Decizia civilă nr. 84/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă

Decizii și sentințe civile - Curtea de Apel Cluj (2012)

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I C.Ă

Dosar nr. (...)* Cod operator 8428

D.ZIA C.Ă NR. 84/A/2012

Ședința publică din 20 septembrie 2012

Instanța constituită din: PREȘEDINTE: C.-M. CONȚ

JUDECĂTOR: A.-A. P.

GREFIER : A.-A. M.

S-a luat spre examinare, în vederea pronunțării, apelul declarat de reclamanta Ț. D. D., împotriva sentinței civile nr. 194 din (...), pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosar nr. (...)*, privind și pe pârâtul intimat M. M. V., având ca obiect rezoluțiune contract.

Se constată că la data de (...), pârâtul intimat, prin intermediul doamnei avocat S. I. A., a înregistrat la dosar ";. scrise";, prin care solicită respingerea apelului reclamantei ca neîntemeiat și menținerea în întregime a sentinței civile nr. 194/(...), cu obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată, la care a anexat chitanța nr. 297/(...), care atestă plata onorariului de avocat în cuantum de 2.000 lei pentru doamna avocat S. I. A.

De asemenea, se constată că la data de (...), au fost înregistrate la dosar „. scrise";, formulate de reclamanta apelantă, prin intermediul doamnei avocat D. G., în 2 exemplare, din care un exemplar a fost expediat prin fax și apoi înregistrat la dosar, iar exemplarul original a fost depus la dosar prin registratura instanței. T., se constată că prin aceste concluzii scrise, reclamanta apelantă solicită admiterea apelului și schimbarea în totalitate a sentinței civile nr. 194 din (...), în sensul admiterii acțiunii introductive formulată de reclamantă și respingerea cererii reconvenționale, cu cheltuieli de judecată, după cum urmează:

3.000 lei +TVA = 3.720 lei, onorariu avocat D. G. pentru susținere apel; 2.000 lei, onorariu avocat M. B. 2.000 lei, onorariu avocat L. C. 12.602 lei, taxă de timbru la fond; 6.181 lei, taxă de timbru apel; 12.051 lei, onorariu de avocat N. P. D. și

6.322 lei, onorariu de avocat D. N., conform dovezilor anexate la concluziile scrise.

Mersul dezbaterilor, susținerile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea ședinței publice din data de (...), care face parte integrantă din prezenta decizie.

C U R T E A

Prin sentința civilă nr. 909 din data de (...) a T.ui C., pronunțată în dosarul nr. (...), s-a admis acțiunea civilă formulată de reclamanta T. D. D. în contradictoriu cu pârâtul M. M. V. și pe cale de consecință, s-a dispus rezoluțiunea contractelor de antrepriză și vânzare cumpărare încheiate de reclamantă cu pârâtul la data de (...) respectiv (...) cu privire la apartamentul 21 cu suprafața de 63 mp. situat la et. III, compus din 2 camere, apartamentul 23, în suprafață de 63 mp. situat la et. III compus din 2 camere, apartamentul 26 în suprafață de 63 mp. situat la mansardă, compus din 2 camere, apartamentul 27în suprafață de 63 mp, situat la mansardă, compus din 2 camere, apartamentul

28 în suprafață de 63 mp. situat la mansardă, compus din 2 camere, situate în imobilul ce urma a fi edificat în F., str. Gh. D. nr. 2A în baza Autorizației de construire nr. 47/(...) ca urmare a neexecutării culpabile a obligațiilor contractuale din partea pârâtului M. M. V. S-a dispus repunerea părților în situația anterioară și obligarea pârâtului la restituirea către reclamantă a sumei de 200.000 euro cu titlu de preț și a dobânzii legale până la plata efectivă.

Pârâtul a fost obligat la plata către reclamantă a sumei de 18913 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat și taxe de timbru.

Împotriva acestei hotărâri pârâtul M. M. V. a declarat apel care a fost admis prin decizia civilă nr. 1. din data de (...) a C. de A. C., pronunțată în dosarul nr. (...),sentința civilă nr. 909 din 02 noiembrie 2010 a T.ui C. a fost desființată iar cauza a fost trimisă spre rejudecare aceleiași instanțe, Tribunalul Cluj.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de control judiciar a reținut că tribunalul nu a calificat, în conformitate cu prevederile legale, cererea formulată de pârât ca o cerere reconvențională, ci aceasta a fost apreciată ca o simplă întâmpinare, nepronunțându-se asupra cererii reconvenționale, neverificând susținerile pârâtului referitoare ala încheierea în realitate a unui contract de împrumut, actul secret. care a fost simulat ulterior, în antecontractele de vânzare cumpărare, actele publice, care fac obiectul litigiului, în scopul garantării împrumutului.

În rejudecare, prin sentința civilă nr. 194 din data de (...) a T.ui C., pronunțată în dosarul nr. (...)*, s-a respins acțiunea civilă formulată de reclamanta Ț. D. D., împotriva pârâtului M. M. V.

S-a admis cererea reconvențională formulată de pârâtul M. M. V. împotriva reclamantei și, în consecință, s-a constatat desființate prin acordul părților antecontractele de vânzare-cumpărare încheiate între părți în data de 21 august

2007, respectiv 21 decembrie 2007 cu privire la apartamentele nr. 21, 23, 26, 27

și 28, situate în imobilul ce urma a fi ridicat în F., strada Gh. D. nr.2 A, în baza autorizației de construire nr.4. M. 2007, fără restituirea sumei de 200.000 E..

Reclamantă a fost obligată să achite pârâtului suma de 9.761 lei, cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că acțiunea introductivă are ca obiect rezoluțiunea a cinci antecontracte de antrepriză și vânzare-cumpărare încheiate de reclamantă cu pârâtul referitoare la cinci apartamente care urmau a fi edificate de către pârât în F., cu consecința repunerii părților în situația anterioară și obligarea pârâtului la restituirea prețului achitat, cu dobânda legală.

În motivarea cererii s-a arătat că deși prețul stipulat a fost achitat în întregime, termenul de predare a apartamentelor nu a fost respectat, ba mai mult, pârâtul a vândut apartamentele respective.

Pe cale reconvențională, conform îndrumărilor instanței de control judiciar, reclamantul a solicitat să se constate rezoluționarea acestor contracte prin voința părților, fără restituirea sumei solicitate, ca urmare a novației intervenită la data de 18 I. 2008, arătând că în realitate, reclamanta i-a împrumutat suma de

140.000 euro cu scopul de a finaliza construcția blocului, urmărind obținerea unui profit din dobânzi, ulterior, înțelegând să garanteze acest împrumut prin încheierea contractelor în discuție.

Analizând actele depuse în probațiune, tribunalul a constatat că părțile au încheiat cinci antecontracte de antrepriză și vânzare-cumpărare, purtând semnătura părților și semnătura martorului P. A. L., cu excepția unuia singur, respectiv cel privind apartamentul nr.26, care nu are semnătura cumpărătoarei și a martorului. P. acestor acte, s-a achitat integral prețul stabilit de 40.000 E. pefiecare apartament, cu observația că antecontractul privind apartamentul arătat anterior nu cuprinde și mențiunea prețului.

T., în data de 18 I. 2008 pârâtul în calitate de vânzător a promis soțului reclamantei și martorului arătat anterior, înstrăinarea unui teren arabil în suprafață de 4.300 mp., cu număr cadastral 4.608, pentru prețul de 340.000 E., din care s-a achitat la momentul semnării 300.000 E., rămânând de achitat diferența la momentul autentificării actului, respectiv 18 N. 2008, termen prelungit printr-un act adițional datat 31 Octombrie 2008, cu o nouă scadență la data de 18 A. 2009.

În primul ciclu procesual, tribunalul a audiat martorul semnatar al antecontractelor însă, în rejudecare, aceeași instanță a socotit necesară reaudierea sa.

