Încheierea civilă nr. 264/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția Civilă, de M. și A. S. pentru
Minori și Familie
Dosar nr. (...) Cod operator 8428
Î. CIVILĂ NR. 264/A/2011
Ședința publică din 23 iunie 2011
Instanța constituită din : PREȘEDINTE: A.-A. P. JUDECĂTOR: C.-M. CONȚ GREFIER : A. A. M.
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, apelul declarat de pârâții K. A. Z. și K. E., împotriva sentinței civile nr. 149 din 19 februarie
2010, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...), privind și pe reclamanta intimată M. M. X., având ca obiect constatarea nulității antecontractului de vânzare-cumpărare.
Se constată că la data de (...), după închiderea dezbaterilor, pârâții K.
A. Z. și K. E., prin intermediul domnului avocat C. B., au înregistrat la dosar
„. scrise"; într-un singur exemplar, iar la data de (...), reclamanta intimată M.
M. X., prin intermediul avocaților P. F. I. și P. N., a înregistrat la dosar concluzii scrise, într-un singur exemplar.
Curtea, în urma deliberării, respinge cererea de repunere pe rol a cauzei formulată de pârâții apelanți prin concluziile scrise constatând că nu există motive legale care să fundamenteze repunerea pe rol a pricinii.
Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea ședinței publice din data de (...), care face parte integrantă din prezenta decizie.
C U R T E A :
Prin sentința civilă nr. 149 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) de Tribunalul Cluj s-a admis în parte acțiunea civilă precizată formulată de reclamanta M. M. X., în contradictoriu cu pârâții K. A. Z. și K. E., având ca obiect constatare nulitate absolută și, în consecință, s-a constatat nulitatea absolută a antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat de reclamantă cu pârâții la data de (...), modificat conform actelor adiționale din data de (...) și (...), atestate de avocat U. A. prin Î. nr. 103/(...), nr. 120/(...) și nr.35/(...), privind terenul în suprafață de 810 mp., situat în mun. C.-N., str. S., înscris în C.F. nr. 1. C.-N. sub nr. top. 3798/2, nr. cadastral 11463
Au fost obligați pârâții, în solidar, să restituie reclamantei avansul achitat în sumă de 485.000 euro, cu dobânda legală de la data introducerii acțiunii și până la achitarea sumei menționate.
S-au respins capetele de cerere având ca obiect constatarea rezoluțiunii și anularea antecontractului de vânzare-cumpărare și s-a respins cererea reconvențională formulată de pârâții K. A. Z. și K. E., având ca obiect constatare rezoluțiune.
În final, au fost obligați pârâții în solidar să plătească în favoarea reclamantei cheltuieli de judecată în sumă de 68.099 lei.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin C. de vânzare-cumpărare atestat de avocat A. U. prin Î. nr. 103/(...), pârâții K. A. Z. și K. E. s-au obligat să transmită în favoarea reclamantei M. M.-X. dreptul de proprietate cu privire la terenul în suprafață de 982 mp., înscris în C.F. nr. 1. C., nr. top. 3798/2, nr. cadastral 11463, terenul fiind identificat ca amplasare prin documentația cadastrală care face parte integrantă din antecontract.
Potrivit clauzei stipulate la C. III din contract prețul stabilit de comun acord de părți a fost în sumă de 700.000 euro, preț care urma să se achite astfel: 50.000 euro cu titlu de arvună confirmatorie, s-a achitat la data semnării antecontractului; 150.000 euro cu termen de achitare la data de (...) și 500.000 euro, reprezentând rest de preț ce urma să se achite până la data de (...).
Ulterior, părțile au încheiat două acte adiționale la contractul examinat - în data de (...), atestat prin Î. nr. 120/(...) de avocat A. U. - și în data de (...), atestat prin Î. nr. 035/(...).
Prin cele două acte adiționale părțile au operat modificări cu privire la clauzele privind plata prețului și în privința suprafeței terenului care a format obiectul convenției. Astfel, până la data învestirii instanței cu prezenta cerere de chemare în judecată reclamanta M. M.-X. a achitat
485.000 euro din prețul convenit. Instanța a reținut, de asemenea, că în primul act adițional părțile au stipulat că recunosc faptul că terenul obiect al convenției are suprafața de 810 mp.
T. a constatat totodată că, în Capitolul II al antecontractului încheiat de părți s-a stipulat că „terenul este cumpărat în scopul edificării de construcții";. La întrebarea nr. 2 din interogatoriul luat pârâtului K. A. Z. acesta a precizat că este adevărat faptul că reclamanta a specificat expres, atât anterior cât și la momentul perfectării antecontractului faptul că scopul achiziționării imobilului teren este de a construi pe acesta. P. a recunoscut și faptul că a asigurat-o pe reclamantă, atât anterior, cât și la momentul perfectării antecontractului, că terenul este construibil. A mai precizat pârâtul că aceasta era situația terenului conform P.U.G. elaborat, dar avizul de modificare nu a fost aprobat prin hotărâre de consiliu. La întrebarea nr. 6 din interogatoriu pârâtul a arătat că avea cunoștință la momentul înstrăinării terenului de faptul că există o reglementare legală care interzicea construirea pe terenurile aflate în zona verde a orașului, dar avizul în vederea construirii era obținut anterior.
