Decizia civilă nr. 4397/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 4397/R/2011
Ședința publică din data de 31 octombrie 2011
Instanța constituită din:
PREȘED.TE:
T. D. - președintele Secției I-a civilă
J.ECĂTORI:
M.-C. V.
T.-A. N.
G.:
M. T.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul C. V., împotriva deciziei civile nr. 8. din 30 martie 2011, pronunțată de Tribunalul
Maramureș în dosarul nr. (...), privind și pe pârâtul R. A. precum și pe intervenienta L. D. Î. C. ȘI A. R. - C. Z. M. având ca obiect pretenții.
La prima strigare a cauzei, la apelul nominal se prezintă reprezentantul pârâtului-intimat R. A., numitul P. V., în calitate de mandatar, cu procură la dosar (fila 38 din dosaruș tribunalului M.), lipsă fiind restul părților. C. este lăsată la a doua strigare pentru a da posibilitatea tuturor părților și reprezentanților acestora de a se prezenta la instanță.
La a doua strigare a cauzei, la apelul nominal se prezintă reprezentantul pârâtului-intimat R. A., numitul P. V., în calitate de mandatar, cu procură la dosar (fila 38 din dosarul tribunalului M.), lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că la data de 25 octombrie 2011, pârâtul-intimat R. A., a depus la dosar, prin registratura instanței, întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului ca netemeinic și nelegal.
Curtea constată că recurentul a achitat o taxă judiciară de timbru în sumă de 2082 lei, însă acesta datora pentru recurs o taxă judiciară de timbru în cuantum de 387,15 lei și timbru judiciar în valoarea de 10,05 lei. Raportat la această situație, Curtea dispune restituirea taxei judiciare de timbru în cuantum de 1694,85 lei, întrucât aceasta nu este datorată.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul pârâtului-intimat susține întâmpinarea depusă la dosar și solicită respingerea recursului pentru motivele arătate în scris, fără cheltuieli de judecată.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 507/(...) pronunțată în dosarul (...), J. V. de Sus s-a admis acțiunea civilă intentată de reclamantul C. V. împotriva pârâtului R. A. și în consecință, a fost obligat pe pârât să plăteascăreclamantului suma de 25.000 euro (douăzecișicincimii) exprimată în lei la cursul de schimb din momentul executării, cu titlu de diferență de preț.
S-a respins ca nefondată cererea reconvențională formulată de pârâtul-reclamant R. A.
S-a respins în principiu și în fond cererea de intervenție în interesul pârâ. - reclamant reconvențional R. A. formulată de L. D. împotriva corupției și abuzurilor din R. - C. Z. M. .
A fost obligat pe pârâtul-reclamant să plătească reclamantului pârât
C. V. suma de 3302 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, judecătoria a reținut că a fost investită cu soluționarea cererii privind obligarea pârâtului la plata prețului lucrului vândut, respectiv a sumei de 25.000 euro în monedă națională la cursul de schimb de la data executării, așa cum pârâtul s-a obligat prin contractul de vânzare-cumpărare încheiat la data de 29 mai 2006, precum și cu soluționarea cererii reconvenționale formulată de pârât prin care s-a solicitat să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare- cumpărare din 29 mai 2006 încheiat cu reclamantul cu privire la transferul proprietății asupra imobilului descris compus din casă de locuit P + 2 și teren în suprafață de 1200 m.p. și obligarea reclamantului la restituirea sumei de 35.000 euro cu dobânzile legale aferente conform Ordonanței nr.2/2000.
