Decizia civilă nr. 116/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă
| Comentarii |
|
ROMÂNIA CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I C.
Dosar nr. (...)
D. C. NR. 116/R/2012
Ședința publică din data de 13 ianuarie 2012
Instanța constituită din: Președinte : A. C.
Judecători : V. M.- reședintele C. de A. C
D.-L. B.-icepreședinte al C. de A. C
Grefier : S.-D. G.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâții G. Ș. și G. S. împotriva deciziei civile nr. 2. iunie 2011, pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosarul nr. (...), privind și pe reclamanții G. D. A., G. C. C., B. L. și B. D., având ca obiect revendicare imobiliară.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentantul pârâților recurenți, avocat I. B. în substituirea domnului avocat M. N. C. cu împuternicire avocațială de substituire la dosar și reprezentanta reclamanților intimați, avocat L. Ana, cu împuternicire avocațială la dosar, lipsă fiind pârâții recurenți și reclamanții intimați.
Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că pârâții recurenți au făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 550 lei prin chitanța depusă la fila 53 din dosar și a timbrului judiciar aferent în sumă de 5 lei, recursul fiind legal timbrat.
La data de 12 ianuarie 2012, pârâții recurenți au depus la dosar răspuns la întâmpinare, solicitând judecarea cauzei în lipsă și în consecință admiterea recursului ca fiind fondat, cu cheltuieli de judecată.
Nefiind formulate cereri prealabile ori excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată, declară închise dezbaterile și acordă cuvântul părților în susținerea recursului.
Reprezentanta pârâților recurenți solicită admiterea recursului, modificarea deciziei recurate în sensul admiterii apelului și respingerii în totalitate a cererii introductive de instanță ca fiind neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată.
Reprezentanta reclamanților intimați solicită respingerea recursului formulat cu consecința menținerii deciziei atacate ca temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată în recurs în sumă de 2000 lei, reprezentând onorariu avocațial.
C U R T E A
Prin cererea înregistrată pe rolul J. C.-N., reclamanții G. D. A., G. C. C.,
B. L., B. D. i-au chemat în judecată pe pârâții G. S. și G. S.
Reclamanții au solicitat instanței obligarea pârâților la desființarea împrejmuirii realizată la terenul înscris in CF 1. C., sub A+l, nr. top 12854, teren coproprietatea reclamanților, iar în sens contrar sa îi autorizeze la demolarea împrejmuirii pe cheltuiala pârâților; obligarea paraților de a le lăsa această suprafață de teren în deplină proprietate si folosință; evacuarea paraților din acest imobil,cu toate obiectele de inventar agricol aflate peacesta. În motivarea cererii, reclamanții au arătat că terenul în cauză a fost atribuit numitului Orb Ș. prin D. civilă nr. 2. a C. de A. C., iar ulterior le-a fost vândut reclamanților printr-un contract autentic, terenul fiind însă împrejmuit fără drept de către pârâți.
Prin completarea depusă la termenul din (...) pârâții au invocat excepțiaprescripției dreptului de a pune în executare dec. civ. nr. 2. a C. de A. C. și excepția dobândirii de către pârâți a dreptului de proprietate asupra terenului prin uzucapiune de scurtă durată.
Prin acțiunea reconvențională formulată la data de (...) pârâții au formulat acțiune reconvențională și au solicitat instanței să constate că prin posesie de bună-credință, prelungită de peste 20 de ani, au dobândit prin uzucapiune dreptul de proprietate cu privire la terenul înscris în CF 1. C.-N., în suprafață de 2000 mp. Prin întâmpinarea depusă la doar (f 104) reclamanții au solicitat respingerea acțiunii reconvenționale. La data de (...) (f 221)s-a admis excepția insuficientei timbrări a cererii reconvenționale.
Prin Sentința civilă nr. 11845/(...), pronunțată în dosarul nr. (...) al J. C.-
N., s-a admis acțiunea formulată de reclamanții G. D. A., G. C. C., B. L., B. D. în contradictoriu cu pârâții G. S. și G. S.