Din analiza răspunsurilor date de către pârâții K. A. Z. și K. E. la interogatoriul încuviințat la solicitarea reclamantei se relevă că ambii pârâți aveau cunoștință de faptul că terenul este situat parțial în zona verde a orașului și că nu este construibil pe această porțiune. Au precizat însă că reclamanta avea posibilitatea de a afla despre situația terenului consultând Planul Urbanistic General al municipiului C.-N., care este un document public. Pârâții nu au formulat însă nicio apărare față de susținerea reclamantei în sensul că relațiile dintre ea și pârâtul K. A. Z. erau relații de încredere, deoarece pârâtul a lucrat la firma reclamantei. În virtutea acestorrelații reclamanta nu a consultat P.U.G., având încredere în afirmația pârâtului că terenul în litigiu este construibil.
Reclamanta a susținut că dorea să construiască un bloc de locuințe pe terenul astfel cumpărat, sens în care, având nevoie de o suprafață mai mare, a intenționat să cumpere și două terenuri învecinate, ale numiților D. și R. R. la intenția reclamantei în sensul arătat, pârâții au arătat prin răspunsurile la interogator că demersul reclamantei de a cumpăra și terenurile învecinate era determinat tocmai de faptul că aceasta cunoștea
„care este zona verde și care este terenul construibil";. Aceste susțineri nu pot fi acceptate și de altfel, nici nu au fost dovedite, sarcina probei revenind pârâților potrivit art. 1169 C.civ.
Martorul I. A., de profesie arhitect, a arătat în cuprinsul depoziției sale că, în luna septembrie 2008, reclamanta l-a contactat pentru elaborarea unui proiect privind construirea unui bloc de locuințe pe terenul în litigiu. Cu acea ocazie, din înscrisurile prezentate, martorul a stabilit că suprafața de teren de pe strada S. se încadrează în două zone din punct de vedere urbanistic. Martorul i-a adus la cunoștință reclamantei că 2/3 parte din teren reprezintă zonă verde și, în consecință, pe această suprafață nu se poate construi. A mai precizat martorul că terenul pe care putea fi edificată construcția, având în vedere și procentul de ocupare de 20% pentru zonă, era de aproximativ 110 mp., teren care nu este suficient nici pentru o locuință cu suprafața construită de 48-49 mp.
Martorul a mai precizat că Planul Urbanistic General al municipiului
C.-N., adoptat în baza H.G. nr. 525/1996, în vigoare și în prezent, este primul plan pentru acest municipiu și este în vigoare din anul 1999. A precizat martorul, care are cunoștință despre aceste aspecte în virtutea profesiei și a specializărilor în domeniul urbanismului, că valabilitatea P.U.G. adoptat în 1999 a fost de 10 ani, dar în anul 2009 C. local al municipiului C.-N. a hotărât prelungirea valabilității, urmând să fie adoptat un nou P.U.G. în 2010.
Din adresa nr. 19333/3/(...) a Direcției U. și Dezvoltare Urbană, Serviciul U., rezultă că imobilul înscris în C.F. nr. 1. C.-N. având nr. cadastral 11463, nr. top. 3798/2, situat în intravilanul municipiului C.-N., pe strada S. nr. 11-13, în suprafață de 882 mp., este situat în 2 unități teritoriale de referință conform PUG al municipiul C.-N., aprobat prin H. nr.
792/(...) și 515/(...): parțial UTR= Vlb și parțial UTR= L6a.
Astfel, porțiunea cuprinsă în UTR= L6a, care este ocupată în prezent de garaje, are destinația, conform Regulamentului de urbanism aferent P.U.G. de "S. locuințelor colective înalte cu P+8,10 niveluri, formând ansambluri preponderent rezidențiale situate în afara zonei protejate. Construirea se poate face, conform aceluiași regulament numai în baza unui plan urbanistic zonal și cu respectarea indicatorilor maximi prevăzuți: POT maxim=20%, CUT maxim=l,0
Din cuprinsul adresei rezultă că pentru terenul în cauză s-a elaborat un studiu de urbanism PUZ str. D. nr. 78 str. S., beneficiar K. A., pentru care s-a obținut avizul Comisiei Tehnice de A. T. și U. nr. 64953/9033/(...), prin care a fost propusă schimbarea încadrării zonei cuprinse în UTR= Via în UTR= CMla. Datorită faptului că termenul limită de (...) de aprobare a documentației PUZ a fost depășit, în conformitate cu O.G. nr. 27/2008 art. IV completată cu O.G. nr. 10/(...), aprobate prin L. nr. 2., este necesară emiterea unui aviz prealabil de oportunitate pentru elaborare PUZ.
