Decizia civilă nr. 1223/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR. (...)
D. CIVILĂ NR. 1223/R/2012
Ședința publică din data de 7 martie 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE:
T. D. - președintele Secției I-a civilă
JUDECĂTORI:
M.-C. V.
A.-T. N.
GREFIER:
M.-L. T.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta P. G.-C. G., împotriva deciziei civile nr. 5. din 17 noiembrie 2011, pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosar nr. (...), privind și pe pârâta P. O. G., având ca obiect rectificare carte funciară.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reprezentantul reclamantei-recurente P. G.-C. G., preot Mureșan Alin-Ștefan asistat de avocat L. M. și reprezentantul pârâtei-intimate P. O. G., preot B. I., asistat de avocat I. M.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, reprezentantul reclamantei- recurente depune la dosar dovada achitări taxei judiciare de timbru aferentă recursului, potrivit mențiunilor din citație.
Recursul este legal timbrat cu 4 lei taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar.
Reprezentantul pârâtei-intimate depune la dosar copia chitanței prin care se atestă plata onorariului avocațial, precum și copia unei cereri de chemare în judecată, înregistrată sub nr. (...) pe rolul J. H., precum și copia unei autorizații de construire, în scopul conturării probațiunii.
Reprezentantul reclamantei-recurente arată că pe rolul J. H. se află o acțiune între aceleași părți, și cu privire la acest dosar s-ar putea ajunge la încheierea unei tranzacții.
La întrebarea instanței, reprezentantul pârâtei-intimate, dl. preot B. I. arată că nu este posibilă încheierea unei tranzacții în acest dosar, privind rectificarea cărții funciare.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat, sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul reclamantei-recurente susține recursul așa cum a fost formulat în scris, solicită admiterea acestuia, modificarea deciziei recurate în sensul admiterii apelului formulat de reclamantă și pe cale de consecință schimbarea sentinței pronunțate de prima instanță în sensul admiterii în întregime a acțiunii promovate, fără cheltuieli de judecată. Hotărâreainstanțe de apel este lipsită de temei legal fiind dată cu interpretarea și aplicarea greșită a prevederilor legale incidente, motivul de nelegalitate fiind cel prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă. Prin decizia civilă nr. 1., pronunțată în dosarul nr. (...) a stabilit în mod clar faptul că titlul reclamantei, anterior colectivizării este preferabil față de titlul P. O. G. De asemenea s-a apreciat că în speță sunt incidente dispozițiile art. 6 alin. 2 din L. nr. 1/2000 care rezolvă problema conflictului de drept între doi proprietari, respectiv între proprietarul inițial și cel împroprietărit pe terenul preluat de la cel dintâi, în sensul că dacă există teren disponibil, se reconstituie dreptul de proprietate în favoarea ambilor proprietari, iar dacă nu există teren suficient, dreptul de proprietate se reconstituie în favoarea proprietarului deposedat abuziv, urmând ca cel împroprietărit să fie despăgubit. În prezenta cauză, instanța de apel a reținu că dreptul de proprietate al reclamantei a fost contestat de pârâtă dar și că în temeiul legilor de reconstituire a imobilelor preluate abuziv, instanțele de judecată au dat prioritate respectării și valorificării dreptului de proprietate al proprietarului deposedat abuziv de bunul său, considerându-se că actul fiind nelegal și abuziv, nu poate produce efecte juridice. I. înscrise în CF 84,
858, 85, 28 G. au constituit proprietatea reclamantei până în anul 1950 iar ulterior au fost preluate abuziv odată cu desființarea cultului și predate în proprietatea pârâtei, care și-a înscris dreptul de proprietate în cărțile funciare arătate în baza unui titlu nevalabil. Instanța de apel a reținut existența interesului reclamantei în declanșarea demersului judiciar și anume faptul că intimata contrar celor deja statuate irevocabil în privința îndreptățirii acesteia la reconstituirea dreptului de proprietate asupra imobilelor în litigiu, în cadrul unor procese ulterioare se prevalează de calitatea sa de proprietar tabular cu privire la aceste imobile. Edificatoare este în acest sens acțiunea înregistrată pe rolul J. H. sub nr. (...) atât prin prisma petitelor cât și a motivelor cererii de chemare în judecată. Înscrierea dreptului de proprietate al pârâtei s-a efectuat în temeiul prevederilor art. 1 din D. nr. 358/1948 care excepta în mod expres preluările efectuare împotriva parohiilor astfel încât nu există nici un temei legal ca reclamantei să-i fie preluate imobilele din cărțile funciare. D. nr. 358/1948 nu conține nici o dispoziție expresă în sensul că averea fostelor parohii greco-catolice trece în proprietatea Bisericii O.. În speță este incident și motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 7 Cod procedură civilă întrucât deși instanța de apel a apreciat ca fiind corectă concluzia primei instanțe în sensul că în favoarea reclamantei s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra imobilelor înscrise în cărțile funciare anterior menționate, stabilindu- se totodată caracterul preferabil al titlului său anterior colectivizării, a ajuns la concluzia că nu se impune rectificarea înscrierilor de carte funciară ca urmare a constatării nevalabilității titlului pârâtei.
