Decizia civilă nr. 2898/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale pentru minori și familie
Dosar nr. (...) Cod operator 8428
DECIZIA CIVILĂ NR. 2898/R/2011
Ședința publică din 09 septembrie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: C.-M. CONȚ
J.ECĂTORI: I.-D. C.
A.-A. P.
G. : A.-A. M.
S-a luat în examinare, recursul declarat de reclamanta B. M. și de pârâții B. G. și B. M., împotriva deciziei civile nr. 3. din (...) a T.ui M., pronunțată în dosar nr. (...), privind și pe pârâtul intimat M. N., având ca obiect evacuare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pârâții recurenți B. G. și B. M. asistați de avocat F. I., cu împuternicire avocațială de reprezentare la f. 5 din dosarul Curții de A. C. și reprezentanta pârâtului intimat M. N., avocat R. B., cu delegație de substituire la f. 30 din dosarul Curții de A. C., care atestă că se prezintă în substituirea doamnei avocat L. D. D., lipsă fiind reclamanta recurentă personal și pârâtul intimat personal.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul declarat de reclamanta B. M. și de pârâții B. G. și B. M. a fost introdus și motivat în termen legal, a fost comunicat părții adverse și nu a fost legal timbrat la data înregistrării memoriului de recurs.
S-a făcut referatul cauzei după care reprezentantul recurenților depune la dosar chitanța care atestă plata taxei judiciare de timbru pentru recurs în cuantum de 5 lei și timbre judiciare mobile pentru recurs în valoare de 0,30 lei.
Curtea constată că recursul este legal timbrat.
Reprezentanta intimatului depune la dosar o cerere de suspendare a soluționării prezentei cauze în temeiul art. 244 alin. 1 pct. 1 C.pr.civ., prin care arată că soluționarea prezentei cauze depinde de soluția care se va pronunța în dosarul aflat pe rolul J. V. de Sus, având ca obiect constatarea nulității absolute a contractului de donație imobiliară autentificat sub nr.
2301/2008, a încheierii de completare a acestuia, rectificarea cărții funciare, validarea contractelor de vânzare-cumpărare succesive referitoare la imobilul în litigiu și partajarea imobilului, iar în dovedirea acestei cereri de suspendare, depune la dosar copii de pe următoarele înscrisuri: acțiunea civilă care poartă doar ștampila de înregistrare la J. V. de Sus în data de (...), însă fără număr; certificatul de căsătorie seria CD nr. 1. din (...) privind pe M. N. și B. M. sentința civilă nr. 1463/(...) a J. V. de Sus pronunțată în dosar nr. (...); un înscris întitulat "Convenție"; încheiat între vânzător D. G. și cumpărător M. N., privind casa din jud. M., loc. B., str. L. nr. 12/A(48); adeverința nr. 3/2010 emisă de P. O. B. contractul de donație imobiliară autentificat sub nr. 2301/(...) la B. T. C. încheierea de completare la contractul de donație autentificat cu nr. 2301/(...), autentificată sub nr.
3872/(...) la B. T. C. adeverința nr. 16343/2009 emisă de P. orașului B. certificatul de atestare a edificării/extinderii construcției nr. 16343/(...) eliberat de P. orașului B. pentru casă de locuit P+E1+E2 pe terenul înscris în CF nr. 10752 B. nr. top. 533/7; încheierea nr. 6481 dată de O. - B. V. de Sus în dosarul nr. 6481/(...); extras CF nr. 10752 B., nr. top. 533/7; acțiunea civilă înregistrată la J. V. de Sus în data de (...) al cărui număr de înregistrare este ilizibil și decizia civilă nr. 3.(...) pronunțată de Tribunalul
Maramureș în dosarul civil nr. (...).
Reprezentanta intimatului înmânează reprezentantului recurenților un exemplar din cererea de suspendare a soluționării prezentei cauze în temeiul art. 244 alin. 1 pct. 1 C.pr.civ. și actele depuse în dovedirea acestei cereri.