R. la destinația zonei cuprinse în UTR=Vlb se arată că aceasta nu poate fi schimbată conform O. 114/(...) pentru modificarea și completarea O.nr. 195/2005 privind protecția mediului, în care se prevede la art. I, pct. 1: "schimbarea destinației terenurilor amenajate ca spații verzi și/sau prevăzute ca atare în documentațiile de urbanism, reducerea suprafețelor acestora ori strămutarea lor este interzisă, indiferent de regimul juridic al acestora".
T. a constatat de asemenea că A. nr. 6. (...) al Comisiei Tehnice de A. a
T. și de U. a fost dat în ședința din data de (...) pentru lucrarea PUZ - Modificare funcțiune zonă, str. D. nr. 78 - str.S. Ulterior, prin adresa nr.
214482/431/(...) a Direcției urbanism și Strategie Urbană pârâților li s-a comunicat faptul că în urma examinării documentației depuse s-a constatat că terenul este cuprins parțial în zona verde, iar documentația P.U.Z. va putea modifica prevederile P.U.G. numai dacă va fi aprobată de C. local, în condițiile legii.
La termenul de judecată din data de (...) reprezentanții pârâților au depus la dosarul cauzei copia A. nr. 20/(...), eliberat de C. T. de A. a teritoriului și U., din care rezultă că avizarea lucrării P.U.Z. - Modificare funcțiune zonă strada D. nr. 78 - strada S. Au fost depuse de asemenea avizele obținute de la S. C. de Apă S. S. și S. E. S.
Demersul pârâților dovedește însă același fapt și anume că nu există posibilitatea schimbării destinației terenului din spațiu verde în teren construibil, față de dispozițiile imperative ale O. nr. 1.. Pârâții nu fac nicio trimitere la finalizarea demersului de schimbare a categoriei terenului printr- o hotărâre a C.ui local al municipiului C.-N. În acest sens, este de remarcat faptul că avizul a fost acordat în data de (...), în urmă cu aproape un an, fără a fi însă aprobat P.U.Z.-ul solicitat până la data depunerii avizului la dosar - (...).
În realitate, a apreciat instanța de fond, din ansamblul materialului probator al cauzei rezultă că pârâții aveau cunoștință de situația terenului așa cum reiese din P.U.G. aprobat în anul 1999, al cărui caracter public l-au invocat în tot cursul soluționării cauzei, și au înstrăinat un teren construibil doar în mică parte, având cunoștință de faptul că reclamanta intenționa să construiască un bloc de locuințe pe acest teren. De altfel, în cererea care a stat la baza A. nr. 20/(...), chiar pârâții au arătat că documentația se referă la rezolvarea problemelor urbanistice legate de realizarea unui imobil multifuncțional 2S+P+2E+1E retras, spre strada S. și D+P+2E+4E retrase, spre strada N.
T. a apreciat că antecontractul de vânzare-cumpărare examinat este nul absolut pentru cauză ilicită. Potrivit art. 968 C.civ., cauza este nelicită, când este prohibită de legi, când este contrarie bunelor moravuri și ordinii publice";.
Așa cum rezultă din cele expuse, pârâții aveau cunoștință că înstrăinează un teren spațiu verde cu toate că reclamanta a declarat că dorește să edifice o construcție de mari proporții pe acest teren. A. atitudine a pârâților rezultă din faptul că au efectuat demersuri pentru modificarea funcțională a terenului atât înainte de încheierea antecontractului, cât și ulterior, în cursul soluționării prezentei cauze. Este evident însă că, față de prevederile O. nr. 1., schimbarea categoriei terenului nu este posibilă. Atitudinea pârâților contravine astfel bunelor moravuri și ordinii publice, încălcând și principiul bunei credințe a părților contractante.
T. a apreciat că importanța cauzei rezidă, în primul rând, în faptul că este un mijloc de exprimare juridică a unui interes al autorilor unui act juridic civil, iar apoi, în faptul că ea reprezintă un instrument juridic eficace de asigurare a concordanței actelor juridice civile cu ordinea publică.
Pentru considerentele expuse, tribunalul a apreciat că acțiunea civilă precizată formulată de reclamanta M. M. X. este întemeiată în parte, în ceea ce privește cererea având ca obiect constatarea nulității absolute a antecontractului de vânzare-cumpărare pentru cauză ilicită și repunerea părților în situația anterioară, și a fost astfel admisă.