Reprezentantul pârâtei-intimate solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea deciziei recurate ca fiind legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată în cuantum de 1000 lei, reprezentând contravaloarea onorariului avocațial, conform dovezii depuse la dosar. C. că primul motiv de recurs este nefondat, decizia recurată nu este lipsită de temei legal și nu a fost dată cu încălcarea legii, cum susține recurenta. Instanța de apel în motivarea deciziei când arată că tribunalul consideră corectă concluziaprimei instanțe în sensul că nu se impune rectificarea înscrisurilor de CF și analizarea îndeplinirii condițiilor prevăzute de dispozițiile D.-lege nr. 1., se întemeiază pe considerentele deciziei civile nr. 1. din 15 septembrie 2010 pronunțată de Tribunalul Cluj, pe legile fondului funciar și pe prevederile art. 58 alin. 4 din L. nr. 7.. În ceea ce privește fondul litigiului, din considerente deciziei civile nr. 1. din 15 septembrie 2010, rezultă ca P. G.-C. G. a solicitat restituirea în natură a imobilelor înscrise în CF 84, 858, 85 și
28, care fac obiectul prezentului litigiu, cererea fiind admisă, în favoarea reclamantei s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra imobilelor solicitate stabilindu-se totodată caracterul preferabil al titlului acesteia, anterior colectivizării raportat la titlul pârâtei și s-a constatat că pentru înscrierea în CF a dreptului său, reclamanta are la dispoziție procedura prevăzută de art. 58 alin. 4 din L. nr. 7.. apreciază că nu este fondat nici motivul de recurs prin care se invocă faptul că decizia recurată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, deoarece chiar dacă D. nr.
358/1948 a fost abrogat, nu reprezintă un motiv de aplicare a dispozițiilor art. 34 din D.-lege nr. 1., deoarece prin abrogarea sa, efectul produs este acela că nu se mai aplică pe viitor, însă efectele produse de acesta rămân valabile întrucât se aplică principiul neretroactivității legii civile. Pe de altă parte, L. nr. 10/2001 stabilește că regimul juridic al imobilelor care au aparținut cultelor religioase din România este reglementată de OUG nr. 9., republicată, modificată și completată. Raportat la al doilea motiv de recurs, respectiv acela că motivele care au stat la baza pronunțării hotărârii au un caracter contradictoriu, susține că și acesta este nefondat, deoarece în considerentele deciziei civile recurate se explică clar de ce nu se impune rectificarea cărților funciare și analizarea îndeplinirii condițiilor prevăzute de dispozițiile D.-lege nr. 1., și anume, pentru că reclamanta are la dispoziție procedura prevăzută de art. 58 alin. 4 din L. nr. 7..
C U R T E A
Prin sentința civilă nr.112/16 februarie 2011, pronunțată în dosarulcivil nr.(...), Judecătoria Huedin a respins cererea de chemare în judecatăformulată de reclamanta P. G.-C. G., prin preot Mureșan Alin, împotriva pârâtei P. O. G., prin preot paroh I. B., având ca obiect constatare nevalabilitate titlu și rectificare de carte funciară.
Analizând actele dosarului, prima instanță a reținut următoarele:
Cererea cu care reclamanta a investit instanța are ca obiect constatarea nevalabilității înscrierilor efectuate în C.F. nr.85, C.F. nr.858,
C.F. nr.84 și C.F. nr.28 în favoarea P. O. din G., în aceste cărți funciare fiind înscris dreptul de proprietate al parohiei cu titlul de lege în baza art.1 din D. nr.358/1948, care a reglementat procedura de revenire a comunităților locale (parohii) ale cultului greco-catolic la cultul ortodox român și de transfer a averii aparținând acestora. Această procedură a fost reglementată și prin art.37 din D. nr.177/1948.
