Decizia civilă nr. 998/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURARI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMI.
DOSAR NR. (...)
D. CIVILĂ NR. 998/R/2011
Ședința publică din 16 martie 2011
I. constituită din:
PREȘEDINTE:
JUDECĂTORI
T.-A. N.
A. C.
M.-C. V.
GREFIER:
M. T.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin D. G. A F. P. C., împotriva deciziei civile nr. 5. din 9 decembrie 2010, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...), privind pe reclamanții R. I. și R. F.-L., precum și pe pârâtul C. LOCAL AL M. C.-N., având ca obiect plângere în baza L. nr. 1..
Dezbaterea în fond a cauzei a avut loc în ședința publică din data de
23 februarie 2011, când părțile prezente au pus concluzii care au fost consemnate în încheierea ședinței publice din aceeași dată, și când, din lipsă de timp pentru deliberare, dar și pentru a da posibilitatea părților de a depune la dosar concluzii scrise, instanța a amânat pronunțarea hotărârii pentru data de 2 martie 2011. Întrucât la data pentru care a fost amânată pronunțarea hotărârii, completul de judecată nu s-a putut constitui în componența avută la dezbaterea cauzei întrucât doamna judecător T.-A. N., membră a completului de judecată C., s-a aflat în concediu medical, s-a amânat pronunțarea hotărârii pentru data de 9 martie 2011, când pentru același motiv, s-a mai amânat pronunțarea hotărârii pentru încă o săptămână. Toate cele trei încheieri de ședință fac parte integrantă din prezenta hotărâre.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 15898/(...) pronunțată în dosar nr. (...) al J. C.-N. a fost admisă acțiunea civila extinsa formulata de reclamanții R. I. si R. F. L. împotriva pârâtului Ministerul Finanțelor Publice; pârâtul a fost obligat să achite in favoarea reclamanților suma de 907,3246 lei, reprezentând diferența de preț achitată pentru apartamentul nr.81 din C.-N., str. P.ly nr.11, jud. C., actualizată în conformitate cu dispozițiile L. nr. 10/2001 la momentul plații efective; a fost respinsă acțiunea formulată împotriva paratului C. local al mun. C.-N.; a fost respinsă acțiunea civilă formulată de către reclamanți in conformitate cu dispozițiile art.501 alin.1 si 2 din L. nr.1. si de obligare a pârâților la restituirea prețului stabilit conform standardelor internaționale de evaluare; a fost respinsă cererea de acordare a cheltuielilor de judecata.
Pentru a pronunța această hotărâre, judecătoria a reținut că în baza contractului de vânzare-cumpărare nr. 38444/(...) reclamanții au dobândit in proprietate apartamentul nr. 81 din C.-N., str. P.ly nr.11, jud. C. La data încheierii contractului au fost avute în vedere prevederile L. nr. 1., reclamanții deținând imobilul cu chirie din anul 1989. Prin decizia civilă nr.
1. Tribunalul Cluj a admis apelul declarat împotriva sentinței civile nr. 8. a
J. C.-N. pe care a modificat-o în sensul constatării că imobilul situat în C.- N., str.P.ly nr.11, ap.81, jud. C. a trecut în proprietatea S.ui Român fără titlu valabil, s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare- cumpărare nr. 31280 încheiat cu familia R.. Curtea de A. C., prin decizia civilă nr. nr.1. pronunțată în dosarul nr. 10214/2004 a menținut hotărârea T. C. în această privință, dispunând, în plus, restabilirea situației anterioare de carte funciară.
Prin sentința civilă nr. 2. a J. C.-N. pronunțată în dosarul menționat, instanța a dispus obligarea M.ui F. P. să le plătească reclamanților suma achitată cu titlu de preț pentru apartament, adică 1.567,50 lei, actualizată la momentul plații efective, în conformitate cu prevederile L. nr. 10/2001. Nu au declarat calea de atac împotriva sentinței civile nr. 2., probabil pe motiv că după expirarea termenului prevăzut de lege de la comunicarea hotărârii au constatat ca li s-a acordat o sumă de bani mai mică decât cea achitată si, în vederea recuperării diferenței de preț, a fost înregistrată acțiunea în forma sa inițială. Într-adevăr, așa cum reiese din actele emise de către C. Local al mun. C.-N., instituția care deține evidentele în ceea ce privește sumele achitate ca urmare a contractelor de vânzare-cumpărare încheiate în baza L. nr.1., suma achitată de către reclamanți a fost de 2.483,85 lei, din care s-a virat în contul M.ui E. si F. suma de 2.474,82 lei, diferența fiind comisionul de 1% reținut de către unitatea vânzătoare. Așa cum s-a menționat si în întâmpinarea depusă la dosar, în dosarul nr. (...) al J. C.-N. în mod eronat a fost indicată suma de 1.567,50 lei ca fiind virată în contul M.ui Fanatelor P..
