale, astfel că, textul art. 5 alin. 1 lit. a teza I din L. nr. 2. și-a încetat efectele juridice. Drept urmare, în prezent nu există un temei juridic în legea specială, nr. 2., care să fundamenteze admisibilitatea cererilor de chemare în judecată promovate în baza Legii nr. 2., având ca obiect acordarea de despăgubiri morale. În ceea ce privește însă petitul având ca obiect despăgubiri materiale, acesta nu se întemeiază pe dispozițiile art. 5 alin. 1 lit. a din L. nr. 2., ci pe dispozițiile art. 5 alin. 1 lit. b din L. nr. 2.. Astfel, în conformitate cu prevederile art. 5 alin. 1 lit. b din L. nr. 2., orice persoană care a suferit condamnări cu caracter politic în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, sau care au făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic, precum și, după decesul acestei persoane, soțul sau descendenții acesteia până la gradul al II-lea inclusiv, pot solicita instanței de judecată, în termen de 3 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi, obligarea statului la acordarea de despăgubiri reprezentând echivalentul valoric al bunurilor confiscate prin hotărârea de condamnare sau ca efect al măsurii administrative, dacă bunurile respective nu i-au fost restituite sau nu a obținut despăgubiri în echivalent în condițiile Legii nr. 10/2001 sau ale Legii nr. 247/2005. Prin urmare, petitul având ca obiect despăgubiri materiale are temei juridic în L. nr. 2., acesta fiind tocmai dispoziția art. 5 alin. 1 lit. b din lege. În cererea introductivă de instanță reclamantul a arătat că „prin părăsirea țării în acele condiții, am pierdut totul, bani, îmbrăcăminte, aparate electrice în casa în care locuiam, o Dacie 1300 achiziționată la U. de A. P. în 1.. Pe cale de consecință, instanța de fond era datoare, prin prisma art. 129 alin. final C., să analizeze temeinicia pretenției reclamantului de obligare a pârâtului la plata despăgubirilor materiale pentru bunurile pe care reclamantul pretinde că le-a pierdut ca urmare a faptului că, fiind urmărit de S., a fost nevoit să părăsească țara. În acest sens, instanța de fond era ținută, de art. 129 alin. 4 și 5 C., să pună în vedere reclamantului săadministreze probe testimoniale, cu înscrisuri, cu expertiză de evaluare, etc., pentru dovedirea pretențiilor sale materiale. Prin neexercitarea rolului activ conferit de art. 129 C. și prin omisiunea pronunțării în vreun fel asupra petitului având ca obiect despăgubiri materiale, T. a pronunțat o soluție nelegală, ce se circumscrie dispozițiilor art. 312 alin. 3 teza I și alin. 5 teza I C. Nelegală este soluția primei instanțe și în ceea ce privește omisiunea de a se pronunța asupra solicitării reclamantului de a se constata că se încadrează în dispozițiile art. 4 alin. 2 din L. nr. 2.. Potrivit art. 3 alin. 1 din L. nr. 2., constituie măsură administrativă cu caracter politic orice măsură luară de organele fostei miliții sau securități, având ca obiect dislocarea și stabilirea de domiciliu obligatoriu, internarea în unități și colonii de muncă, stabilirea de loc de muncă obligatoriu, dacă au fost întemeiate pe actele normative menționate la lit. a-f din acest articol. În conformitate cu art. 4 alin. 2 din L. nr. 2., persoanele care au făcut obiectul unor măsuri administrative, altele decât cele prevăzute la art. 3 pot, de asemenea, solicita instanței de judecată, să constate caracterul politic al acestora, prevederile art. 1 alin. 3 urmând să se aplice în mod corespunzător. Prin invocarea în mod reperat de către reclamant, în fața primei instanțe, a dispozițiilor art. 4 alin. 2 din L. nr. 2., este evident că reclamantul a solicitat instanței să constate că a făcut obiectul unei măsuri administrative cu caracter politic alta decât cele enumerate în art. 3 alin. 1 lit. a - f din L. nr. 2.. Or, instanța de fond a omis să se pronunțe în vreun fel asupra acestei solicitări, apreciind, eronat, că a fost investită cu un singur petit, acela având ca obiect acordarea de despăgubiri morale în favoarea reclamantului. Așa fiind, constatându-se că prima instanță a omis să cerceteze fondul cauzei sub aspectul petitelor având ca obiect acordarea în favoarea reclamantului a despăgubirilor materiale și, respectiv, constatarea încadrării reclamantului în dispozițiile art. 4 alin. 2 din L. nr. 2., în temeiul art. 312 alin. 3 teza I și art. 312 alin. 5 teza I C., C. va admite în parte recursul reclamantului, va casa în aceste limite sentința primei instanțe, cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare la același tribunal. În ceea ce privește motivul de recurs întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 10 C., C., din oficiu, a invocat la termenul de judecată din data de (...), excepția inadmisibilității, excepție care urmează să fie admisă, având în vedere că prevederile art. 304 pct. 10 C. au fost abrogate prin art. I pct. 1111 și pct. 112 din O.U.G. nr. 138/2000. Eventualele cheltuieli de judecată ocazionate părților vor fi avute în vedere de către instanța de rejudecare. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Admite în parte recursul declarat de reclamantul O. I., împotriva sentinței civile nr. 2155 din (...) a T.ui M., pronunțată în dosar nr. (...), pe care o casează în partea privitoare la soluția de respingere a petitelor având ca obiect constatarea că reclamantul se încadrează în dispozițiile art. 4 alin. 2 din L. nr. 2. și, respectiv, obligarea pârâtului S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice la plata daunelor materiale și, în aceste limite, trimite cauza pentru rejudecare pe fond la aceeași instanță, Tribunalul Maramureș. Menține dispoziția din sentință în ceea ce privește respingerea petitului având ca obiect obligarea pârâtului la plata daunelor morale. D. este irevocabilă. Dată și pronunțată în ședința publică din 04 martie 2011. PREȘEDINTE JUDECĂTORI I.-D. C. A.-A. P. C.-M. CONȚ G. A. A. M. Red.CMC/dact.MS 3 ex./(...) J.fond: G.P.
| ← Decizia civilă nr. 2886/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia civilă nr. 1693/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