Prin D.-lege nr.126/1990 a fost recunoscută oficial B. R. Unită cu
Roma (greco-catolică), ca urmare a abrogării D. nr.358/1948 prin D.-lege nr.9/1989.
În acest context, potrivit art.2 din D.-lege nr. 126/1990 bunurile preluate de către stat prin efectul nr.358/1948, aflate în prezent în patrimoniul statului, cu excepția moșiilor, se restituie, în starea lor actuală, Bisericii Române Unite cu Roma (greco-catolică). În vederea identificării, inventarierii și predării acestor bunuri s-a instituit o comisie formată din reprezentanți ai statului și ai Bisericii Române Unite cu Roma (greco- catolică), numiți prin hotărâre a guvernului.
Potrivit dispozițiilor art.3 din același act normativ situația juridică a lăcașurilor de cult și a caselor parohiale care au aparținut Bisericii Române
Unite cu Roma (greco-catolică) și au fost preluate de B. O. R. se va stabili de către o comisie mixtă, formată din reprezentanți clericali ai celor doua culte religioase, ținând seama de dorința credincioșilor din comunitățile care dețin aceste bunuri.
I. terenuri înscrise în cărțile funciare amintite anterior au intrat în proprietatea statului prin procesul de cooperativizare și au ieșit din patrimoniul pârâtei B. O. R.. Faptul că statul nu și-a înscris în carte funciară dreptul de proprietate nu prezintă relevanță raportat la dispozițiile art. 26 din D. lege nr.1..
După anul 1989 s-au adoptat numeroase acte normative, începând cu
L. nr.18/1991, prin care imobilele terenuri intrate în proprietatea statului, inclusiv prin cooperativizare, au putut fi solicitate de către proprietarii lor.
Legiuitorul a stabilit o procedură privind reconstituirea dreptului de proprietate. În această ordine de idei Curtea E. a D. O. a precizat că statele nu au obligația de restituire a bunurilor care le-au fost transferate, iar în cazul stabilirii unei legislații în materia restituirii de bunuri trecute în orice mod în proprietatea lor dispun de o amplă marjă de apreciere cu privire la condițiile pe care trebuie să la îndeplinească persoanele deposedate. Procedura trebuie însă să fie efectivă.
Reclamanta P. G.-C. G. a urmat procedura stabilită prin legile de emise în materia fondului funciar, solicitând reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenurile înscrise în C.F. nr.85, C.F. nr.858, C.F. nr.84 și C.F. nr.28, adică exact în acele cărți funciare a căror rectificare s-a solicitat în prezenta cauză, extrase ale acestor cărți funciare fiind depuse ca înscrisuri pentru a se dovedi temeinicia cererii de reconstituire. A. administrative competente (C. locală de stabilire a dreptului de proprietate G. și C. J. C. pentru stabilirea dreptului de proprietate) au admis cererea acestei Parohii, iar prin H. nr.923/14 S. 2006 și nr.665/23 A. 2007 s-a validat în favoarea acesteia reconstituirea pentru suprafața de 18,25 ha vegetație forestieră și 11,80 ha teren agricol, eliberându-se și Titlul de proprietate nr.5.07.
Ulterior litigiul dintre cele două parohii a dat naștere unor procese având ca obiect îndreptățirea la reconstituirea dreptului de proprietate asupra acestor terenuri. Astfel, prin sentința civilă nr.367/30 aprilie 2010 pronunțată de Judecătoria Huedin în dosarul civil nr.(...) s-a respins plângerea formulată de P. O. R. G. împotriva modului de soluționare a cererii de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafața de 20,88 ha teren cu vegetație forestieră și 31,9 ha teren agricol, instanța reținând că imobilele solicitate a fi atribuite în natură de către P. O. R. G. au constituitpână în anul 1950 dreptul de proprietate tabulară a Bisericii G.-Catolice G., bunuri ce au fost luate abuziv de stat odată cu desființarea cultului.