Curtea lasă cauza la a doua strigare, pentru ca reprezentantul recurenților să poată lectura și să se poată edifica cu privire la actele care i- au fost înmânate azi.
La a doua strigare a cauzei, la apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pârâții recurenți B. G. și B. M. asistați de avocat F. I. și reprezentanta pârâtului intimat M. N., avocat R. B., care se prezintă în substituirea doamnei avocat L. D. D., lipsă fiind reclamanta recurentă personal și pârâtul intimat personal.
Instanța pune în discuția reprezentantului recurenților cererea de suspendare a soluționării prezentei cauze în temeiul art. 244 alin.1 pct. 1
C.pr.civ., formulată de reprezentanta intimatului.
Reprezentantul recurenților solicită respingerea cererii de suspendare a soluționării prezentei cauze în temeiul art. 244 alin. 1 pct. 1 C.pr.civ., formulată de reprezentanta intimatului, având în vedere că acțiunea care a fost înregistrată la J. V. de Sus în data de (...) nu a primit încă număr de înregistrare, astfel încât, apreciază că această cerere de suspendare a fost formulată cu scopul tergiversării soluționării cauzei, dovadă fiind și faptul că reprezentanta intimatului nu a prezentat dovada timbrării pentru termenul de azi.
Curtea după deliberare, cu majoritate de voturi, respectiv cu opiniile doamnei judecător C.-M. Conț și a domnului judecător I.-D. C. și cu opinia separată a doamnei judecător A.-A. P., apreciază că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 244 alin. 1 pct. 1 C.pr.civ., având în vedere că în privința recursului care formează obiectul prezentului dosar, aproape în cvasitotalitatea motivelor de recurs se invocă motive de netemeinicie a hotărârii atacate, iar chestiunile prin care s-ar invoca motive de nelegalitate nu depind de modul în care se va soluționa acțiunea despre care a făcut vorbire reprezentanta pârâtului intimat, această acțiune fiind înregistrată, doar pentru tergiversarea soluționării prezentei cauze, la J. V. de Sus numai în data de (...) și nu a primit încă număr de înregistrare, precum și faptul că recursul care formează obiectul prezentului dosar a fost declarat de reclamanta B. M. și de pârâții B. G. și B. M. și nicidecum de pârâtul M. N., care este reclamant în celălalt dosar.
Curtea din oficiu, invocă excepția inadmisibilității motivelor de recurs privind netemeinicia hotărârii atacate, având în vedere că prevederile art. 304 pct. 10 și 11 C.pr.civ. au fost abrogate.
Reprezentantul recurenților arată că există autoritate de lucru judecat deoarece în aceeași sentință se arată și se reține de către instanță faptul că pârâtul a provocat mari scandaluri.
Curtea pune în vedere reprezentantului recurenților să se refere doar la cele trei motive de nelegalitate invocate prin memoriul de recurs.
Nemaifiind de formulat alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul reprezentantului recurenților în susținerea recursului și reprezentantei intimatului pentru apune concluzii cu privire la recursul care formează obiectul prezentului dosar, cu mențiunea ca aceștia să se refere și la excepția inadmisibilității motivelor de recurs privind netemeinicia hotărârii atacate, invocată din oficiu de către instanță.
Reprezentantul recurenților lasă la aprecierea instanței soluționarea excepției inadmisibilității motivelor de recurs privind netemeinicia hotărârii atacate, invocată din oficiu de către instanță.
Reprezentantul recurenților solicită admiterea recursului declarat de reclamanta B. M. și de pârâții B. G. și B. M. așa cum a fost formulat, pentru motivele dezvoltate pe larg în memoriul de recurs, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentantul recurenților arată că în hotărârea atacată se găsesc contradicții referitoare la motivarea acesteia și de asemenea, arată că în hotărâre s-a invocat un anumit lucru, însă numai în cadrul unui proces se poate stabili dacă o anume persoană este proprietară sau nu asupra terenului în litigiu.
