Decizia civilă nr. 901/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURARI SOCIALE, PENTRU MINORI ȘI FAMI.
DOSAR NR. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 901/R/2011
Ședința publică din 9 martie 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE:
JUDECĂTORI
M.-C. V.
T. D. - președintele Secției civile
I.-D. C.
GREFIER:
M. T.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta R. L., împotriva deciziei civile nr. 77 din 23 noiembrie 2010, pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr. (...), privindu-i și pe reclamanții B. D.-F., B. G.-O., E. S. și E. R.-F., având ca obiect grănițuire.
Se constată că la data de 7 martie 2011, pârâții-intimați B. D.-F., B. G.-O. au depus la dosar, prin registratura instanței, concluzii scrise.
Dezbaterea în fond a cauzei a avut loc în ședința publică din data de 2 martie 2011, când părțile prezente au pus concluzii care au fost consemnate în încheierea ședinței publice din aceeași dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
C U R T E A,
Prin sentința civilă nr. 2022 din 15 iunie 2010 a Judecătoriei Z., s-a admis în parte acțiunea civilă intentată de reclamanții B. D.-F. și B. G.-
O. împotriva pârâtei R. L. și în consecință, s-a stabilit linia de hotar dintre imobilul proprietatea reclamanților situat pe parcelele cu nr. top
1568/a/2/2 și nr. top 1569/a/2/2 și imobilul proprietatea pârâtei situat pe parcelele cu nr. top 1568/a/1/a/1/ și nr. top 1569/a/1/ pe segmentul N-M de culoarea roșie, evidențiat în planul de situație ce constituie Anexa I la raportul de expertiză efectuat de expertul T. I., aflat la fila 127 din dosar, schiță ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
S-a respins ca nefondată acțiunea civilă intentată de reclamanții E. S. și E. R.-F. împotriva pârâtei R. L.
S-a respins ca fiind rămas fără obiect capătul de cerere privind obligarea pârâtei la sistarea lucrărilor de construcții și la, ridicarea materialelor de construcții amplasate pe terenul reclamanților.
A fost obligată pârâta să le plătească reclamanților B. D.-F. și B. G.-O. cheltuieli de judecată în sumă de 1058,6 lei.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că reclamanții B. D.-F. și B. G.-O. sunt proprietarii terenului în suprafață de
1150 mp situat pe parcela cu nr. top 1568/a/2/2 și nr. top 1568/a/2/2 înscrise în CF nr. 9603 Z., iar reclamanții E. S. și E. R.-F. dețin înproprietate terenul în suprafață de 1150 mp situat pe parcelele cu nr. top
1568/a/2/1 și nr. top 1568/a/2/1 înscrise în CF nr. 6876 Z..
Reclamanții au dobândit aceste terenuri prin cumpărare de la numita C. R., prin contractul autentic nr. 340/2004. Anterior vânzării, terenul numitei C. R. avea suprafața de 2.300 mp și era situat pe parcelele cu nr. top 1568/a/2 în suprafață de 2234 și nr. top 1569/a/2 în suprafață de 66 mp. Cu ocazia vânzării, s-a procedat la dezmembrarea terenului debândit de C. R. prin moștenire de la mama ei, Z. E.
Pârâta R. L. este proprietară asupra terenului în suprafață de 1.000 mp situat pe parcelele cu nr. top 1569/a/1 în suprafață de 90 mp și nr. top
1568/a/1/a/1 în suprafață de 910 mp din CF nr. 6879 Z., dobândit prin cumpărare de la numita C. Ana, conform contractului autentic nr.
8415/2005.
În urma identificării terenurilor de către experții D. G. și T. I., a rezultat că în urma dezmembrării terenului cumpărat de reclamanți de la numita C. R., numai terenul reclamanților B. se învecinează cu terenul proprietatea pârâtei R. L. pe o lungime de 40,17 m, în timp ce terenul reclamanților E. se învecinează cu terenul reclamanților B., neavând hotar comun cu terenul pârâtei.
Pentru stabilirea liniei de hotar dintre proprietățile părților, s-a dispus efectuarea unor rapoarte de expertiză, în trei variante și anume:
1) În prima variantă, atât expertul D. G. cât și expertul T.
I. au luat ca reper gardul existent între parcelele reclamanților și terenul martorei I. O., situate pe partea opusă a laturii învecinate cu pârâta. L. de hotar este marcată cu o linie întreruptă de culoare roșie în planul de situație întocmit de expertul D. G., respectiv cu segmentul M-N în cel ce constituie Anexa 1 la expertiza întocmită de expertul T. I. În această variantă, experții au concluzionat că sunt respectate dimensiunile parcelelor părților stabilite prin documentația de intabulare, însă o parte din construcția pârâtei se regăsește pe proprietatea reclamanților B., respectiv colțul A din construcție se află cu 0,10 m pe terenul reclamanților, iar colțul B al construcției se află cu 0,28 m pe același teren. Lățimea drumului de lângă parcela pârâtei, variază între 5,02 m și 6,11 m;
2) În varianta a II-a solicitată de reclamanți și expusă în Anexa 2 la planul de situație a raportului întocmit de expertul T. I., s-a folosit ca bază de pornire drumul a cărui lățime este de 4 m potrivit Comisiei locale Z., situație în care colțul A al construcției pârâtei ar intra pe terenul reclamanților B. cu 1,12 m, iar colțul B cu 1,30 m și ar rămâne o distanță de
1,02 m între terenul reclamanților și gardul ce desparte proprietatea lor de cea a martorei I. O.
3) În cea de-a III-a variantă propusă în completarea la contraexpertiză și solicitată de pârâtă, s-a luat ca reper canalul evidențiat în schița de dezmembrare, situat lângă gardul marcat în partea dreaptă a schiței. În această situație, distanța dintre canal și terenul reclamanților conform distanțelor înscrise pe schiță, este de 116 m, caz în care ar cuprinde o fâșie de 4 m din terenul martorei I. O. și o porțiune din terenul altui vecin, numitul M. D. de 3 m al reclamanților ar afecta casa reclamanțiloir E., iar drumul învecinat cu terenul pârâtei ar avea o lățime între 9,02 m și 10,11 m.
Dintre cele trei variante, prima instanță a considerat că prima dintre ele se apropie cel mai mult de hotarul real existent între parcelele părților, având în vedere că atât terenurile pârâților cât și al martorei I. O., au format inițial o singură parcelă, fiind reconstituit în temeiul Legii nr. 18/1991 în favoarea defunctei Z. E., antecesoarea numitei C. Ana, care le-a vândut reclamanților terenul și a martorei I. O.
Terenul a fost partajat voluntar în anul 1988, iar liniile despărțitoare dintre loturile (parcelele) nou-formate au fost acceptate de copartajanți și au fost redate în planul de situație întocmit de un expert autorizat și vizat în condițiile legii, purtând semnăturile părților din actul de partaj, martora I. O. declarând că gardul ce desparte proprietatea sa de cea a reclamanților este conform înțelegerii realizate la data partajului, astfel că gardul este singurul reper ce poate fi luat în considerare la delimitarea proprietății reclamanților, pentru ca apoi de la limitele acesteia să poată fi măsurat terenul pârâtei.
Luarea ca reper a drumului este imposibilă în lipsa unei schițe de punere în posesie la emiterea titlului fostelor coindivizare și ar duce la mărirea frontului la stradă cu 1,02 m al terenului proprietatea reclamanților.
Varianta a III-a nu a putut fi acceptată deoarece măsurarea terenurilor s-a făcut față de un reper imprecis și situat la mare distanță de terenurile litigioase.
Inconvenientul în varianta a I-a aleasă de instanță, constă în faptul că o parte din construcția pârâtei depășește linia de hotar stabilită în această variantă, însă vinovată de crearea acestei situații este exclusiv pârâta, care nu și-a amplasat construcția conform planului de situație din documentația de construire și a fost somată de P. municipiului Z. să oprească lucrările.
Prin decizia civilă nr. 77 din 23 noiembrie 2010 a T.ui S., s-a respins ce nefondat apelul declarat de pârâta R. L. împotriva sentinței civile nr. 2022 din 15 iunie 2010 a Judecătoriei Z..
A fost obligată apelanta să le plătească intimațiloir B. D.-F. și B. G.-O., cheltuieli de judecată în apel în sumă de 1.000 lei.
Pentru a decide astfel, tribunalul a reținut că părțile nu s-au înțeles în legătură cu reperul după care urmează a fi trasată linia de hotar, situație în care experții introduși în cauză au propus trei repere: gardul existent între parcelele reclamanților și terenul proprietatea martorei I. O., drumul având o lățime de 4 m și canalul situat lângă drum.
Față de avantajele prezentate de cele trei variante, la fel ca prima instanță și instanța de apel a considerat că varianta I-a reprezintă hotarul real dintre proprietățile părților.
Terenurile părților și a martorei I. O. au constituit o singură parcelă ca urmare a reconstituirii dreptului de proprietate în favoarea defunctei Z. E., antecesoarea vânzătoarei C. Ana și a martorei I. O., după care au format obiectul unui partaj voluntar autentificat prin încheierea nr. 1109 din (...), părțile actului voluntar de partaj acceptând limitele laturilor fiecăruia.
Martora I. O. a declarat că măsurătorile s-au făcut corect, ea cunoscând lățimea fiecărei parcele, deoarece terenul a fost și al părinților ei, fiindcă gardul construit de aceasta constituie singurul reper ce poate fi luat în considerare la delimitarea proprietăților părților.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta R. L., solicitând modificarea ei și rejudecând cauza, stabilirea liniei de hotar dintre proprietatea ei și cea a reclamanților, conform ultimei completări la raportul de expertiză efectuat de expertul T. I., cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului, pârâta a susținut că prin titlul de proprietate nr. 4., s-a reconstituit dreptul de proprietate în suprafață de 1,98 ha în favoarea moștenitorilor lui C. G. I. O., C. Ana și Z. E.
Identificarea acestui teren cu date de carte funciară, s-a făcut conform procesului-verbal de punere în posesie și a vecinătăților din titlul de proprietate precum și a schiței depuse de reclamanți la dosar, de către expertul Ș. S.
Suprafața înscrisă în CF nr. 132 Z., a fost dezmembrată în 3 loturi corespunzătoare celor trei moștenitoare, la identificarea pe teren a suprafeței de 1,98 ha plecându-se de la un punct fix ce îl constituie canalul învecinat, menționat ca vecin la vest în titlul de proprietate.
Ulterior, cele trei loturi au fost împărțite în mai multe parcele care trebuiau să respecte intabularea inițială. Astfel, din parcela cu nr. top
1568/a/2 și 1569/a/2 în suprafață de 2.300 mp aparținând lui Z. E., fiica acesteia, C. R. le-a vândut reclamanților câte o parcelă de 1.150 mp.
Recurenta a cumpărat suprafața de 1.000 mp de la C. Ana, din parcela nr. top 1569/a/1 și 1569/a/1.
La măsurarea parcelelor aparținând reclamanților și pârâtei-recurente, experții D. G. și T. I. trebuiau să ia ca punct de reper C.
Ambele hotărâri ale instanței de fond sunt nelegale, deoarece potrivit art. 19 din L. nr. 7/1996, printre elementele ce intră în conținutul descrierii imobilului este planul cu vecinătățile, descrierea și inventarul de coordonate al imobilului.
Elementele conjuncturale cum ar fi înțelegerea dintre doi vecini, nu sunt elemente în funcție de care se identifică imobilul, însă instanțele de fond au confundat aceste elemente.
Raportul de expertiză luat în considerare de instanțele de fond arată că singurul element de identificare a proprităților, a fost gardul dintre alte proprietăți și că el nu măsoară și nu încalcă alte proprietăți, deși în realitate numita I. O. folosește o parcelă cu 3,90 m mai mult decât are în documentația de intabulare. E. a refuzat să facă aceste măsurători ce se regăsesc în schița de dezmembrare depusă la dosar de reclamanți și a ținut seama numai de poziția reclamanților ajungându-se astfel ca o parte a terenului proprietatea recurenților să nu se mai regăsească nicăieri.
E. Ș. Sabin, care a făcut parte din comisia de fond funciar, a încunoștiințat instanța că limita terenului a fost stabilită la distanța de 30 cm față de C., atât la punerea în posesie, cât și la intabulare.
Acea intabulare a fost avută în vedere și în momentul întocmirii planului de situație al casei recurentei, or în prezent se iau alte repere în considerare, constituite după ce a început construirea casei, stabilindu-se linia despărțitoare prin casa ei.
Cu toate că instanța de apel a reținut că trerenul a fost parcelat în anul 1998 prin act autentic și că părțile au acceptat limitele loturilor fiecăruia conform schiței de la fila 69, tribunalul nu a vrut să ia în considerare tocmai acea schiță pentru identificarea parcelelor, în schimb aluat în considerare garduri construite ulterior la înțelegere, care nu apar în schița de dezmembrare și identificare a parcelelor.
Intimații B. D.-F. și B. G.-O. prin întâmpinare depusă la dosar f.13-14, au solicitat respingerea recursului și obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.
Examinând recursul, curtea deține următoarele:
Prin titlul de proprietate nr. 4. din (...) emis în temeiul Legii nr.
18/1991, s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 1,98 ha situat în intravilanul municipiului Z., în favoarea moștenitorilor defunctului C. G. I. O., C. Ana, și Z. E.
Prin actul de partaj voluntar încheiat la data de (...), terenul în suprafață de 17.300 mp reconstruit în baza Legii fondului funciar, a fost împărțit de cele trei titulare ale dreptului de proprietate, în trei parcele egale ca suprafață. Coindivizarei C. Ana i s-au atribuit următoarele parcele:
- nr. top 1567/b/1 în suprafață de 489 mp;
- nr. top nou 1567/a/1/b în suprafață de 830 mp;
- nr. topo nou 1568/a/1 în suprafață de 2.610 mp;
- nr. top 1568/a/6 în suprafață de 81 mp
- nr. top nou 1569/a/1 în suprafață de 90 mp
Urmare a actului de partaj, cele trei copartajante și-au intabulat parcelele ce le-au revenit, în cartea funciară.
Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 8415 din (...), C. Ana i-a vândut pârâtei R. L., suprafața de 1000 mp din parcela cu nr. top 1569/a/1 în suprafață de 90 mp și din parcela cu nr. top nou
1568/a/1/a/1 în suprafață de 910 mp.
Titulara reconstituirii dreptului de proprietate și parte în actul de partaj voluntar, Z. E. a decedat, după care C. R. și-a intabulat dreptul de proprietate în CF nr. 6876 Z., asupra terenului în suprafață de 2300 mp moștenit de la mama ei, constituit din nr. top 1568/a/2 în suprafață de
2234 mp și nr. top 1569/a/2 în suprafață de 66 mp.
Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 340 din (...),
C. R. le-a vândut suprafața de 2.300 mp reclamanților, din care reclamanților B. D.-F. căsătorită cu B. G.-O. le-a vândut suprafața de 1150 mp., constituită din parcelele cu nr. top nou 1568/a/2/2 în suprafață de
1143 mp și nr. top nou 1569/a/2/a în suprafață de 9 mp, iar reclamanților E. S. căsătorită cu E. R.-F. le-a vândut tot o suprafață de 1150 mp, constituită din parcelele cu nr. top nou 1568/a/2/1 în suprafață de 1093 mp și nr. top nou 1569/a/2/1 în suprafață de 57 mp.
Prima instanță a stabilit linia de hotar dintre proprietatea reclamanților B. D.-F. căsătorită cu B. G.-O. și proprietatea pârâtei R. L., conform anexei nr. 1 la raportul de expertiză efectuat de expertul T. I.