Această sentință a rămas irevocabilă, recursul declarat de P. O. R. G. fiind respins de Tribunalul Cluj prin D. civilă nr.1./15 S. 2010.
Pe cale de consecință reclamanta a avut deschisă și a uzat de procedura legilor de reconstituire, aceasta fiind clară și previzibilă și fiind finalizată prin emiterea titlului de proprietate. În această procedură autoritățile administrative și instanțele au recunoscut dreptul său de proprietate făcând aplicarea art.6 alin. 2 din L. nr.1/2000 și reținând ca preferabil titlul său anterior colectivizării, P. greco-catolice G. respectându-i- se dreptul de proprietate garantat de art.1 din Protocolul nr.1 la C. pentru Apărarea D. O. și a Libertăților Fundamentale.
Prin decizia civilă nr. 5./(...) a T. C. s-a respins excepția lipsei deinteres.
S-a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta P. G.-C. G. împotriva sentinței civile nr.112/(...) pronunțată în dosarul civil nr.(...) al J.
H., care a fost păstrată în întregime.
A fost obligată apelanta să plătească intimatei P. O. R. G. suma de
1.000 lei, cheltuieli de judecată în apel.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut, referitor la excepția lipsei de interes, că reclamanta P. G.-C. G. a solicitat rectificarea înscrierilor din CF 84, 858, 85, 28 și 858, în sensul radierii dreptului de proprietate al pârâtei P. O. G., ca urmare a constatării nevalabilității titlului acesteia.
În condițiile în care anterior înscrierii dreptului de proprietate al pârâtei, în CF era înscris dreptul reclamantei, iar în cazul admiterii cererii sale s-ar restabili situația anterioară din CF, tribunalul a apreciat că aceasta și-a justificat interesul, urmând să respingă excepția invocată de intimată.
În ceea ce privește fondul litigiului dedus judecății, din considerentele deciziei civile nr.1. rezultă că P. G.-C. G. a solicitat în temeiul legilor fondului funciar restituirea în natură a imobilelor înscrise în CF 84, 858, 85, 28 și
858, care fac și obiectul prezentului litigiu, cererea sa fiind admisă.
Dreptul de proprietate al apelantei din prezentul dosar a fost contestat de intimata P. O. G., instanțele reținând că, potrivit legilor de restituire a imobilelor preluate abuziv se da prioritate respectării si valorificării dreptului de proprietate a fostului proprietar deposedat abuziv de bunul sau, considerându-se ca acesta a rămas proprietar si după deposedare, actul de deposedare fiind considerat abuziv, nelegal si care nu poate produce efecte juridice valabile de translație de proprietate. În speță, imobilele solicitate a fi atribuite in natura de către intimată au constituit pana in anul 1950 dreptul de proprietate tabulara a Bisericii G.-Catolice G., bunuri ce au fost luate abuziv de stat odata cu desființarea cultului si predate in proprietate P. O. Romane G., aceasta înscriindu-si dreptul de proprietate in Cf. In acesta situație in care același imobil a fost solicitat in natura atat de primul proprietar tabular deposedat abuziv de bunul sau cat si de cel de al doilea proprietar ce poseda bunul in anul 1990 in conditiile in care nu exista disponibil de tren pentru îndestularea celor doua cereri, instanțele au considerat ca cele doua comisii au procedat corect la atribuirea in naturacătre primul proprietar a bunurilor preluate abuziv, cel de al doilea proprietar trebuind sa fie despăgubit pentru acele imobile.
Raportat la cele menționate mai sus, tribunalul a considerat corectă concluzia primei instanțe, în sensul că în favoarea reclamantei s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra imobilelor înscrise în cărțile funciare menționate mai sus, stabilindu-se totodată caracterul preferabil al titlului său anterior colectivizării, raportat la titlul pârâtei, astfel încât nu se impune rectificarea înscrierilor de carte funciară, ca urmare a constatării nevalabilității titlului pârâtei. În aceste condiții, în mod legal prima instanța nu a mai analizat îndeplinirea condițiilor prevăzute de dispozițiile D.-L. nr.1., invocate de reclamantă.