În consecință, în temeiul prevederilor art. 968 C.civ., s-a constatat nulitatea absolută a Antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat de reclamantă cu pârâții la data de (...), modificat conform actelor adiționale din data de (...) și (...), atestate de avocat U. A. prin Î. nr. 103/(...), nr. 120/(...) și nr. 35/(...), privind terenul în suprafață de 810 mp., situat în mun. C.-N., str. S., înscris în C.F. nr. 1. C.-N. sub nr. top. 3798/2, nr. cadastral 11463.
Față de soluția de constatare a nulității absolute a antecontractului, tribunalul a dispus repunerea părților în situația anterioară încheierii actului și astfel, au fost obligați pârâții în solidar să restituie reclamantei avansul achitat în sumă de 485.000 euro, cu dobânda legală de la data introducerii acțiunii și până la achitarea sumei menționate.
Au fost respinse capetele de cerere având ca obiect constatarea rezoluțiunii și anularea antecontractului de vânzare-cumpărare din acțiunea principală și a fost respinsă cererea reconvențională formulată de pârâții K. A. Z. și K. E., având ca obiect constatare rezoluțiune. R. la rezoluțiune, tribunalul a apreciat că se impune constatarea că această sancțiune presupune un act juridic valabil încheiat, or, în prezenta cauză s-a constatat tocmai nevalabilitatea actului pentru cauză ilicită. În consecință, sancțiunea menționată nu a putut fi examinată.
Cu privire la cererea având ca obiect anularea antecontractului de vânzare-cumpărare pentru dol, s-a constatat, pe de o parte, că instanța a reținut un motiv de nulitate absolută considerent pentru care nu se impune examinarea motivului subsecvent de nulitate relativă, iar pe de altă parte, manoperele dolosive la care face trimitere art. 960 C.civ. nu rezultă din probele administrate.
În baza art. 274 C.pr.civ., au fost obligați în solidar pârâții, a căror culpă procesuală este dovedită, să plătească în favoarea reclamantei cheltuieli de judecată în sumă de 68.099 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru, timbru judiciar și onorariu avocațial.
Împotriva acestei sentințe, pârâții K. A. Z. și K. E., prin mandatar K. A. Z., au declarat apel, la data de (...), solicitând instanței admiterea acestuia, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii reclamantei și a admiterii cererii reconvenționale a pârâților, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, pârâții au arătat că vor motiva apelul după ce le va fi comunicată hotărârea primei instanțe, în concordanță cu dispozițiile art. 287 alin. 4 C.pr.civ. (f.2).
Prin încheierea pronunțată în ședința publică din 13 mai 2010 Curtea, în temeiul art. 242 C.pr.civ., a dispus suspendarea judecării cauzei și trimiterea întregului dosar la arhivă spre păstrare până la o nouă stăruință a părților, având în vedere lipsa nejustificată a părților de la dezbateri, precum și faptul că nici una dintre părți nu a solicitat judecarea cauzei în lipsă (f.7).
La data de 13 mai 2010, după închiderea dezbaterilor, reclamanta intimată M. M. X. a depus la dosar, în original, convenția civilă încheiat la data de (...) și atestată prin încheierea nr. 036/(...) de av. U. A., solicitând instanței să ia act de renunțarea la apel a apelanților pârâți, conform art. 2.8 teza finală din convenția anexată. (f.8, f.9-12)
Ulterior, la data de (...) reclamanta intimată M. M. X. a înregistrat o cerere de repunere pe rol a cauzei și acordarea unui nou termen de judecată, cu citarea tuturor părților litigante (f.13).
La data de (...), pârâtul apelant K. A. a depus la dosar o adresă la care a anexat înscrisul intitulat „act adițional la convenția civilă încheiată la data de (...)"; (f.18, f.19-21).
Prin încheierea civilă pronunțată în ședința publică din (...), Curtea a respins cererea de repunere pe rol a cauzei formulată de reclamanta M. M. X. și a menținut suspendarea judecării cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 242 pct. 2 C.pr.civ., dispusă prin încheierea ședinței publice din (...) întrucât reclamanta nu a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar aferente cererii de repunere pe rol (f.27-28).
Ulterior, la data de (...), reclamanta intimată a formulat, din nou, o cerere de repunere pe rol a cauzei și de acordare a unui nou termen de judecată (f.29).
Prin încheierea pronunțată în ședința publică din (...), Curtea a respins cererea de repunere pe rol a cauzei formulată de reclamanta M. M. X. și a menținut suspendarea judecării cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 242 pct. 2 C.pr.civ., dispusă prin încheierea ședinței publice din (...) întrucât reclamanta nu a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar aferente cererii de repunere pe rol (f.34).
La data de (...), pârâții apelanți K. A. Z. și K. E., prin avocat B. C., au formulat o cerere de repunere pe rol a cauzei, la care au anexat motivele care au stat la baza promovării apelului (f.37, f.38-41).
În motivarea apelului pârâții au arătat că sentința primei instanțe este nelegală și netemeinică. Prima instanță a ajuns la concluzia că există o cauză ilicită, deși întreaga sa motivare tinde a dovedi un dol.
