Decizia civilă nr. 2487/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ NR. 2487/R/2011
Ședința publică din data de 1 iulie 2011
Instanța constituită din: Președinte: V. M.- președintele instanței
Judecători: D. - L. B.- vicepreședinte al C. de A.
A. C. G. : S.- D. G.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta M. I., împotriva sentinței civile nr. 876/(...), pronunțată de Tribunalul Maramureș, în dosarul nr.(...), privind și pe pârâtul S. ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE- D. M., având ca obiect despăgubiri în baza L. nr. 2..
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C., procuror S. A., lipsă fiind reclamanta recurentă și reprezentantul pârâtului recurent.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că prin întâmpinarea formulată și înregistrată prin serviciul de registratură al instanței, la data de
20 iunie 2011, pârâtul intimat a solicitat respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a sentinței atacate pronunțată de Tribunalul Maramureș.
Prin memoriul cuprinzând motivele de recurs, reclamanta recurentă a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Nefiind formulate cereri prealabile ori excepții de invocat, C. constată cauza în stare de judecată, declară închise dezbaterile și acordă cuvântul reprezentantei P.ui de pe lângă C. de A. C. cu privire la recursul formulat.
Reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C., solicită respingerea ca nefondat a recursului formulat de reclamanta M. I. și menținerea hotărârii pronunțată de Tribunalul Maramureș, apreciind că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile legale.
C U R T E A
Prin acțiunea civilă înregistrată sub numărul de mai sus, reclamanta M. I. a chemat în judecată pe pârâtul S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice solicitând instanței ca prin sentința pe care o va pronunța, să se constate caracterul politic al măsurii administrative, respectiv a strămutării autorilor ei din anul 1940 și până în anul 1945; să se constate calitatea de moștenitoare după defuncții Ciocotișan Demitriu și Csokotysan M.; acesta să fie obligat la plata daunelor morale în sumă de 40.000 Euro.
Prin Sentința civilă nr. 876 din (...) pronunțată de Tribunalul Maramureșîn dosarul nr. (...) s-a respins acțiunea civilă formulată de către reclamanta M.
I. în contradictoriu cu pârâtul S. Român reprezentat prin Ministerul Finanțelor
Publice.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Conform susținerilor reclamantei, părinții ei au fost luați din localitatea de domiciliu de către regimul maghiar din acea perioadă și duși în zona orașului B.-S. în perioada 1940-1945.
Pentru o mai bună soluționare a cauzei s-a făcut o scurtă incursiune cronologică a evenimentelor istorice ce au avut lor în Transilvania în perioada 1940-1945.
Armata și autoritățile de ocupație horthystă au început să pătrundă în teritoriul român anexat prin D. de la V. pe data de 5 septembrie 1940.
La 8 decembrie 1940 administrația militară a fost înlocuită cu administrația civilă horthystă.
La câteva zile de la instaurarea autorităților de ocupație, au început deportarea românilor în lagăre.
Regimul horthyst a trecut și la expulzarea în masă a românilor peste linia de demarcație impusă prin dictatul fascist de la V., îndeosebi a celor considerați periculoși sau potrivnici pe față noului regim. Începute în anul
1940, expulzările au fost practicate până în anul 1944, când ocupanții au fost alungați de trupele române în cooperare cu cele sovietice.
Frânarea și îngrădirea activității intelectualilor, liber profesioniștilor, democraților, medicilor români și de alte naționalități nemaghiare fac parte tot din măsurile represive horthyste.
Tot pentru urmărirea scopului de exterminare și purificare etnică de români a teritoriilor ocupate au fost instituite lagăre de muncă forțată pe tot cuprinsul Ungariei.
În prezent există o categorie de persoane care s-au împotrivit fățiș, chiar prin acțiuni armate, regimului totalitar comunist, sau care au fost persecutate de către acesta ca urmare a exercitării unor drepturi fundamentale ce au fost considerate amenințări la adresa sistemului politic totalitar, și care nu au beneficiat până acum de o minimă reparație morală constând în ștergerea consecințelor penale ale condamnărilor lor.