D. materialul probator administrat, judecătoria a reținut că, la data de
18 august 2004, reclamantul pârât C. V. împreună cu soția sa C. M. au împrumutat suma de 6.000 euro de la numitul A. I. D. domiciliat în B. M. str.A. N. nr.2/54 și au închiat cu acesta un contract de împrumut cu garanție ipotecară, acceptând întabularea ipotecii pe numele împrumutătorului asupra imobilului situat în comuna M. constând din casa din comuna M. nr.1304/A și terenul aferent în suprafață de 1197 m.p. înscris în c.f. 5220 nr.top.4298/4/2, bun comun al împrumutaților. Nu s-a stabilit prin contract nici o dobândă dar s-a stipulat că în caz de nerestituire la termenul stabilit de comun acord (18 noiembrie 2004) se vor percepe penalități de 0,3 %. de întârziere din restul de sumă rămasă neachitată până la restituirea integrală.
S-a mai menționat în contract că el constituie titlu executoriu.
La data de 30 mai 2005, creditorul A. I. D. a solicitat BEJ Aniței D. executarea silită a debitorilor și imobilul care constituia garanția ipotecară este scos la licitație.
Prin raportul de evaluare depus în dosarul execuțional, raport întocmit de ing. evaluator P. G., s-a stabilit valoarea imobilului scos la licitație la
236.929 lei RON, respectiv 66.516 euro la cursul de 3,5620 lei de la data întocmirii raportului, respectiv 22 august 2005.
La al patrulea termen de licitație, imobilul a fost vândut licitatoarei Rus M. R. din B. S. str.F. nr.158/11 cu prețul de 45.200 lei RON, adică exact suma care acoperea datoria și penalitățile și i se adjudecă imobilul în întregime.
În dosarul penal înregistrat sub nr. 527/P/2006 a Parchetului de pe lângă J. V. de Sus în care Rus M. R. și Rus G. Simion au fost cercetați pentru evaziune fiscală, s-a stabilit că adjudecatoarea Rus M. R., născută A. este soră cu împrumutătorul A. I. D., că A. I. D. nu mai locuiește pe str. A.
N. nr.2, ap.154 așa cum a declarat la încheierea contractului de împrumut și că Rus M. R. nu a locuit în B. S. pe str. F. nr.158/11 decât cu chirie, neavând niciodată domiciliul acolo, ambii fiind plecați în loc necunoscut (conform procesului-verbal de la fila 14 din dosar nr.527/P/2006 rezultă că A. I. D. a vândut apartamentul de pe str. A. N. nr.2/154 în anul 2002, adică cu aproximativ 2 ani înainte de încheierea contractului autentic de împrumut din 18 august 2004, iar procesele-verbale de căutare la domiciliu de la filele 15 și 16 din același dosar rezultă că în orașul B. S. pe str. F. nr.158/11 nu locuiește nimeni din anul 2005, iar până atunci Rus M. R., născută A. și soțul ei, au locuit cu chirie).
Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.998 din 1 iunie 2006 al Biroului Notarului P. Sas Constantin pârâtul-reclamant R. A. a cumpărat imobilul de natură casă și teren situate în comuna M. la nr.1034/A, înscris în c.f. 5220 a comunei M. nr.top.4298/4/2 și terenul aferent în suprafață de 1197 m.p. și a declarat „. natura, așezarea și întinderea terenului, precum și starea și compunerea construcției"; .Mai departe, în cuprinsul aceluiași contract, pârâtul reclamant a arătat că a
„verificat personal existența titlului de proprietate al vânzătorilor asupra imobilului obiect al acestui înscris, asigurându-mă că imobilul nu este scos din circuitul civil, nu este grevat de sarcini sau procese";, fără să pomenească nimic despre contractul încheiat cu reclamantul cu numai două zile înainte, adică la data de 29 mai 2006
Prima instanță a concluzionat că pârâtul reclamant știa de existența contractului de împrumut încheiat de către reclamantul pârât cu împrumutătorul A. I. D. și că o cunoștea pe adjudecatoarea Rus M. R. născută A..
J. a considerat reală susținerea reclamantului din acțiunea inițială că a încheiat contractul de vânzare-cumpărare în fața Primăriei din comuna M., stabilindu-se un preț apropiat de cel estimat de evaluator.