O analiză mai aprofundată a probelor administrate demonstrează faptul că nu există nicio cauză ilicită și, de asemenea, nu există manopere dolosive.
Din răspunsurile la interogatoriu ale reclamantei rezultă că, anterior încheierii contractului în litigiu, reclamanta avea cunoștință de situația juridică a terenului, respectiv de faptul că va dobândi un spațiu verde, fapt pe care l-a acceptat. Împrejurarea că se putea sau nu schimba destinația terenului a fost un risc asumat și acceptat de către reclamantă.
Nici unul dintre motivele de fapt care au fost invocate de reclamantă cu privire la cauza ilicită nu contravin ordinii publice și bunelor moravuri, astfel cum generic s-a exprimat prima instanță.
Executarea cu bună credință a convențiilor este un principiu reglementat de art. 970 alin. 1 C.civ. și presupune două obligații ce revin părților: obligația de loialitate și obligația de cooperare.
Obligația de loialitate constă, în principal, în datoria părților de a se informa reciproc pe toată durata de executare a contractului și impune, a fortiori, abținerea părților contractante de la orice comportament doloziv ori culpabil în executarea reciprocă a prestațiilor.
Pentru a încălca principiul bunei credințe, pârâții ar fi trebuit să încalce una din cele două obligații mai sus arătate însă, în speță, s-a dovedit că la momentul încheierii antecontractului, reclamanta a fost asistată de avocat și a fost informată de pârâți cu privire la situația juridică a terenului, astfel încât nu se poate prevala de necunoașterea legii.
Susținerile instanței de fond referitoare la faptul că nu poate fi schimbată categoria de folosință a terenului în litigiu sunt eronate deoarece PUG-ul care încadrează terenul în categoria „zonă verde"; este un actadministrativ care încalcă dispozițiile legilor care consacră exercitarea neîngrădită a dreptului de proprietate, iar în aceste condiții, legalitatea actului administrativ era necesară a fi analizată de o instanță de contencios administrativ, analiză care să conducă, eventual, la admiterea unei excepții de nelegalitate a regulamentului de urbanism.
În privința cererii reconvenționale, pârâții au arătat că aceasta se impune a fi admisă deoarece reclamanta nu a achitat două tranșe de preț, în cuantum de 72.000 euro, din care 36.000 euro scadentă la (...) și 36.000 euro scadentă la (...), ceea ce semnifică o neexecutare culpabilă a contractului.
Mai mult, prin faptul că reclamanta a introdus prezenta cerere de chemare în judecată, rezultă fără nici un dubiu refuzul acesteia de a perfecta contractul în forma autentică, ceea ce constituie încă un motiv de rezoluțiune.
Reclamanta intimată M. M. X., prin întâmpinare, a solicitat să se constate că, prin convenția civilă încheiată la (...), atestată sub nr. 036 deav.A. U. din cadrul S.P.A. „Iordăchescu, U. și asociații"; pârâții apelanți s-au obligat să renunțe la judecarea apelului declarat în dosarul nr. (...) al C. de A. C., conform prevederilor art. 246 alin. 1 C.pr.civ. (f.59-63).
La pct.2.8 din convenție părțile au convenit în mod expres ca, în cazul în care nu se va depune înscrisul pentru renunțare, prezentul înscris valorează renunțare la judecată, urmând a fi depus de oricare de părțile semnatare.
Actul juridic unilateral având dată certă își produce efectele de la data manifestării acordului de voință, respectiv de la data de (...) și nu de la data la care instanța prin încheiere ia act de renunțarea la judecată întrucât hotărârea instanței are un caracter declarativ.
Pe fondul apelului, reclamanta intimată solicită respingerea acestuia ca neîntemeiat întrucât, așa cum rezultă din probele administrate, apelanții
știau că reclamanta intimată dorește edificarea unei construcții cu mai multe apartamente și că edificarea unei construcții în zona în litigiu este interzisă. Cu toate acestea, părții apelanți nu au comunicat reclamantei această împrejurare, astfel că sunt incidente dispozițiile art. 948 pct. 4 C.civ. coroborat cu art. 966 și art.968 C.civ.
În mod corect instanța de fond a reținut că atâta timp cât convenția părților este lovită de nulitate absolută nu se pune problema rezoluțiunii unui asemenea act juridic și nici nu se poate da eficiență clauzelor potrivit cărora refuzul cumpărătorului de a încheia contractul în formă autentică atrage pierderea sumelor achitate cu titlu de avans.
Mai mult decât atât, ulterior pronunțării sentinței apelate, părțile au încheiat convenția din (...) prin care au convenit ca vânzătorii K. să restituie reclamantei cumpărătoare din suma plătită în contul prețului de 485.000 euro, numai 400.000 euro, înțelegând astfel să execute de bunăvoie sentința apelată, achiesând practic la reținerea din hotărâre în sensul că antecontractul încheiat este lovit de nulitate absolută.
