Decizia civilă nr. 3316/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M A N I A CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 3316/R/2011
Ședința publică din 29 septembrie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: A. C. JUDECĂTOR: A. A. C. JUDECĂTOR: I.-D. C. GREFIER : C. B.
S-a luat spre examinare-pentru pronunțare - recursul declarat de către pârâtul U. V. împotriva deciziei civile nr. 214 din (...) a T.ului CLUJ, pronunțată în dosarul nr. (...), privind și pe intimatul K. V. L., având ca obiect obligația de a face.
Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință a termenului din 22 septembrie 2011, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când s-a amânat pronunțarea pentru data de 29 septembrie 2011.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr.45/13 ianuarie 2011, pron unțată în dosarul civil nr.(...) al J. G., a fost admisă acțiunea civilă formulată de reclamantul K. V. L. împotriva pârâtului U. V., fiind obligat pârâtul să permită reclamantului și prepușilor săi, accesul liber pe drumul de acces la parcela
9/2 arabil, tarlaua 20, situată în extravilanul municipiului G., înscrisă în
Titlul de proprietate nr.2. emis la data de 22 S. 2000 de C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Cluj.
T., a fost obligat pârâtul să-i plătească reclamantului suma de 2969 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Starea de fapt
Prin Titlul de proprietate nr. 2. din 22 septembrie 2000, a fost reconstituit dreptul de proprietate al numitului M. I. pentru terenul în suprafață de 3300 mp. situat în extravilanul municipiului G., tarlaua 20 parcela 9/2 arabil.
Prin actul de parcelare și contract de vânzare-cumpărare încheiat la data de 04 februarie 2010, perfectat în baza documentației cadastrale prin sentința civilă nr. 7. a J. G., acest teren fost dezmembrat în două parcele din care o parcelă în suprafață de 1242 mp. din teren a fost vândută reclamantului K. V. L.
Din Titlul de proprietate nr.20395 din 18 august 2010, rezultă că și pârâtului U. V. i-a fost reconstituit dreptul de proprietate în aceeași tarla, cunumărul 20, pentru suprafața de 2050 mp. situat în parcela 9/4 și 1. din extravilanul municipiului G.
Din concluziile raportului de expertiză tehnică judiciară efectuată de ing. S. A. S., în urma măsurătorilor din teren, s-a constatat că între DE 650 și proprietatea reclamantului a existat un drum de exploatare, care este ocupat de către pârâtul U. V. prin plusul de suprafață de 135 mp. pe care îl ocupă. Expertul arată că acest drum de acces nu se suprapune cu terenul din titlul de proprietate nr. 2. A. 2010 al pârâului U. V., ci este tangent cu terenul pârâtului în partea de nord a acesteia.
Schița anexă 2 întocmită de către expert, ce face parte integrantă din raportul de expertiză, relevă foarte clar starea de fapt existentă pe teren.
Soluția primei instanțe
Având în vedere concluziile raportului de expertiză tehnică efectuat în cauză, instanța și-a format deplina convingere că pârâtul ocupă fără drept drumul de acces la parcela reclamantului, îngrădind prin aceasta normala folosință a terenului proprietatea acestuia, motiv pentru care instanța, în temeiul art. 43 lit. e) și art. 44 alin. 4 din O.G. nr. 43/1997 republicată, a admis acțiunea reclamantului și a obligat pe pârât să permită reclamantului și prepușilor săi, accesul liber pe drumul de acces la parcela 9/2 arabil, tarlaua 20, situată în extravilanul municipiului G., înscrisă în Titlul de proprietate nr. 2. emis la data de 22 septembrie 2000 de C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Cluj.
În baza dispozițiilor art. 274 Cod de procedură civilă, potrivit căruia partea care cade în pretenții, va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată, în raport de admiterea în totalitate a cererii reclamantului față de pârât și față de cererea expresă în acest sens, instanța a obligat pârâtul la plata către reclamant a sumei de 2969 lei, cheltuieli de judecată constând în onorariu avocațial, costul expertizei, taxa judiciară de timbru și timbru judiciar.
Prin decizia civilă nr. 2. mai 2011 a T.ul ui Cluj, apelul pârâtului a fost respins ca nefondat, acesta fiind obligat să-i plătească intimatului K. V.-L. suma de 1.000 lei, cheltuieli de judecată în apel.