De asemenea, reprezentantul recurenților arată că nu a înțeles
"termenul periodic"; la care instanța de apel s-a referit în hotărâre și faptul existenței unui drept de proprietate comun asupra locuinței sau faptul dacă pârâtul era chiriaș, hotărârea atacată sub acest aspect fiind și nemotivată în drept și totodată, arată că inclusiv comportamentul violet al pârâtului este dovedit în cauză.
Reprezentanta intimatului invocă excepția inadmisibilității motivelor de recurs privind netemeinicia hotărârii atacate, respectiv inadmisibilitatea motivelor de recurs întemeiate pe art. 304 pct. 6, 7, 8 și 9 C.pr.civ.
Curtea aduce la cunoștința reprezentantei intimatului că instanța din oficiu a invocat excepția inadmisibilității motivelor de recurs privind netemeinicia hotărârii atacate.
Reprezentanta intimatului solicită admiterea excepției inadmisibilității motivelor de recurs privind netemeinicia hotărârii atacate, invocată din oficiu de către instanță și arată că în invocarea motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 6 alin. 1 C.pr.civ. interes are doar intimatul și nu recurenții din prezenta cauză.
În ceea ce privește motivul de recurs invocat în baza art. 304 pct. 7
C.pr.civ. arată că proprietarul terenului este și proprietarul construcției.
De asemenea, reprezentanta intimatului arată că potrivit art. 292 alin.
1 C.pr.civ. părțile nu se pot folosi în recurs de alte motive și dovezi decât cele invocate în fața primei instanțe.
Reprezentanta intimatului arată că pârâtul intimat M. N. nu a putut locui în apartament cu reclamanta B. M., motiv pentru care, în prezent acesta se află în străinătate.
Curtea atrage atenția reprezentantei intimatului să nu se refere la starea de fapt.
Reprezentanta intimatului solicită respingerea recursului declarat de reclamanta B. M. și de pârâții B. G. și B. M., ca fiind nefondat, pentru motivele arătate prin întâmpinarea depusă la dosar, cu cheltuieli de judecată conform chitanțelor depuse la dosar.
În replică, reprezentantul recurenților arată că în prezenta cauză nu se discută dreptul de proprietate al părților asupra imobilului.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 107 din data de 14 ianuarie 2010, pronunțată de J. V. de Sus în dosarul nr. (...), a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta B. M., în contradictoriu cu pârâții B. G., B. M. și M. N. și s-a dispus evacuarea pârâtului M. N. din imobilul casă de locuit, situat în loc. B., str. L., nr. 48, jud. M..
În considerentele sentinței s-a reținut că imobilul - casă de locuit, situat în loc B., str. L., nr. 48, jud. M., a fost dat de către părinții B. G. și B. M. reclamantei și a constituit domiciliul comun al acesteia și al fostului soț, pârâtul M. N..
Ulterior, B. G. și B. M. i-au donat reclamantei și terenul aferent casei de locuit, operând prezumția instituită de art. 492 Cod civil.
După desfacerea căsătoriei, reclamanta s-a mutat la părinții săi, iar pârâtul M. N. a continuat să ocupe imobilul. În prezent, acesta vine ocazional la fostul domiciliu comun, atunci când dorește.
Împrejurarea că părțile au locuit împreună în timpul căsătoriei nu conferă pârâtului un drept de folosință asupra imobilului, reclamanta fiind în mod abuziv împiedicată să exercite toate atributele dreptului său de proprietate.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, recalificat de instanță ca fiind apel, pârâtul M. N..
Prin decizia civilă nr. 3. din (...) pronunțată de Tribunalul Maramureș s-a admis apelul declarat de pârâtul M. N., împotriva sentinței civile nr. 107 din data de 14 ianuarie 2010, pronunțată de J. V. de Sus în dosarul nr. (...), care a fost schimbată în totalitate, în sensul că:
S-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților B. G. și B. M. și s-a respins acțiunea formulată de reclamanta B. M., în contradictoriu cu aceștia, ca fiind introdusă împotriva unor persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
S-a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta B. M., în contradictoriu cu pârâtul M. N..