Potrivit dispozițiilor art. 1 alin. 3 din L. nr. 2. „constituie, de asemenea, condamnare cu caracter politic și condamnarea pronunțată în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 pentru orice alte fapte prevăzute de legea penală, dacă prin săvârșirea acestora s-a urmărit unul dintre scopurile prevăzute la art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a G. nr. 2. privind acordarea calității de luptător în rezistența anticomunistă persoanelor condamnate pentru infracțiuni săvârșite din motive politice, persoanelor împotriva cărora au fost dispuse, din motive politice, măsuri administrative abuzive, precum și persoanelor care au participat la acțiuni de împotrivire cu arme și de răsturnare prin forță a regimului comunist instaurat în R., aprobată cu modificări și completări prin L. nr. 5., cu modificările și completările ulterioare"; și conform art. 3 din aceeași lege „constituie măsură administrativă cu caracter politic orice măsură luată de organele fostei miliții sau securități, având ca obiect dislocarea și stabilirea de domiciliu obligatoriu, internarea în unități și colonii de muncă obligatoriu, dacă au fost întemeiate pe unul sau mai multe dintre următoarele acte normative";.
Din textele de lege mai sus redate reiese că, prin L. nr. 2. se urmărește a se completa cadrul legislativ referitor la acordarea reparațiilormorale și materiale cuvenite victimelor totalitarismului comunist, realizând un act de dreptate pentru cei care au avut curajul să se opună regimului opresiv și să încerce să-și exercite drepturile fundamentale.
În speță s-au reținut susținerile reclamantei, conform cărora părinții ei au fost duși în perioada 1940-1945 din localitatea de domiciliu în timpul regimul maghiar în altă localitate unde au fost supuși muncii silnice. Deci, măsura administrativă a fost luată anterior instaurării regimului comunist la conducerea țării, care s-a realizat la data de (...) când a fost numit primul guvern comunist sub conducerea lui P. G.
Pe de altă parte, în M. O. nr. 761/(...) a fost publicată D. nr. 1358 din
21 octombrie 2010 a C. C. prin care s-a constatat că prevederile art. 5 alin. 1 lit. a teza întâi din L. nr. 2. privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada (...)-22 decembrie 1989 cu modificările și completările ulterioare, sunt neconstituționale.
Reținându-se că, deciziile C. C. sunt obligatorii de la data publicării, precum și faptul că în termenul de 45 de zile prevăzut de textul de lege mai sus amintit a expirat în 31 decembrie 2010, dată la care și-au încetat efectele juridice și dispozițiile art. 5 alin. 1 lit. a ale L. nr. 2., articol care reglementa daunele morale.
În ceea ce privește petitul privind constatarea calității de moștenitoare după defuncții Ciocotișan Demitriu și Csokotysan M., se apreciază că această cerere a fost formulată doar pentru a-și dovedi calitatea procesuală activă de a fi îndreptățită să solicite daunele morale. Astfel că, nejudecându- se în contradictoriu cu alți moștenitori, se apreciază că cererea nu este fondată și a fost respinsă.
Pe cale de consecință s-a respins acțiunea reclamantei ca nefondată conform cu dispozitivul.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta M. I. solicitândmodificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii formulate.
În motivare s-a arătat că măsura de strămutare și supunere la muncă silnică a antecesorilor reclamantei de către regimul maghiar în perioada
1940-1945 are caracter politic încadrându-se în dispozițiile art. 5 din L. nr.
2. coroborat cu OG nr. 105/1999 și Decretul-Lege nr. 118/1990.
Sunt îndeplinite condițiile art. 4 din L. nr. 2., putând fi reținută calitatea de luptător anticomunist și a persoanelor împotriva cărora s-au luat măsuri administrative abuzive.
C. Europeană a Drepturilor Omului a apreciat că se cuvin daune morale în astfel de situații, în acest sens fiind H. nr. 6., C. împotriva Portugaliei, H. nr. 6/2005, Muller împotriva Germaniei, H. nr. 11/2002
Christine Goodwin împotriva Marii Britanii.
În drept au fost invocate dispozițiile L. nr. 2. și ale art. 242 și 247
C.pr.civ.
În apărare intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitatrespingerea recursului ca nefondat.
În motivare s-a arătat că în mod corect s-a reținut că reclamanta nu se încadrează în prevederile L. nr. 2., măsura luată împotriva părinților reclamantei fiind anterioară instaurării regimului comunist care s-a instalat la data de (...).