Analizând cererea de renunțare la judecată în conformitate cu principiul disponibilității care guvernează procesul civil român, Curtea rețineurmătoarele:
Prin înscrisul intitulat „convenție civilă"; încheiat la data de (...) și atestată prin încheierea nr. 036/(...) de av. A. U., pârâții K. A. Z. și K. E., prin mandatar K. A. Z., în calitate de vânzători și reclamanta M. M. X., în calitate de cumpărătoare, la pct. 2.8 din convenție, vânzătorii s-au obligat să renunțe „la apelul declarat în dosarul nr. (...) aflat în prezent pe rolul C. de
A. C. împotriva sentinței civile nr. 149/(...) pronunțată de Tribunalul Cluj - Secția civilă, depunând în acest sens la dosarul cauzei un înscris conform prevederilor art. 246 alin. 1 C.pr.civ.; în cazul în care nu se va depune înscrisul pentru renunțare la judecată, prezentul înscris valorează renunțare, urmând a fi depus de către oricare dintre părțile semnatare"; (f.9-
12).
La pct.2.10 din convenție, părțile au stipulat că în situația în care oricare dintre obligațiile sumate prin prezenta convenție de către vânzători (pentru renunțare la judecată) nu este îndeplinită în termenul de 1 an stabilit (până la (...)), M. M. X. poate cere executarea silită a dispozitivului sentinței civile pronunțate de Tribunalul Cluj în ședința publică din (...), dacă nu intervine anterior o modificare pentru termen prin act adițional a prezentei convenții.
Prin „actul adițional la convenția civilă încheiată la data de (...)";, părțile de comun acord au hotărât completarea acestei din urmă convenții în sensul că, suma menționată la pct.2.3 se reduce la înțelegerea părților la
400.000 euro, iar termenul de 1 an prevăzut la pct. 2.3, 2.4 și 2.5 se prelungește cu încă 90 de zile și se calculează de la data semnării prezentului act adițional (f.19-20).
Conform art. 246 C.pr.civ., reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, fie verbal în ședință fie prin cerere scrisă. Renunțarea la judecată se constată prin încheiere dată fără drept de apel. D. renunțarea s-a făcut după comunicarea cererii de chemare în judecată, instanța, la cererea pârâtului, va obliga pe reclamantul la cheltuieli. C. părțile au intrat în dezbaterea fondului, renunțarea nu se poate face decât cu învoirea celeilalte părți.
Din interpretarea art.246 C.pr.civ. rezultă că cerințele renunțării la judecată pot fi considerate următoarele: persoana care renunță la judecată trebuie să aibă capacitatea de a renunța; renunțarea trebuie făcută personal sau prin reprezentant cu procură specială; voința de a se desista trebuie să fie neîndoielnică și lipsită de orice vicii, ea nu trebuie să ascundă o cauză ilicită sau imorală; dacă părțile au intrat în dezbaterea fondului, renunțarea nu se poate face decât cu acordul celeilalte părți.
În speță, Curtea constată că aceste condiții desprinse din interpretarea textului legal sunt îndeplinite.
Astfel, pârâții apelanți au capacitatea de a sta în justiție și de a dispune de cererea de apel întrucât niciuna dintre părțile împrocesuate nu au invocat lipsa unei asemenea capacități. Voința pârâților apelanți de a se desista de calea de atac a apelului este expresă și lipsită de echivoc, aspect ce reiese din termenii neîndoielnici folosiți de către aceștia în conținutul clauzei prevăzută la pct.2.8 din contract. Reclamanta intimată este de acord cu renunțarea la judecata apelului, manifestându-și voința în acest sens prin cererea depusă la data de (...) la care a anexat convenția părților, dar și prin întâmpinarea formulată în cauză.
Curtea constată că pârâtul apelant K. A. Z. a renunțat personal la judecata căii de atac a apelului, prin semnarea convenției, dar și în calitatea lui de mandatar al pârâtei apelante K. E..
În acest sens este de remarcat că la pct.1.2 din convenția civilă încheiată la data de (...), K. A. Z. a menționat expres că este mandatarul mamei sale, K. E., „conform procurii speciale pe care mandatarul declară că o are și se obligă să o prezinte în termen de 30 de zile de la data semnării prezentului act";.