Totodată, tribunalul a constatat că pentru înscrierea în CF a dreptului său de proprietate reclamanta are la dispoziție procedura prevăzută de art.58 alin.4 din L. nr.7., potrivit căruia „titlurile de proprietate emise în baza legilor de restituire a proprietăților funciare se vor înscrie din oficiu în cartea funciară pe baza planurilor parcelare validate de comisia județeană de aplicare a legilor de restituire a proprietăților funciare și recepționate de către oficiul teritorial, potrivit regulamentului aprobat prin ordin cu caracter normativ al directorului general al Agenției Naționale";.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termen legal reclamanta,solicitând modificarea în sensul admiterii apelului și schimbării sentinței, în sensul admiterii acțiunii.
În susținerea recursului, reclamanta a invocat dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 Cod proc.civ., iar în motivare următoarele aspecte:
I. înscrise în CF nr. 84, 858, 85 și 28 G. au constituit proprietatea reclamantei până în anul 1950, iar ulterior, au fost preluate abuziv, odată cu desființarea cultului și predate în proprietatea P. O. G., care și-a înscris dreptul de proprietate în cărțile funciare arătate, în baza unui titlu nevalabil.
Legile de retrocedare adoptate după anul 1990, atât în materia fondului funciar, cât și înalte materii, au declarat expres sau implicit că preluările abuzive de către stat din patrimoniul foștilor proprietari sunt abuzive ab initio.
În speță, abuzul de drept nu s-a limitat doar la preluarea imobilelor din patrimoniul P. G. Catolice G. în patrimoniul P. O., ci și la intabularea dreptului de proprietate.
Atât în considerentele deciziei civile nr. 1. a T. C., cât și în decizia recurată, s-au făcut statuări asupra unor aspecte esențiale care constituie condiții de admisibilitate ale acțiunii în rectificare întemeiate pe dispozițiile art. 36 pct. 1 din L. nr. 7..
Înscrierea dreptului de proprietate în favoarea P. O. G. s-a efectuat în temeiul art. 1 din D. nr. 358/1948, care excepta prin art. 2, în mod expres preluările de la parohii.
D. nr. 358/1958 nu conține nicio prevedere în sensul că averea fostelor parohii greco-catolice trece în proprietatea bisericii ortodoxe.
Un alt motiv de recurs vizează caracterul contradictoriu al motivelor din conținutul considerentelor deciziei pronunțate în apel: deși s-a reținut faptul că reclamantei i s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra imobilelor înscrise în cărțile funciare menționate, stabilindu-se caracterulpreferabil al titlului său anterior colectivizării, raportat la titlul pârâtei, s-a ajuns la concluzia că nu se impune rectificarea înscrierilor de carte funciară ca urmare a constatării nevalabilității titlului pârâtei.
Prin întâmpinarea formulată (f.9-10), pârâta a solicitat respingerearecursului și obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată, arătând în esență că abrogarea D. nr. 358/1948 nu constituie un motiv de aplicare a dispozițiilor art. 34 din D. - lege nr. 1..
Referitor la caracterul contradictoriu al considerentelor deciziei pronunțate în apel, pârâta a arătat că se explică clar de ce nu se impune rectificarea înscrierilor de CF, reclamanta având la dispoziție procedura prev. de art. 58 alin. 4 din L. nr. 7..
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate, curtea constată că acesta este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
Prin acțiunea promovată de reclamantă, aceasta a solicitat constatarea nevalabilității înscrierii dreptului de proprietate al pârâtei asupra imobilelor evidențiate în CF nr.85, 84, 98 și 28 G., intabularea făcându-se fără un titlu valabil și rectificarea CF, în sensul restabilirii situației anterioare.
Reclamantei i s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra unei suprafețe de teren forestier de 18 ha și 2500 mp, în baza titlului de proprietate nr. 5788/(...) emis de C. J. pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor C. (f. 30 dosar apel), titlu ce a făcut obiectul acțiunii promovate de reclamanta P. O. R. G. prin care aceasta a solicitat anularea acestui titlu în dosar nr. (...) al J. H..
Prin sentința civilă nr. 148/(...) a J. H. această acțiune a fost respinsă, hotărârea rămânând irevocabilă prin respingerea recursului reclamantei - decizia civilă nr. 72/R/(...) a T. C..
Totodată, reclamanta a promovat pe rolul J. H. dosar nr. (...) (f. 42), prin care a solicitat obligarea pârâtelor C. J. pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor C. și C. Locală pentru aplicarea Legii nr.18/1991 G. să emită proces verbal de punere în posesie, respectiv titlul de proprietate cu privire la terenul în suprafață de 11,80 ha înscris în Cf nr.