D. prețul convenit de 60.000 euro, părțile au considerat că pârâtul R.
A. va cumpăra imobilul de la proprietara tabulară astfel că reclamantul a încasat numai 5.000 euro, iar restul de 25.000 euro urma să-i primească de la pârât până la sfârșitul anului 2006.
Văzând însă ce preț s-a stipulat în contractul autentic din 1 iunie
2006, în aceeași zi reclamantul a sesizat Parchetul de pe lângă J. V. de Sus susținând că prețul vânzării a fost în realitate de 27.000 euro și că diferența față de prețul menționat în contract, diferență de 13.000 euro au fost înmânați numitului A. I. D.
În declarațiile date în dosarul penal menționat pârâtul reclamant R. A. a avut o poziție oscilantă și contradictorie cu privire la încheierea celor două contracte. În declarația de la fila 21 din dosarul 527/P/2006 dată în data de
8 ianuarie 2007, dată în completarea declarației inițiale din 2 iunie 2006, acesta a recunoscut totuși că a dat „ numitului C. V. suma de 6.000 euro datorată faptului că acesta și-a pierdut casa în urma unui împrumut, iar el a achiziționat acea casă la o valoare mai mică";.
Așa fiind, s-a tras concluzia că obligația asumată de pârâtul reclamant
R. A. prin contractul din 29 mai 2006 este valabilă, întinderea obligației reprezentând diferența de preț dintre prețul acceptat de 60.000 euro și cel plătit vânzătoarei Rus M. de 45.200 lei RON (valoarea împrumutului și apenalităților) pârâtul reclamant cunoscând că bunul a fost adjudecat la o valoare mult sub valoarea reală ce rezultă din actul de evaluare.
Cererea reconvențională formulată de pârât a fost respinsă ca nefondată, împreună cu cererea de intervenție în interesul său formulată de
L. D. împotriva corupției și abuzurilor din R. C. Z. M..
Nu s-a făcut nici o dovadă că reclamantul s-a folosit de mijloace dolosive la încheierea contractului cu pârâtul R. A., contract datat 29 mai
2006. Dimpotrivă, așa cum s-a motivat mai sus, pârâtul reclamant recunoaște că el este cel care a achiziționat imobilul la un preț mai mic decât valoarea reală. Apoi, declarația dată de pârât în dosarul 527/P/2006 este datată 8 ianuarie 2007, astfel că timp de 6 luni acesta își putea angaja un avocat care să-l asiste.
Tot pârâtul, a declarat că a plătit ca preț suma de 13.000 euro vânzătoarei Rus M. și suma de 14.000 euro numitului A. I. D. din B. M. str. A. N. nr.2/154, la cererea vânzătoarei Rus M. R. înainte de semnarea contractului.
Prin decizia civilă nr . 8./(...) a T.ui M. s-a anulat ca netimbrat apeluldeclarat de C. V. împotriva sentinței civile nr. 507/(...) a J.ecătorieie V. de S.
S-a respins excepția lipsei calității procesuale active a Ligii D. împotriva corupției și abuzurilor din R.-C. Z. M.
S-au apelurile declarate de R. A. împotriva corupției și abuzurilor din
R. C. Z. M. împotriva sentinței civile nr. 507/(...) a J.ecătorieie V. de Sus, care a fost schimbată după cum urmează:
S-a respins acțiunea civilă intentată de reclamantul C. V. împotriva pârâtului R. A. privind obligarea pârâtului să plătească reclamantului suma de 25.000 euro exprimată în lei la cursul de schimb din momentul executării, cu titlu de diferență de preț.
S-a admis în parte cererea reconvențională formulată de pârâtul- reclamant R. A. și cererea de intervenție în interesul pârâtului -reclamant reconvențional R. A. formulată de L. D. împotriva corupției și abuzurilor din R.-C. Z. M. în contradictoriu cu pârâtul reconvențional C. V. și în consecință:
A fost obligat pârâtul reconvențional C. V. să plătească reclamantului reconvențional R. A. suma de 3000 euro, cu dobânda legală calculată de la data introducerii cererii reconvenționale și până la achitarea efectivă.