Intimații B. M., B. G. și B. M. au fost obligați la plata către apelantul
M. N. a sumei de 700 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut că în baza contractului de donație autentificat sub nr. 2301 din 8 august 2008, intimații B. G. și B. M. au donat fiicei lor, B. M., terenul în suprafață de
1065 mp., identificat în CF nr. 8062 B., nr.topo 533/7, dobândit prin uzucapiune, conform sentinței civile nr. 1. a J. V. de S.
Casa de locuit din care se solicită evacuarea apelantului-pârât nu a făcut obiectul acestui contract de donație și nu este înscrisă în cartea funciară.
Prezumția instituită de dispozițiile art. 492 Cod civil, potrivit căreia proprietarul terenului este prezumat a fi și proprietar al tuturor construcțiilor aflate pe teren „. ce se dovedește din contra";, este relativă.
Prin urmare, constructorul o poate înlătura prin proba contrarie, dacă dovedește că lui îi aparține proprietatea clădirilor, plantațiilor sau lucrărilor aflate pe teren.
Potrivit contractului de vânzare-cumpărare sub semnătură privată din data de (...), aflat în copie la dosar, B. G. și B. M. au înstrăinat numitului D. G. casa situată în localitatea B., str. L., nr. 12/A, jud. M. cu anexe, pentru prețul de 675.000 lei ROL.
Potrivit convenției sub semnătură privată, contestată de către intimați, numitul D. G. ar fi vândut la data de 15 iulie 1992 apelantului M. N. casa delocuit situată în localitatea B., str. L., nr. 12/A, jud. M. și terenul aferent, pentru suma de 700.000 lei ROL, în timpul căsătoriei cu intimata B. M.
Aceste aspecte au fost confirmate de către martorii D. G. și V. P., audiați în fața instanței de apel.
Dreptul de proprietate al părților asupra imobilului în litigiu urmează a fi analizat într-un alt cadru procesual, instanța nefiind învestită a statua asupra caracterului de bun propriu sau comun al casei de locuit.
T. a reținut însă că reclamanta B. M. și pârâtul M. N. sunt separați în fapt din cursul anului 2005, așa cum rezultă din cuprinsul sentinței de divorț nr. 1..
Reclamanta lucrează în străinătate, revenind în țară în perioada concediului de odihnă, când locuiește la domiciliul părinților săi.
A.antul, la rândul său, muncește în străinătate și locuiește în imobilul în litigiu în perioada concediului de odihnă și de sărbători.
Nu s-a dovedit în cauză un comportament violent al apelantului față de intimată și nici imposibilitatea conviețuirii acestora.
Analizând probele administrate în cauză, depozițiile martorilor audiați, înscrisurile depuse la dosar, tribunalul a apreciat că nu au fost probate în cauză motivele temeinice care să justifice evacuarea apelantului, dreptul de proprietate asupra casei de locuit urmând a fi analizat în cadrul acțiunii de partaj.
Excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților B. G. și B. M. este o excepție de fond, absolută, care poate fi invocată de oricare dintre părți sau de instanță din oficiu, în orice stare a pricinii, fiind fără relevanță împrejurarea că pârâții B. G. și B. M. nu au înțeles să atace hotărârea pronunțată de judecătorie.
Pârâții B. G. și B. M. nu au niciun drept asupra imobilului din care se solicită evacuarea apelantului, aspect recunoscut de către aceștia, astfel încât nu au calitate procesuală pasivă în prezenta cauză.
Raportat la considerentele mai sus-expuse, în temeiul art. 296 Cod procedură civilă, tribunalul a admis apelul declarat.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâții B. G. și B. M. și reclamanta B. M. solicitând admiterea recursului.