In aceste condiții, în mod evident, reclamanții au dreptul la achitarea diferenței de 907,3246 lei și a fost admisă acțiunea.
In ceea ce privește modalitatea în care reclamanții au înțeles să se adreseze instanței de judecată în urma mai multor precizări si completări de acțiune, instanța a reținut următoarele:
Prin modificările aduse L. nr.10/2001 prin L. nr. 1., proprietarii ale căror contracte de vânzare-cumpărare încheiate cu respectarea prevederilor L. nr.1. au fost desființate prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile au dreptul la restituirea prețului de piață al imobilelor, stabilit conform standardelor internaționale de evaluare. A. în vedere că, potrivit art.501 alin.2 din L. nr.10/2001 modificată valoarea despăgubirilor menționate anterior s-a stabilit prin expertiză, după modificarea acțiunii depusă în prezentul dosar, instanța a încuviințat cererea în probațiune formulată si a dispus efectuarea unei expertize de evaluare a apartamentul nr. 81 din C.- N., str. P.ly nr.11, jud. C. Potrivit concluziilor expertizei depuse la filele 47-63 din dosar valoarea de piață a imobilului, potrivit standardelor internaționale, este de 317.860 lei. Ca urmare, în lumina dispozițiilor art.501 alin.1 din L. nr.1. cumpărătorii imobilului trebuia să fi respectat prevederile L. nr.1. la momentul cumpărării apartamentului. Cum art.50 alin.2 din L. nr.10/2001modificată nu a fost abrogat, proprietarii ai căror contracte de vânzare- cumpărare au fost încheiate cu eludarea L. nr.1. au dreptul la restituirea prețului actualizat. In cazul de față, reclamanții au solicitat, în principal, aplicarea dispozițiilor art.501 din L. nr.10/2001 modificată si, doar, în subsidiar, obligarea M.ui F. P. la achitarea prețului actualizat. După cum se poate observa, în decizia civilă nr. 1. a C. de A. C. instanța a apreciat că se impune constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr. 38444/(...) prin care reclamanții au dobândit în proprietate apartamentul nr. 81 din C.-N., str. P.ly nr.11, jud. C., reaua-credință a cumpărătorilor fiind dovedită cu prisosință. Astfel, s-a arătat în motivarea hotărârii că foștii proprietari ai imobilului au depus cerere de revendicare în baza L. nr. 1., apartamentul nu era intabulat pe S. R., astfel că, prin minime diligente, reclamanții puteau avea cunoștință de împrejurarea că imobilul nu putea fi cumpărat de aceștia în baza L. nr.1.. Ca urmare, în cauză, în nici un caz nu poate fi vorba despre buna- credință a cumpărătorilor la momentul încheierii contractului de vânzare- cumpărare, astfel încât nu sunt aplicabile dispozițiile art.501 alin.1 din L. nr.10/2001 așa cum au fost introduse prin L. nr.1.. În consecință, instanța a respins acțiunea civilă formulată de reclamanți în conformitate cu dispozițiile art.501 alin.1 si 2 din L. nr.1. și de obligare a pârâților la restituirea prețului stabilit conform standardelor internaționale de evaluare. Prin decizia civilă nr. 5./(...) a T. C. a fost admis apelul declarat dereclamanții R. I. și R. F. L. împotriva sentinței civile nr. 15898/(...) pronunțată în dosar nr. (...) al J. C.-N., care a fost schimbată în sensul admiterii acțiunii precizate formulate contra pârâtului Ministerul Finanțelor Publice, cu consecința obligării acestuia la plata sumei de 310.352 lei, diferență valoare de circulație a imobilului și 660 lei cheltuieli de judecată la prima instanță, fără cheltuieli de judecată în apel. Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut că pentru a fi incidente dispozițiile art. 50 alin. 2 din L. nr. 10/2001 modificată, respectiv pentru ca reclamanții să fie îndreptățiți la restituirea prețului de piață al imobilului este necesar ca actul de vânzare cumpărare desființat să fi fost încheiat cu respectarea prevederilor L. nr. 1., evident în forma și cu detalierile aduse de normele metodologice incidente la momentul realizării acordului de voință dintre părți potrivit principiului „tempus regit actum";, acord realizat în (...). Analizând prevederile art. 1 coroborat cu art. 9 din L. nr. 1. detaliate prin normele metodologice, în forma inițială, aprobate prin HG nr. 2., prima condiție necesară pentru încheierea unui contract de vânzare cumpărare era ca imobilul să fie preluat cu titlu, în concepția legiuitorului de la acel moment, așa cum rezultă de altfel și din D. C. Constituționale nr. 73/1995 cu privire la constituționalitatea unor prevederi ale L. pentru reglementarea situației juridice a unor imobile cu destinația de locuințe, trecute în proprietatea statului, noțiunea presupunea ca preluarea să se fi realizat în temeiul