Din ampla sa declarație care în cea mai mare parte concordă cu cea dată în fața T.ui Comercial C. în dosarul nr.(...) având ca obiect validarea antecontractului de vânzare-cumpărare privind apartamentul nr.22, rezultă că inițial s-a asociat în cursul anului 2007 cu pârâtul în vederea ridicării unui bloc în F. ca urmare a lipsei de finanțe a acestuia din urmă, asociere care presupunea ca la finalul investiției, proporțional cu banii aduși să primească cotă din profit.

Găsind însă o altă oportunitate a dorit să iasă din asociere, dorind bani sau altceva, în schimbul sumei de aproximativ 81.000 E. - 84.000 E. aduse găsind o altă oportunitate de investiție, dorind bani sau altceva.

Pentru garantarea sumei cu care a înțeles să se asocieze a încheiat cu pârâtul antecontracte de vânzare-cumpărare privind patru apartamente, „în caz de ceva";.

Ca urmare a intenției sale de a ieși din afacere, în locul său a intrat familia Ț., plătindu-i o sumă de aproximativ 82.000-84.000 E., situație în care a anulat contractele de garanție încheiate cu pârâtul, la rândul său, familia Ț. încheind alte contracte de garanție în aceeași manieră a antecontractelor de vânzare- cumpărare.

A mai precizat că această familie a continuat să investească în afacerea respectivă, încheind alte contracte de garanție.

Ulterior, în anul 2008, în condițiile în care l-a împrumutat pe pârât cu o sumă de 20.000 E. pentru a fi remisă familiei Ț. și apoi i-a mai dat încă 20.000 E. pentru betoanele necesare ridicării blocului, a intrat din nou în afacere, încheind un nou contract de garanție asupra unui apartament în aceeași variantă, fiind conștient că garanția nu era îndestulătoare, întrucât ceea ce anterior se vindea cu 700-800 E. construit, în cel mai bun caz se vindea cu 400-500 E. construit.

Raportat la această depreciere a prețurilor împreună cu domnul Ț., soțul reclamantei, și pârât au convenit să renunțe la garanția asupra apartamentelor și să o schimbe cu cea asupra terenului care în cel mai rău caz reprezenta o oportunitate pentru construit.

Garanția respectivă s-a dovedit a fi o capcană din perspectiva martorului pentru că deși avea o suprafață de 4.000 mp., putându-se vinde raportat la prețul pieței imobiliare de atunci cu 100 E., avea un front la stradă de 9 ml., fiind imposibil de construit însă, pârâtul a arătat că are un antecontract de vânzare- cumpărare pentru terenul de lângă cel în cauză, cu un front de 11 ml., situație în care martorul s-a supărat, solicitând banii investiți, fără profit, pe care în cele din urmă i-a rambursat eșalonat, pe măsură ce se vindeau apartamentele din blocul ridicat.

De asemenea, a mai relatat că la aproximativ o jumătate de an de la momentul încheierii actului privind terenul a fost vizitat de reclamantă care dorea să-și obțină înapoi banii investiți pe care pârâtul nu i-a putut restituit neavând de unde, intenționând să „bage antecontractele de apartament în carteafunciară";, adică urmărea notarea acestora în cartea funciară, anterior fiind imposibil pentru că imobilul nu fusese dat în folosință.

Martorul a declarat că a rămas surprins pentru că înțelegerea a fost să rupă acele antecontracte, răspunzând la întrebarea reclamantei dacă nu dorește să procedeze în același mod, că îi lezează demnitatea.

T., a mai precizat că banii menționați în actul întocmit privind terenul nu au fost efectiv dați, fiind doar un schimb, iar sumele menționate în antecontractele de vânzare-cumpărare încheiate inițial, reprezentau participarea la asociere.

T. a apreciat necesară redarea sintetică a acestei declarații pentru a lămuri natura raporturilor juridice încheiate între părți.

Astfel, instanța a concluzionat în sensul că în contextul asocierii dintre reclamantă și pârât în vederea edificării unui bloc de locuințe evident în scopul împărțirii foloaselor obținute, în realitate între părți nu s-au încheiat promisiuni de vânzare-cumpărare privind apartamentele în discuție, acestea fiind doar actele aparente, intenția reală a părților fiind aceea ca pârâtul să constituie garanții asupra unor bunuri viitoare pentru sumele cu care reclamanta a înțeles să intre în asociere cu pârâtul în vederea edificării blocului de locuințe, potrivit actului secret.

Cu alte cuvinte, tribunalul a acordat prioritate voinței reale a părților, simulația fiind invocată pe cale de excepție de către pârât în cuprinsul întâmpinării și oricum în rejudecare tribunalul are obligația de a se pronunța asupra acestei chestiuni în virtutea îndrumărilor instanței de recurs, așa cum s-a arătat.

Rezultă așadar că reclamanta nu se poate prevala de aceste antecontracte de vânzare-cumpărare și, implicit, nu poate solicita rezoluțiunea acestora pentru culpa în executare a pârâtului și restituirea prestațiilor, atâta timp cât realitatea contractuală dovedită este alta.

În ceea ce privește actul secret în literatura de specialitate și practica judiciară s-a conchis în sensul că din punctul de vedere al formei consemnarea acestuia într-un înscris nu este necesară, fiind suficientă încheierea sa ca negotium conform principiului consensualismului.

Referitor la modalitatea în sine de garantare a sumelor aduse cu titlu de asociere, tribunalul a considerat că aceasta s-a realizat îmbrăcând forma unui contract nenumit, respectiv pârâtul s-a obligat a transfera dreptul de proprietate asupra apartamentelor în discuție în favoarea reclamantei în condițiile în care nu își va îndeplini obligațiile asumate în cadrul asocierii, martorul folosind expresia "în caz de ceva ", ca mai apoi în ceea ce privește terenul obiect al ultimului antecontract să arate "că în cel mai rău caz puteam folosi terenul pentru construit";.

Față de cele ce preced, tribunalul a respins acțiunea principală ca fiind neîntemeiată.

Cât privește însă acțiunea reconvențională, tribunalul admis-o, constatând ca urmare a simulației că într-adevăr părțile de comun acord au înțeles să desființeze actele secrete încheiate în discuție deghizate în antecontractele de vânzare-cumpărare , martorul folosind noțiunea de „. a acestora, respectiv imposibilitatea de a se mai prevala de acestea fără restituirea vreunei sume de bani.

Altfel spus, dându-se prioritate voinței reale a părților ca urmare a invocării simulației pe cale de excepție, antecontractele de vânzare-cumpărare sunt în realitate contracte nenumite încheiate în scopul garantării sumelor de bani investite și doar din această perspectivă a adevăratelor raporturi între părți s-aadmis cererea reconvențională, de altfel aceasta fiind și intenția pârâtului raportat la motivarea în fapt.

De asemenea, s-a mai arătat că prin ruperea acestor contracte și încheierea unui nou contract privind terenul, s-a urmărit „schimbarea garanțiilor";, ceea ce în opinia instanței întrunește condițiile novației, respectiv ale art.1131 Cod civil, în sensul că exista o obligație valabilă, urmărindu-se nașterea unei noi obligații valabile, această nouă obligație având un element nou, respectiv viza un nou imobil, intenția părților de a nova rezultând din declarația martorului care, la rândul său, a fost parte contractantă a ultimului act.

În baza art.274 Cod procedură civilă, tribunalul a obligat-o pe reclamantă să achite pârâtului suma de 9.761 lei, cheltuieli de judecată în toate ciclurile procesuale, constând în 2000 lei onorariu avocațial, 4742 lei taxe timbru aferente apelului și 3000 lei onorariu avocațial, în primul ciclu procesual și 19 lei taxe timbru plătite în rejudecare.