În considerentele acestei decizii se reține, cu privire la incompatibilitatea judecătorului primei instanțe, că acest motiv este neîntemeiat. Prin sentința civilă nr. 7. pronunțată de Judecătoria Gherla în dosarul civil nr. (...), a fost admisă acțiunea civilă formulată de reclamantul K. V. L. în contradictoriu cu pârâtul M. I. și s-a dispus dezmembrarea parcelei nr.9/2 în suprafață de 33000 mp situată în tarlaua 20 înscrisă în titlul de proprietate nr. (...) în două parcele, iar cu privire la parcela cu nr. top nou 9/2 în suprafață de 9. în suprafață de 1242 mp a fost obligat pârâtul să încheie contract de vânzare-cumpărare, în caz contrar sentința urmând să țină loc.
Potrivit dispozițiilor art. 24 Cod de procedură civilă, judecătorul care a pronunțat o hotărâre într-o pricină nu poate lua parte la judecata aceleiași pricini în apel sau în recurs și mici în caz de rejudecare după casare. În privința judecătorului primei instanțe, aceste dispoziții nu sunt incidente, sentința civilă nr. 7. fiind pronunțată într-un proces de prestație tabulară în primă instanță. Prin urmare, pronunțând această hotărâre, judecătorul primei instanțe nu era incompatibil să soluționeze prezenta cauză. Între prezenta cauză și cea în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 7. nu există o legătură strânsă, iar, prin pronunțarea primei hotărâri, judecătorul nu a antamat fondul în care s-a pronunțat hotărârea atacată cu prezentul apel.
Cu privire la obligația de a se stărui pe lângă administratorul drumului, această cerință nu era necesară pentru justa soluționare a cauzei. Pârâtul putea să dovedească cu acte de la administratorul drumului că acea cale de acces este desființată, însă, în lipsa împrocesuării acestuia,având în vedere concluziile raportului de expertiză, era la latitudinea instanței de a aprecia dacă era sau nu necesar și util soluționării cauzei să solicite informații de la această entitate.
Cu privire la încălcarea dreptului la apărare, acest motiv nu este fondat. Potrivit încheierilor de ședință din dosar, nu rezultă că asupra apelantului s-au exercitat în vreun fel sau altul presiuni din partea instanței sau a avocatului părții adverse. În ceea ce privește interogatoriul, la termenul din 2 septembrie 2010 s-a încuviințat proba cu interogatoriul pârâtului și i s-a pus în vederea acestuia să se prezinte la termenul următor pentru a i se lua interogatoriul. La termenul următor, reclamantul a renunțat la proba cu interogatoriul pârâtului. F. prezent în sala de judecată, nu era obligatorie citarea sa, atâta timp cât i s-a pus în vedere nu a suferit nici o vătămare, cu atât mai mult cu cât s-a renunțat la această probă.
În ceea ce privește expertiza efectuată, potrivit încheierii de ședință de la termenul din 7 octombrie, instanța a pus în discuție proba propusă, reținându-se că pârâtul nu este de acord cu raportul de expertiză depus la dosar, care a stat la baza pronunțării sentinței civile nr.7., însă a fost de acord cu efectuarea expertizei. T., instanța a stabilit obiectivele la expertiză, obiective cu privire la care nu s-a reținut opoziția pârâtului și nici dorința acestuia de a formula și alte obiective.
Prin urmare, drepturile procesuale ale apelantului pârât au fost respectate. Pe fondul cauzei, tribunalul a reținut că soluția este corectă. Reclamantul este titularul dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 1242 mp situat în tarlaua 20 parcela 9., iar înscrierea în CF a acestui drept are doar rol de publicitate față de terți și nu efect constitutiv. În titlul de proprietate nr.(...) emis pe numele lui M. I. de la care reclamantul a cumpărat terenul, figurează că tarlaua 20, parcela 9/2 se învecinează la vest cu un drum de acces. În titlul de proprietate emis pe numele pârâtului nr.20395/2010 tarlaua 20 parcela 1. se învecinează la vest cu un drum. Coroborând aceste date cu expertiza întocmită de expertul S. A. reiese că la vestul parcelei 20 există un drum, drum care nu a făcut obiectul vreunei reconstituiri tocmai pentru a asigura accesul la toate loturile din tarlaua 20. În fine, concluzia expert]. este că pârâtul folosește și drumul de acces și că acest drum nu este inclus în titlul său de proprietate. La fila 22 dosar fond a fost depus din partea Primăriei municipiului G. planul de punere în posesie pentru tarlaua 20 din care reiese că lângă parcela 1. atribuită lui U. G există un drum, drum care separă această parcelă de cealaltă atribuită aceleiași persoane sub nr.9/4. Parcela 9/4 se învecinează cu parcela 9/2 care a fost atribuită lui M. I. A. plan a stat și la baza întocmirii raportului de expertiză de către expert, fiind reluat parțial în anexa 2 de la fila 38, doar cu parcelele din litigiu.