Au fost obligați pârâții să lase în deplină proprietate și folosință reclamanților terenul identificat prin raportul de expertiză depus la dosarul cauzei (fila 170 de dosar), în suprafață reală de 2228 mp identificat sub nr. topografic 12854/1/1/5 înscris în CF 1. C. ca având o suprafață de 2000 de mp.
Au fost obligați pârâții să ridice împrejmuirea existentă pe acest teren, încaz contrar reclamanții fiind autorizați să o ridice pe cheltuiala acestora.
A fost respinsă ca insuficient timbrată cererea reconvenționalăformulată de pârâții G. S. și G. S.
Au fost obligați pârâții să plătească reclamanților suma de 9.886,5 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Au fost obligați pârâții să plătească suma de 80 de lei expertului V. M. Au fost obligați pârâții să plătească suma de 1200 lei expertului V. F. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținuturmătoarele:
Terenul în litigiu a fost identificat prin raportul de expertiză depus la dosarul cauzei. Expertul a arătat că terenul în litigiu prev. cu nr. top.
12854/1/1/5 înscris în CF 1. C. are suprafața de 2000 de mp.
Din actele depuse la dosarul cauzei, respectiv din copia și extrasul CF nr. 1. C., decizia civilă nr. 6. a T. C., acte care se coroborează cu concluziile raportului de expertiză depus la dosarul cauzei, rezultă că asupra imobilului în cauză sunt proprietari reclamanții. E. irelevant dacă aceștia au fost sau nu puși în posesie, acest lucru neafectând dreptul lor de proprietate.
Din raportul de expertiză întocmit de expertul V. F., depus la dosarul cauzei, rezultă că acest teren este ocupat de către pârâți, care nu au invocat nici un titlu de proprietate asupra imobilului. Pe cale de consecință, rezultă că în speță reclamanții sunt proprietari neposesori ai terenului în litigiu, iar pârâții sunt posesor neproprietari ai acestuia, fiind întrunite condițiile pentru admiterea acțiunii în revendicare a reclamanților.
În consecință, în baza art. 480 din Codul civil, instanța a admis acțiunea și i-a obligat pe pârâți să le lase în deplină proprietate și posesie terenul reclamanților, aspect care implică și evacuarea pârâților și ridicarea de către aceștia a obiectelor aflate în proprietatea lor de pe teren. De asemenea, instanța i-a obligat pe pârâți să ridice împrejmuirea existentă pe teren, identificată la fila 68 prin raportul de expertiză efectuat de expertul V.
M., reclamanții fiind autorizați ca, în caz contrar să o ridice pe cheltuiala pârâților.
Având în vedere că în privința acțiunii reconvenționale a fost admisă excepția insuficientei timbrări, instanța a respins acțiunea reconvențională ca insuficient timbrată.
În baza art. 274 din codul de procedură civilă instanța i-a obligat pe pârâți la plata către reclamanți a sumei de 9.886,5 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxa judiciară de timbru de lei (2000 lei - f 4, 5, dosar T. și 6086,5 lei - f 83 dosar Judecătorie) și partea din onorariul experților achitată de reclamanți (400 lei - f49, 200 lei - f 58, 1200 lei - f
217). De asemenea, având în vedere că pârâții nu au achitat 80 de lei pe care erau obligați să îi achite expertei V. M. și 1200 de lei expertei V. F., instanța a dispus obligarea pârâților prin dispozitiv la achitarea acestor sume.
Prin decizia civilă nr. 2. din (...) pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...) s-a respins ca nefondat apelul declarat de pârâții G. Ș. și G. S. împotriva Sentinței civile nr. 11845/(...), pronunțată în dosarul nr. (...) al J. C.- N., pe care a păstrat-o în întregime.
Au fost obligați apelanții să plătească intimaților G. D. A. și G. C. C.suma de 1000 lei, cheltuieli de judecată în apel.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut următoarele:
Prima critică referitoare la greșita reținere a lipsei titlului pârâților apelanți este nefondată , in condițiile in care aceștia se prevalează de două hotărâri judecătorești care au fost desființate în recurs, astfel ca acestea nu mai produc efecte juridice.