Împotriva acestei sentințe, reclamanta Ț. D. D. a declarat apel, în termenlegal, solicitând instanței admiterea acestuia, modificarea hotărârii atacate, în sensul admiterii cererii de chemare în judecată și respingerea cererii reconvenționale, cu obligarea pârâtului intimat la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea apelului, reclamanta a arătat că pentru a se pronunța o hotărârea temeinică si legală în prezenta cauza trebuie să se țină seama cu prioritate de poziția pe care părțile au avut-o în proces, respectiv cadrul procesual pe care acestea au înțeles să-l deducă judecații. Numai raportat la acest cadru procesual si numai în limitele acestuia instanța de judecată este chemată să tranșeze dreptul.

Astfel prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a solicitat rezoluțiunea celor 5 antecontracte de antrepriza si vânzare-cumpărare încheiate cu pârâtul pentru apartamentele nr. 21, 23, 26, 27 si 28, toate situate în imobilul situat în loc. F., str. Gh. D., nr. 2A, si repunerea părților în situația anterioară, cu consecința obligării pârâtului la restituirea sumei de 200.000 E. cu dobânda legală până la plata efectiva, motivat de faptul ca pârâtul nu si-a executat culpabil obligațiile contractuale.

Pârâtul, prin întâmpinare, a solicitat sa se admită în parte acțiunea, în sensul de a se constata rezoluționate antecontractele de antrepriza si vânzare- cumpărare prin voința reală a părților, fără restituirea sumai de 200.000 euro, având în vedere "novația" intervenita la data de (...), ca mai apoi, prin cererea de apel formulata împotriva primei hotărâri a instanței de fond, să solicite admiterea în parte a acțiunii formulate de către reclamantă si a obligării sale la plata către aceasta a sumei de 70.000 E..

D., pârâtul solicită să se constate ca obligațiile care au luat naștere în temeiul antecontractelor de vânzare-cumpărare prin care s-au înstrăinat cele 5 apartamente au fost "novate", în sensul ca s-au stins prin acordul comun al părților, prin încheierea unui antecontract de vânzare-cumpărare a unui teren.

Dacă în ceea ce privește apelanta, poziția procesuala a acesteia a fost constantă pe întreg parcursul procesului, atât înainte, cât si după rejudecare, probând cu înscrisuri că între aceasta si intimat s-au încheiat în total 6 antecontracte de vânzare-cumpărare, în ceea ce privește pârâtul, acesta a avut o atitudine fluctuanta si extrem de inconsecventa. S. idee constantă însă a fost aceea conform căreia între intimat si apelanta s-ar fi încheiat un contract de împrumut în valoare de 140.000 euro, iar pentru a se "garanta" restituirea acestei sume, s-au încheiat - 6 antecontracte de vânzare-cumpărare pentru 6 apartamente, fiecare la prețul de 40.000 E., total 240.000 E., ca în final, "garanția" să fie novata prin încheierea unei noi promisiuni de vânzare- cumpărare, da data acesta, între intimat pe de o parte, în calitate de promitentvânzător, soțul apelantei T. L. si martorul P. A., pe de alta parte, în calitate de promitenți cumpărători, în cote egale.

În opinia reclamantei apelante simulația este exclusă deoarece nu numai ca pârâtul nu o invoca pe cale de excepție, așa cum greșit a reținut judecătorul fondului, ci chiar o infirma prin solicitările sale care sunt absolut incompatibile cu existenta unei simulații.

Însuși intimatul afirma ca "schimbarea de garanții" a intervenit pentru a elibera de sarcini apartamentele si pentru a putea fi înstrăinate. Prin această afirmație recunoaște implicit dar fără echivoc valabilitatea antecontractelor de vânzare-cumpărare. D., până si în opinia pârâtului, antecontractele sunt valabile si susceptibile de a produce efectele juridice urmărite de părți la momentul încheierii lor. Altfel, pârâtul n-ar fi putut solicita să se constate novarea obligațiilor, atâta vreme cât numai o obligație validă si valabilă poate fi novata. Iar daca antecontractele de vânzare-cumpărare ar fi fost simulate, atunci nu se mai poate vorbi de obligații valabile.

În al doilea rând, simulația presupune un act juridic secret care înlătură sau modifica un act juridic aparent.

Singurele raporturi juridice dintre părți sunt cele stabilite fără echivoc prin antecontractele de vânzare-cumpărare din care rezulta ferm atât promisiunea de vânzare a apartamentelor nr. 21, 23, 26, 27, 28, cât si plata integrală a prețului în suma de 40.000 euro pentru fiecare apartament.

Deși instanța retine existenta unui act secret de asociere, precum si existenta a 5 antecontracte de vânzare-cumpărare aparente care au rolul de a "garanta" investiția, singurele acte sub semnătură privată care există si care s-au încheiat cu respectarea dispozițiilor legale, semnate si asumate de către pârât si care sunt relevante în prezenta cauză stând le baza întemeierii pretențiilor apelatei, sunt cele 5 antecontracte de vânzare-cumpărare, semnate toate de către intimat si unele chiar de martorul P. A., prin care s-a promis înstrăinarea a 5 apartamente, respectiv ap. nr. 21, 23, 26, 27, 28 situate la et.III al imobilului ce urma să fie edificat in loc. F., str. G. D., nr. 2A, fiecare la prețul de 40.0000 E..

Cu toate acestea, instanța, in baza unei depoziții de martor, persoană de altfel interesată în cauza si care se afla în relații de strânsă prietenie cu intimatul, retine ca de fapt între părți își produce efectele un contract de asociere în participațiune si ca de fapt actele de vânzare-cumpărare sunt simulate, aparente, si că ele nu reprezintă voința reală a părților.

Contrar considerentelor instanței, simulația nu poate fi dovedita între părțile contractante decât printr-un contraînscris. Sigur, doctrina si jurisprudența constata, totuși, ca pot exista situații de excepție în care existenta actului secret ar putea fi dovedita cu martori, cum ar fi existenta unui început de dovada scrisa, sau când părțile au fost în imposibilitatea de a-si preconstitui un înscris, sau când actul a fost întocmit prin frauda, dol sau violență. Insă, în speță, nu se regăsește nici una din excepțiile enumerate si cu toate acestea, instanța în mod nelegal, a admis proba cu martori împotriva unui înscris si nu numai că a admis-o, ci a si pronunțat o hotărâre întemeiată exclusiv pe această declarație. In condițiile în care, mărturia nici măcar nu confirmă poziția părților, intimatul susținând si in prezent că de fapt a fost împrumutat de către apelantă.

Cu atât mai mult cu cât în cazul asocierii în participațiune forma scrisă este o condiție obligatorie ad probationem. Astfel că, dacă acesta condiție nu este îndeplinită atunci actul juridic al asocierii nu se poate dovedi prin alte mijloace de proba.

Așadar, între părți simulația nu poate fi dovedită decât printr-un înscris care ar modifica sau anihila actul aparent ce se pretinde a fi simulat.

Apoi, contractul de asociere în participațiune este un act juridic cu conținut complex, iar condiția încheierii acestuia în forma scrisă se impune nu numai din punct de vedere legal ci si din perspectiva părților, fiind necesar a se stabili în cel mai mic detaliu drepturile si obligațiile fiecăreia dintre părți, precum si modalitatea de executare a acestora.

Asocierea în participațiune este un tip de contract special prin care două sau mai multe persoane fizice si/sau juridice convin să creeze o asociere în care să contribuie cu anumite bunuri sau servicii în vederea exercitării în comun a unor activități comerciale, cu scopul de a împărți profitul obținut. Aceasta se constituie doar în baza contractului de asociere, care trebuie să cuprindă unele mențiuni obligatorii privind părțile contractante, obiectul de activitate, mai ales contribuția asociaților care le dă dreptul de participare la distribuirea profitului realizat de asociere, precum si cota de participare, modul de repartizare a profitului sau pierderii, condițiile de încetare a asocierii.