A fost obligat apelantul - intimat C. V. să plătească intimatului - apelant R. A. suma de 1668 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut următoarele: Apelantul C. V. citat cu mențiunea de a timbra cererea de apel cu suma de 1650 lei taxă judiciară de timbru și 5 lei timbru judiciar nu s-a conformat celor statuate de instanță, aducând la cunoștința instanței că nu înțelege să timbreze apelul, astfel încât în temeiul art. 20 alin. 1, 3 din
Legea nr. 146/1997, apelul său a fost anulat ca netimbrat.
Instanța a procedat la examinarea apelurilor declarate de R. A. și L. D. împotriva corupției și abuzurilor din R. C. Z. M., prin prisma motivelor invocate și a probelor administrate, reținând următoarele: R. A., este membru al organizației L. D. împotriva corupției și abuzurilor din R. C. Z.
M., conform carnetului de membru depus la fila 69 din dosar.
L. D. împotriva corupției și abuzurilor din R. C. Z. M., este o organizație legal înființată, în acest sens fiind depusă la dosar încheierea
J.ecătoriei Lugoj, nr. 1220 din data de (...). Potrivit art. capitolului X art. 3 din Statutului Organizației L.D.I.C.A.R., membrii organizației pot fi susținuți de către aceasta la toate nivele juridice. Prin prisma acestor prevederi se poate aprecia că sunt îndeplinite cerințele interesului prevăzute de art. 49 alin. 1 Cod procedură civilă, cererea de intervenție în interesul lui R. A., formulată de L. D. împotriva corupției și abuzurilor din R. C. Z. M. fiind întemeiată, astfel că în mod greșit instanța fondului a respins cererea de intervenție.
În ce privește apelul declarat de R. A., buna sau reaua credință a acestuia la încheierea actul sub semnătură privată încheiat la data de 29 mai 2006, intitulat contract de vânzare - cumpărare, între C. V. și R. A., cât și cea a contractului de vânzare -. încheiat în formă autentică la data de
(...), între Rus M. și R. A., a fost apreciată că nu prezintă relevanță în cauză.
Actul sub semnătură privată încheiat la data de 29 mai 2006, intitulat contract de vânzare - cumpărare, între C. V. și R. A., reprezintă o promisiunea bilaterală (sinalagmatică) de vânzare-cumpărare, aceasta fiind un acord prin care ambele părți se obligă să încheie în viitor contractul de vânzare-cumpărare, având fiecare atât calitatea de promitent, cât și pe aceea de beneficiar. P. bilaterală este, de asemenea, un antecontract care nu transferă dreptului de proprietate de la promitent la beneficiar.
Prin acțiunea promovată, s-a urmărit validarea acestei promisiuni, respectiv pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare - cumpărare. Având în vedere că vânzarea-cumpărarea este un contract translativ de proprietate, pentru validitatea sa, trebuie ca vânzătorul să fie proprietarul lucrului individual determinat care formează obiectul contractului.
În speță la momentul încheierii promisiunii bilaterale de vânzare -., promitentul vânzător nu mai era proprietarul bunului obiect al promisiunii de vânzare, iar din declarația martorului T. G., care a fost prezent la încheierea actului sub semnătură privată încheiat la data de 29 mai 2006, intitulat contract de vânzare - cumpărare, între C. V. și R. A., se reține că atât promitentul vânzător cât și promitentul cumpărător știau că imobilul promis a fi vândut era deja înstrăinat ca urmare a licitației publice și în consecință nu mai constituia proprietatea lui C. V. Așa cum s-a reținut deja, una din condițiile de validitate ale contractului de vânzare cumpărare este aceea ca vânzătorul să fie proprietarul bunului vândut, condiție ce se verifică și în situația validării promisiunii de vânzare - cumpărare, iar în cazul în care părțile știau că bunul vândut nu aparține vânzătorului, contractul de vânzare-cumpărare este lovit de nulitate absolută, având o cauză ilicită, respectiv promisiunea de vânzare-cumpărare nu poate fi validată.
