Decizia civilă nr. 437/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ NR. 437/R/2012
Ședința ebruarie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: A. C.
JUDECĂTOR: A. A. C.
JUDECĂTOR: ANA I. GREFIER: C. B.
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamanta S. M. împotriva sentinței civile nr. 4474 din 8 septembrie 2011 a T. S. în dosarul nr. (...), privind și pe intimații S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - D. G. A F. P. S. și P. DE PE L. CURTEA DE APEL CLUJ, având ca obiect despăgubiri în baza Legii nr. 221/2009.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C., procuror S. A., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termen și a fost comunicat.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că la data de 12 ianuarie 2012, s-a depus la dosar, prin registratura instanței, din partea pârâtului intimat S. R. prin D. G. a F. P. a J. S., întâmpinare prin care solicită respingerea recursului ca nefondat și judecarea cauzei în conformitate cu prevederile art. 242 alin. 2 C.proc. civ.
Reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C., arată că nu are cereri de formulat în probațiune.
Nemaifiind alte excepții sau cereri, C. declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C. solicită respingerea recursului ca nefondat.
C U R T E A
Prin cererea formulată de reclamanta S. M. în contradictoriu cu pârâtul S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice s-a solicitat a se constata că decizia decanului Facultății de matematică F. a U. B. B., poate fi asimilată condamnărilor cu caracter politic.
De asemenea s-a solicitat obligarea S.ui R. la plata unei sume de banice reprezintă diferența dintre salariul pe care l-a avut ca persoană necalificată și salariul minim a unui profesor de matematică, sumă ce urmează a fi calculată pe toată perioada cât a fost angajată. Solicită daune morale în valoare de 300.000 euro.
În ședința publică din (...) s-a depus o precizare la acțiune în sensulreformulării petitului 2 din acțiune.
S-a solicitat așadar valoarea totală a diferenței dintre cele 2 venituri (celavut ca muncitor necalificat și cel pe care l-ar fi avut ca profesor) la care seadaogă diferența dintre pensia pe care a încasat-o și cea pe care ar fi trebuit în mod normal să o încaseze de 766.528 lei (f.72-73).
Prin sentința civilă nr. 4474 din (...) pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr. (...) s-a respins ca nefondată cererea precizată de reclamanta S. M. în contradictoriu cu pârâtul S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice D. G. a F. publice S. privind constatarea măsurii ca fiind cu caracter politic, plata despăgubirilor și a daunelor morale. Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamanta a formulat prezenta acțiune având la bază dispozițiile Legii
221/2009 cu scopul de a obține despăgubiri bănești cu titlu de daune morale, ce decurg din luarea unei măsuri administrative cu caracter politic. Chiar dacă cererea inițială nu este motivată și în drept ea se întemeiază pe aceste prevederi legale.
Potrivit actelor depuse de aceasta ea a fost exmatriculată la data de 5 noiembrie 1958 de la F. de M. și F. U. B. B. pentru că aparținea unei organizații religioase ilegale (f.4).
Prin urmare solicită a se constata caracterul politic al acestei măsuri apreciind că poate fi asimilată condamnărilor cu caracter politic.
Ori potrivit prev. Legii 221/2009 - pentru ca o condamnare sau o măsură administrativă să facă obiectul acestei legi, este necesar să îndeplinească o dublă cerință: să aibă caracter politic, să fie vorba despre o manifestare de opoziție față de sistemul totalitar comunist, în sensul în care legea aceasta îl dă acestei noțiuni iar pe de altă parte, măsura administrativă să fie dispusă în perioada de referință a legii, 1945-1989.
Din probele administrate în cauză rezultă că măsura la care se face referire în acțiune, nu poate fi calificată de către instanța de judecată, ca o măsură cu caracter politic în înțelesul art. 4 alin.2 din Legea 221/2009. Reclamanta trebuia să fi săvârșit fapte împotriva regimului totalitar, ceea ce nu este cazul în prezentul dosar.
Prin urmare, capătul de cerere privind constatarea caracterului politic al măsurii administrative luate împotriva sa a fost respins ca nefondat.