La cap. III intitulat „Declarații";, la pct.3.1 și 3.2 din convenție, pârâtul apelant a menționat următoarele: „ Subsemnatul K. A. Z., pe propria mea răspundere, cunoscând consecințele penale ale declarațiilor nesincere prevăzute de art.292 C. penal, declar că există mandatul acordat mie de către mama mea, K. E., domiciliată în Ungaria, 2096 Urom, str. Alkonyat Setany, născută Toth E., identificată cu B:I: seria B:A: nr.6., pentru încheierea prezentei convenții, și acesta nu mi-a fost retras, obligându-mă să prezint o procură în original în termen de cel mult 30 de zile de la data semnării prezentei convenții. Subsemnatul K. A. Z., pe propria mea răspundere, cunoscând consecințele penale ale declarațiilor nesincere prevăzute de art.292 C. penal, declar că în situația în care mandatul acordat mie de către mama mea, K. E., nu este în vigoare în prezent indiferent de motiv, preiau singur toate obligațiile asumate prin prezenta convenție, inclusiv partea ce revine mamei mele, aceasta fiind exonerată de obligația de plată, în măsura în care K. E. își îndeplinește integral obligațiile ce îi revin";.
La finalul contractului părțile au stipulat că au citit personal conținutul convenției, au constatat că actul corespunde în mod fidel voinței lor, fiind de acord cu toate clauzele contractuale și fac parte integrantă din prezenta convenție: copii acte identitate părți, copie procură.
Este adevărat că potrivit art.69 alin. 1 C.pr.civ., renunțările nu se pot face decât în temeiul unei procuri speciale însă apărarea pârâților apelanți referitoare la împrejurarea că reclamanta intimată nu a făcut dovada că apelanta K. E. a dat o asemenea procură lui K. A. Z. va fi înlăturată de Curte deoarece, așa cum s-a arătat anterior, pârâtul apelant a declarat pe propria sa răspundere, cunoscând consecințele penale ale declarațiilor nesincere prevăzute de art.292 C. penal, că există mandatul acordat de către mama sa, pârâta apelantă K. E., pentru încheierea convenției, iar acesta nu i-a fost retras.
Curtea constată că prin invocarea lipsei dovezii procurii speciale, practic pârâtul apelant invocă nesinceritatea declarației sale referitoare la existența acestei procuri astfel încât potrivit principiului de drept „. auditur propriam turpitudinem allegans";, nimeni nu poate invoca in susținerea intereselor sale propria sa culpă și nu poate sa obțină foloase invocând propria sa vină, incorectitudine, necinste si nici să se apere valorificând un asemenea temei.
Apărările pârâților apelanți referitoare la nulitatea convenției civile încheiată între părți la data de (...) de care se prevalează reclamanta intimată în ceea ce privește renunțarea la judecată nu pot fi primite din considerentele ce urmează a fi expuse.
Astfel, susținerea pârâților apelanți privitoare la faptul că în temeiul acestei convenții nu au renunțat la judecată conform art.246 alin.1 C.pr.civ., ci doar și-au asumat obligația ca, în termen de 1 an, să formuleze o asemenea renunțare nu corespunde realității deoarece, așa cum s-a arătat, prin convenția mai sus menționată, la pct.2.8, pârâții apelanți au stipulat, în mod expres și fără echivoc, că s-au obligat să renunțe „la apelul declarat în dosarul nr. (...) aflat în prezent pe rolul C. de A. C. împotriva sentinței civile nr. 149/(...) pronunțată de Tribunalul Cluj - Secția civilă, depunând în acest sens la dosarul cauzei un înscris conform prevederilor art. 246 alin.1
C.pr.civ.; în cazul în care nu se va depune înscrisul pentru renunțare la judecată, prezentul înscris valorează renunțare, urmând a fi depus de către oricare dintre părțile semnatare";.
Prin urmare, împrejurarea că pârâții apelanți nu au formulat un asemenea înscris pentru renunțarea la judecată nu poate fi luată înconsiderare întrucât părțile, de comun acord, au convenit ca, în cazul în care nu se va depune înscrisul pentru renunțare la judecată, convenția civilă încheiată la data de (...) valorează renunțare, urmând a fi depus de către oricare dintre părțile semnatare. Potrivit art.969 alin.1 C.civ., convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante astfel încât această clauză privind renunțarea la judecată reprezintă legea părților care trebuie executată cu bună credință conform art.970 C.civ.
Apărarea pârâților intimați privitoare la faptul că ei nu pot renunța la judecata acțiunii principale potrivit art.246 alin.1 C.pr.civ. deoarece nu au calitatea de reclamanți, ci aceea de pârâți astfel că, eventual, ar putea să renunțe doar la judecata acțiunii reconvenționale, în calitatea lor de reclamanți reconvenționali, nu poate fi primită deoarece textul legal mai sus menționat folosește sintagma „oricând";, iar acest termen trebuie interpretat în sensul că renunțarea la judecată poate avea loc în tot cursul judecății, atât în fața primei instanțe, cât și în fața instanței de apel.
Pe de altă parte, art.298 C.pr.civ. statuează că, dispozițiile de procedură privind judecata în primă instanță se aplică și în instanța de apel, în măsura în care nu sunt potrivnice celor cuprinse în prezentul titlu.