Pentru considerentele reținute tribunalul a admis apelul declarat de R.
A. și L. D. împotriva corupției și abuzurilor din R. C. Z. M. și schimbarea hotărârii judecătoriei în sensul respingerii acțiunii și admiterii în parte a cererii reconvenționale. Nici una din părți nu a făcut dovada cu privire la suma care a fost efectiv plătită cu ocazia încheierii actului sub semnătură privată încheiat la data de 29 mai 2006, dar din declarația lui R. A. dată în faza de urmărire penală , în dosarul penal, se reține că acesta recunoaște căi-a plătit lui C. V. doar 3000 Euro, astfel că, este îndreptățit la restituirea doar acestei sume și nu a cele solicitate prin cererea reconvențională.
Făcând aplicarea dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă apelantul - intimat C. V. a fost obligat să plătească intimatului - apelant R. A. suma de
1668 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Î. acestei decizii a declarat recurs în termen legal reclamantul, solicitând admiterea recursului și modificarea în tot a deciziei atacate, în sensul respingerii apelului declarat de pârât, cu consecința menținerii hotărârii primei instanțe.
Totodată, recurentul a solicitat admiterea excepției lipsei calității procesuale active a Ligii D. împotriva corupției și abuzurilor din R. și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În subsidiar, reclamantul a solicitat casarea deciziei și trimiterea cauzei spre o nouă judecată instanței de fond, pentru a se clarifica raporturile juridice dintre părți.
D. probele administrate a reieșit că pârâtul a fost în cunoștință de cauză când a semnat antecontractul de vânzare-cumpărare, știind că reclamantul intenționează să își recupereze casa, scoasă la licitație în vederea recuperării unei datorii către numitul A. I. D.
Instanța de apel a reținut că nu prezintă relevanță faptul că atât reclamantul, cât și pârâtul știau de existența contractului de vânzare- cumpărare autentic încheiat la data de (...), ori, tocmai acest aspect era important în cauză.
În continuarea motivelor de recurs, reclamantul a formulat mai multe întrebări retorice, care nu pot fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 Cod proc.civ., exprimându-și totodată surprinderea față de faptul că la licitație s-a prezentat numai sora numitului A. I. D., care la scurt timp după ce a cumpărat, a vândut proprietatea pârâtului.
Prin întâmpinarea formulată, pârâtul a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate, curtea
constată că acesta este nefondat, urmând a fi respins pent ru următoarele considerente:
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a intervenientei în interesul pârâtului L. D. împotriva corupției și a abuzurilor din R., curtea constată că așa cum corect a reținut tribunalul, aceasta este o organizație legal înființată, iar potrivit statutului ligii, membrii organizației pot fi susținuți de către aceasta la toate nivelele juridice. Î. pârâtul este membru al organizației, intervenția făcută în interesul său este admisibilă, conform art. 49 alin. 1, 3 Cod proc.civ., astfel încât în mod corect excepția lipsei calității procesuale active a fost respinsă.
Și pe fondul cauzei, curtea constată că cele statuate de tribunal sunt corecte.
Prima instanță a făcut o analiză exhaustivă a raporturilor născute între reclamant și numitul A. I. D., în urma contractului de împrumut încheiat între aceștia la data de (...).
Acest raport juridic însă nu prezintă relevanță, întrucât cadrul procesual actual îl constituia acțiunea reclamantului de obligare a pârâtului să-i plătească diferența de preț de 25.000 Euro, datorată în bazaantecontractului de vânzare-cumpărare încheiat la data de 29 mai 2006, precum și cererea reconvențională a pârâtului prin care acesta solicita constatarea nulității absolute a acestui antecontract și obligarea reclamantului la restituirea avansului în sumă de 35.000 euro și la plata dobânzilor legale.
La acest cadru procesual trebuia să se raporteze prima instanță care însă și-a extins obiectul analizei, examinând pe larg un raport juridic anterior născut între reclamant și o terță persoană, străină de obiectul litigiului.
T. în mod corect a analizat situația raportându-se la cele două cereri cu care a fost investită.
Astfel, între reclamant și pârât, la data de 29 mai 2006 s-a încheiat un antecontract de vânzare-cumpărare, având ca obiect imobilul casă și teren înscris în Cf nr. 5220 M..
La data încheierii antecontractului însă, proprietar al imobilului era numita Rus M. R., care a dobândit imobilul în baza actului de adjudecare din dosar execuțional nr. 99/2005 al BEJ Aniței D., la data de (...), intabulându-și dreptul de proprietate în CF.
Ulterior încheierii antecontractului dintre reclamant și pârât, la data de (...), acesta din urmă a încheiat cu adevăratul proprietar al imobilului, numita Rus M. R., un act translativ de proprietate.
D. succesiunea celor arătate, reiese că la data încheierii antecontractului de vânzare-cumpărare, a cărui nulitate absolută o invocă pârâtul prin cererea reconvențională, reclamantul promitent vânzător nu mai era proprietar, împrejurare asupra căreia era desigur în deplină cunoștință.
Încheind un antecontract de vânzare-cumpărare, având ca obiect un bun asupra căruia nu era proprietar nici la momentul asumării promisiunii sinalagmatice și nici la momentul promovării acțiunii, este evident că acțiunea reclamantului nu este fondată, în mod corect dispunând tribunalul în acest sens.
Obligația asumată de către promitentul vânzător cu privire la bunul asupra căruia nu era proprietar, având o cauză ilicită, corect s-a dispus și în sensul constatării nulității absolute a antecontractului de vânzare- cumpărare, pe acest considerent.
Consecința constatării nulității absolute a unui act juridic în baza căruia părțile și-au executat prestații reciproce este aceea de restituire a acestora, sens în care, în mod corect tribunalul a dispus obligarea reclamantului să restituie pârâtului suma de 3000 euro recunoscută de acesta ca fiind achitată cu titlu de avans în baza antecontractului de vânzare-cumpărare, cu dobânda legală calculată de la data introducerii cererii reconvenționale până la achitarea efectivă.
În ceea ce privește solicitarea recurentului de casare a deciziei, cu trimiterea cauzei spre o nouă judecată instanței de fond, curtea constată că nu subzistă nici un motiv care să atragă incidența unei astfel de soluții , astfel încât și această cerere va fi respinsă ca nefondată.
Cu ocazia soluționării prezentului recurs, curtea a constatat că în mod greșit în sarcina reclamantului s-a stabilit obligația de achitare a taxei judiciare de timbru în cuantum de 2082,15 lei, acesta fiind datorat atâtpentru acțiunea principală, cât și pentru cererea reconvențională, în condițiile în care recursul a vizat doar critica referitoare la greșita admitere a cererii reconvenționale.
În aceste condiții, taxa judiciară de timbru datorată era de 387,3 lei, diferența de 1694,85 lei achitată în plus urmând a fi restituită în baza art. 23 alin. 1 lit. b din Legea nr. 146/1997, raportat la art. 30 alin. 1 din
Ordinul MJ nr. 760/C/1999.
Văzând și dispozițiile art. 312 alin. 1 Cod proc.civ.,
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul C. V. împotriva deciziei civile nr. 8. din 30 martie 2011 a T.ui M. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține. Dispune restituirea către reclamantul C. V. a sumei de 1694,85 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru nedatorată.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 31 octombrie 2011.
PREȘED.TE J.ECĂTORI G. T. D. M. C. V. T. A. N. M. T.
Red. M.V. dact. G.C.
2 ex/(...)
J.. apel. V. Ciucă, B. Giuroiu
| ← Decizia civilă nr. 2898/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia civilă nr. 282/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