Orb Ș., intervenient in D. 10669/1996 al J. C.-N. in care a fost pronunțata Sentința 4453/1999, si apelant in D. 5782/1999 in care a fost pronunțata D. civila 1., a formulat recurs împotriva Deciziei civile nr. 1. pronunțată de Tribunalul Cluj in D. 5.. Prin D. C. nr.2. pronunțată in D.
3106/2000, Curtea de A. C. a admis recursul acestuia, în sensul ca a respins acțiunea formulata de G. Ș. si G. S., a admis cererea de intervenție formulata de Orb Ș., reținând in considerentele deciziei ca obiectul antecontractului de vânzare cumpărare încheiat intre G. Ș., G. S. și Orb I. in anul 1980 l-a constituit doar casa, nu si terenul care nici măcar nu a fost menționat in convenția părților. De asemenea, Curtea de A. a motivat ca parații recurenți din dosarul de fata, numiții G. Ș. si S., au dobândit dreptul de proprietate doar asupra terenului in suprafața de 1000 mp in temeiul art.23 alin 1 din Legea 18/1991( f. 190-203 dosar fond)..
Tot prin D. C. a C. de A., moștenitorii def. Orb I. au fost obligați să încheie cu intervenientul Orb Ș. contract autentic de vânzare cumpărare pentru suprafața de 2000 mp teren, având in vedere antecontractul de vânzare cumpărare intervenit intre Orb I. si Orb Ș. la data de 19 iulie 1996, înscrierea acestei suprafețe intr-un CF nou, in caz contrar hotărârea urmând să țină locul actului autentic.
Inițial pârâții apelanți au invocat pe cale de excepție prescripția achizitivă asupra terenului în litigiu, însă la termenul din 13 ianuarie 2006 au înțeles să invoce dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune in cadrul unei cereri reconvenționale.
Întrucât apelanții, reclamanți reconvenționali, nu au achitat taxa de timbru aferentă cererii reconvenționale, aceasta a fost anulată ca netimbrată.
Cererea reconvențională fiind
soluționată pe excepția nelegalei timbrări, potrivit disp. art. 137 alinCod pr.civ
instanța nu mai avea posibilitatea să administreze o probă legată de fondul cererii reconvenționale.După anularea cererii reconvenționale ca netimbrată, nu s-a reactivat automat excepția prescripției achizitive invocată inițial.
În plus, excepția prescripției achizitive era nefondată raportat la temeiul de drept al uzucapiunii invocat de apelanți, respectiv dispozițiile Codului civil. P. apelanților asupra terenului in litigiu a început in anul
1980, după intrarea in vigoare a Decretului Lege 115/1938, or prin D. nr. 8. dată în recurs in interesul legii, Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat că prescripțiile achizitive începute după intrarea in vigoare a Decretului Lege
115/1938 cad sub incidența acestui act normativ, nu a Codului civil.
Limitele terenului in litigiu nu au fost contestate de către pârâți, nici faptul că ocupă acest teren. Ceea ce contestă pârâții apelanți este doar îndreptățirea reclamanților la acest teren. Oricum, limitele terenului au fost dovedite fără echivoc prin raportul de expertiză topografică administrat in cauză.
Câtă vreme reclamanții și-au dovedit calitatea de proprietari asupra terenului in litigiu și împrejurarea că pârâții ocupă fără nici un titlu acest teren, acțiunea lor in revendicare întemeiată pe disp. art. 480, 481 cod civil era pe deplin admisibilă și întemeiată.
Acțiunea în revendicare a reclamanților nu era condiționată de punerea prealabilă în executare a Deciziei civile 2. pronunțată in D.
3106/2000 Curtea de A. C., căci de aceasta s-au prevalat apelanții. De altfel această hotărâre nu cuprinde dispoziții susceptibile de a fi puse in executare silită prin intermediul executorului judecătoresc.
Față de motivele arătate, în temeiul disp. art. 295 și 296 Cod pr.civ. apelul pârâților G. Ș. și G. S. împotriva Sentinței civile nr. 11845/(...), pronunțată în dosarul nr. (...) al J. C.-N. a fost respins ca nefondat, păstrând în întregime sentința atacată.