Contrar susținerilor apelantului, din probatoriul administrat în cauză, reiese că acesta a blocat calea de acces, cale care este publică și pentru folosirea căreia reclamantul nu are nevoie de aprobare din partea proprietarilor terenurilor care au acces la drum și nici din partea administratorului drumului.
Nu reiese că reclamantul ar fi încălcat vreo dispoziție din OG nr.43/1997 care să-l fi vătămat într-un fel sau altul pe pârât.
Cu privire la cheltuielile de judecată, în mod corect prima instanță a făcut aplicarea dispozițiilor art.274 Cod de procedură civilă, culpa pârâtului fiind dovedită prin căderea lui în pretenții. Chiar dacă reclamantul nu a încercat să medieze conflictul anterior formulării cererii de chemare în judecată, în lipsa unui titlu asupra drumului, pârâtului avea posibilitatea de a recunoaște la prima zi de înfățișare pretenții, fapt ce ar fi dus la scutirea sa de plata cheltuielilor de judecată. Cu privire la cuantumului onorariului de expert , tribunalul a apreciat că acesta nu este exagerat, iar, cu ocazia obiecțiunilor formulate împotriva raportului de expertiză, acest onorariu nu a fost contestat și nu s-a solicitat reducerea lui.
Împotriva acestei decizii, a formulat în termen legal recurs pârâtul U.
V., solicitând, în principal, casarea ei și trimiterea apelului spre rejudecare, în subsidiar, modificarea acesteia, în sensul admiterii apelului, schimbării sentinței apelate, cu consecința respingerii acțiunii.
În motivarea recursului său, pârâtul învederează că hotărârea este lipsită de temei legal, fiind dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, motiv de recurs prev. de art. 304 pct. 9 Cod proc. civ., întrucât starea de fapt reținută de instanța de apel nu este conformă cu realitatea, terenul pârâtului fiind în suprafață de 1150 mp și nu de 1282,5 mp, așa cum se arată în raportul de expertiză, din raportul de expertiză rezultă că expertul judiciar a luat în calcul parcelele 9/1-9/4, ajungând la concluzia că pârâtul ocupă o suprafață totală de 1282,5 mp, deși parcela 9/1 este proprietatea lui M. I., suprafața ocupată efectiv de pârâtul recurent fiind de numai 1170 mp, conform raportului de expertiză extrajudiciară depuse anexă recursului.
Suprafața de 1175 mp din expertiza extrajudiciară depusă în recurs este cu 25 mp mai mare decât suprafața din cele două titluri de proprietate avute în vedere de instanțele de fond, însă acest lucru se justifică prin coeficientul de toleranță permis de lege.
Calculele cuprinse în expertiza întocmită în fața instanțelor de fond sunt greșite, așa cum rezultă dintr-o simplă operațiune matematică.
Presupusul drum de acces de 135 mp, identificat prin expertiza judiciară, nu are nicio justificare, în condițiile în care acesta nu apare în planul parcelar eliberat de P. mun. G.
Instanțele de fond au reținut o cu totul altă situație, parcela nr. 1. nu se învecinează direct cu parcela 9/4 proprietatea pârâtului, drumul de acces ce separă cele două parcele, necontestat vreodată de recurent, nu trebuie confundat cu presupusul drum de acces obiect al prezentului litigiu.
Vecinătățile din titlul de proprietate emis în favoarea numitului M. I. nu sunt identice cu cele din schița întocmită de expertul M. B., atunci când s-a dezmembrat parcela nr. 9/2 înstrăinată parțial reclamantului K. V., o eroare de aceeași natură existând și în expertiza judiciară, astfel că suntem în prezența a două schițe ale aceleiași parcele, dar în care aceasta are vecinătăți diferite.
Deși, în titlul de proprietate al pârâtului, se indică, la N., vecin M. I., în titlul de proprietate al lui M. I. nu apare nicio latură ca fiind vecină cu cea a recurentului, totuși, în schița parte integrantă din raportul de expertiză, se menționează că parcelele se învecinează la V.
Instanțele de fond nu au avut un rol activ, impunându-se întocmirea unei contraexpertize în cauză, cu atât mai mult cu cât pârâtul nu a fost asistat de avocat pe parcursul derulării procesului în fața instanțelor de fond. E. adevărat că pârâtul a formulat aceste apărări doar pe calea recursului, însă instanțele puteau ajunge singure la aceste concluzii, toate actele la care se face referire fiind la dosar.
Reclamantul, prin întâmpinare, a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecat, pe motiv că acesta se referă doar la motive de netemeinice ce nu se încadrează în dispozițiile art. 304 Cod proc. civ., expertiza extrajudiciară este inadmisibilă în recurs, conform dispozițiilor art. 305 Cod proc. civ., criticile referitoare la lipsa de rol activ a instanței fiind, de asemenea, nefondate, în condițiile în care pârâtul nu a solicitat efectuarea unei alte expertize, deși instanțele de fond au pus în discuție acestuia dacă mai are alte probe de solicitat. O., din modul în care a acționat pârâtul pe tot parcursul judecății, rezultă că acesta a fost asistat de o persoană cu cunoștințe juridice.