reglementărilor legislative existente la data respectivă, reglementări adoptate în baza unui alt regim constituțional. Imobilul litigios a fost preluat în temeiul dispozițiilor Decretului nr. 223/1974 prin D. nr. 129/(...). O altă condiție esențială a fost aceea a calității de chiriaș a cumpărătorilor la momentul apariției L. nr. 1., cerință de asemenea, îndeplinită în cauză așa cum rezultă din contractul de închiriere nr. 38444/(...). Totodată, contractul a fost încheiat după expirarea termenului de 6 luni de la intrarea în vigoare a legii, acordat foștilor proprietari pentru formularea cererilor de restituire, contractul fiind încheiat în noiembrie 1996, iar legea intrând în vigoare în (...). Oricum în conformitate cu art. 2 alin. 1 puteau beneficia de restituirea în natură doar foștii proprietari ai căror apartamente erau libere la momentul apariției actului normativ ceea ce nu era cazul în speță. Din cele expuse anterior rezultă că actul încheiat de către reclamanți se circumscrie condițiilor prevăzute de L. nr. 1.. Ulterior încheierii actului, foștii proprietari au mai promovat o cerere prin care au solicitat constatarea nulității absolute a trecerii în proprietatea statului român a apartamentului în discuție datorită faptului că s-a realizat cu încălcarea flagrantă a legii, fără titlu legal și fără intabularea dreptului de proprietate, însă prin sentința civilă nr. 4840/(...) pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosar nr. 2080/2000 a fost respinsă cererea, cu motivarea că imobilul a fost trecut în mod legal în proprietatea statului raportat la normele în vigoare la data operării acestui transfer, hotărâre menținută de către instanța de apel prin D. civilă nr. 1874/A/(...) pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. 7663/2000 cu aceeași argumentație, în esență. Reclamanții s-au prevalat de buna lor credință, iar în apărare pârâtul a invocat reaua-credință la încheierea actului însă din perspectiva celor menționate anterior, tribunalul a apreciat că atitudinea sau conduita cumpărătorilor este irelevantă, aceasta având semnificație doar din perspectiva prevederilor art. 46 alin. 2 din L. nr. 10/2001 în forma inițială, care reglementează situația nulității absolute a actelor de vânzare- cumpărare privind imobilele preluate fără titlu valabil care au fost menținute în condițiile în care dobânditorii sunt de bună credință. Cu alte cuvinte, din perspectiva îndreptățirii reclamanților la obținerea valorii de circulație a apartamentului nu se impune analiza bunei sau rele- credințe a cumpărătorilor, esențial fiind ca încheierea actului să se fi realizat cu îndeplinirea condițiilor arătate la început. Oricum, prin decizia civilă nr. 1702/R/(...) pronunțată de Curtea de A. C. în dosar nr. 10214/2004 la care s-a făcut referire în motivarea sentinței judecătoriei, s-a stabilit reaua-credință a cumpărătorilor. De remarcat faptul că, în procesul care a avut ca obiect constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare instanțele au analizat valabilitatea titlului din perspectiva noțiunii de „. cu titlu valabil";, concept care la momentul încheierii actului de vânzare-cumpărare în cauză nu exista, în primă fază, legiuitorul stabilind doar necesitatea preluării de către stat a imobilului în baza unui act normativ, raportat la normele incidente la momentul încheierii actului, așa cum s-a precizat anterior. De aceea această analiză a curții de apel, cu atât mai mult cu cât s-a făcut prin raportare la actele normative în vigoare la momentul preluării și actele internaționale la care R. era parte respectiv, în conformitate cu art. 6 din L. nr. 2. care nu era în vigoare la momentul încheierii actului de vânzare-cumpărare în discuție, deci nu putea fi cârmuit de acesta, nu aputut fi primită în soluționarea prezentei cauze deoarece presupune o analiză care excede obiectului în discuție respectiv îndeplinirea condițiilor actului raportat la prevederile L. nr. 1. care prevedea doar noțiunea „cu titlu"; și nu pe cea „cu titlu valabil";. Împotriva acestei decizii a formulat recurs în termen legal pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, solicitând modificarea deciziei civile nr. 5. a T. C. în sensul respingerii apelului declarat împotriva sentinței civile nr. 1. a J. C.