Decizia civilă nr. 305/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I C.
Dosar nr. (...)
DECIZIA C. NR. 305/A/2011
Ședința publică din data de 31 octombrie 2011
Instanța constituită din : Președinte : ANA I.
Judecător : D. - L. B.- vicepreședinte al C. de A. C.
Grefier : S.- D. G.
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, după casare cu trimitere spre rejudecare, prin decizia civilă nr. 8. noiembrie 2006 a Înaltei Curți de C. și Justiție pronunțată în dosar nr. 2360/2003, apelul declarat de reclamanții G. S. M., ALB S. și ALB M. împotriva sentinței civile nr.1165/7 noiembrie 2002 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. 5206/2002 privind și pe pârâta U. DE Ș. A. ȘI M. V. C. având ca obiect P. la L. nr. 1..
Dezbaterea în fond a cauzei a avut loc în ședința publică din 14 octombrie 2011, când reprezentanta reclamanților apelanți a pus concluzii care au fost consemnate în încheierea ședinței publice din aceeași dată, când s-a amânat pronunțarea pentru data de 21 octombrie 2011, 28 octombrie 2011, respectiv 31 octombrie 2011, toate încheierile făcând parte integrantă din prezenta hotărâre.
La data de 27 octombrie 2011, reclamanții apelanți au depus la dosar
„ concluzii scrise „.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 1165/(...) a T. C., pronunțată în dosar nr.
5206/2002, s-a respins contestația formulată de petenții G. S. M., Alb S. și
Alb M., împotriva deciziei nr. 141/(...), completată prin decizia nr. 568/(...), ambele emise de U. de Ș. A. și M. V. C.-N., având ca obiect anularea acestor decizii, restituire imobil și întabulare CF.
În considerentele sentinței, s-a reținut faptul că petenții nu pot justifica in cauză calitatea procesuală activă pentru a solicita restituirea în natură a terenului în litigiu, câtă vreme aceștia nu pot justifica prin niciun act transferul dreptului de proprietate de la proprietarii tabulari către antecesorul reclamanților, A. V., anterior decretului de expropriere.
Simplul fapt că acest teren a fost folosit și cultivat cu legume, la momentul exproprierii, de numitul A. V., antecesorul petenților, care a figurat în tabelul cu locuitorii ce au avut culturi în zona expropriată, nu conferă petenților legitimare procesuală activă.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel, în termen legal, reclamanții
G. S. M., Alb S. și Alb M., solicitând modificarea, în sensul respingeriiexcepției lipsei calității procesuale active, iar într-o nouă judecată pe fond,admiterea contestației, astfel cum a fost ea formulată; cu plata cheltuielilor de judecată.
Motivând apelul, reclamanții arată că în mod greșit prima instanță au considerat că nu sunt legitimați procesual activ în această cauză. În realitate, autorul lor, A. V., a folosit terenul la data exproprierii, fiind posesorul acestuia. Se arată că dețin acte autentice din care rezultă cu claritate că imobilul a fost vândut lui A. P. V. de către proprietarii tabulari, Alb I. și soția lui Alb G., născută Chiorean Ana.
Mai mult decât atât, moștenitori legali ai proprietarilor tabulari au recunoscut vânzarea acestui imobil în anii 1935-1939 prin declarații autentice, recunoscând existența unui contract sub semnătură privată, care nu a fost însă valorificat prin înscriere în cartea funciară.
A.anții arată că terenul în litigiu a fost expropriat în baza D.ui nr.
480/1975 fără a fi fost afectat scopului pentru care a fost expropriat, extinderea Institutului Agronom C., fiind în continuarea liber de construcții
și neutilizat de către intimată.
Art. 16 alin. 3 din L. nr. 1. reglementează posibiltiatea restituirii în natură, pentru ipoteza în care imobilul nu a fost utilizat potrivit scopului inițial stabilit.
Faptul că L. nr. 713/2001 îndreptățește intimata să aibă un patrimoniu, nu poate să scoată imobilul în litigiu de sub incidența Legii nr.
1..
Pe de altă parte, intimata nu a făcut o ofertă de acordare a unor despăgubiri corespunzătoare valorii imobilului și nici nu a încheiat un proces verbal de constatare a stării imobilului, încălcând astfel prevederile art. 23 alin. 1 și art. 42 alin. 2 din L. nr. 1..
Prin decizia civilă nr. 52/(...) a C. de A. C., pronunțată în dosar nr.
999/2003, s-a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanți împotrivasentinței T. C., care o a fost menținută .
Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut că potrivit colii funciare nr. 19257 C., asupra imobilului cu nr. top 12172, constând în casă de lemn acoperită cu șindrilă, cu două camere, o bucătărie, curte și grădină în suprafață de 273 stj.p., situată în Calea M. nr. 19 au fost proprietari sub B 1 și B 2 Chiorean Ana, soția lui Alb G. și Alb I.
La data de (...), prin încheierea de CF nr. 1., această carte funciară este sistată, imobilul de sub A + 1 fiind transcris în CF nr. 20254 C., în favoarea S. Român, și în administrarea Institutului Agronomic C., dreptul de proprietate al S. Român fiind întabulat cu titlul de expropriere pentru utilitate publică, în temeiul D.ui nr. 450/(...).
Prin D. de expropriere nr. 4. au fost expropriate și trecute in proprietatea statului și in administrarea Institutului Agronomic C. terenurile în suprafață de 25164 mp, împreună cu construcțiile aferente în suprafață de 904 mp, situate în C.-N., identificate potrivit planului de situație anexat, proprietatea locuitorilor prevăzut în tabelul anexă, care face parte integrantă din prezentul decret.
Din anexa la D. de expropriere rezultă că imobilul în litigiu situat în
C.-N., Calea M. nr. 19, în suprafață de 983 mp teren a fost expropriat de la proprietarii Alb Ana, născută Chiorean și Alb I.
Prin urmare, în temeiul art. 3 din L. nr. 1., persoanele îndreptățite la măsuri reparatorii constând în restituirea în natură sau, după caz, prin echivalent, pentru aceste teren ar fi fost proprietarii tabulari de la care a fost expropriat acest teren.
Pentru ca apelanții să poată pretinde măsuri reparatorii în condițiile Legii nr. 1. cu privire la acest tern, ar fi fost necesar ca ei dă facă dovada că sunt persoane îndreptățite în acest sens, conform art. 3 lit. a din L. nr. 1., respectiv că aveau calitatea de proprietari ai imobilului la data exproprierii imobilului, respectiv că sunt moștenitori ai persoanei îndreptățite conform art. 4 alin. 2 din L. nr. 1., calitatea de persoana îndreptățită în sensul acestei legi conferindu-le totodată apelanților și legitimare procesuală activă în cauză.
Or, apelanții nu au reușit să facă dovada că sunt persoane îndreptățite în sensul art. 3 lit. a coroborat cu art. 4 alin. 2 din L. nr. 1. și implicit nu au reușit să justifice calitatea procesuală activă în cauză.
A.anții au susținut că între antecesorul lor, A. P. V., și proprietarii tabulari, Alb Ana, născută Chiorean, și Alb I., ar fi intervenit un contract de vânzare-cumpărare, care a transferat proprietatea în favoarea antecesorului apelanților, dar care nu a fost operată în cartea funciară.
Încercarea apelanților de a dovedi existența acestui contract de vânzare-cumpărare prin conținutul unor declarații autentificate, dată de numiții Alb V. și V. Ana, moștenitorii proprietarilor tabulari, este sortită eșecului, având în vedere , pe de o parte, că potrivit art. 1191 - 1198 C.civ., dovada actelor juridice al căror obiect are o valoare ce depășește suma de
250 lei, nu se poate face decât prin act autentic, sau prin act sub semnătură privată, fiind inadmisibilă dovada cu martori, în contra sau peste ceea ce cuprinde actul, iar pe de altă parte, având în vedere principiul inscripțiunii consacrat de art. 17 din L. nr. 115/1938, conform căruia în sistemul de carte funciară, drepturile reale asupra imobilelor se vor dobândi numai dacă între cele care dă și cel care primește dreptul este acord de voință asupra constituirii sau strămutării, în temeiul unei cauze arătate, iar constituirea sau strămutarea a fost înscrisă în cartea funciară.
Prin urmare, în sistem de carte funciară dreptul de proprietate se dobândește în mod valabil numai prin înscrierea dreptului în carte funciară, în temeiul unei cauze arătate.
Or, în speță, nu s-a putut face dovada de către apelanți a existenței unui contract de vânzare-cumpărare între proprietarii tabulari ai imobilului și antecesorul apelanților, susceptibil să transfere proprietatea de la vânzător la cumpărător, și care să poată servi ca temei al înscrierii dreptului de proprietate al cumpărătorului în carte funciară.
Împrejurarea că antecesorul apelanților a cultivat acest teren la data exproprierii și că acesta a figurat pe tabelul cuprinzând locuitorii ce au culturi în perimetrul de construcții, el figurând în acest tabel cu diferite culturi: roșii, fasole, varză, sfeclă roșie, nu este de natură să-i conferă antecesorului apelanților un drept de proprietate asupra terenului în litigiu, știut fiind că folosința nu se confruntă cu proprietatea.
Din actele de stare civilă rezultă că antecesorul reclamanților este A. P. V., în timp ce din actele de stare civilă, rezultă că numiții Alb V. și V. M. sunt descendenții lui Alb I., căsătorit cu Alb Anastasia. Alb I., la rândul său, fiind fiul lui Alb Ana, născută Chiorean, căsătorită cu Alb G..
Pe fondul cauzei, s-a remarcat faptul că, deși nu pot justifica calitatea lor de persoana îndreptățită în sensul Legii nr. 1., totuși, în favoarea apelanților, a fost emisă decizia nr. 141/(...), completată ulterior prin decizia nr. 568/(...) și prin care s-a recunoscut în favoarea apelanților dreptul de a opta pentru una dintre modalitățile de restituire prin echivalent, prevăzută în art. 1 alin. 2 coroborat cu art. 16 alin. 1 din L. nr. 1..
Chiar și în situația în care apelanții ar fi reușit să facă dovada legitimării lor procesuale active, restituirea în natură a imobilului oricum nu ar fi fost posibilă, având în vedere faptul că acest imobil intră sub incidența art. 16 alin. 1 din L. nr. 1..
Susținerea apelanților, în sensul că nu au fost respectate prevederile art. 16 alin. 3 și respectiv, art. 23 alin. 1 și art. 42 alin. 2 din L. nr. 1., au fost înlăturate de către instanța de apel, având în vedere, pe de o parte, că unitatea deținătoare a imobilului în litigiu s-a pronunțat prin decizia motivată asupra cererii petenților de restituire în natură a imobilului, așa cum pretinde art. 23 alin. 1 din lege, iar pe de altă parte, încheierea procesului-verbal privind starea de fapt a imobilului conform art. 42 alin. 2 din L. nr. 1., se impune doar în situația în care imobilul urmează să fie restituit în natură persoanei îndreptățite și dacă, într-o atare situație, după intrarea în vigoare a Legii nr. 1., și până în momentul predării efective către persoana îndreptățită, imobilul a suferit anumite distrugeri sau degradări, această concluzie rezultând categoric din prevederile art. 42 alin. 1 din L. nr.
1..
În sfârșit, nu se poate reține nici incidența in speță a prevederilor art. 16 alin. 3 din L. nr. 1., atâta vreme cât imobilul în litigiu este unul ocupat de o unitate bugetară de învățământ, în sensul art. 16 alin. 1 din lege.
Împrejurarea că nu tot terenul expropriat a fost afectat scopului pentru care a fost expropriat ar fi putut fi invocată de persoana îndreptățită
- fostul proprietar tabular al imobilului sau moștenitorii acestuia - în condițiile art.35 și urm. din L. nr. 33/1994.
Lăsând însă la o parte fondul cauzei, esențial în ceea ce ivește prezentul litigiu este împrejurarea că apelanții nu pot face dovada calității procesuale active, astfel încât, în mod legal instanța de fond a respins contestația petenților pentru acest motiv.
Prin decizia civilă nr. 8772/(...) a Înaltei Curți de C. și Justiție, Secția C. și de P. I., pronunțată în dosar nr. (...), s-a admis recursul declarat de reclamanții G. S. M., Alb S. și Alb M. împotriva deciziei civile nr. 52/(...) a C. de A. C., care a fost casată cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeașiinstanță.
În considerentele deciziei de casare, se reține că din înscrisurile noi depuse în recurs, respectiv sentința civilă nr. 6665/(...) pronunțată de
Judecătoria Cluj-Napoca, rezultă că s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat dreptul de proprietate dobândit prin uzucapiune de către autorul A. P. V. asupra imobilului în litigiu, înscris în CF 19257 C. cu nr. top 12172, a cărui restituire în natură au solicitat-o reclamanții.
Așa fiind, reținând și împrejurarea că există un litigiu în curs de soluționare pe rolul J. C.-N., înregistrat cu nr. 3., cu privire la calitatea reclamanților de succesori ai proprietarului A. P. V., Instanța Supremă a considerat că se impune admiterea recursului și casarea hotărârii atacate, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță de apel.
În rejudecare, cauza a fost înregistrată pe rolul C. de A. C. (...).
La termenul din (...), instanța de rejudecare a dispus suspendarea judecării apelului declarat de reclamanți împotriva sentinței civile nr. 1. a T. C., în temeiul art. 244 pct. 1 C.pr.civ., până la soluționarea irevocabilă a cauzei ce face obiectul dosarului civil nr. 3. al J. C.-N.
Cauza a fost repusă pe rol în data de (...), constatându-se că a fost îndeplinită condiția referitoare la caracterul irevocabil al hotărârii ce a determinat suspendarea.
Se reține că prin înscrisul înregistrat în data de (...) intimata U. de Ș. A. și M. V. C.-N. a invocat excepția autorității de lucru judecat, în raport cu hotărârea judecătorească definitivă pronunțată în dosarul nr. (...) al T. C..
Verificând hotărârea atacată, Curtea consideră că apelul reclamanților este în parte fondat, astfel că îl va admite, pentru motivele arătate în continuare:
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților, invocată din oficiu în primă instanță, observă Curtea că această chestiune a fost irevocabil tranșată prin sentința civilă nr. 6665/(...) a J. C.-N., definitivă și irevocabilă prin decizia nr. 5. a T. C.. Prin această hotărâre judecătorească, s-a admis acțiunea civilă exercitată de reclamanții A. E., A.
S. L. și A. C. M., în contradictoriu cu A. V., Alb Doina Elvira, V. Ana, Municipiul C.-N. prin C. Local al municipiului C.-N., U. de Ș. A. și M. V. și Ministerul Finanțelor Publice, constatându-se că antecesorul reclamanților, A. P. V., a dobândit dreptul de proprietate prin uzucapiune asupra imobilului înscris în CF nr. 12957 C.-N., cu nr. top 12972, reprezentând casă de lemn, curte și grădină în suprafață de 273 stj. p., înaintea promulgării D.ui de expropriere nr. 4..
Totodată, s-a dispus rectificarea cărții funciare nr. 19257 C., prin completare sub B 3, a dreptului de proprietate dobândit prin uzucapiune de către A. P. V. și corectarea înscrierii dreptului de proprietate al S. Român de la B 3 la B 4, exproprierea fiind ulterioară acestei dobândiri a dreptului de proprietate prin prescripția achizitivă.
Mai mult decât atât, ulterior trimiterii cauzei spre rejudecare, prin sentința civilă nr. 7136/(...) a J. C.-N., pronunțată în dosar civil nr. 3., astfel cum a fost schimbată parțial prin decizia nr. 421/(...) a T. C., rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 842/R/(...) a C. de A. C., s-a statuat, cu putere de lucru judecat că reclamanții G. S. M. și Alb S. I. și pârâții A. E., A. S. L., A. C. M., A. O., C. L. O., C. E., Gal I., P. V., P. M., A. V., Alb M. sunt succesorii defunctului A. P. V.. În realitate, defunctul A. P. V. a avut patru copii, și anume: A. V. V., A. V. O., A. V. I. și C. M. A. V. V. a decedat în data de (...), moștenitorii acestuia fiind pârâții A. E., soție supraviețuitoare, A. S. L. și A. C. M., în calitate de fii, A. V. I. a decedat în data de (...), moștenitorii acestuia fiind Alb M., în calitate de soție, Alb S. I., Alb S. M., în calitate de fii. A. M. a decedat și ea în data de (...), având moștenitori pe C. L. O., în calitate de fiu.
S-a constatat astfel că masa succesorală după defunctul A. V., identic cu Alb V., decedat în data de (...), se compune din cota de ¼ parte din imobilele înscrise în titlul de proprietate, moștenitorii acestuia fiind pârâții A. E., în cotă de 2/4 parte, A. S. L. și A. C. M., fii, în cotă de 3/8 parte fiecare.
Prin urmare, în mod greșit prima instanță a soluționat cauza pe excepție, respingând acțiunea reclamanților pentru lipsa calității procesuale active, statuându-se, prin hotărârile judecătorești mai sus evocate, atât cu privire la calitatea de proprietari a defunctului A. P. V., asupra imobilului supus exproprierii, cât și cu privire la descendența acestuia, justificată în persoana reclamanților, prin moșteniri succesive.
Cu privire la excepția autorității de lucru judecat, invocată în apărare de intimată, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată.