858 G., litigiul nefiind în prezent soluționat.
Totodată, din considerentele deciziei nr. 1./(...) a T. C. (f. 19-23 dosar apel), reiese că prin hotărârile nr. 6. și 7. a C. L. pentru aplicarea Legii nr.18/1991 G. s-a soluționat cererea de restituire în natură a unor imobile din CF nr. 84, 85, 28 și 858 G., arabil 14 ha, pășuni 7 ha, fânețe 10 ha și păduri 20 ha. Plângerea formulată de P. O. R. G. împotriva modului de soluționare a cererii acesteia de reconstituire a dreptului de proprietate, soluționată în sensul respingerii, prin adresa nr. 33/(...) a C. L. pentru aplicarea Legii nr.18/1991 G., a fost respinsă irevocabil prin decizia nr.1./(...) a T. C., decizie prin care s-a constatat și legalitatea hotărârii nr.
7. a C. Județene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor C..
Reiese din cele arătate că reclamanta a întreprins demersuri de reconstituire a dreptului său de proprietate asupra terenurilor forestiere evidențiate în cărțile funciare a căror rectificare o solicită în prezenta cauză, asupra unora dintre ele fiind pusă în posesie și fiindu-i eliberat titlul de proprietate, iar cu privire la altele, fiind în curs de judecată.
În ce privește terenurile pentru care deține un titlu de proprietate emis în baza legilor fondului funciar, în mod corect a reținut instanța de apel că solicitarea de rectificarea a CF nu este întemeiată, întrucât, pe de o parte, nu e incident niciunul din situațiile prev. de art. 34 din L. nr. 7., iar pe de altă parte, potrivit art. 58 alin. 4 din același act normativ, reclamanta are posibilitatea de a-și intabula direct titlul de proprietate, fără a fi necesară intervenția instanței.
În ce privește terenurile pentru care încă nu deține titlul de proprietate, însă a făcut demersurile necesare obținerii acestuia, rectificarea CF nu poate fi dispusă întrucât așa cum corect au reținut instanțele de fond, nu este incident niciunul din situațiile de rectificare reglementate prin L. nr. 7., în forma în vigoare la data promovării prezentei acțiuni, întrucât prin art. 87 din L. nr. 7/2011, art. 34 din L. nr. 7., a fost abrogat.
În ce privește hotărârile judecătorești depuse în recurs cu titlu de practică judiciară (f.16-38), instanța constată că acestea nu sunt relevante.
Verificând toate aceste hotărâri, se constată că în toate acele spețe unul din capetele de cerere formulate în cadrul acelor litigii l-a constituit constatarea trecerii abuzive sau fără titlu a imobilelor aparținând P. G. Catolice în proprietatea P. O., rectificarea CF fiind solicitată în urma constatării acestei treceri abuzive au fără titlu.
În prezentul litigiu constatarea trecerii abuzive sau fără titlu în patrimoniul pârâtei nu s-a solicitat și nici nu se justifica formularea unei astfel de cereri, în condițiile în care reclamanta a recurs la procedura reglementată de legile reparatorii speciale, în vederea reconstituirii dreptului de proprietate, iar pentru o parte din terenuri a și obținut reconstituirea, potrivit celor arătate anterior.
Prin urmare, motivele de recurs vizând contrarietatea considerentelor pe care se întemeiază decizia pronunțată în apel precum și lipsirea acesteia de temei legal nu sunt întemeiate, recursul urmând a fi respins în temeiul art. 312 alin. 1 Cod proc.civ.
În baza art. 274 alin. 1 Cod proc.civ., recurenta va fi obligată să plătească intimatei P. O. G. suma de 1000 lei cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocat (f. 41).
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta P. G.-C. G. împotriva deciziei civile nr. 5. din 17 noiembrie 2011 a T. C., pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține.
Obligă pe recurentă să plătească intimatei P. O. G. suma de 1000 lei cheltuieli de judecată în recurs.
D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 7 martie 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
T. D. M. C. V. A.-T. N.
M. L. T.
GREFIER
Red. MV dact. GC
2 ex/(...)
Jud. apel: M.Oncică Sanislav, D.I.Tașcă
| ← Decizia civilă nr. 4308/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă | Decizia civilă nr. 575/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă → |
|---|