Martorul lansează ideea unei asocieri în participațiune dar nu spune nimic despre condițiile acestei asocieri, iar instanța de judecată reține mărturia ca o dovadă a voinței reale a părților, în condițiile în care chiar părțile arată că voința lor reală este cu totul alta decât cea a declarației martorului.

S-a făcut dovada faptului ca suma de 200.000 euro care reprezintă prețul celor cinci apartamente si care a fost plătită de către apelanta a provenit din încheierea unui contract de credit bancar încheiat cu Volksbank Romania în luna iulie a anului 2007, credit în valoare de 300.000 euro, din care până in momentul de față s-a achitat o suma de 100.000 euro conform scadențarului depus la dosar.

Nu a existat nici o asociere în participațiune si apelanta nici n-ar fi avut vreun interes să opteze pentru o asemenea variantă. Cel puțin nu în condițiile unei înțelegeri verbale si în lipsa unui înscris care să-i confere certitudinea unui profit.

Instanța de fond a pronunțat o hotărâre nelegală si netemeinică bazata exclusiv pe declarația martorului P. A., declarație care se impune a fi înlăturată în primul rând pentru ca a fost încuviințată, iar apoi administrata contrar dispozițiilor legale, respectiv art. 1191 alin. 1 si 2 C.civ.

Declarația martorului P. A. a fost primită în contra unor înscrisuri semnate atât de către părți, cât si de către martorul audiat.

In privința inadmisibilității probei testimoniale, reclamanta apelantă s-a opus vehement neputând fi reținută în nici un caz situația prevăzută de art. 1191 alin.3 C.civ.

Mai mult, dacă instanța a reținut că între părți s-a încheiat un contract de asociere, atunci acesta cu atât mai mult nu poate fi dovedit cu martori. C. art. 256 "Asociațiunile în participațiune sunt scutite de formalitățile stabilite pentru societăți, dar ele trebuie să fie probate prin act scris".

P. art. 86 alin. 2 C. fiscal "In cadrul fiecărei asocieri fără personalitate juridica, constituită potrivit legii, asociații au obligația să încheie contracte de asociere în formă scrisă, la începerea activități ( ...). Toate aceste texte de lege prohibesc categoric admisibilitatea în aceasta materie a probei testimoniale.

Pe de altă parte, pe parcursul procesului martorul P. A. a fost audiat de două ori, depoziția acestuia fiind controversată și echivocă, cu reveniri si modificări esențiale în conținutul declarației. I. a afirmat fără nici un echivoc că: "In ceea ce privește primele antecontracte pot afirma că s-au plătit din partea reclamantei prețul în integralitatea sa, fără a se putea preciza sumele de bani achitate. Știu ca reclamanta a achitat integral prețul antecontractelor la sfârșitul anului 2007 începutul anului 2008", acest aspect fiind confirmat si de către intimat prin răspunsul la interogatoriul luat acestuia.

Pe lângă faptul ca martorul se contrazice pe el însuși în declarațiile pe care le-a dat, atât în acest dosar, cât și în dosarul nr. (...) aflat pe rolul C. de A. C. si care are ca obiect rezoluțiunea antecontractului de vânzare-cumpărare a apartamentului nr. 22, afirmațiile acestuia sunt lipsite atât de sinceritate cât si de logică.

În esență, el declara ca soții Ț. au "investit" în afacerea intimatului, din câte cunoaște, suma de 82.000-84.000 E., iar el personal, a investit suma de 40.000 de euro. T. susține că pentru a garanta suma "investita" apelanta a încheiat 4-5 antecontracte de vânzare-cumpărare, în valoare totală, având în vedere prețul fiecărui apartament, de 200.000 euro. Recunoaște de asemenea ca a fost martor semnatar al acestor antecontracte, pe de alta parte, confirmând prin semnarea antecontractelor ca s-a plătit integral prețul, adică suma de 200.000 euro.

Susține ca la rândul său, a încheiat cu intimatul un antecontract de vânzare-cumpărare a unui apartament la prețul de 40.000 de E., fiind conștient ca "garanția" era neîndestulătoare. Aceasta afirmație este contrazisa de realitate. La vremea la care s-au încheiat antecontracte, respectiv finalul anului 2007, de vreme ce acesta "garanție"a fost schimbata, potrivit martorului, prin încheierea antecontractului de vânzare-cumpărare privind terenul, care a avut loc la data de (...), preturile la apartamente erau în plină creștere. P. antecontractelor de vânzare-cumpărare încheiate de către intimat cu terți in acea perioada, respectiv sfârșitul anului 2007 până in vara anului 2008, apartamentele s-au vândut la preturi cuprinse intre 48.000 euro si 56.000 euro Tot din cauza crizei imobiliare susține ca s-au schimbat si garanțiile, menționând ca prețul la teren nu scăzuse chiar atât de mult, "teren care în cel mai rău caz reprezenta o oportunitate pentru construit".

În anul 2008 când s-a încheiat antecontractul de vânzare-cumpărare având ca obiect terenul, atât preturile apartamentelor cat si a trenurilor erau in creștere.

Nu este sincer nici atunci când declara ca trenul s-a dovedit a fi o capcana.

Este greu de crezut ca o persoana diligenta ar fi de acord sa încheie o promisiune de vânzare-cumpărare a unui tren in valoare de 340.000 de euro, chiar si ca o "garanție" așa cum susține martorul, fără ca măcar sa se asigure ca terenul respectiv chiar valorează atât.

Apoi, afirmațiile martorului sunt lipsite de orice logica. Susține ca apelanta a "investit"in afacerea intimatului suma de 82.000-84.000 euro, dar cu toate acestea încheie "garanții" pentru suma de 200.000 de euro (plus 40.000 de euro contravaloarea ap. nr. 22). Ba mai mult, este de acord sa "schimbe" garanțiile de la 240.000 E. la 165.000 euro, având in vedere ca tot dansul declara ca a cumpărat terenul in cota egala cu soțul apelantei respectiv fiecare cate jumătate, teren cu care practic nu se putea face nimic, ca doar nu era construibil. Contravine adevărului si afirmația conform căreia "schimbarea garanțiilor", respectiv încheierea antecontractului având ca obiect terenul, s-a făcut pe terasa hotelului Stadion doar cu intimatul si de domnul Ț., cu toate ca au fost si doi martori semnatari, martorul Fat V. confirmând ca actul s-a încheiat la locuința dlui Ț.. Mai mult la data încheierii actului era iarna, nu se putea obiectiv încheia pe o terasa.

Referitor la cererea reconvențională reclamanta apelantă arată că a fost admisă fără a fi întemeiată si contrar dispozițiilor legale, nefiind îndeplinite în cauza condițiile prevăzute de art. 1131 cod civil pentru existența novației.

Antecontractele de vânzare-cumpărare din data de (...), respectiv din data de (...), au fost încheiate intre M. M. V., în calitate de promitent vânzător, si Ț. D.

D., în calitate de promitenta cumpărătoare. Obiectele contractelor îl constituieapartamentele cu nr. 21, 23, 26, 27 si 28, iar pretul achitat integral la data semnării antecontractelor este de 40.000 euro.

Prin antecontractul de vânzare-cumpărare cu privire la terenul din F., în suprafață de 4.300 mp, înscris în CF nr. 8740 F., nr. cad. 4608, promitentul vânzător M. M. V. promite spre vânzare terenul promitenților cumpărători T. L. si P. A. L., fără să se arate cotele în care cei doi dobândesc imobilul însă, cu ocazia audierii, martorul P. A. declară că terenul s-a dobândit în cote egale. lată că părțile din cele doua contracte sunt diferite, iar pe de alta parte nu exista nici o referire la o eventuala intenție de a nova.