Pe baza datelor din teren, în urma măsurătorilor efectuate și ținând cont de schițele de dezmembrare și intabulare, expertul D. G. f. 47-49 dosar judecătorie, a ajuns la concluzia că pentru familia reclamantului E. a rezultat o suprafață de 1140 teren față de 1150 mp cât figurează în CF, pentru familia reclamanților B. a rezultat o suprafață de 1146 mp față de
1150 mp cât figurează în CF, iar pentru pârâta R. a rezultat o suprafață de
923 mp față de 1000 mp cât figurează în CF.
În completarea la raportul de expertiză f. 79, același expert a arătat că suprafața de 77 mp care îi lipsește pârâtei R., nu se regăsește nicăieri, deoarece s-a pornit cu acest minus din momentul întocmirii documentației de intabulare.
Varianta a III-a din expertiza efectuată de expertul T. I. f. 177-179, solicitată de către recurentă, nu poate fi însușită de instanța de recurs, întrucât parcelele reclamanților B. și E. s-ar deplasa cu 4 m înspre proprietățile numiților I. O. și M., care nu au fost chemați în judecată; iar fără această deplasare, proprietățile reclamanților ar fi drastic diminuate.
Tocmai luându-se ca punct de reper C., s-a ajuns la mutarea parcelelor reclamanților înspre proprietatea numitei I. O. cu 4 m și lărgirea drumului dinspre est cu aceeași distanță, ajungându-se să aibă o lățime de câte 9-10 m față de 4 m cât a fost proiectat inițial să aibă cu ocazia măsurătorilor de punere în posesie la L. nr. 1. aceasta fiindcă între timp a avut loc o regularizare a canalului și prin urmare nu se mai cunosc reperele de la care s-au făcut măsurătorile inițiale. Aspectele referitoare la faptul că expertul D. G. a refuzat să măsoare frontul la stradă al numitei I. O., la elementele ce intră în conținutul descrierii imobilului, nu au nicio înrâurire asupra legalității hotărârii recurate.
Diferențele de suprafață în minus constatate la reclamanți și la pârâtă, au ieșit în evidență doar acum, cu ocazia efectuării măsurătorilor cu aparate de mare precizie și exactitate, însă atunci când s-au partajat și ulterior s-au vândut terenurile în litigiu, măsurătorile s-au făcut cu ruleta, iar pantele nu au fost reduse la orizont.
Pârâtei R. L. îi lipsesc 56 mp în varianta I-a a raportului de expertiză întocmit de expertul T. I., însă expertul D. G. a explicat f. 79, că s-a plecat cu acest minus (77 mp în opinia acestui expert) din momentul întocmirii documentației de dezmembrare.
Nu este adevărat că la măsurătorile actuale s-ar fi luat în considerare alte repere decât cele inițiale, respectiv la momentul întocmirii planului de situație al casei recurentei, câtă vreme P. municipiului Z. i-a comunicat acesteia prin adresa nr. 3861/(...) f. 187, că „din verificările făcute în teren de către inspectorii Serviciului Urbanism s-a constatat că amplasamentul imobilului pe care-l edificați nu este conform cu planul de situație - planșa nr. A02 - din documentația tehnică ce a stat la baza emiterii Autorizației de C. nr. 274/(...)";.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 304 pct. 7 și 9 coroborat cu art. 312 alin. (1) Cod procedură civilă, se va respinge ca nefondat recursul pârâtei împotriva deciziei tribunalului.
Întrucât se află în culpă procesuală, în baza art. 274 alin. (1) Cod procedură civilă, recurenta va fi obligată să le plătească intimaților B. D.-F. și B. G.-O. cheltuieli de judecată în recurs, în sumă de 2.150 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta R. L. în contra deciziei civile nr. 77 din 23 noiembrie 2010 a T.ui S., pronunțată în dosar nr.
(...), pe care o menține în întregime.
Obligă pe numita recurentă să le plătească intimaților B. D.-F. și B. G.-O. suma de 2.150 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 9 martie 2011.
Președinte
Judecători
Grefier
M.-C. V. T. D. I.-D. C.
M. T.
Red. TD:(...) Dact.CC:(...)
-2 ex.
| ← Decizia civilă nr. 2011/2012, Curtea de Apel Cluj | Decizia civilă nr. 3316/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