În temeiul disp. art. 274 Cod pr.civ. apelanții au fost obligați să plătească intimaților G. D. A. și G. C. C. suma de 1000 lei cheltuieli de judecată în recurs reprezentând onorariul avocațial.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâții G. Ș. și G. S. solicitând modificarea în sensul admiterii apelului declarat împotriva sentinței civile nr. 1. a J. C.-N. și în consecință respingerea în totalitate a cererii formulate ca neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată.
În motivare s-a arătat că un prim motiv de nelegalitate constă în aceea că instanța de apel a refuzat fără temei legal să administreze proba cu martori solicitată de recurenți pentru a dovedi dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune asupra terenului în litigiu.
Împrejurarea că pârâții recurenți nu au fost în măsură să achite taxa judiciară de timbru stabilită de către instanță pentru cererea reconvențională, aceasta fiind anulată, nu era de natură să justifice refuzul instanței de fond și a celei de apel de a analiza apărarea invocată pe cale de excepție, apărare esențială pentru corecta soluționare a acțiunii principale.
Au fost apoi detaliate motivele invocate în susținerea excepției prescripției achizitive, arătându-se că atât sentința pronunțată de judecătorie, cât și decizia pronunțată în apel sunt nemotivate din această perspectivă fiind deci lovite de nulitate absolută.
Un alt motiv de recurs constă în aceea că cele două instanțe au încălcat prevederile art. 129 alin. 4 și 5 C.pr.civ., nediscutându-se încontradictoriu excepția de uzucapiune deși era vorba despre o problemă esențială pentru corecta soluționare a pricinii. Instanța de apel nu numai că nu a pus în discuție necesitatea completării probațiunii așa cum stipulează alin. 5 al art. 129 C.pr.civ., dar a respins solicitarea pârâților privind audierea unor martori prin care să dovedească dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune.
A fost încălcat astfel dreptul pârâților la un proces echitabil, drept consacrat de art. 6 din CEDO.
În mod greșit s-a apreciat de către instanța de apel că reclamanții au dovedit calitatea de proprietari asupra terenului în litigiu, fiind vorba despre o dovadă pur formală.
E. greșită aprecierea instanței de apel în sensul că decizia nr.
2913/2010 a C. de A. C. nu era susceptibilă de a fi pusă în executare silită.
Prin decizia recurată se face confuzie în ceea ce privește parcela de teren de 2000 m.p. cu referire la care s-a dispus prin decizia civilă nr. 2. a C. de A. C. obligarea moștenitorilor defunctului Orb I. să încheie cu intervenientul Orb Ș. contract de vânzare-cumpărare. Orb Ș. nu putea vinde reclamanților decât ceea ce i s-a atribuit prin decizie, respectiv parcela cu nr. topografic 12854/1/8, iar nu parcela cu nr. topografic 12854/1/5 care a fost atribuită pârâților. E. de întabulare în CF se datorează unei erori de identificare topografică făcută de expertul V. F., care la rândul ei a preluat această eroare din raportul de expertiză a lui M. D., ignorând cele stabilite prin raportul de expertiză întocmit de P. I., raport care a stat la baza pronunțării deciziei civile nr. 2. a C. de A. C.
În drept au fost invocate prevederile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C.pr.civ.
În apărare, reclamanții G. D. A., G. C. C., B. L. și B. D. au formulatîntâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat, cucheltuieli de judecată.
În ceea ce privește primul motiv de recurs, cel referitor la nesoluționarea excepției uzucapiunii invocate în întâmpinarea formulată de pârâți, s-a arătat că acesta este nefondat.
Prin scriptul intitulat „Completare la poziția procesuală"; depus în
ședința publică din (...) pârâții au invocat excepția dobândirii dreptului de proprietate asupra terenului revendicat de reclamanți prin uzucapiunea de scurtă durată. Excepția a fost motivată prin omiterea dispozitivului deciziei civile nr. 2. a C. de A. C. prin care s-a respins acțiunea formulată de G. Ș. și G. S. și s-a admis cererea de intervenție formulată de Orb Ș., în considerente arătându-se că recurenții G. au cumpărat de la Orb I. doar casa nu și terenul, aceștia dobândind dreptul de proprietate asupra suprafeței de 1000 m.p. teren în baza Legii nr. 18/1999. Prin aceeași decizie moștenitorii defunctului Orb I. au fost obligați să încheie cu Orb Ș. contract autentic de vânzare pentru suprafața de 2000 m.p. teren, acesta fiind înscris în CF nr.
1., nr. top. 12854/1/1/5, fiind apoi înstrăinat reclamanților.
Referitor la excepția invocată prin întâmpinare s-a arătat că la termenul de judecată din data de (...) pârâții prin avocat au precizat că înțeleg să susțină excepția ca pe o acțiune reconvențională, acțiune depusă la termenul din data de (...), rezultând deci că excepția invocată prin scriptul intitulat „Completarea poziției procesuale"; nu a mai fost susținută ca o apărare, ci ca un petit de sine stătător.
După anularea cererii reconvenționale nu s-a reactivat automat excepția prescripției achizitive invocată inițial, de altfel pârâții nefăcând nici un demers în fața instanței de fond în sensul susținerii acestei excepții.
În ceea ce privește încălcarea prevederilor art. 129 alin. 4 și 5 C.pr.civ. s-a arătat că susținerile pârâților în acest sens sunt neîntemeiate, pârâții nefăcând minime diligențe pentru administrarea probațiunii încuviințate în cauză.
În mod corect s-a reținut de către instanța de apel că limitele terenului în litigiu, astfel cum au rezultat din expertiza efectuată în cauză, nu au fost contestate de către pârâți, aceștia contestând doar îndreptățirea reclamanților la teren. De asemenea, în mod corect a arătat instanța că acțiunea în revendicare nu este condiționată de punerea prealabilă în executare a deciziei civile nr. 2. a C. de A. C., aceasta necuprinzând dispoziții susceptibile de punere în executare prin intermediul executorului judecătoresc.
La data de (...) s-a depus la dosar de către recurenți un script intitulat
„Răspuns la întâmpinare";.
Analizând recursul declarat de pârâții G. Ș. și G. S. împotriva decizieicivile nr. 2. a T. C. pronunțată în dosar nr. (...), Curtea reține următoarele:
În ceea ce privește nesoluționarea de către instanța de fond a excepției dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune, excepție invocată prin scriptul intitulat „Completare la poziția procesuală"; depusă la dosar la termenul de judecată din (...), se constată că în mod corect a reținut atât judecătoria cât și tribunalul că această excepție nu a mai fost susținută de către pârâți, instanța de judecată cu respectarea principiului disponibilității care guvernează procesul civil pronunțându-se în cauză în limitele investirii sale.
Pârâții, beneficiind de asistență juridică de specialitate au precizat în ședința publică din (...), la solicitarea instanței, că înțeleg să susțină dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune prin formularea unei cereri reconvenționale, cerere care de altfel a fost formulată pentru termenul de judecată din (...).
Faptul că pârâții nu au fost în măsură să achite taxa judiciară de timbru stabilită de către instanța de judecată pentru cererea reconvențională, aceasta fiind anulată în mod corect de către instanță ca insuficient timbrată nu poate conduce la concluzia că în aceste condiții instanța avea obligația să se pronunțe asupra excepției dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune, chestiunea modului în care această excepție a fost susținută în cauză fiind lămurită în ședința publică din (...), pârâții neputând reveni discreționar asupra poziției lor exprimate prin avocatul ales, la solicitarea expresă a instanței de judecată.
În aceste condiții nu mai au relevanță și nu vor fi analizate celelalte critici invocate în cererea de recurs în ceea ce privește această chestiune, referitor la probațiunea care se impunea a fi administrată pe această excepție și temeinicia sa.
Pentru aceleași motive se apreciază că nu se pune problema încălcării prevederilor alin. 4 și 5 ale art. 129 C.pr.civ. și nici ale art. 6 din CEDO, instanța pronunțându-se în mod legal în limitele investirii sale prin cererile formulate de către părți.
Lipsită de orice relevanță în cauză este problema punerii în executare a deciziei civile nr.2. a C. de A. C., având în vedere obiectul litigiului, revendicare, și înscrierile din cartea funciară operate în baza acesteia. Recurenții au menționat de altfel trunchiat considerentele din decizia atacată referitor la această problemă, instanța de apel precizând că decizia nu era susceptibilă de punere în executare silită prin intermediulexecutorului judecătoresc, iar nu că nu ar fi pur și simplu susceptibilă de punere în executare.
În ceea ce privește o eventuală confuzie a unor parcele menționate în decizia nr. 2. a C. de A. C. se apreciază că nu se pune o astfel de problemă în cauză.
Terenul în litigiu a fost identificat prin expertiza efectuată în dosarul judecătoriei ca fiind înscris în C.F. nr.144.724 C., nr.top.12854/1/1/5, în suprafață de 2000 m.p., concluziile expertizei în acest sens nefiind contestate de către pârâți decât în fața instanței de recurs.
Prin decizia civilă nr.2. a C. de A. C. s-a dezmembrat parcela cu nr.top.12854/1 din C.f. nr.10430 C. în 8 parcele noi. Parcela cu nr.top. nou
12854/1/1 a rămas înscrisă în C.F. în favoarea vechiului proprietar, parcela cu nr.top.12854/1/5 compusă din teren în suprafață de 1000 m.p. și casă de locuit s-a înscris în favoarea pârâților G. iar parcela cu nr.top.12854/1/8 în suprafață de 2000 m.p. s-a înscris în C.F. nouă în favoarea intervenientului Orb Ș..
Din C.F. nr.1. C. (fila 179 și urm. dosar judecătorie) rezultă că terenul în litigiu, identificat ca având nr.top.12854/1/1/5, a fost înscris în cartea funciară în favoarea lui Orb Ș. la data de (...) în baza sentinței civile nr.1620/2002 a J. C.-N., cu titlu de cumpărare și partaj, fiind apoi înstrăinat în favoarea reclamanților prin contract autentic de vânzare cumpărare la data de (...), dreptul de proprietate al acestora fiind înscris în cartea funciară la data de (...).
În aceste condiții este evident că nu există nici o eroare de identificare a parcelei în cauză, nefiind vorba de parcela cu nr.top.12854/1/5 care apare în decizia civilă nr.2. a C. de A. C. ca fiind atribuită pârâților G. ci de o altă parcelă, având nr.top.12854/1/1/5.
Din cele reținute mai sus rezultă că decizia pronunțată de tribunal a fost dată cu interpretarea și aplicarea dispozițiilor legale aplicabile în cauză, celelalte două situații apreciate de pârâții recurenți ca fiind incidente, respectiv cele învederate la pct.7 și 8 a art.304 C.pr.civ. neregăsindu-se în dosarul de apel, decizia recurată necuprinzând motive contradictorii sau străine de natura pricinii și neexistând un act juridic dedus judecății a cărui natură și înțeles să fie schimbat prin interpretarea greșită a acestuia. Prin urmare, în temeiul art.312 alin.1 C.pr.civ., Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâții G. Ș. și G. S. împotriva deciziei civile nr. 2. din 1 iunie 2011 a T. C. pronunțată în dosarul nr. (...),pe care o va menține ca legală.
În temeiul art.274 alin.1 C.pr.civ. instanța va obliga recurenții să plătească intimaților G. D. A., G. C. C., B. L. și B. D., suma de 2.000 lei, cheltuieli de judecată în recurs reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACE. M.IVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâții G. Ș. și G. S. împotriva deciziei civile nr. 2. din 1 iunie 2011 a T. C. pronunțată în dosar nr. (...),pe care o menține.
Obligă pe numiții recurenți să plătească intimaților G. D. A., G. C. C.,
B. L. și B. D., suma de 2.000 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din (...).
Președinte Judecători
A. C. V. M. D.-L. B.
S.-D. G.
Grefier
Red.A.C./dact.L.C.C.
2 ex./(...)
Jud.apel: C. V. Balint, O. R. Ghișoiu
Jud.fond: B. Z.
| ← Decizia civilă nr. 84/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă | Decizia civilă nr. 3685/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă → |
|---|