În motivarea recursului au arătat că hotărârea cuprinde motive contradictorii dar și străine de natura pricinii, aplică dispoziții din diferite ramuri de drept, schimbând chiar natura obiectului procesului și motivul de apel, cauza litigiului, încălcându-se prevederile art. 294 C.proc.civ.
Reclamanta și-a dovedit dreptul de proprietate asupra imobilului, fiindu-i donat după divorț de către părinții acesteia și înscris în CF 50367. Pârâtul nu deține niciun drept locativ sau de proprietate iar dacă acesta avea pretenții, invocând un drept de proprietate sau de folosință atunci trebuia să facă cerere reconvențională potrivit art. 119 C.proc.civ., invocând direct un drept de proprietate dar fără a face o cerere reconvențională și fără a-l proba.
Convenția de la f. 28 ca fiind încheiată între martorul D. G. și pârât invocată de către instanță cât și declarațiile de martori, în mod greșit instanța le reține ca făcând dovada vreunui drept al pârâtului până la partajul bunurilor comune.
Arată că hotărârea este lipsită de temei legal, instanța de apel reține o stare de fapt greșită, interpretează greșit probele pronunțând o hotărâre prin aplicarea greșită a legii.
Instanța de apel a reținut greșit că locuința nu a făcut obiect al donației și că nu este intabulată. Potrivit contractului de donație imobiliară
și a încheierii de completare se donează atât terenul cât și casa iar din extrasul de Cf din (...) al CF 50367 B., atât terenul cât și construcția sunt înscrise sub A1 în foaia A iar sub B1 drept de proprietate prin donație B. M. ca bun propriu în cota de 1/1. Potrivit art. 20, 30 și 31 din Legea nr.
7/1996, dreptul de proprietate se înscrie în CF și se stinge prin înscrierea radierii lui, se instituie prezumția de proprietate în favoarea celui înscris și se consideră exact numai în folosul celui înscris.
Instanța de apel reține că prezumția relativă prev. în art. 492 C.civ. poate fi înlăturată de constructor dacă acesta dovedește că lui îi aparține proprietatea clădirilor. În mod greșit instanța a considerat că prin cele două convenții sub semnătura privată s-ar fi înstrăinat imobilul și că prin aceasta constructorul și-a dovedit proprietatea răsturnând prezumția instituită în favoarea proprietarului terenului.
Cu toate că există sentința de divorț și din care instanța reține că soții erau despărțiți în fapt încă din anul 2005, în contradicție cu starea de fapt reținută prin acea sentință, instanța consideră că nu s-a dovedit comportamentul violent al pârâtului și nici imposibilitatea conviețuirii acestora dar trebuia să observe că prin sentința de divorț se reține și se dispune desfacerea căsătoriei din vina pârâtului.
Instanța de apel a reținut corect că atât reclamanta cât și pârâtul sunt plecați la lucru în străinătate dar nu observă că pârâtul o împiedică la folosirea bunului proprietatea sa atât pe reclamantă cât și pe copii și din această cauză este nevoită să locuiască la părinții ei.
Înscrisurile invocate nu pot fi primite deoarece sunt false, fiind înscrise alte adrese și numere decât cele reale.
Instanța de fond nu a observat că și evidența fiscală este înscrisă pe reclamanta care și achită impozitele și taxele aferente imobilului iar adresa de domiciliu este tot în acest imobil.
Cu privire la recursul declarat de către B. G. și B. M., cu toate că nu s- au solicitat de către apelant cheltuieli de judecată față de aceștia, instanța i- a obligat nelegal la plata sumei de 700 lei reprezentând cheltuieli de judecată în favoarea pârâtului M. N., deși aceștia nu au declarat apel și nici nu au avut vreo pretenție astfel că nu au căzut în pretenții încât să fie obligați la cheltuieli de judecată.
Intimatul M. N. prin întâmpinare (f. 40-43) a solicitat respingerea recursului și menținerea hotărârii atacate.
Analizând recursurile prin prisma motivelor invocate, curtea reține următoarele considerente:
Este de observat că prin cererea de recurs recurenții au criticat decizia și în legătură cu modul în care instanța de apel a interpretat probele cauzei.
