Decizia civilă nr. 46/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R.IA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie
Dosar nr.4278.(...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 46 /A/2011
Ședința publică din data de 21 ianuarie 2011
Instanța constituită din :
Președinte : D.-L. B.- vicepreședinte al Curții de A. Clu
Judecător : V. M.- președintele Curții de A. C.
Grefier : S. - D. G.
S-a luat în examinare apelul declarat de reclamantul V. T. împotriva sentinței civile nr. 5. din 27oct.2010 a T. B. - N. în dosarul nr. 4278.(...), privind și pe pârâtul S. R. prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE PRIN D. G. A F. P. B.- N., având ca obiect D. L. nr.221/2009. La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C., procuror S. A., lipsă fiind reclamantul apelant și reprezentantul pârâtului intimat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
A.ul este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că prin motivele de apel reclamantul apelant V. T. a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
La data de 21 ianuarie 2011, pârâtul intimat prin D. G. a F. P. B. - N. a depus la dosar întâmpinare raportat la apelul declarat de reclamantul apelant, solicitând respingerea apelului cu consecința legală a menținerii sentinței civile nr. 5., pronunțată de T. B. - N., solicitând totodată judecarea cauzei în lipsă.
Nefiind cereri prealabile de formulat ori excepții de invocat, C. declară închisă faza cercetării judecătorești, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul cu privire la apelul formulat.
Reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C., solicită admiterea apelului reclamantului apelant și în consecință admiterea în parte a acțiunii reclamantului în sensul constatării caracterului abuziv și politic al condamnării, pentru despăgubiri urmând a se aplica deciziile Curții Constituționale.
C U R T E A
I. Judecata în primă instanță
Prin sentința civilă nr. 5./(...), pronunțată de Tribunalul Bistrița
Năsăud în dosar nr. 4278.(...), s-au respins ca neîntemeiate excepțiile inadmisibilității și ale lipsei calității procesuale active a reclamantului, invocate de pârâtul S. R., prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat prin D. G. a F. P. B.-N.
S-a respins ca neîntemeiată acțiunea civilă formulată de reclamantul V. T., împotriva pârâtului S. R., prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat prin D. G. a F. P. B.-N.
Pentru a pronunța această hotărâre, T. a reținut faptul reclamantul a fost arestat la data de (...), pentru comiterea infracțiunii de uneltire contra ordinii sociale, prevăzută de art. 209 alin. 2 lit. f din Codul penal, pe considerentul că a acceptat să facă parte dintr-o organizație contrarevoluționară numită P. Ț. și M. din R.ia.
Prin sentința nr. 72/(...), s-a dispus achitarea reclamantului de sub învinuirea adusă, reclamantul fiind pus în libertate la data de (...), prin adresa nr. (...) a T. militar teritorial O.
Prin L. nr. 221/2009 s-a recunoscut dreptul persoanelor condamnate politic, precum și celor care au constituit obiect al măsurilor administrative cu caracter politic să solicite despăgubiri pentru prejudiciul suferit.
Potrivit legii speciale reparatorii există condamnări de drept cu caracter politic și condamnări al căror caracter politic se constată de instanța de judecată.
Din analiza dispozițiilor Legii nr. 221/2009 rezultă că acordarea unor despăgubiri pentru prejudiciul suferit este condiționată de dovada existenței unei condamnări cu caracter politic ori a unei măsuri administrative cu caracter politic.
În prezenta cauză, reclamantul nu a suferit o condamnare, dat fiind că prin hotărâre judecătorească a fost achitat. Ca atare, dispozițiile art. 1 și 2 ale legii nu îi sunt aplicabile.
Față de reclamant s-a luat măsura arestării în perioada (...) - (...), pe timp de 10 luni și 6 zile pentru o infracțiune de care în final s-a stabilit prin hotărâre judecătorească definitivă că reclamantul nu este vinovat.
Reclamantul a solicitat obligarea S.ui R. la despăgubiri apreciind că măsura luată a fost una cu caracter administrativ, pretențiile sale întemeindu-se pe dispozițiile art. 3 din L. nr. 221/2009, așa cum s-a arătat la termenul de judecată din data de 20 octombrie 2010.
Măsura luată față de reclamant nu poate fi calificată ca o măsură administrativă al cărei caracter politic rezultă ex lege, atâta timp cât aceasta nu s-a întemeiat pe vreunul din actele normative enumerate limitativ de text, ci a avut la bază prevederile art. 209 alin. 2 lit. f din Codul penal.
Or, chiar dacă art. 209 este inclus în categoria condamnărilor al căror caracter politic este prevăzut de lege (art. 1 alin. 2 lit. a), măsura luată față de reclamant, întemeiată pe textul art. 209, în condițiile achitării sale, nu poate fi calificată ca având de drept caracter politic atâta timp cât nu este menționată expres de art. 3 al legii.