Pe de altă parte, având în vedere decizia nr. 1358/2010 a C. C. prin care s-a constat că prevederile art. 5 alin. 1 lit. a teza I din L. nr. 2., nu mai există temei pentru acordarea de despăgubiri cu titlu de daune morale.
S-a mai învederat că în condițiile în care acordarea de despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare presupune în mod logic existența unei hotărâri judecătorești de condamnare, este exclusă acordarea de despăgubiri în baza art. 5 din L. nr. 2. persoanelor care nu au suferit prejudiciul moral în baza unei astfel de hotărâri de condamnare.
Analizând recursul declarat de reclamanta M. I. împotriva sentințeicivile nr. 876 din 28 apr. 2011 a T.ui M., C. reține următoarele:
Astfel cum în mod corect a reținut instanța de fond, reclamanta solicită constatarea caracterului politic al măsurilor administrative luate împotriva părinților săi în perioada 1940-1945 de către regimul maghiar, respectiv strămutarea în altă localitate și supunerea la muncă silnică.
Aceasta apreciază că sunt îndeplinite condițiile art.4 alin.3 din L. nr.2., impunându-se acordarea de despăgubiri cu titlu de daune morale în temeiul art.5 alin.1 lit.a din același act normativ.
Potrivit art. 4 alin. 2 din L. nr. 2., persoanele care au făcut obiectul unor măsuri administrative, altele decât cele prevăzute la art. 3, pot de asemenea, să solicite instanței de judecată să constate caracterul politic al acestora, prevederile art. 1 alin. 3 aplicându-se în mod corespunzător.
Se conferă astfel, instanțelor de judecată competența de a constata caracterul politic al unor măsuri administrative, altele decât cele prevăzute de art.3 și întemeiate pe actele normative menționate la lit. a - f, sub condiția ca ele să fi fost luate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, pentru săvârșirea unor fapte care au urmărit unul dintre scopurile prevăzute la art. 2 alin. 1 din O. nr. 2., și anume: a) exprimarea protestului împotriva dictaturii, cultului personalității, terorii comuniste, precum și abuzului de putere din partea celor care au deținut puterea politică; b) militarea pentru democrație și pluralism politic; c) propaganda pentru răsturnarea ordinii sociale existente până la 22 decembrie 1989 sau manifestarea împotrivirii față de aceasta; d) respectarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, recunoașterea și respectarea drepturilor civile și politice, economice, sociale și culturale; e) înlăturarea măsurilor discriminatorii pe motive de naționalitate sau de origine etnică, de limbă ori de religie, de apartenența sau opinie politică, de avere ori de origine socială.
În cuprinsul art.3 și art.4 din L. nr.2. nu există nici o mențiune expresă cu privire la perioada de referință pentru măsurile administrative însă ea este similară celei care condiționează condamnările cu caracter politic fiind înscrisă în chiar titlul L. nr.2. privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945- 22 decembrie 1989.
Trimiterea la O. nr. 2., pe care o face art.1 alin.3 din L. nr.2., este una limitativă, ea vizează exclusiv scopurile menționate în cuprinsul art.2 alin. 1 din ordonanță, nu și definiția pe care acest act normativ o dă măsurii administrative abuzive, obiectul reglementării fiind diferit de cel al L. nr.2.. Dacă legiuitorul ar fi avut intenția să trimită și la alte dispoziții aleordonanței ar fi făcut-o or, în absența unei astfel de trimiteri, o interpretare extensivă a dispozițiilor art. 1 alin.3 din L. nr.2. nu este permisă.
În cauză, măsura strămutării și a supunerii la muncă forțată nu a fost luată de către organele fostei miliții sau securități ale S. Român și nici pentru săvârșirea unor fapte prin care să se fi urmărit unul dintre scopurile prevăzute de art.2 alin.1 din O. nr. 2., toate circumscrise unor manifestări de împotrivire, de protest față de regimul totalitar comunist instaurat la data de 6 martie 1945, cu toate restricțiile pe care acesta l-a adus drepturilor și libertăților fundamentale ale omului și măsurile discriminatorii pe care le-a impus. Mai mult decât atât, măsurile au fost luate de regimul maghiar anterior datei la care a fost instaurat regimul comunist în R., respectiv 6 martie 1945, astfel că ea nu s-a datorat împotrivirii față de regimul comunist.