Excepția inadmisibilității motivelor de recurs ce se referă la reaprecierea probelor și temeinicia deciziei atacate, este întemeiată avându-se în vedere că prin conținutul acestora, deși formal au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 6-9 C.pr.civ., reclamanta învederează și că prin decizie s-a făcut o greșită reținere a stării de fapt.
C. instanței de recurs este limitat la motivele prevăzute de art.
304 pct. 1-9 C.pr.civ. și vizează numai motive de nelegalitate.
Cum motivele de recurs invocate ce tind la modificarea deciziei urmare a unei reaprecieri a probelor, sunt inadmisibile, cu privire la acestea Curtea va admite excepția inadmisibilității motivelor de recurs, deoarece instanța de recurs nu examinează faptele cauzei, existența șiaprecierea lor aparținând puterii suverane a instanțelor de fond. C. exercitat de instanța de recurs se referă doar la corectitudinea concluziei instanței de fond, dacă judecătorii fondului au interpretat și aplicat corect norma de drept.
Sunt astfel de motive, inadmisibile, cele referitoare la convenția de la f.
28 ca fiind încheiată între martorul D. G. și pârât, la declarațiile de martori, că instanța de apel reține o stare de fapt greșită, interpretează greșit probele, că înscrisurile invocate ar fi false.
Cu privire la celelalte motive de recurs, bazate pe motive de nelegalitate, recurenții susțin că hotărârea cuprinde motive contradictorii dar și străine de natura pricinii, aplică dispoziții din diferite ramuri de drept, schimbând chiar natura obiectului procesului și motivul de apel, cauza litigiului, încălcându-se prevederile art. 294 C.proc.civ.
Curtea constată că decizia atacată nu cuprinde dispoziții contradictorii și aplică întradevăr dispoziții din diferite ramuri de drept, pentru că și în acțiune s-au invocat atât dispoziții de dreptul familiei, liniștita conviețuire, cât și de drept civil, prezumția instituită de art. 492 Cod civil, fiind păstrată totuși de către instanță natura obiectului procesului.
Reclamanta invocă faptul că B. G. și B. M. i-au donat reclamantei în baza contractului de donație autentificat sub nr. 2301 din 8 august 2008 și terenul aferent casei de locuit, operând prezumția instituită de art. 492 Cod civil.
Pârâtul invocă faptul că numitul D. G. i-ar fi vândut la data de 15 iulie
1992 casa de locuit situată în localitatea B., str. L., nr. 12/A, jud. M. și terenul aferent, pentru suma de 700.000 lei ROL, în timpul căsătoriei cu reclamanta B. M.
Prezumția instituită de dispozițiile art. 492 Cod civil, potrivit căreia proprietarul terenului este prezumat a fi și proprietar al tuturor construcțiilor aflate pe teren „. ce se dovedește din contra";, este relativă.
Prin urmare, constructorul o poate înlătura prin proba contrarie, dacă dovedește că lui îi aparține proprietatea clădirilor, plantațiilor sau lucrărilor aflate pe teren.
Prin urmare cât timp existența prezumției sau răsturnarea sa nu face obiectul prezentei cauze ci face tocmai obiectul procesului de partaj, înregistrat la J. V. de Sus la data de (...), rezultă că această chestiune nu poate fi analizată în prezenta cauză.
Trebuie menționat că acest contract de donație, invocat de reclamantă, este încheiat ulterior desfacerii căsătoriei, prin urmare poate fi interpretat ca fiind încheiat și exibat pro causa, cu atât mai mult cu cât părțile aveau domiciliul comun în imobil pe timpul căsătoriei, fapt necontestat.