-N., invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C.Pr.Civ. În motivarea recursului pârâtul a arătat că prin decizia civilă nr. 1702/R/(...) pronunțată de Curtea de A. C. s-a statuat irevocabil că imobilul în litigiu a intrat în proprietatea S.ui Român fără titlu valabil, că reclamanții au fost de rea credință la încheierea contractului de vânzare-cumpărare. S-a arătat că aceste considerente au putere de lucru judecat, reținerile din decizia pronunțată în apel, respectiv toate reținerile referitoare la respectarea sau nerespectarea obligațiilor L. nr. 1., la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare sau în ceea ce privește buna sau reaua credință la încheierea contractului de vânzare-cumpărare sunt nefondate. I. de apel a făcut o reapreciere a bunei credințe a cumpărătorului raportat la momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare, însă având în vedere hotărârea prin care s-a dispus nulitatea contractului de vânzare-cumpărare, recurentul a apreciat că s-ar încălca principiul lucrului judecat. În speță, este aplicabil art. 50 alin. 2 din L. nr.10/2001 și nu art. 501 din L. nr.10/2001. Apoi s-a invocat faptul că prin sentința civilă nr. 2. pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca, recurentul a fost obligat să le plătească intimaților R. I. și R. F. suma de 1567,5 lei actualizată cu indicele de inflație, reținându- se cu putere de lucru judecat că contractul de vânzare a fost încheiat cu eludarea prevederilor L. nr. 1., potrivit dispozițiilor art. 50 alin. 1 din L. nr.10/2001, în forma în vigoare la data pronunțării sentinței. Prin urmare, dreptul la restituirea prețului de piață al imobilelor îl au numai proprietarii ale căror contracte de vânzare-cumpărare au fost încheiate cu respectarea L. nr. 1.. Așadar, instanța de apel a interpretat greșit modul de aplicare a dispozițiilor art. 501 din L. nr.10/2001, întrucât a apreciat respectarea L. nr. 1. în forma și cu detaliile aduse de normele metodologice la data acordului de voință, ori art. 501 din L. nr.10/2001 prevede că, contractul trebuia să fie încheiat cu respectarea L. nr. 1. cu modificările ulterioare. Prin întâmpinare intimații R. I. și R. F.-L. (f. 9) au solicitat respingerea recursului ca nefondat. Prin decizia civilă nr. 1. s-a constatat că apartamentul 81 situat în C.- N., str. P.ly a trecut fără titlu în proprietatea statului, dar această constatare nu trebuie să o facă intimații, buna credință a acestora rezultând din faptul că au încheiat contractul după expirarea termenului prevăzut de L. nr. 1. și imobilul nu figura pe lista imobilelor revendicate. Prin urmare, contractul a fost încheiat cu respectarea L. nr. 1. și intimații au dreptul la restituirea prețului stabilit, potrivit standardelor internaționale de evaluare. Acțiunile prin care s-a contestat titlul S.ui Român sunt ulterioare încheierii contractului de vânzare-cumpărare și aceste acțiuni nu pot să modifice condițiile de la data încheierii contractului. Reclamanții au arătat că au fost chiriași din mai 1989 și au depus cererea pentru cumpărarea locuinței în (...) cu respectarea art. 9 din L. nr. 1.. Mai mult, Codul civil nu definește buna credință, fiind menționată în art. 1898 C. civil, referitoare la prescripția achizitivă. Buna credință era incidentă în situația în care subdobânditorul să fie într-o ignoranță scuzabilă, izvorâtă din convingerea fermă, constantă și loială că cel care transmite dreptul de proprietate asupra imobilului avea calitatea de proprietar, ea mai mică îndoială a subdobânditorului excluzând ideea de convingere loială. S-a arătat că prezumția stabilită prin art. 32 constituie fundamentul art. 33 din Decretul - lege nr. 115/1938 și aceste dispoziții se aplică numai actelor juridice sinalagmatice care au ca obiect transferul dreptului de proprietate, iar nu dobândirea unor astfel de bunuri prin succesiune, uzucapiune, etc. Această prezumție prevăzută de art. 32 și art. 33 din Decretul - lege nr. 115/1938 nu poate fi invocată de S. Român - care prin ipoteză a preluat abuziv imobilul. Intimații au apreciat că au dreptul la o dreaptă despăgubire, aplicându-li-se dispozițiile art. 501 din L. nr.10/2001. Analizând decizia recurată prin prisma motivelor de recurs și a apărărilor formulate, curtea reține următoarele: Art. 46 din L. nr. 10/2001 a permis verificarea condițiilor de legalitate a contractelor de vânzare-cumpărare încheiate potrivit L. nr. 1., menționând că aceste acte sunt valabile dacă au fost încheiate cu respectarea legilor în vigoare la data înstrăinării și în caz contrar, se poate constata nulitatea acelor contracte de vânzare-cumpărare . Efectele constatării nulității unui act juridic constau în desființarea raportului juridic generat de actul lovit de nulitate și restituirea prestațiilor efectuate pe temeiul actului anulat. Art. 50 alin. 2 din L. nr.10/2001(introdus prin OUG 1.) stipulează căcererile pentru restituirea prețului actualizat plătit de chiriașii ale căror contracte au fost încheiate cu eludarea prevederilor L. nr. 1. sunt scutite de taxă judiciară de timbru. Din această dispoziție legală rezultă că în ipoteza în care la încheierea contractului de vânzare-cumpărare dintre stat și fostul chiriaș nu s-au respectat dispozițiile L. nr. 1., se restituie doar prețul actualizat plătit de chiriașii ale căror contracte de vânzare-cumpărare au fost anulate. Ulterior, prin pct. 16 al art. I din L. nr. 1., s-a introdus dispoziția privind restituirea prețului de piață al imobilelor, stabilit potrivit standardelor europene, pentru contractele de vânzare-cumpărare încheiate cu respectarea prevederilor L. nr. 1., cu modificările ulterioare, care au fost desființate prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile (art. 501 L. nr. 10/2001 actualizată) . Prin urmare, din aceste dispoziții legale rezultă că se restituie prețul actualizat achitat sau prețul de circulație al imobilului care a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare și care a fost desființat printr-o hotărâre irevocabilă în funcție de respectarea sau nerespectarea dispozițiilor L. nr. 1.. L. nr. 1., prima lege cu caracter reparator, a fost adoptată în principal în vederea restituirii imobilelor preluate în perioada regimului comunist, înart. 1 se prevede că această lege reparatorie se aplică foștilor proprietari - persoane fizice - ai imobilelor cu destinație de locuințe și trecute ca atare în proprietatea statului cu titlu, iar, în subsidiar, această lege a permis vânzarea apartamentelor ocupate de chiriași în ipoteza în care nu se restituie în natură - art. 9 după expirarea termenului prevăzut de art. 14 din lege. În adoptarea normelor de aplicare a L. nr. 1. legiuitorul a fost ezitant în definirea noțiunii de titlu, însă această sarcină a analizării noțiunii de titlu i-a revenit instanței care a fost investită cu soluționarea acțiunilor de constatare a nulității absolute a contractelor de vânzare-cumpărare încheiate de foștii chiriași cu S. Român. Așadar, dacă printr-o hotărâre judecătorească s-a statuat că imobilul a trecut în proprietatea statului fără titlu valabil și s-a constatat nulitatea contractului de vânzare-cumpărare, pentru nerespectarea dispozițiilor art. 1 din L. nr. 1., acel imobil nu a putut fi înstrăinat legal în temeiul L. nr. 1.. Prin decizia civilă nr. 1. pronunțată de Tribunalul Cluj s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr. 31280/(...) încheiată între pârâții SC C. SA C. și R. I. și R. F. L., întrucât imobilul situat în C.-N., str. M. P.ly nr. 11, bl. 26 apartamentul 81 a trecut fără titlu valabil în proprietatea S.ui Român. I. a reținut reaua credință a cumpărătorilor la încheierea contractului, întrucât nu au fost respectate dispozițiile legale. Prin decizia civilă nr. 1. pronunțată de Curtea de A. C. a fost respins recursul pârâților C. Local al municipiului C.-N. și R. I., R. F. L. și menținută decizia nr. 1. pronunțată de Tribunalul Cluj în ceea ce privește petitul privind constatarea nulității contractului de vânzare-cumpărare. I. de recurs în considerentele deciziei a reținut că imobilul în litigiu figura pe foștii proprietari tabulari la data încheierii contractului de vânzare- cumpărare. Curtea a reținut că buna credință a cumpărătorul ar fi putut fi reținută dacă acesta a depus diligențe minime pentru cunoașterea situației juridice a imobilului înstrăinat „ în cazul de față, foștii proprietari au depus cerere pentru revendicarea imobilului în baza L. nr. 1., imobilul nu era intabulat pe S. Român, cumpărătorii luând cunoștință că apartamentul nu era proprietatea S.ui Român, deci nu mai intra în discuția existența unui titlu";. Curtea, în opinie majoritară, apreciază că instanța investită cu o acțiune de restituirea prețului imobilului nu mai poate reanaliza noțiunea de titlu și modul de preluare al imobilului din perspectiva L. nr. 1., în virtutea art. 501 din L. nr.10/2001. Puterea de lucru judecat a unei hotărâri judecătorești semnifică faptul că hotărârea este prezumată că exprimă adevărul și nu poate fi contrazisă de o altă hotărâre. Efectele puterii lucrului judecat au un dublu efect: pozitiv, în sensul că partea căreia i s-a recunoscut un drept, se poate prevala de dreptul respectiv, iar efectul negativ al puterii de lucru judecat conferă imutabilitatea verificării jurisdicționale urmată de tranșarea chestiunii litigioase. Așadar, efectul negativ al puterii de lucru judecat garantează imposibilitatea rediscutării aceluiași litigiu după rezolvarea lui irevocabilă. În opinia majoritară se apreciază că în acțiunea de constatarea nulității contractului de vânzare-cumpărare încheiat între reclamanții R. și S. Român instanța a fost abilitată să verifice dacă acel contract a fost încheiat cu respectarea L. nr. 1.. Prin hotărâre irevocabilă s-a constatatnulitatea contractului de vânzare-cumpărare pentru că imobilul nu a fost preluat cu titlu valabil, s-a constatat că pârâții R. au fost de rea credință la încheierea contractului, concluzionând că nu au fost respectate dispozițiile legale, respectiv L. nr. 1.. În considerentele deciziei recurate tribunalul arată că în procesul în care s-a constatat nulitatea contractului de vânzare-cumpărare a fost analizată valabilitatea titlului din perspectiva noțiunii de preluare cu titlu valabil, concept care la momentul încheierii contractului de vânzare- cumpărare nu exista, însă aceste critici sunt aduse unei hotărâri intrate în puterea lucrului judecat. Ori, potrivit efectului negativ al puterii lucrului judecat, nu se mai pot rediscuta chestiuni tranșante printr-o hotărâre irevocabilă. I. investită cu restituirea prețului nu poate repune în discuție interpretarea noțiunii de titlu sau titlu valabil, întrucât în această ipoteză s- ar contesta cele reținute în hotărârea prin care s-a constatat nulitatea contractului de vânzare-cumpărare. I. de apel apreciind că analizarea valabilității titlului de preluare a imobilului, făcută prin decizia civilă nr. 1. a Curtea de A. C. nu poate fi primită în soluționarea prezentei cauze și statuând că reclamanții au respectat dispozițiile L. nr. 1., contrazice hotărârea irevocabilă de constatare a nulității contractului de vânzare- cumpărare. Pe de altă parte, instanța de apel face referire la faptul că reclamanții îndeplineau condițiile prevăzute de art.1, 9 și 14 din L. nr. 1., întrucât imobilul a fost preluat în temeiul Decretului 223/1974, reclamanții erau chiriași și au respectat termenul de 6 luni prevăzut de lege pentru depunerea cererii de către foștii proprietari, însă omite să analizeze aspecte concrete ale cauzei care au condus la constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare. F. că s-a contestat titlul statului anterior încheierii contractului de vânzare-cumpărare nu a fost străină reclamanților intimați întrucât în decizia civilă nr. 1. pronunțată de Tribunalul Cluj s-au reținut depozițiile martorilor potrivit cărora chiriașii au fost anunțați de demersurile întreprinse de foștii proprietari în vederea restituirii imobilului. Chiar dacă am accepta teza potrivit căreia instanța investită cu soluționarea unei acțiuni de restituire a prețului de circulație al imobilului care a făcut obiectul unui contract de vânzare-cumpărare desființat printr-o hotărâre irevocabilă, ar putea reverifica condițiile de aplicabilitate a L. nr. 1., constatăm că în această cauză aceste condiții nu erau îndeplinite. Imobilul nu era intabulat în cartea funciară, reclamanții intimați nu au verificat dacă imobilul a fost preluat cu sau fără titlu de S. Român anterior cumpărării. Chiar dacă imobilul a fost preluat de stat și potrivit art. 26 din Decretul - lege nr. 115/1938, în acest caz dreptul de proprietate se dobândea și fără înscriere în cartea funciară, însă titularul nu putea dispune de acest bun fără ca anterior să-și intabuleze dreptul în cartea funciară. Pe de altă parte, noțiunea de titlu valabil apare și în art. 1 alin. 5 din HG 11/1997 privind N. de aplicare a L. nr. 1., nu numai în L. nr. 2., însă această problemă juridică excede cadrul prezentei acțiuni, noțiunea de titlu fiind analizată în cadrul litigiului în care s-a constatat nulitatea contractului de vânzare-cumpărare, iar instanța de apel în prezentul litigiu nu mai poate reanaliza noțiunea de titlu. În mod nelegal instanța de apel a reținut că este irelevantă conduita reclamanților cu privire la încheierea contractului, dacă au fost de buna sau rea credință, întrucât chiar în expunerea de motive a L. nr. 1. inițiatorii legii au arătat că „se impune modificarea L. nr.10/2001 pentru a proteja chiriașii de bună credință rămași fără casă și ale căror venituri nu permit cumpărarea unei case";. Or, reclamanții R. nu au fost de bună credință la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare, aspect stabilit cu putere de lucru judecat prin decizia civilă nr. 1. a Curtea de A. C. și reiterat potrivit argumentelor expuse anterior. Prin urmare, în prezenta cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 501 din L. nr.10/2001 fiind aplicabile dispozițiile art. 50 al. 2 L10/2001. Pentru aceste considerente, în temeiul art. 304 pct. 9 raportat la art. 312 Cod proc.civ., curtea în opinie majoritară va admite recursul declarat de pârâtul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin D. G. A F. P. C. împotriva deciziei civile nr. 5. din 9 decembrie 2010 a T. C., pronunțată în dosar nr. (...), pe care o va modifica în sensul că va respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanții R. I. și R. F.