Mai mult, martorul semnatar al antecontractului ce are ca obiect terenul, numitul Fat V., cu ocazia audierii sale arata ca: „Nu-mi aduc aminte unde era situat terenul, a trecut mult timp de atunci iar in prezenta mea nu s-a discutat depre vreo plata in rate a prețului sau despre vreo datorie mai veche (. . .). Nu știu daca intre acest contract si vreun alt eventual contract referitor la alte imobile este vreo legătură". Acest aspect este confirmat si de martora S. A. L.

Este cert faptul ca apelanta nu este parte în cel de-al doilea antecontract, si în pofida afirmațiilor pârâtului, nici nu se poate retine existenta mandatului tacit dintre soți.

T. L. a încheiat antecontractul de vânzare-cumpărare în nume propriu, mandatul tacit fiind incompatibil cu dispozițiile imperative ale art. 1130 Cod civil care prevăd că este necesar animus novandi și că novația nu se prezumă iar intenția de a nova trebuie inclusa expres în act. A.mus novandi este de esența instituției juridice a novației.

Astfel, dincolo de faptul ca apelanta T. D. nu este parte în antecontractul privind terenul, acest act nu conține nici o clauză privind o eventuala novație, iar voința de a nova nu poate fi dovedită în lipsa unei clauze exprese în contract.

In drept, s-au invocat dispozițiile art. 282 si urm. C.pr.civ., art. 1191, art. 1175 și art. 1130 C.civ.

Pârâtul intimat M. M. V., a depus întâmpinare, prin care a solicitatrespingerea apelului declarat de reclamantă ca neîntemeiat și menținerea în întregime a sentinței apelante (f.34-39).

În susținerea poziției procesuale pârâtul intimat a arătat că, într-adevăr simulația nu a fost invocată pe cale reconvențională, dar din aprecierea întregului material probator administrat în cauză precum și din motivele de fapt invocate în mod constant în întâmpinarea intimatului, respectiv referirea la "intenția reală a părților de a rupe antecontractele", intenție dovedită prin proba testimonială, în mod corect instanța de fond a considerat că în cauză este incidentă simulația si că aceasta a fost invocată în mod constant prin întâmpinare, pe cale de excepție, ca mijloc de apărare.

Mai mult decât atât, în condițiile în care cauza a fost trimisă spre rejudecare în apel tocmai pentru a se stabili voința reală a părților și împrejurările în care s-au încheiat între ei actele juridice în discuție, instanța de fond a procedat în mod legal având obligația de a se pronunța asupra acestei chestiuni tocmai în virtutea îndrumărilor instanței de apel.

Pe de altă parte, pârâtul intimat apreciază că apelanta face o confuzie susținând că prin hotărârea pronunțată instanța de fond s-ar fi pronunțat asupra simulației neinvocate ori, în realitate, instanța a analizat incidenta simulației în raporturile dintre părți că argument al respingerii cererii principale, respectiv ca mijloc de apărare și a admis cererea reconvențională de constatare a novației, așa acum aceasta a fost formulată, nicidecum nu a fost admisă în temeiul simulației.

În acest context al analizării simulației că mijloc de apărare în mod legal instanța a apreciat că sunt îndeplinite condițiile simulației și anumeconsemnarea actului secret într-un înscris nu este necesară fiind suficientă încheierea sa ca negotium, conform principiului consensualismului.

În ce privește lungile considerații pe care le face apelanta asupra inadmisibilității probei testimoniale administrate în cauză, respectiv audierea și reaudierea martorului P. A., intimatul apreciază că aceste susțineri sunt nefondate raportat la faptul că, pe de o parte, s-a dispus de către o instanță de apel casarea cauzei și rejudecarea acesteia tocmai cu îndrumarea precisă de a fi reaudiat martorul P. A., îndrumare pe care instanța de fond era obligată să o respecte, iar pe de altă parte, această probă a fost apreciată de toate instanțele în fața cărora a ajuns acest dosar, ca pertinentă și concludentă cauzei, tocmai pentru stabilirea împrejurărilor în care s-au încheiat antecontractele dintre părți.

Pe fondul cauzei, în mod temeinic și legal instanța de fond a respins acțiunea principală și a admis cererea reconvențională în sensul de a constata că între părțile cauzei a intervenit novația prin schimbare de obiect în sensul stingerii vechii obligații asumate prin antecontractele de antrepriză și vânzare cumpărare încheiate în (...) și (...), cu privire la cele 5 apartamente situate în F. str. Gh. D. nr. 2A, și nașterea concomitentă a unei noi obligații prin antecontractul încheiat între părți la data de (...) cu privire la imobilul teren.

Este neîndoielnic că în majoritatea acestor situații, care au ca obiect rezoluțiunea antecontractelor încheiate pe piața imobiliară înainte de intervenția crizei și scăderea drastică a prețurilor, rareori actele încheiate de constructori sau investitori reflectă realitatea învoielilor dintre aceștia.

Susținerile reclamantei nu sunt reale rezultă și din împrejurarea că prețul stabilit în conținutul antecontractelor a fost fictiv, mult sub valoarea pieței de la acea dată, respectiv 40.000 E. pentru un apartament de două camere, care la data valora respectivă cel puțin 60.000 E..

Odată cu încheierea noului antecontract pe teren, voința părților a fost de rupere a actelor încheiate până atunci și stingere în acest mod a tuturor obligațiilor rezultând din toate celelalte antecontracte.

Condiția intenției comune a părților de a nova este într-adevăr prevăzută expres de art. 1130 Cod C. care dispune „novația nu se prezumă. Voința de a face trebuie să rezulte evident din act".

Prin termenul act este necesar să se înțeleagă actul juridic în sensul de negotium adică de operațiune juridică, și nicidecum de instrumentum sau înscris constatator al unei operații juridice, așa cum rezultă din interpretarea jurisprudenței.

Voința de a nova trebuie să fie certă și clară, fără să fie necesară o formă sacramentală.

În speță, această voință a fost certă și că ea rezultă din comportamentul neechivoc atât al pârâtului, cât și al reclamantei, nefiind necesar să fie stipulat expres în convenția încheiată la data de (...). De altei, această voință rezultă din împrejurările conexe cauzei, precum: prețul mic din antecontracte, faptul că apartamentele au fost înstrăinate unor terți cumpărători, fără opoziția manifestă a reclamantei, încheierea antecontractului din (...), care a avut loc imediat după datele de predare a apartamentelor ((...)), precum și existența a trei antecontracte de vânzare-cumpărare încheiate cu P. A. L., lipsa dovezilor de plată a prețului și de încasare a prețului pentru toate convențiile, mai ales pentru teren a cărui preț rezultă foarte clar că nu a fost plătit.

Analizând sentința criticată prin prisma motivelor de apel invocate și a apărărilor formulate Curtea, în temeiul art. 295 C.pr.civ., reține următoarele:

Motivul de apel referitor la faptul că instanța de fond nu a ținut seama cu prioritate de obiectul cererilor formulate de părți, de poziția pe care părțile au avut-o în proces, respectiv cadrul procesual pe care acestea au înțeles să-ldeducă judecații în sensul că a reținut existența unei simulații, care nu a fost invocată de pârât, în opinia C., nu este întemeiat.

Astfel, prin cererea de chemare în judecată, reclamanta Ț. D. D. a solicitat instanței să dispună rezoluțiunea antecontractelor de antrepriză și de vânzare- cumpărare încheiate cu pârâtul la data de (...), respectiv (...), cu privire la apt. 21,

23, 26, 27, 28 situate în imobilul ce urma a fi edificat în F., str. Gh.D., nr. 2A, în baza autorizației de construire nr. 47/(...), din culpa pârâtului, precum și repunerea părților în situația anterioară, cu obligarea pârâtului la restituirea sumei de 200.000 euro reprezentând prețul achitat de reclamantă, cu dobânda legală până la plata efectivă.