În recurs, a fost depus un înscris, răspuns al Primăriei mun. G. către pârât, referitor la inexistența unui drum de acces public între actualul drum de exploatare DE 650 peste terenul proprietatea pârâtului sau cel tangent cu acesta și până la terenul arabil de pe aceeași tarla aparținând numitului M. I., acesta având intrare și acces din DE 650 spre terenul său prin fața clădirii fostelor Gărzi patriotice (f. 50).
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate, raportat
la dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod pro c.civ., ce constituie temeiul său în
drept, curtea apreciază că acesta nu este fondat, din considerentele ce
urmează a fi expuse.
Astfel, așa cum rezultă din motivarea recursului, majoritatea motivelor vizează reaprecierea stării de fapt, neîncadrându-se în motivele de recurs prev. de art. 304 Cod proc.civ., în redactarea actuală, pct. 11 fiind abrogat încă prin art. I pct. 112 din OUG nr. 138/2000.
Expertiza extrajudiciară depusă în apel este inadmisibilă raportat la dispozițiile art. 305 Cod proc. civ., iar înscrisul emanând de la un organ administrativ, referitor la amplasamentul unui drum, deși se încadrează în dispozițiile art. 305 Cod proc. civ., a fost depus tot în scopul reaprecierii stării de fapt de către instanța de recurs, ceea ce nu se încadrează în motivele prevăzute de disp. art. 304 Cod proc. civ.
Chiar dacă s-ar trece peste aceste împrejurări, nici măcar în motivele de recurs pârâtul nu arată unde este amplasat totuși drumul de acces la care se face referire în titlul de proprietate emis în favoarea lui M. I., raportat cel puțin la planul de încadrare în zonă, scara 1:5000, ce a stat la baza punerii în posesie (f. 22-23 dosar tribunal, 29-32 dosar curte), drumul de acces despre care vorbește expertiza extrajudiciară depusă în recurs ca fiind aflat pe limita de N. de parcela 1. nefiind evidențiat în anexele acestei expertize (f. 33 dosar curte).
În ceea ce privește motivul referitor la lipsa de rol activ a instanțelor de fond, sentința judecătoriei a fost pronunțată la (...), iar cea a tribunalului la data de 4 mai 2011, după modificarea textului art. 129 prin L. nr. 2.. Astfel, la data pronunțării hotărârilor de către instanțele de fond, deși art. 129 alin. 5 prevedea rolul activ al judecătorului în aflarea adevărului, inclusiv în ceea ce privește completarea probațiunii și administrarea unor probe chiar împotriva voinței părților, alin. 51 introdus prin L. nr. 2. prevede că părțile nu pot invoca în căile de atac omisiunea instanței de a ordona din oficiu probe pe care ele nu le-au propus și administrat în condițiile legii. Nu se poate vorbi de vreo încălcare a unui principiu fundamental al procesului civil, cum al fi acela referitor la dreptul la apărare al pârâtului, întrucât, pe de o parte, acesta avea posibilitatea de a solicita ajutor public judiciar sub forma acordării asistenței judiciare gratuite, în temeiul OUG nr. 51/2008, iar, pe de altă parte, din modul în care și-a formulat apărările petot parcursul procesului, inclusiv din conținutul apelului, rezultă că acesta nu era în situația de a nu-și putea asigura apărarea. În temeiul art. 312 alin. 1 Cod proc.civ., din toate aceste considerente, recursul formulat va fi respins ca nefondat. F. în culpă procesuală, recurentul va fi obligat să-i plătească intimatului K. V. L. cheltuieli de judecată în recurs în sumă de 1000 lei, reprezentând onorariu avocațial, conform chitanței de la fila 60. PENTRU A.E M.IVE, ÎN NUMELE LEGII, D E C I D E : Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul U. V. împotriva deciziei civile nr. 2. din 4 mai 2011 a T.ului Cluj, pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o menține. Obligă recurentul să-i plătească intimatului K. V. L. suma de 1000 lei, cheltuieli de judecată în recurs. Decizia este irevocabilă. Dată și pronunțată în ședința publică din 29 septembrie 2011. PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER A. C. A. A. C. I. D. C. C. B. Red. CAA dact. GC 2 ex/(...) Jud. apel: A.S. Seleșiu, F.S. Bolchiș
| ← Decizia civilă nr. 901/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia civilă nr. 1748/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