În consecință, norma juridică indicată permite o completare a dispozițiilor de procedură privind judecarea apelului cu cele referitoare la judecata în primă instanță, desigur în măsura în care nu contravin naturii și regimului specific căii de atac a apelului.
Totodată, în apel sunt admise actele de dispoziție ale părților, precum renunțarea la judecată, renunțarea la însuși dreptul dedus judecății, achiesarea, tranzacția.
Renunțarea la judecata apelului reprezintă o formă particulară a renunțării la judecată în această fază procesuală și este un act juridic unilateral irevocabil iar odată ce pârâții apelanți au renunțat la judecată, nu mai pot reveni asupra acesteia.
Așa fiind, manifestarea de voința a pârâților apelanți în sensul de a renunța la judecata apelului are natura juridică a unei desistări conform principiului disponibilității care guvernează procesul civil român fiind legal posibilă dacă sunt îndeplinite condițiile acesteia.
Potrivit art. 267 C.pr.civ., după pronunțarea hotărârii, partea poate renunța în instanță la calea de atac, făcându-se arătare despre aceasta într- un proces-verbal semnat de președinte și de grefier. R. se pot face și în urmă, prin înfățișarea părții înaintea președintelui sau prin înscris autentic.
În temeiul acestui text legal, mai exact a prevederilor alin.2, pârâții apelanți invocă nulitatea convenției pentru lipsa formei autentice ca și condiție ad validitatem, însă Curtea constată că aceste dispoziții legale nu sunt incidente în speță.
Este adevărat că achiesarea reprezintă un act de dispoziție prin care pârâtul recunoaște pretențiile reclamantului sau aderă la hotărârea pronunțată împotriva sa.
Achiesarea pârâților la pretențiile reclamantei nu este aplicabilă în cauză întrucât, în fața primei instanțe, pe parcursul judecății și anterior pronunțării hotărârii, nu a intervenit o recunoaștere a pretențiilor reclamatei de către pârâți.
Achiesarea la hotărâre reprezintă voința părții care a pierdut procesul, în primă instanță, de a nu exercita calea de atac prevăzută de lege împotriva hotărârii, ori dacă a formulat-o deja, de a o retrage. Achiesarea la hotărâre poate fi expresă sau tacită.
Din interpretarea art.267 C.pr.civ. rezultă că, partea poate să renunțe expres la exercitarea căii de atac în următoarele modalități: imediat după pronunțarea hotărârii, când declarația părții va fi consemnată într-un proces verbal semnat de președinte și de grefier ori, ulterior momentului pronunțării, până la expirarea termenului de exercitare a căii de atac, fie prin înfățișarea părții înaintea președintelui, fie prin înscris autentic.
În prezenta cauză nu este incidentă niciuna dintre formele de achiesare expresă la hotărârea instanței de fond, convenția fiind încheiată la data de (...), la mult timp după înregistrarea cererii de apel, (...) și după împlinirea termenului de exercitare a căii de atac, (...), astfel încât pentru valabilitatea convenției nu era necesară îndeplinirea condiției formei autentice, aceasta fiind pe deplin valabil încheiată printr-un înscris sub semnătură privată.
Data de la care renunțarea la judecata apelului își produce efectele este aceea la care convenția a întrunit toate condițiile pentru validitatea ei, iar nu data de la care instanța de apel emite încheierea prin care ia act de renunțare. A. deoarece hotărârea instanței de apel are un caracter declarativ dedus din prevederile art.246 alin.2 C.pr.civ. potrivit cărora, renunțarea la judecată se constată prin încheiere dată fără drept de apel. S. este cu atât mai mult justificată întrucât reclamanta intimată a fost de acord cu renunțarea la judecată deoarece, în acest caz, închiderea procesului are ca temei un contract judiciar, care între părți semnifică „puterea unei sentințe neapelabile"; potrivit art.1711 C.civ.
Pentru aceste considerente de fapt și de drept Curtea, în temeiul art.298 coroborat cu art.246 C.pr.civ., va constata că pârâtul K. A. Z. și pârâta K. E., prin mandatar K. A. Z. au renunțat la judecata apelului declarat împotriva sentinței civile nr. 149 din (...) a T.ui C., pronunțată în dosar nr. (...), pe care o va menține.
Reclamanta intimată nu a solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D I S P U N E :
Constată că pârâtul K. A. Z. și pârâta K. E., prin mandatar K. A. Z. au renunțat la judecata apelului declarat împotriva sentinței civile nr. 149 din (...) a T.ui C., pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține.
Decizia este definitivă.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Dată și pronunțată în ședința publică din 23 iunie 2011.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
A.-A. P. C.-M. CONȚ
A. A. M.
GREFIER,
Red.A.A.P. Dact.H.C./5 ex./(...) jud.fond:L. E.
| ← Decizia civilă nr. 4702/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia civilă nr. 4761/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