Prin sentința civilă nr. 596/(...) a T. C., pronunțată în dosar nr. (...), rămasă definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr. 2590/(...) a Înaltei
Curți de C. și Justiție, s-a admis în parte acțiunea civilă formulată dereclamanta A. E., moștenitoare a defunctului A. V. V., în contradictoriu cu pârâta U. de Ș. A. și M. V. C., și s-a dispus anularea deciziei nr. 446/(...), emisă de pârâtă.
Totodată, pârâta a fost obligată să emită în favoarea reclamantei o nouă decizie, prin care să dispună restituirea în natură a cotei părți de 1/3 din teren în suprafață de 273 stj.p., situat în C.-N., Calea M. nr. 19 identificat cu nr. top 12172 în CF nr. 19257 C.-N.
Totodată, s-a respins ca neîntemeiată cererea de intervenție principală formulată de C. L. O., împotriva reclamantei, a pârâtei și a intervenienților forțați, G. S. M. și Alb S. I., ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală.
Așadar, obiect al contestației înregistrată cu nr. (...) pe rolul T. C. și soluționată irevocabil prin sentința evocată mai sus, l-a constituit decizia nr.
446/2003, prin care U. C.-N. s-a pronunțat asupra notificării formulată de
A. E.
Prin actuala cerere de chemare în judecată a fost contestată decizia nr.
141/(...) emisă de U. de Ș. A. și M. V. C.-N., decizie prin care pârâta s-a pronunțat asupra notificării formulată de Alb M., Alb S. I. și G. S. M., toți moștenitori după defunctul Alb V. I..
Potrivit dispozițiilor art. 1201 C.civ., există lucru judecat atunci când a doua cerere în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți, făcută de ele și în contra lor în aceeași calitate.
O cercetare comparativă a celor două cereri succesive în judecată pune în evidență lipsa identității de părți și de obiect, astfel că nu se verifică condițiile pentru admiterea excepției autorității de lucru judecat. Cea dintâi cerere în judecată a fost soluționată irevocabil printr-o hotărâre care a vizat controlul de legalitate al unei alte decizii, emisă de aceeași pârâtă, în favoarea unei alte părți, și anume, A. E.
Sentința civilă nr. 5. a J. C.-N. se impune însă în prezentul proces, fiindu-le opozabilă reclamanților prin efectul pozitiv al autorității de lucru judecat. Or, ceea ce s-a stabilit cu putere de lucru judecat prin această hotărâre este mărimea cotelor de proprietate, în limitele cărora părțile sunt îndreptățite la acordarea unor măsuri reparatorii pentru terenul situat administrativ în Calea M. nr. 19 nr. top 12172, din CF nr. 12257 C.-N., precum și posibilitatea restituirii în natură a acestui teren, hotărându-se astfel în acest sens în favoarea uneia dintre moștenitoare, și anume, A. E.
Așa fiind, întrucât în mod greșit prima instanță a soluționat procesul fără a intra în judecata fondului, pentru a respecta dreptul părților la dublu grad de jurisdicție în baza art. 297 alin. 1 C.pr.civ., Curtea va admite în parte apelul reclamanților, și va trimite cauza spre rejudecare în primă instanță la același tribunal.
Cu prilejul rejudecării, instanța urmează a se pronunța asupra tuturor cererilor formulate de părțile în litigiu, statuând în final cu privire la solicitarea reclamanților de a fi repuși în drepturi, prin restituirea în natură a imobilului preluat abuziv de stat, în limitele dovedite ale dreptului de proprietate pe care îl invocă, în calitate de moștenitori ai defunctului A.. V. I..
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților.
Respinge ca neîntemeiată excepția autorității de lucru judecat, invocată de pârâta U. de Ș. A. și M. V. C.-N.
Admite în parte apelul declarat de reclamanții G. S. M., ALB S. și ALB
M. împotriva sentinței civile nr. 1165 din 7 noiembrie 2002 a T. C., pronunțată în dosar nr. 5206/2002, pe care o desființează și trimite cauza spre rejudecare în primă instanță la același tribunal.
Decizia este definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 31 octombrie 2011.
PREȘEDINTE
JUDECĂTOR
GREFIER
ANA I. D.-L. B.
S.-D. G.
Red.DB/dact.MS
2 ex.
Jud.fond: S.N.
Jud.apel: E.P./C.M.Conț
| ← Decizia civilă nr. 2028/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia civilă nr. 695/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