-L. împotriva sentinței civile nr. 15898/(...) pronunțată în dosar nr. (...) a J. C.-N. pe care o va menține. PENTRU ACESTE M.IVE ÎN NUMELE L. DECIDE Cu majoritate de voturi admite recursul declarat de pârâtul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin D. G. A F. P. C. împotriva deciziei civile nr. 5. din 9 decembrie 2010 a T. C., pronunțată în dosar nr. (...), pe care o modifică în sensul că respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanții R. I. și R. F.-L. împotriva sentinței civile nr. 15898/(...) pronunțată în dosar nr. (...) a J. C.-N. pe care o menține. D. este irevocabilă. Dată și pronunțată în ședința publică din 16 martie 2011. PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER T. A. N. M. C. V. M. T. Red. T.A.N. dact. GC 2 ex/(...) Jud. apel: O.C.Tatu, A.A. M. Cu opinia separată a judecătorului A. C. în sensul respingerii recursului. Problema de drept care a determinat formularea opiniei separate la pronunțarea deciziei a fost modalitatea de interpretare a dispozițiilor art. 50 ind.1 din L. nr.10/2001, text de lege introdus prin L. nr.1. pentru modificarea și completarea L. nr.10/2001 și evident aplicarea acestuia la cazul concret dedus judecății. Acest text de lege stipulează că proprietarii ale căror contracte de vânzare cumpărare încheiate cu respectarea prevederilor L. nr.1. cu modificările ulterioare au fost desființate prin hotărâri judecătoreștidefinitive și irevocabile au dreptul la restituirea prețului de piață al imobilelor, stabilit conform standardelor internaționale de evaluare. Singura condiție prevăzută de legiuitor în vederea acordării prețului de piață al imobilelor care au făcut obiectul contractelor de vânzare cumpărare desființate este aceea ca la încheierea lor să fi fost respectate prevederile L. nr.1.. L. nr.1. în forma inițială stabilea la art.1,9 și 14 care sunt condițiile în care se pot înstrăina în mod valabil imobilele care fac obiectul legii în favoarea chiriașilor, art.10 prevăzând care sunt imobilele exceptate de la vânzare iar art.11 actele juridice de înstrăinare sancționate cu nulitatea absolută. Dispozițiile legii au fost explicitate prin N. de aplicare aprobate prin H. nr.2.. Acestea sunt actele normative în vigoare la data încheierii contractului de vânzare cumpărare încheiat de către reclamanți cu S. Român, nefiind utilă pentru soluționarea cauzei analiza modificărilor succesive care au intervenit la aceste acte normative. În ceea ce privește respectarea condițiilor impuse de L. nr.1. la momentul încheierii contractelor, singura chestiune asupra căreia au existat divergențe de opinie a fost condiția privind titlul statului, conform art.1 din L. nr.1. făcând obiectul acestei legi numai imobilele cu destinația de locuințe trecute în proprietatea statului cu titlu și relevanța bunei sau relei credințe a cumpărătorilor la încheierea contractului din perspectiva îndeplinirii condițiilor L. nr.1.. Opinia majoritară a fost în sensul că atâta timp cât prin decizia civilă nr.1. a T. C., rămasă irevocabilă în ceea ce îi privește pe reclamanți prin decizia civilă nr.1. a C. de A. C., a fost anulat contractul de vânzare cumpărare prin care aceștia au dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului în litigiu, reținându-se în considerentele hotărârii că titlul statului nu a fost unul valabil, în prezentul cadru procesual această condiție referitoare la titlul statului nu mai poate fi analizată, în caz contrar încălcându-se autoritatea de lucru judecat a deciziei civile nr.1. a T. C., respectiv a deciziei civile nr.1. a C. de A. C. Așa cum s-a arătat și în decizia atacată, în cele două hotărâri menționate mai sus titlul statului și valabilitatea acestuia au fost analizate din perspectiva Constituției de la acea vreme, a Declarației Universale a Drepturilor Omului, a art.480 C.civ., 481 C.civ., reținându-se că respectarea Decretului nr.223/1974 la preluarea imobilului nu este suficientă în vederea aprecierii titlului statului ca fiind unul valabil, prin încălcarea prevederilor legale invocate anterior în momentul preluării, apreciindu-se că aceasta a fost abuzivă, titlul statului nefiind valabil. Ori, art.1 din L. nr.1. prevedea numai necesitatea ca imobilul să fi trecut în proprietatea statului cu titlu