Pârâtul M. M. V., prin înscrisul intitulat întâmpinare, a învederat instanței că este de acord cu admiterea în parte a acțiunii, în sensul de a se constata rezoluționate antecontractele de antrepriză și vânzare-cumpărare mai sus arătate, însă a solicitat în mod expres și explicit să se constate rezoluționate antecontractele de vânzare-cumpărare din data de (...) prin voința reală a părților, fără restituirea sumei de 200.000 euro, având în vedere novația intervenită la data de (...).

În motivarea cererii sale, pârâtul a arătat că deși actele deduse judecății au fost calificate „contract de antrepriză"; respectând voința reală a părților, anterior datei de (...), reclamanta i-a împrumutat efectiv suma de 140.000 euro cu scopul de a finaliza lucrările demarate la construcție, iar pe de altă parte, reclamanta a urmărit obținerea unui profit din dobânzile consistente ale împrumutului. Înțelegerea părților a fost de a-i garanta împrumutul, cu dobânzile considerabile aferente, prin încheierea a 6 antecontracte având ca obiect apartamente în curs de edificare.

Evoluând lucrările pe șantier, de comun acord cu reclamanta și soțul acesteia, numitul Ț. L., părțile au hotărât să rupă cele 6 contracte, trecând garanția pe terenul în suprafață de 4.300 mp. înscris în C.F. nr. 8740 F., nr.cad.4608. Scopul transferului de garanție a fost eliberarea de sarcini a apartamentelor pentru a le putea înstrăina în mod legal și trecerea noii garanții pe terenul mai sus arătat, chiar dacă între timp suma împrumutată și parțial restituită a devenit în antecontractul de vânzare-cumpărare din (...) la valoarea de

340.000 euro, din care ipotetic pârâtul ar fi primit suma de 330.000 euro, adică contravaloarea terenului înstrăinat minus 10.000 euro.

Nu s-a făcut expres vorbire de stingerea vechii obligații și transformarea ei într-o nouă obligație în contractul încheiat la data de (...), pe considerentul că împrumutul a fost dobândit fără un înscris probatoriu, pârâtul crezând că antecontractele de vânzare-cumpărare încheiate doar într-un singur exemplar au fost rupte de reclamantă, părțile știind că există actul real semnat la data de (...).

În fapt, între reclamantă și pârât s-au încheiat o serie de antecontracte de antrepriză și vânzare-cumpărare având ca obiect: apartamentul 21, cu suprafața de 63 mp, situat la et. III, compus din 2 camere; apartamentul 23, în suprafață de 63 mp, situat la et. III, compus din 2 camere; apartamentul 26, în suprafață de 63 mp, situat la mansardă, compus din 2 camere; apartamentul 27, în suprafață de 63 mp, situat la mansardă, compus din 2 camere; apartamentul 28, în suprafață de 63 mp, situat la mansardă, compus din 2 camere, situate în imobilul ce urma a fi edificat în F., str. Gh. D. nr. 2A în baza autorizației de construire nr. 47/(...), urmând ca predarea efectivă a acestor apartamente, în favoarea reclamantei, să se realizeze până la data de (...), (...), respectiv (...), la sfârșitul fiecărui astfel de antecontract fiind inserată mențiunea în dreptul vânzătorului, pârât în prezentul dosar, „am primit suma integrală, respectiv

40.000 euro"; pentru fiecare imobil apartament (f.5-15 dosar fond).

La data de 18 ianuarie 2008, între pârâtul M. M. V., în calitate de promitent-vânzător, pe de o parte, soțul reclamantei, numitul Ț. L. și numitul P. A. L., în calitate de promitenți-cumpărători pe de altă parte, s-a încheiat un antecontract de vânzare-cumpărare, cu privire la un imobil-teren arabil situat în F., înscris în CF nr. 8740, nr. cadastral 4608, prețul fiind stabilit la suma de

340.000 euro, din care s-a achitat la momentul semnării suma de 300.000 euro, rămânând de achitat diferența la momentul autentificării actului, respectiv 18 noiembrie 2008, termen prelungit printr-un act adițional autentificat sub nr.942 din data de (...) de către BNP C. C. D., cu o nouă scadență la data de 18 aprilie

2009 (f.40, 41 dosar fond).

Acțiunea in simulație este o acțiune in constatare care poate fi exercitata oricând ea fiind imprescriptibila. Acest caracter imprescriptibil este in concordanta cu principiul ca aparenta in drept poate fi înlăturată oricând, actul juridic simulat nefiind susceptibil de consolidare prin trecerea timpului.

În concordanta cu același principiu ca actul aparent poate fi oricând înlăturat este ca simulația poate fi invocata nu doar pe cale de acțiune, ci așa cum se arata in literatura de specialitate, si pe cale de excepție, în apărare atunci când se încearcă valorificarea actului aparent, public.

Altfel spus, intr-o acțiune întemeiata pe actul aparent, paratul nu este obligat sa promoveze o acțiune in simulație ci, este suficient ca in apărare, pe cale de excepție, sa indice si sa dovedească adevăratele raporturi juridice pentru a paraliza acțiunea întemeiata pe actul aparent ce trebuie înlăturat si căruia nu ii pot fi recunoscute nici in aceasta situație efecte juridice intre părțile contractante.

În speță, așa cum s-a arătat mai sus, paratul a invocat in mod constant pe tot parcursul litigiului în apărare, pe cale de excepție (chiar daca nu a catalogat-o ca atare, fapt irelevant din perspectiva art. 83 C.pr.civ.) că actele juridice pe care reclamanta și-a întemeiat acțiunea civilă nu sunt cele reale, ci sunt simulate, poziție procesuala menținută în mod constant, inclusiv prin motivele de apel, în primul ciclu procesual.

Într-adevăr pârâtul nu a formulat o acțiune propriu zisă de constatare a simulației antecontractelor de vânzare cumpărare indicate de reclamantă, pe calea unei cereri reconvenționale, dar din motivele de fapt invocate în mod constant în întâmpinare, respectiv referirea la "intenția reală a părților de a rupe antecontractele", intenție dovedită prin proba testimonială, în mod corect instanța de fond a considerat că în cauză este incidentă simulația si că aceasta a fost invocată, pe cale de excepție, ca mijloc de apărare.

Mai mult decât atât, în condițiile în care, în primul ciclu procesual, în apel, prin decizia civilă nr.1./(...) a C. de A. C. s-a desființat sentința primei instanțe, iar cauza a fost trimisă spre rejudecare, tocmai pentru a se stabili voința reală a părților și împrejurările în care s-au încheiat actele juridice în discuție, instanța de fond a procedat în mod legal având obligația de a se pronunța asupra acestei chestiuni tocmai în virtutea îndrumărilor instanței de apel.

Așadar se impune a se lămuri care au fost raporturile juridice reale între reclamantă și pârât.

Prin răspunsul la interogatoriu, reclamanta a recunoscut că l-a cunoscut pe pârât „.-un prieten, A. P., martor asistent";. De asemenea, a recunoscut că acesta a fost prezent la înmânarea sumei de 200.000 euro, în luna august 2007, însă cu titlu de vânzare cumpărare, nu cu titlu de împrumut (f.42-44, dosar fond).

Ulterior, în cel de-al doilea ciclu procesual, prin suplimentul la interogatoriu dispus din oficiu de către instanță, reclamanta a arătat că este real că în materia ridicării construcțiilor, bloc de locuințe, se folosea maniera degarantare a împrumuturilor date de anumite persoane constructorilor, prin încheierea unor antecontracte de vânzare cumpărare, din moment ce a girat chiar ea, cu casa ei la bancă.

T., a recunoscut că este real că majoritatea blocurilor de locuințe s-au achitat cu banii achitați de către promitenții cumpărători ai apartamentelor, inclusiv blocul construit de pârât care nu avea nici un ban. Banii care i-a dat pârâtului au fost folosiți pentru altceva respectiv pârâtul și-a cumpărat un apartament, un BMV, un Jeep și niște vacanțe, și probabil o mai fi și construit (f.43, dosar fond).