Raportat la aceste considerente nu se mai impune analizarea celorlalte critici aduse sentinței, critici care privesc încălcarea CEDO și a Constituției
R..
C. apreciază necesar a sublinia că prin decizia nr. 1358/(...), Curtea Constituțională a declarat art. 5 alin. 1 lit. a Teza I din L. nr. 2. invocat ca temei de drept al acțiunii de către reclamantă, ca neconstituțional, fapt ce are drept consecință lipsirea de fundament juridic a tuturor acțiunilor întemeiate pe art. 5 alin. 1 lit. a din L. nr. 2., această prevedere încetându-și efectele, decizia fiind obligatorie erga omnes, potrivit art. 31 alin. 1 din L. nr. 47/1992.
Conform alin.3 al art.31 din L. nr.47/1992, atunci când Curtea
Constituțională constată neconformitatea cu C. a unui act normativ de natura celor sus-menționate ori a unei dispoziții dintr-un asemenea act normativ, acestea își încetează efectele juridice dacă în termen de 45 de zile de la publicarea în M. O. al R. a deciziei prin care s-a constatat neconstituționalitatea autoritatea cu atribuții de legiferare nu dispune măsurile necesare asigurării pentru viitor a conformității cu C. a actului normativ ori a normei juridice vizate.
Această încetare a efectelor are, prin urmare, caracter general, ea privind toate categoriile de subiecți de drept ce intră sub incidența prevederilor declarate neconstituționale, fiind fără însemnătate dacă aceștia erau sau nu deja părți reclamante într-un proces pe care l-ar fi deschis pentru a pretinde constatarea ori realizarea unor drepturi instituite prin chiar prevederile neconforme cu C..
Pe cale de consecință, trebuie considerat că existența unui proces în curs în cadrul căreia reclamanta își întemeiază pretenția pe dispoziția legală declarată neconstituțională nu împiedică aplicarea deciziei C. C., cu toate implicațiile ce decurg din aceasta asupra acțiunii promovate de reclamantă.
Având în vedere că dispozițiile legale pe care își întemeiază reclamanții pretențiile de acordare a daunelor morale au fost declarate neconstituționale prin D. nr. 1358 din 21 octombrie 2010 a C. C., publicată în M. O. al R. nr.
761 din 15 noiembrie 2010, iar legiuitorul nu a dispus, nici în termen de 45 de zile de la publicarea deciziei în M. O., nici ulterior, măsuri pentru punerea de acord cu C. a dispozițiilor declarate neconstituționale, pretențiile reclamantei privitoare la obligarea S. Român la plata de daune morale au rămas fără temei legal, fiind de avut în vedere că declararea ca neconstituționale a prevederilor legii sus-arătate, conjugată cu inexistența unor alte dispoziții normative în vigoare care să consacre dreptul ladespăgubire pe care reclamanta îl invocă, obligă la concluzia că acest drept nu mai poate fi recunoscut de către instanță, căci s-ar ajunge la săvârșirea de către judecători a unui exces de putere. D. C. C. își produce efectele tuturor proceselor , indiferent de faza procesuală, acest lucru rezultând și din aceea că excepția de neconstituționalitate a unei dispoziții dintr-o lege sau ordonanță incidentă în cauză poate fi invocată și în faza apelului sau a recursului, în cazul admiterii excepției dispoziția declarată neconstituțională nemaiputând fi aplicată nici procesului în care a fost invocată excepția și nici altor procese în curs, indiferent de faza procesuală.
Având în vedere considerentele de mai sus, C., în temeiul art.312 alin.1 C.pr.civ. va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta M.
I. împotriva sentinței civile nr. 876 din 28 apr. 2011 a T.ui M. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE L.
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta M. I. împotriva sentinței civile nr. 876 din 28 apr. 2011 a T.ui M. pronunțată în dosar nr.
(...), pe care o menține.
D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 1 iulie, 2011.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
V. M. D.-L. B. A. C.
G.,
S.-D. G.
Red.A.C./dact.L.C.C.
2 ex./(...) Jud.fond: G. P.
| ← Decizia civilă nr. 2398/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia civilă nr. 1741/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