Referitor la petitul 2 din cerere, privind acordarea unei sume de bani calculată între salariul pe care l-a avut și cel la care ar fi fost îndreptățită ca profesor de matematică face următoarele mențiuni.
Nu există nici un fel de date, care să ne ducă la concluzia că ar fi terminat facultatea și nici care ar fi fost veniturile pe care le-ar fi realizat în calitate de profesor. De asemenea cartea de muncă depusă în cauză nu are nici o relevanță în ce privește calculul sumelor.
În final se mai solicită și plata daunelor morale în sumă de 300.000 euro. Atâta vreme cât primul capăt de cerere a fost respins și cel privind plata daunelor morale urmează același curs.
De asemenea prin D. C. C. 1. a fost admisă excepția de neconstituționalitate ridicată de S. R. și în consecință, s-a constatat că prevederile art.5 alin.1 lit.a din Legea 221/2009 privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora sunt neconstituționale și contravin prev. art.1 alin.3 și 5 din legea fundamentală și încalcă normele de tehnică legislativă prin crearea unor situații de incoerență și instabilitate contrar prev. Legii 221/2009.
Art.147 din Constituția R.iei prevede că dispozițiile din legea și ordonanțele în vigoare precum și cele din regulamente constatate ca fiind neconstituționale își încetează efectele în 45 de zile de la publicarea deciziei C. C., dacă în acest interval Parlamentul sau Guvernul nu pun de acordprevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției. Pe durata acestui termen dispozițiile constatate neconstituțioonale sunt suspendate de drept.
Or, în prezenta cauză în termen de 45 de zile nu au fost puse de acord prevederile neconstituționale ale art.5 cu dispozițiile constituționale astfel încât textul 5 alin.1 lit.a teza I din legea 221/2009 și-au încetat efectele juridice.
Prin urmare nu există temei juridic în legea specială 221/2009 care să fundamenteze admisibilitatea cererii de chemare în judecată având ca obiect despăgubiri morale.
În final, instanța a apreciat că măsura luată împotriva reclamantei nu se circumscriu dispozițiilor Legii 221/2009 și în consecință nu fac obiectul acestei legi, iar cererea a fost respinsă ca nefondată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta S. M. solicitândmodificarea sentinței civile nr. 4. a T. S. în sensul admiterii acțiunii formulate.
În motivare s-a arătat că din lecturarea probatoriului existent la dosarul cauzei se poate lesne constata că măsura administrativă a excluderii reclamantei din rândul studenților de la F. de M. nu a fost altceva decât executarea unui ordin pur politic.
Reclamanta a făcut parte din mișcarea betanistă fiind luată în evidențele securității în anul 1958 când avea 19 ani și era studentă în anul
IV la F. de M. din cadrul U.B.B. C.-N.. În același an a fost exmatriculată.
Motivul pentru care instanța de fond a respins cererea a fost acela că făcea parte din gruparea betanistă condusă de B. M., participând în mod activ la adunările grupării, ținând uneori cuvântări și făcând propagandă în favoarea acesteia. B. M. a fost condamnată prin sentința penală nr. 383 din (...), reclamanta fiind exmatriculată din facultate exact peste o lună, la data de (...).
Caracterul politic al exmatriculării reclamantei din facultate rezultă din sentința penală amintită, descrierea laturii obiective și a celei subiective a infracțiunii săvârșite de către conducătoarea grupului putând fi reținută cu privire la toți cei care au făcut parte din mișcarea betanistă, fiind redate în cuprinsul cererii de recurs extrase din sentința penală.
Cererea referitoare la prejudiciu vizează salariul minim al unui profesor de matematică, temeiul juridic al pretențiilor reclamantei fiind art. 989-990 Cod civil, arătându-se că în limita motivelor arătate este criticată și soluția referitoare la daunele morale.
În probațiune s-au depus la dosar înscrisuri, respectiv acte din dosarul CNSAS, dosar întocmit pe numele reclamantei S. M.
În drept au fost invocate prevederile pct. 8 și 9 ale art. 304 C.pr.civ.
În apărare, pârâtul a formulat întâmpinare prin care a solicitatrespingerea recursului ca nefondat.
În motivare s-a arătat că exmatricularea din facultate a reclamantei nu poate constitui o măsură abuzivă exercitată de stat împotriva sa. Art. 3 din Legea nr. 221/2009 prevede că numai măsurile luate de organele fostei miliții sau securități fac obiectul acestei legi, în al doilea rând conform art. 1 alin. 3 din lege măsurile trebuind să fi fost luate pentru fapte săvârșite în unul din scopurile prevăzute la art. 2 alin. 1 din OUG nr. 214/1999.
A fost invocată decizia nr. 1. a C. C. și decizia nr. 12/2011 a Înaltei Curți de C. și Justiție, arătându-se că la acest moment nu mai există temei pentru acordarea de daune morale.
Analizând recursul declarat de reclamanta S. M. împotriva sentinței civile numărul 4474 din 8 septembrie 2011 a T. S., C. reține următoarele:
Capătul principal al cererii formulate de către reclamantă are ca obiect constatarea caracterului politic al măsurii exmatriculării acesteia din facultate prin decizia nr.7/232/(...).
Având în vedere emitentul acestei decizii, decanul facultății, și motivul pentru care s-a luat această măsură, astfel cum rezultă din decizia de exmatriculare, respectiv apartenența la o organizație religioasă ilegală, aparent nu se pune problema unei măsuri administrative cu caracter politic în înțelesul art.4 alin.2 din Legea nr.221/2009.
A. text de lege prevede că se poate solicita constatarea caracterului politic al unor măsuri administrative, altele decât cele prevăzute la art.3, prevederile art.1 alin.3 aplicându-se corespunzător.
Se conferă astfel instanțelor de judecată competența de a constata caracterul politic al unor măsuri administrative, altele decât cele prevăzute de art.3 și întemeiate pe actele normative menționate la lit. a - f, sub condiția ca ele să fi fost luate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, pentru săvârșirea unor fapte care au urmărit unul dintre scopurile prevăzute la art. 2 alin. 1 din O.U.G. nr. 214/1999, și anume: a) exprimarea protestului împotriva dictaturii, cultului personalității, terorii comuniste, precum și abuzului de putere din partea celor care au deținut puterea politică; b) militarea pentru democrație și pluralism politic; c) propaganda pentru răsturnarea ordinii sociale existente până la 22 decembrie 1989 sau manifestarea împotrivirii față de aceasta; d) respectarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, recunoașterea și respectarea drepturilor civile și politice, economice, sociale și culturale; e) înlăturarea măsurilor discriminatorii pe motive de naționalitate sau de origine etnică, de limbă ori de religie, de apartenența sau opinie politică, de avere ori de origine socială.
Rezultă deci că exmatricularea reclamantei din facultate pe motivul că a făcut parte dintr-o mișcare religioasă interzisă de regimul comunist poate fi apreciată ca o măsură luată în considerarea activității reclamantei, activitate desfășurată în scopul respectării drepturilor și libertăților fundamentale ale omului și în scopul înlăturării discriminărilor pe motiv de religie, încadrându-se în prevederile lit.d. și e. ale art. 2 alin.1 din O.U.G. nr.214/1999 și în consecință în cele ale art.4 alin.2 din Legea nr,221/2009.
Necesitatea ca măsurile administrative la care face referire art. 4 alin.2 din Legea nr.221/2009 să fie luate de organele fostei miliții sau securități, este discutabilă, textul de lege incident în cauză nestipulând în mod expres această condiție. Se menționează numai orice alte măsuri administrative, altele decât cele prevăzute la art.3, nefiind deci necesar ca măsura să fi fost luată de organele fostei miliții sau securități. Aceasta probabil în considerarea faptului că prin acest text de lege s-a urmărit să se acopere orice alte măsuri administrative care pot avea caracter politic, indiferent de organele care le-au luat, revenind instanței de judecată să analizeze acest caracter politic în fiecare caz concret.
Oricum, în situația reclamantei se poate aprecia că măsura exmatriculării a fost luată ca urmare a actelor de urmărire și supraveghere a acesteia de către securitate, astfel cum rezultă din dosarul CNSAS, fiind practic o măsură luată indirect de către securitate, prin intermediul decanului facultății, singurul abilitat a dispune exmatricularea reclamantei. A. lucru este confirmat de motivarea deciziei de exmatriculare, aparteneneța la o organizație religioasă ilegală, nefiind vorba de fapte ale reclamantei caresă țină de calitatea sa de studentă în cadrul facultății, specializarea matematică și fizică.
Aceasta cu atât mai mult cu cât Balasz M., conducătoarea grupării betaniste din care făcea parte și reclamanta a fost condamnată prin sentința penală nr.383/1958 a T. Militar C.(fila 28 și urm. dosar) pentru săvârșirea infracțiunii de uneltire contra ordinii sociale, infracțiune prevăzută de art.209 C., fiind considerată conform art.1 alin.2 din Legea nr.221/2009 de drept cu caracter politic. În sarcina acesteia s-a reținut faptul că a desfășurat o activitate potrivnică ideilor bisericii reformate, desfășurând propagandă în favoarea sectei betaniste, respectiv fapte similare cu cele reținute în sarcina reclamantei.
Prin urmare, se apreciază de către Curte că măsura administrativă luată împotriva reclamantei prin decizia nr.7/232/(...) poate fi apreciată ca fiind una cu caracter politic în înțelesul art.4 alin.2 din Legea nr.221/2009.
Referitor la petitul de acordare a unor despăgubiri cu titlu de daune materiale și morale se constată că reclamanta, prin precizarea de acțiune de la filele 72,73 dosar fond a indicat prevederile art.998,999 C.civ.
Instanța de fond a respins aceste petite ca urmare a respingerii petitului principal, constatând caracterul accesoriu al acestora, referitor la sumele solicitate cu titlu de daune materiale arâtându-se că pretenția este și nefondată, neexistând date în sensul că reclamanta ar fi terminat facultatea și s-ar fi angajat ca profesor.
Fiind considerat întemeiat de către instanța de recurs capătul principal de cerere, cel privind constatarea caracterului politic al măsurii administrative dispuse împotriva reclamantei, se impune a se analiza și celelalte petite care au caracter accesoriu.
În primul rând se apreciază de către Curte că în ceea ce privește sumele solicitate cu titlu de daune materiale, reprezentând diferența dintre salariul obținut pe perioada cât a fost salariată și salariul unui profesor și diferența dintre pensia obținută și cea cuvenită unui profesor, solicitarea reclamantei nu este întemeiată.
Una dintre condițiile răspunderii civile delictuale este aceea a existenței unui prejudiciu care trebuie să fie cert, adică sigur atât în ceea ce privește existența cât și posibilitatea de evaluare.
Ori, prejudiciul invocat de către reclamantă nu poate fi considerat cert, existând într-adevăr posibilitatea ca aceasta să își finalizeze studiile și apoi să se angajeze ca și profesor, dar neputându-se statua cu certitudine că acest lucru s-ar fi întâmplat dacă reclamanta nu ar fi fost exmatriculată din facultate, existând o serie de alți factori care ar fi putut influența evoluția din punct de vedere profesional a reclamantei.
Raportat la cele reținute mai sus este discutabil și raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu.
Atâta timp cât pentru antrenarea răspunderii civile delictuale trebuie îndeplinite cumulativ toate condițiile prevăzute de lege în acest sens, adică existența unei fapte ilicite, a unui prejudiciu, dovedirea raportului de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu și vinovăția, ceea ce nu este cazul în speță, cererea privind acordarea de despăgubiri cu titlu de daune materiale apare ca nefondată.
Ținând cont de precizarea de acțiune formulată de reclamantă prin care indică ca și temei de drept art.998,999 C.civ., pretențiile sale apar ca fiind prescrise în cea mai mare parte raportat la art. 8 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958, respectiv dreptul la acțiune a început să curgă în anul 1990, anul intrării în vigoare a Decretului -Lege nr.118/1990, act normativ care areglementat drepturile persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la (...) precum și a celor deportate în străinătate sau constituite în prizonieri, la acel moment nemaiexistând nici o piedică în calea promovării unei astfel de acțiuni întemeiate pe dreptul comun care să aibă ca obiect repararea pagubelor de orice fel pricinuite în perioada regimului comunist, pagube care s-ar fi apreciat că nu au fost reparate prin această lege specială.