Reclamanta a recunoscut și faptul că soțul ei, împreună cu P. A., au încheiat cu pârâtul, la data de (...), un alt act privind un imobil teren, pentru prețul de 340.000 euro din care soțul ei și P. A., au achitat fiecare un avans de

150.000 lei. Referitor la provenința sumei de bani, reclamanta a arătat că o parte provin dintr-un credit bancar și o parte, din investiții imobiliare, de care s-au ocupat de mult timp.

Pârâtul, prin răspunsul la interogatoriu, a recunoscut că a încheiat cu reclamanta antecontractele de antrepriză și vânzare cumpărare, însă cu titlu de garanție pentru banii împrumutați de reclamantă, care nu a achitat prețul de

40.000 euro pentru fiecare apartament. T., a recunoscut că apartamentele care fac obiectul actelor juridice indicate au fost finalizate și au făcut obiectul altor antecontracte de vânzare cumpărare (f.45-46, dosar fond).

Din ampla declarație a martorului P. A., audiat în primul ciclu procesual și reaudiat, în rejudecare, depoziție care în cea mai mare parte concordă cu cea dată în fața T.ui Comercial C., în dosarul nr.(...), având ca obiect validarea antecontractului de vânzare-cumpărare privind apartamentul nr.22, rezultă că inițial s-a asociat în cursul anului 2007 cu pârâtul în vederea ridicării unui bloc în F., ca urmare a lipsei de finanțe a acestuia din urmă, asociere care presupunea ca la finalul investiției, proporțional cu banii aduși să primească cotă din profit (f.80, f.103-104, dosar fond).

Pentru garantarea sumei cu care a înțeles să se asocieze a încheiat cupârâtul antecontracte de vânzare-cumpărare privind patru apartamente, „în caz de ceva";.

Ca urmare a intenției sale de a ieși din afacere, în locul său a intrat familia

Ț., plătindu-i o sumă de aproximativ 82.000-84.000 E., situație în care a anulat contractele de garanție încheiate cu pârâtul, la rândul său, familia Ț. încheind alte contracte de garanție în aceeași manieră a antecontractelor de vânzare- cumpărare.

A mai precizat că această familie a continuat să investească în afacerea respectivă, încheind alte contracte de garanție.

De asemenea, a mai relatat că la aproximativ o jumătate de an de la momentul încheierii actului privind terenul a fost vizitat de reclamantă care dorea să-și obțină înapoi banii investiți pe care pârâtul nu i-a putut restituit neavând de unde, intenționând să „bage antecontractele de apartament în cartea funciară";, adică urmărea notarea acestora în cartea funciară, anterior fiind imposibil pentru că imobilul nu fusese dat în folosință.

T., a mai precizat că banii menționați în actul întocmit privind terenul nuau fost efectiv dați, fiind doar un schimb, iar sumele menționate în antecontractele de vânzare-cumpărare încheiate inițial, reprezentau participarea la asociere.

În ceea ce privește depozițiile martorilor S. P. D. și S. A. L., Curtea constată că acestea susțin poziția procesuală a reclamantei referitoare la faptul că adevăratul raport juridic dintre părți a fost acela stabilit prin antecontractele de vânzare cumpărare. Insa acești martori cunosc toate cele relatate, așa cum arata de altfel in finalul depozițiilor, doar din discuțiile pe care le-au avut cu reclamanta, practic acești martori reproducând cele relatate lor de către reclamanta. Ei nu au fost prezenți la nicio discuție dintre părțile litigante in legătură cu tranzacția din speță. Împrejurările la care martorul a participat efectiv, respectiv vizita la apartamentele din F., in anul 2009 si discuțiile cu cumpărătorul unuia dintre ele sunt irelevante in stabilirea raportului juridic real dintre părți întrucât vizează raporturi cu terțe persoane (f.47, 48, dosar fond).

Ca atare aceste depoziții nu pot fi luate in considerare și vor fi înlăturate întrucât reproduc doar relatările făcute de reclamantă martorilor și nu se coroborează cu celelalte probe administrate in cauza pentru aspectul esențial de stabilire a raportul juridic real dintre părți.

Coroborând toate probele mai sus indicate se poate stabili cu certitudine ca intre parți in mod real nu s-au încheiat antecontracte de antrepriză și vânzare cumpărare pentru apartamentele nr. 21, 23, 26, 27, 28 din imobilul situat in F. str. G. D. nr. 2A.

Adevăratele raporturi juridice între părți au fost acelea reținute de prima instanță, respectiv de asociere, în sensul că reclamanta, în calitate de investitor imobiliar, a dat pârâtului o sumă de bani necesară pentru construirea unui bloc de locuințe, cu scopul de a împărți profitul realizat în urma vinderii apartamentelor.

Astfel, în mod legal instanța de fond a stabilit că în contextul asocierii dintre reclamantă și pârât, în vederea edificării unui bloc de locuințe, în scopul împărțirii foloaselor obținute, în realitate între părți nu s-au încheiat promisiuni de vânzare-cumpărare privind apartamentele în discuție, acestea fiind doar actele aparente, intenția reală a părților fiind aceea ca pârâtul să constituie garanții asupra unor bunuri viitoare pentru sumele cu care reclamanta a înțeles să intre în asociere cu pârâtul, în vederea edificării blocului de locuințe, potrivit actului secret.

Antecontractele de vânzare cumpărare încheiate o data cu înțelegerea secreta sunt actele in care, in mod voit (având in vedere ca toate autorizațiile pentru construcție si terenul erau pe numele paratului) părțile au deghizat integral aceaste înțelegeri reale, actele aparente conferind reclamantei in același timp ";o garanție";ca nu va pierde suma investita, in cel mai rău caz rămânând, așa cum a arătat martorul P. A., cu proprietatea apartamentelor daca acestea nu s-ar mai fi putut vinde, iar scopul asocierii nu ar fi putut fi atins.

Un alt aspect care susține ca actele juridice de care reclamanta se prevalează in fundamentarea acțiunii principale sunt simulate este ca, in ultimul antecontract încheiat, respectiv cel din data de (...) (toate celelalte 5 antecontracte s-au încheiat in (...)) lipsește cu desăvârșire prețul dar, cu toate acestea, reclamanta arată ca el este achitat integral ceea ce indica in mod categoric lipsa de diligență a părților in a stabili elementele raportului juridic dintre ele, lipsa explicabila având in vedere ca pârâtul era constructor de imobile iar reclamanta investitor doar din perspectiva faptului ca aceste antecontracte sunt simulate si nu stabileau raportul juridic real dintre părți .

Un altă împrejurare care dovedește aceeași teză este ca reclamanta a achitat tot prețul pentru apartamentele contractate deși ele erau in curs de construire contrar practicii stabilite in cazul construcțiilor in curs de edificare si conform căreia prețul se plătea in tranșe pe măsura ridicării construcțiilor si la final un rest de preț care reprezenta majoritatea prețului.

Modul in care părțile au conceput "garanțiile"; plății sumelor de bani datorate in baza contractului de asociere încalcă dispozițiile legale privind garanțiile din dreptul civil roman si ca atare ele fraudează legea fiind nule absolute ca si garanții ale plății sumelor din contractul de asociere.

Cu alte cuvinte, prima instanță a acordat prioritate voinței reale a părților, simulația fiind invocată pe cale de excepție de către pârât în cuprinsul întâmpinării, iar tribunalul avea obligația de a se pronunța asupra acestei probleme de drept în virtutea îndrumărilor instanței de control, așa cum s-a arătat.

În aceste condiții nu se poate retine în speță o neexecutare a obligațiilor contractuale de către promitentul vânzător si sa se rezoluționeze aceste antecontracte întrucât ar însemna ca raporturile juridice dintre părțile participante la simulație sa se soluționeze in baza actului aparent si nu a celui secret, singurul care conform art. 977 coroborat cu art.1175 C.civ produce efecte in raporturile dintre părțile contractante

Prin urmare, reclamanta nu se poate prevala de aceste antecontracte de vânzare-cumpărare și, implicit, nu poate solicita rezoluțiunea acestora pentru culpa în executare a pârâtului și restituirea prestațiilor, atâta timp cât realitatea contractuală dovedită este alta.