pentru ca acesta să poată face obiectul legii, noțiunea de titlu valabil apărând ulterior, respectiv pentru prima dată în H. nr.11/1997 iar apoi în L. nr.2.. Nu se poate deci pune problema încălcării autorității de lucru judecat prin verificarea dacă preluarea imobilului în litigiu s-a făcut cu titlu, în deciziile menționate analizându-se valabilitatea titlului statului raportat la art.46 din L. nr.10/2001, aspect care nu interesează în prezentul litigiu, singura chestiune care trebuie lămurită fiind aceea a existenței titluluistatului și nu a valabilității acestuia, așa cum prevede art.50 ind.1 din L. nr.10/2001 raportat la art.1 din L. nr.1.. Numai în situația în care s-ar fi analizat titlul statului din această perspectivă, iar nu a valabilității sale( aceasta implicând existența acestuia, valabilitatea fiind analizată numai după ce s-a constatat că există un asemenea titlu) ar fi fost incidentă puterea de lucru judecat. Inconsecvența legiuitorului în materia restituirii proprietăților preluate abuziv nu poate afecta reclamanții, ceea ce trebuie verificat în cauză raportat la obiectul acțiunii fiind numai aspectul dacă L. nr.1., în forma în vigoare la data încheierii contractului de vânzare cumpărare, a fost respectată la momentul perfectării acestuia. Referitor la această chestiune a puterii de lucru judecat se impune a se remarca și faptul că prin sentința civilă nr.4840/2000 a J. C.-N., rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr.1874/2000 a T. C. prin care s-a respins apelul declarat împotriva sentinței și ca urmare a constatării perimării recursului declarat împotriva deciziei tribunalului prin decizia civilă nr.2337/2008 a C. de A. C., a fost analizat titlul S.ui Român referitor la apartamentul care face și obiectul prezentului litigiu. S-a arătat în considerentele sentinței că imobilul a trecut în mod legal în proprietatea statului raportat la normele în vigoare la acea dată. Ulterior, în dosarul nr.8. al J. C.-N. s-a formulat în temeiul L. nr.10/2001 o nouă cerere având ca obiect principal constatarea nevalabilității titlului statului, cererea fiind soluționată irevocabil prin deciziile nr.1. a T. C., respectiv 1. a C. de A. C., în sensul celor arătate anterior. În aceste condiții în mod corect a apreciat tribunalul că imobilul a fost preluat de către stat cu titlu, respectiv ca urmare a aplicării Decretului nr.223/1974, N. de aplicare a L. nr.1. în forma în vigoare la data încheierii contractului de vânzare cumpărare explicitând noțiunea de imobil preluat cu titlu, respectiv cel preluat în temeiul unor acte normative în vigoare la data preluării, fiind apreciate ca preluate fără titlu numai imobilele trecute în proprietatea statului faptic, iar nu în baza unui act normativ. La data respectivă în același sens s-a pronunțat și Curtea Constituțională prin decizia nr.73/1995. În ceea ce privește reaua credință a cumpărătorilor reținută prin decizia nr.1. a T. C., rămasă irevocabilă în ceea ce îi privește pe reclamanți prin decizia civilă nr.1. a C. de A. C., aceasta nu prezintă relevanță în cauză, fiind reținută din perspectiva art.46 alin.2 din L. nr.10/2001, text de lege în temeiul căruia s-a analizat acțiunea având ca obiect anularea contractului de vânzare al reclamanților. R. credință a reclamanților R. a fost reținută ținând cont de înscrierile din cartea funciară în care nu figura S. Român ca și proprietar și raportat la încunoștiințarea acestora de către proprietarul de carte funciară despre cererea de redobândire a imobilului. Ori acestea sunt aspecte care nu interesează în prezentul litigiu, atâta timp cât nu țin de respectarea condițiilor prevăzute de L. nr.1. în ceea ce îi privește pe chiriașii care și-au manifestat intenția de cumpărare a locuințelor, așa cum stipulează textul de lege pe care este întemeiată acțiunea, art.50 ind.1 C.pr.civ. Acolo unde legiuitorul a înțeles să prevadă și condiția existenței bunei credințe la încheierea contractului a făcut-o, la alin.2 ind.1 a art.20 din L. nr.10/2001, introdus tot prin L. nr.1. fiind stipulată în mod expres condițiaexistenței bunei credințe în vederea acordării drepturilor conferite de acest text de lege cumpărătorilor în temeiul L. nr.1. ale căror contracte au fost desființate. Ținând cont de considerentele de mai sus se apreciază că recursul declarat de către Ministerul Finanțelor Publice este nefondat, decizia atacată fiind pronunțată în mod legal. JUDECĂTOR, A. C. Red.A.C./(...)
| ← Decizia civilă nr. 2170/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia civilă nr. 291/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