Ca atare, caracterul politic al măsurii arestării luate față de reclamant trebuie constatat de instanța de judecată.
S-a observat însă că reclamantul nu a formulat o astfel de cerere, neînțelegând să investească instanța și cu solicitarea constatării caracterului politic al măsurii arestării.
Potrivit art. 5 alin. 1 al legii speciale reparatorii, în cazul în care nu suntem în prezența unei măsuri administrative al cărei caracter politic rezultă din lege, despăgubirile se acordă numai după ce instanța, sesizată de persoana interesată, constată caracterul politic al măsurii.
Prin urmare, atâta timp cât instanța nu a fost investită de reclamant cu o cerere de constatare a caracterului politic al măsurii arestării, nu poatedispune obligarea statului la plata de despăgubiri, nefiind îndeplinită cerința art. 5 alin. 1 al legii.
Deși a fost asistat de apărător ales, reclamantul nu a înțeles să investească instanța cu o cerere de constatare a caracterului politic al măsurii luate. O asemenea cerere formulată doar în cuprinsul motivării în fapt, expusă în concluziile scrise depuse la dosar, nu poate fi luată în considerare dat fiind faptul că este ulterioară momentului închiderii dezbaterilor asupra fondului. Or, procedural, cererea trebuia formulată până la data de (...), dată la care s-a dispus închiderea dezbaterilor.
Nimic nu împiedică reclamantul să sesizeze instanța de judecată, în termenul legal de prescripție, cu o acțiune prin care să solicite constatarea caracterului politic al măsurii arestării sale și acordarea de despăgubiri pentru prejudiciul moral și material pretins, cadrul procesual în care instanța legal sesizată va analiza aplicabilitatea în privința reclamantului a dispozițiilor Legii nr. 221/2009.
Excepția inadmisibilității acțiunii, a lipsei calității procesuale active a reclamantului nu au putut fi reținute de instanță, fiind respinse ca neîntemeiate.
II.. Declarația de apel
Împotriva sentinței civile nr. 5./(...) a T. B. N. a declarat apel, în termenul legal, reclamantul V. T., solicitând admiterea apelului, schimbarea sentinței apelate, în sensul admiterii cererii reclamantului, cu obligarea la plata despăgubirilor solicitate.
Motivând apelul, reclamantul arată că, într-adevăr, nu a fost condamnat politic însă a fost deținut pentru o faptă cu caracter politic, după care a fost achitat, stând în detenție în perioada cuprinsă între 0(...)-0(...).
Atâta timp cât în cuprinsul cererii introductive de instanță au fost invocate dispoziții legale privind condamnările cu caracter politic și măsurilor administrative cu caracter politic, soluția primei instanțe apare ca fiind excesiv de formală. În cuprinsul cererii, s-a menționat că arestarea a avut caracter politic și instanța avea obligația să se pronunțe cu privire la cele sesizate, chiar în absența unui capăt de cerere distinct formulat cu acest obiect.
III.. Întâmpinarea
Prin întâmpinarea formulată, pârâtul S. R. prin Ministerul Finanțelor
Publice prin D. G. a F. P. B. N. a solicitat respingerea apelului reclamantului.
IV. Judecata în apel
Verificând hotărârea atacată, C. apreciază că apelul reclamantului este nefondat.
Temeinic a stabilit prima instanță faptul că reclamantul a fost arestat în data de 0(...), pentru comiterea infracțiunii de uneltire contra ordinii sociale, incriminată prin art. 209 alin. 2 lit. f C. pen., săvârșită prin aceea că a acceptat să facă parte dintr-o organizație contrarevoluționară numită „. M. și Ț. din R.ia";.
Prin sentința penală nr. 72/0(...) a fost pronunțată achitarea reclamantului, acesta fiind pus în libertate în data de 0(...), conform adresei nr. (...), emisă de T. M. T. O.
Prin urmare, este dovedită împrejurarea că față de reclamant a fost luată măsura arestării pe timp de 10 luni și 6 zile, în perioada cuprinsă între
0(...) și 0(...), pentru ca în final, printr-o hotărâre judecătorească definitivă, să se pronunțe achitarea acestuia, stabilindu-se că nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina sa.
Prin cererea introductivă de instanță înregistrată cu nr. (...), pe rolul T. B. N., în data de (...), reclamantul a solicitat obligarea S.ui R., prin Ministerul Finanțelor Publice, la plata unor despăgubiri în sumă de 450.000
Euro, cu titlul de daune materiale și morale aferente perioadei în care a fost privat de libertate, precum și celei ulterioare eliberării, în care a fost supus
„prigoanei"; exercitată de regimul comunist.
Potrivit dispozițiilor art. 1 alin. 1 din L. nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, constituie condamnare cu caracter politic orice condamnare dispusă printr-o hotărâre judecătorească definitivă, pronunțată în perioada
06 martie 1945 - 22 decembrie 1989, pentru fapte săvârșite înainte de data de 06 martie 1945 sau după această dată și care au avut drept scop împotrivirea față de regimul totalitar instaurat la data de 06 martie 1945.
În cuprinsul alin. 2 al aceluiași text normativ sunt menționate limitativ condamnările care au prin efectul direct al legii caracter politic, iar dispozițiile alin. 3 ale aceleiași norme asimilează acestei categorii și condamnări pentru orice alte fapte prevăzute de legea penală, sub condiția ca prin săvârșirea acesteia să se fi urmărit unul dintre scopurile prevăzute la art. 2 alin. 1 din O.U.G. nr. 214/1999.
Întrucât printr-o hotărâre judecătorească definitivă a fost pronunțată achitarea inculpatului V. T. pentru comiterea infracțiunii de uneltire contra ordinii sociale prevăzută de art. 209 alin. 2 lit. f din C. pen., indiscutabil nu sunt aplicabile dispozițiile art. 1 din L. nr. 221/2009, ipotezele pe care aceasta le reglementează presupunând existența unei condamnări.
Potrivit dispozițiilor art. 3 din L. nr. 221/2009, constituie măsură administrativă cu caracter politic orice măsură luată de organele fostei miliții sau securități, având ca obiect dislocarea și stabilirea de domiciliu obligatoriu, internarea în unități și colonii de muncă, stabilirea de loc de muncă obligatoriu, dacă au fost întemeiate pe unul sau mai multe dintre actele normative menționat la lit. a-f.
Totodată, conform dispozițiilor art. 4 alin. 2 din L. nr. 221/2009, pentru orice alte măsuri administrative, persoanele supuse acestora pot solicita instanței de judecată să constate caracterul politic, în condițiile art. 1 alin. 3 din același act normativ.
Prin urmare, constatarea caracterului politic al unor măsuri administrative, altele decât cele menționate în art. 3 din L. nr. 221/2009, este de competența instanței de judecată, care se va pronunța la cererea expresă formulată în acest scop de persoanele care au făcut obiectul unei astfel de măsuri, iar nu din oficiu.
Măsura arestării luată față de reclamant nu poate fi calificată ca având ex lege caracter politic, în raport cu dispozițiile art. 3 din L. nr.
221/2009, fiind astfel necesar ca acesta să sesizeze instanța de judecată cu o cerere având ca obiect constatarea caracterului politic al măsurii administrative, formulată în condițiile art. 4 din L. nr. 221/2009.
Or, în actualul cadrul procesual, reclamantul nu a formulat o astfel de cerere, solicitând primei instanțe exclusiv obligarea pârâtului la plata unor despăgubiri bănești.
În conformitate cu dispozițiile art. 129 alin. 6 C. proc. civ., în toate cazurile, judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecății. Limitele procesului sub aspectul obiectului cererii introductive sunt, așadar, stabilite în exclusivitate de părți, în considerarea principiuluidisponibilității, care guvernează procesul civil, nefiind permis instanței de judecată să acorde mai mult sau mai puțin decât ceea ce părțile au solicitat expres.
Pentru o corectă determinare a limitelor învestirii sale, prima instanță se raportează la cererea de chemare în judecată, în cuprinsul căreia reclamantul are obligația să menționeze, potrivit art.112 alin.1 pct.3
C.proc.civ.,obiectul cererii și valoarea lui, distinct de arătarea motivelor de fapt și de drept pe care se întemeiază cererea.
Așa fiind, apreciind în mod corect cu privire la limitele învestirii sale, soluția respingerii acțiunii, pe care prima instanță a pronunțat-o, este cea corectă.
Respingerea vizează acțiunea în integralitatea ei, plata unor despăgubiri bănești fiind condiționată de o prealabilă statuare cu privire la caracterul politic al măsurii administrative luată față de reclamant, în acest sens fiind dispozițiile art. 5 alin. 1 din L. nr. 221/2009.
Față de cele ce preced, văzând și dispozițiile art. 296 C. proc. civ., C. va respinge apelul reclamantului ca nefondat și va păstra în tot hotărârea atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamantul V. T. împotriva sentinței civile nr. 5. din 27 octombrie 2010 a T. B. N., pronunțată în dosarul nr. 4278.(...), pe care o menține.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 21 ianuarie 2011.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
D.-L. B. V. M. S.-D. G.
Red.DB/dact.MS
5 ex./ (...)
Jud.fond: G.C.F.
| ← Decizia civilă nr. 1313/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia civilă nr. 1799/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