Prin adoptarea Decretului Lege nr. 118/1990 intrat în vigoare la 9 aprilie 1990 s-a recunoscut caracterul politic al condamnărilor la care au fost supuse unele persoane în perioada următoare datei de 6 martie 1945, perioada detenției fiind considerată vechime în muncă, respectiv 1 an de detenție constituind 1 an și 6 luni vechime în muncă. Totodată, persoanelor condamnate politic li s-a acordat și o îndemnizație lunară de 200 lei/pe an de detenție. Prin același act normativ foștilor condamnați politic li s-au acordat numeroase alte drepturi.
Totodată, din considerentele Deciziilor nr. 1. și 1360/2010 ale C. C. reiese că în domeniul acordării de despăgubiri pentru daunele morale persoanelor persecutate din motive politice au fost adoptate mai multe acte normative, art.4 din Decretul lege nr. 118/1990 republicat și art.5 alin.1 lit.a din Legea nr. 221/2009 având aceeași finalitate, acordarea unor sume de bani persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum și a celor deportate sau constituite prizonieri. Diferența constă doar în modalitatea de plată, respectiv prestații lunare sau o sumă globală.
În ceea ce privește daunele morale nu pot fi reținute ca îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale întemeiate pe dispozițiile art.998,999
C.civ., în sarcina statului neputând exista decât o obligație morală de a repara prejudiciile de genul celor invocate de reclamanți, rămânând la latitudinea sa modalitatea pe care înțelege să o aleagă în vederea reparării acestor prejudicii. Ori, în condițiile în care după anul 1989 a fost adoptat în acest sens Decretul-Lege nr.118/1990, se poate aprecia că statul a acționat deja în ceea ce privește repararea prejudiciilor cauzate de fostul regim comunist, acesta fiind motivul pentru care noua lege care se referă la aceeași problemă, Legea nr.221/2009, a fost declarată neconstituțională în partea referitoare la repararea prejudiciului moral prin acordarea de despăgubiri bănești.
Stabilindu-se în sens contrar, adică al existenței unei obligații a statului de reparare a acestor prejudicii cauzate de fostul regim comunist având în vedere principiile răspunderii civile delictuale, indiferent de opțiunea statului, s-ar ajunge la situația în care statul democrat ar fi considerat răspunzător de toate faptele organelor statului comunist săvârșite anterior anului 1989, trebuind să răspundă material, deși practic este vorba despre un întreg context istoric, context istoric de care nu poate fi pus pur și simplu în sarcina statului.
Având în vedere considerentele de mai sus, C., în temeiul art. 312 alin.3 C.pr.civ. va admite în parte recursul declarat de reclamanta S. M. împotriva sentinței civile numărul 4474 din 8 septembrie 2011 a T. S. pronunțată în dosar numărul (...), pe care o va modifica parțial, în sensul că va admite în parte acțiunea civilă exercitată de reclamantă împotriva pârâtului S. R. prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - D. G. A F. P. S. și în consecință va constata caracterul politic al măsurii administrative a exmatriculării reclamantei din F. de M. F. - U. B.-B. C., menținând restul dispozițiilor sentinței.
PENTRU A.E MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite în parte recursul declarat de reclamanta S. M. împotriva sentinței civile numărul 4474 din 8 septembrie 2011 a T. S. pronunțată în dosar numărul (...), pe care o modifică parțial, în sensul că admite în parte acțiunea civilă exercitată de reclamantă împotriva pârâtului S. R. prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - D. G. A F. P. S. și, în consecință:
Constată caracterul politic al măsurii administrative a exmatriculării reclamantei din F. de M. F. - U. B.-B. C.
Menține restul dispozițiilor. Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 2 februarie 2012.
PREȘEDINTE,
JUDECĂTOR,
JUDECĂTOR,
A. C. A. A. C.
ANA I.
GREFIER, C. B.
Red.A.C./dact.L.C.C.
2 ex./(...)
Jud.fond: R.a M. P.
| ← Decizia civilă nr. 4140/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă | Decizia civilă nr. 219/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă → |
|---|