Fiecare parte invocă câte un titlu asupra imobilului, dar cât timp în prezentul cadru procesual nu se solicită și nu se analizează existența și valabilitatea titlurilor invocate de către părți, rezultă că o acțiune în evacuare nu poate fi admisă dat fiind că pe cale indirectă s-ar da prioritate unuia dintre cele două titluri. Or, cât timp într-un proces distinct se discută tocmai acest aspect, al existenței titlului fiecărei părți asupra imobilului, reiese că prezenta acțiune prin care se solicită evacuarea va fi respinsă, urmând a se analiza drepturile părților asupra imobilului în procesul de partaj și ulterior să se stabilească și dreptul de posesie și folosință, atribute ale proprietății.
Prima instanță arată că reclamanta este împiedicată să exercite toate atributele dreptului său de proprietate. Or, pentru a putea face aceastăafirmație, ar trebui stabilit în prealabil existența acestui drept de proprietate în favoarea reclamantei, dar fiecare parte susține că acest drept există în patrimoniul său, reclamanta ca bun propriu iar pârâtul ca bun comun.
Cu privire la celălalt temei al acțiunii, cât timp reclamanta B. M. și pârâtul M. N. sunt separați în fapt din cursul anului 2005, după cum recunoaște și reclamanta și s-a reținut și în sentința de divorț nr. 1., nu avea cum să existe un comportament violent al apelantului față de intimată și nici imposibilitatea conviețuirii acestora.
Cu privire la recursul declarat de către B. G. și B. M., este corectă susținerea că apelantul nu a solicitat cheltuieli de judecată față de aceștia, ci doar față de reclamantă, dar instanța de apel i-a obligat la plata sumei de
700 lei reprezentând cheltuieli de judecată în favoarea pârâtului M. N., cu toate că aceștia nu au declarat apel și nici nu au avut vreo pretenție, astfel că nu au căzut în pretenții încât să fie obligați la cheltuieli de judecată.
Față de cele menționate anterior și în temeiul prevederilor art. 304 pct.
9 Cod procedură civilă cât și al art. 312 alin. 3, art. 299 alin. 1 Cod procedură civilă, curtea urmează să admită recursul declarat de pârâții B. G. și B. M. împotriva deciziei civile numărul 3. din 17 februarie 2011 a T.ui M. pronunțată în dosar numărul (...), pe care o modifică în parte, în sensul că va înlătura dispoziția referitoare la obligarea intimaților B. G. și B. M. la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 700 lei către apelantul M. N..
Restul dispozițiilor din decizie vor fi menținute.
În temeiul prevederilor art. 312 alin . 1 și art. 299 și urm. Cod procedură civilă, curtea urmează să respingă ca nefondat recursul declarat de reclamanta B. M. în contra deciziei civile numărul 3.(...) a T.ui M., nefiind incidente nici unul din motivele de casare sau modificare prevăzute art. 304
Cod procedură civilă.
În temeiul prevederilor art. 274 Cod procedură civilă, va obliga recurenta B. M., aflată în culpă procesuală față de respingerea recursului, să plătească intimatului M. N. suma de 2000 lei, cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocat, potrivit chitanței aflate la fila 44.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Admite în parte recursul declarat de pârâții B. G. și B. M. împotriva deciziei civile numărul 3. din 17 februarie 2011 a T.ui M. pronunțată în dosar numărul (...), pe care o modifică în parte, în sensul că înlătură dispoziția referitoare la obligarea intimaților B. G. și B. M. la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 700 lei către apelantul M. N..
Menține restul dispozițiilor din decizie.
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta B. M. în contra deciziei civile numărul 3.(...) a T.ui M..
Obligă pe recurenta B. M. să plătească intimatului M. N. suma de
2000 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 09 septembrie 2011.
PREȘEDINTE J.ECĂTORI
C.-M. CONȚ I.-D. C. A.-A. P.
G. A.-A. M.
Redactat de I., dactilografiat de S. În 3 ex., la data de (...)
J.ecători apel - Țiplea D., Haidu D.M. - Tribunalul Maramureș
J.ecător fond - G. A.M., - J. V. de Sus
| ← Sentința civilă nr. 17/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia civilă nr. 4397/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