În ceea ce privește actul secret, contractul de asociere, în literatura de specialitate și practica judiciară s-a statuat în sensul că din punctul de vedere al formei consemnarea acestuia într-un înscris nu este necesară, fiind suficientă încheierea sa ca negotium conform principiului consensualismului.

Referitor la modalitatea în sine de garantare a sumelor aduse cu titlu de asociere, în mod temeinic și legal tribunalul a considerat că aceasta s-a realizat îmbrăcând forma unui contract nenumit, respectiv pârâtul s-a obligat a transfera dreptul de proprietate asupra apartamentelor în discuție în favoarea reclamantei în condițiile în care nu își va îndeplini obligațiile asumate în cadrul asocierii, martorul P. A. folosind expresia "în caz de ceva ", ca mai apoi în ceea ce privește terenul obiect al ultimului antecontract să arate "că în cel mai rău caz puteam folosi terenul pentru construit";.

Critica reclamantei apelante referitoare la faptul că, în prezenta cauză simulația nu poate fi dovedită între părțile contractante decât printr-un contraînscris astfel încât în mod nelegal tribunalul a admis proba cu martori contrar prevederilor art.1191 alin.1 și alin.2 C.civ., în opinia C., nu este întemeiată.

Este adevărat că atunci când actul aparent a fost perfectat în forma scrisă, dovada existenței și cuprinsului actului secret se face numai printr-un contraînscris. Această regulă cunoaște și unele excepții, când este admisibilă proba cu martori și prezumții, în ipoteza în care actul secret s-a încheiat prin fraudă.

În prezenta cauză, așa cum s-a arătat, "garanțiile"; plății sumelor de bani datorate in baza contractului de asociere încalcă dispozițiile legale privind garanțiile din dreptul civil roman si ca atare ele fraudează legea fiind nule absolute ca si garanții ale plății sumelor din contractul de asociere astfel încât proba cu martori pentru dovedirea acului secret este admisibilă și a fost în mod legal administrată de instanța de fond.

În cazul simulației prin deghizarea totala dacă înscrisul aparent este încheiat in forma scrisa, cât si in cazul asocierii in participațiune, actul scris este cerut ad probationem. Pentru ambele ipoteze sunt așadar aplicabile prevederile art. 1191 alin.1 si alin.2 C.civ. Și in aceste ipoteze insa sunt incidente prevederile art. 1191 alin. 3 C.civ., în sensul ca părțile pot conveni expres sau tacit să dovedească cu martori, în cazurile prevăzute de art. 1191 alin.1 si alin.2 C.civ.

În speță, intre părți, la termenul de judecata din data de (...), a intervenit o asemenea înțelegere tacită, ambele părți declarându-se de acord cu audierea martorului P. A., astfel ca actul secret si respectiv actul de asociere in participațiune a putut fi dovedit prin martori.

Critica reclamantei apelante privitoare la soluția dată cererii reconvenționale este nefondată în condițiile în care, acțiunea reconvențională a fost admisă constatându-se, ca urmare a simulației, că într-adevăr părțile de comun acord au înțeles să desființeze actele secrete încheiate în discuție deghizate în antecontractele de vânzare-cumpărare, martorul audiat folosind noțiunea de „. a acestora, respectiv imposibilitatea de a se mai prevala de acestea fără restituirea vreunei sume de bani.

Altfel spus, dându-se prioritate voinței reale a părților ca urmare a invocării simulației pe cale de excepție, antecontractele de vânzare-cumpărare sunt în realitate contracte nenumite încheiate în scopul garantării sumelor de bani investite și doar din această perspectivă a adevăratelor raporturi între părți s-a admis cererea reconvențională, de altfel aceasta fiind și intenția pârâtului raportat la motivarea în fapt.

În aceste condiții, mențiunile instanței de fond privind existența novației reprezintă doar un argument subsidiar atașat considerentelor de fapt și de drept care au dus la admiterea cererii reconvenționale, fără ca tribunalul să se pronunțe asupra constatării stingerii obligațiilor pârâtului față de reclamantă ca urmare a novației, respectiv a convenției prin care părțile au înțeles să stingă obligația de garantare inițială, cu o nouă garanție, în baza convenției din data de (...).

În actul încheiat la data de (...) de soțul reclamantei (aspect irelevant întrucât exista intre soți mandatul reciproc de reprezentare reglementat la aceea data de fostul art. 35 din Codul familiei) nu se face nici o referire la antecontracte anterioare. Nici actele adiționale nu fac o asemenea referire astfel ca din acest act juridic nu rezulta o novație.

Pornind de la concluziile statuate raportat la cererea principala este evident ca în speță nu se poate reține novația in privința actului aparent care însa nustinge obligația principala de a plăti cota de profit existentă, obligație care s-a menținut si după ianuarie 2008, așa cum rezulta si din depoziția martorului P. A. si care producea efecte doar in ipoteza in care apartamentele nu se puteau vinde.

Câtă vreme actul aparent nu produce efecte intre părți nu se poate vorbi in aceeași cauza de o novație a actului aparent. T., novația presupune existenta unei obligații vechi valabile ori este cert ca obligația din actul aparent nu exista si deci nu este o obligație valabila.

Ca atare, obligația stabilita inițial, aceea de a participa la beneficii si pierderi specifice contractului de asociere in participațiune, nu s-a novat ea rămânând aceeași, așa cum arata si martorul P. A.

Modul in care părțile au conceput "garanțiile"; plații acestor sume de bani încalcă dispozițiile legale privind garanțiile din dreptul civil roman si ca atare in mod legal ele nu pot reprezenta decât prin frauda la lege garanții ale plății sumelor din contractul de asociere in participațiune. Nefiind garanții valabile ele nu pot fi novate ca si garanții întrucât o prima condiție pentru novație este ca obligația sa fie valabila.

Chiar dacă argumentele reclamantei apelante referitoare la inexistența novației sunt întemeiate, Curtea apreciază că acestea nu sunt de natură să ducă la schimbarea hotărârii atacate, soluția dată cererii reconvenționale, prin prisma analizării adevăratelor raporturi juridice dintre părți, fiind temeinică și legală.

Pentru aceste considerente de fapt și de drept, Curtea în temeiul art.296

C.pr.civ., va respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanta Ț. D. D. împotriva sentinței civile nr. 194 din (...) a T.ui C., pronunțată în dosarul nr. (...)*, pe care o menține, ca fiind legală și temeinică.

În conformitate cu dispozițiile art.298 coroborat cu art.274 alin.1 C.pr.civ., Curtea va obliga apelanta, aflată în culpă procesuală, să plătească intimatului M. M. V. suma de 2.000 lei, cheltuieli de judecată în apel, reprezentând onorariul avocațial dovedit prin chitanța anexată la f.103 din dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE, IN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanta Ț. D. D. împotriva sentinței civile nr. 194 din (...) a T.ui C., pronunțată în dosarul nr. (...)*, pe care o menține.

Obligă numita apelantă să plătească intimatului M. M. V. suma de 2.000 lei, cheltuieli de judecată în apel.

D.zia este definitivă și executorie.

Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.

Dată și pronunțată în ședința publică din 20 septembrie 2012.

PREȘEDINTE

JUDECĂTOR

GREFIER

C.-M. CONȚ A.-A. P.

A.-A. M.

Red.A.A.P. Dact.H.C./4 ex./(...) Jud.fond: O.C. T.

← Decizia civilă nr. 53/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă		Decizia civilă nr. 2928/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă →

Decizia civilă nr. 84/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Decizia civilă nr. 84/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă