Decizia civilă nr. 4307/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă
| Comentarii |
|
ROMÂNIA CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)*
D. CIVILĂ NR. 4307/R/2012
Ședința publică din data de 16 octombrie 2012
I. constituită din:
Președinte : V. M.- președintele C. de A. C.
Judecători : D.-L. B.- icepreședinte al C. de A. C
A. C. Grefier : S. - D. G.
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, recursul declarat de reclamanții H. S. și H. S. împotriva deciziei civile nr. 3./(...), pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...)*, precum și recursul declarat de pârâta U. T. împotriva deciziei civile nr. 3./(...), pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...)* și a sentinței civile nr. 1., pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca, privind și pe pârâta C. J. DE F. F. C., având ca obiect fond funciar.
Dezbaterea în fond a cauzei a avut loc în ședința publică din data de 2 octombrie 2012, când părțile prezente au pus concluzii care au fost consemnate în încheierea ședinței publice din aceeași dată când s-a amânat pronunțarea pentru data de 9 octombrie 2012, respective 16 octombrie 2012, ambele încheieri făcând parte integrantă din prezenta hotărâre.
C U R T E A
Prin S. civilă nr. 18034 din data de 17 noiembrie 2011 pronunțată în dosarul civil nr. (...) a fost respinsă excepția autorității de lucru judecat invocată de către pârâta U. T. s-a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanții H. Z. și H. S., în contradictoriu cu pârâții C. J. P. S. D. De P. A. T. C. și U. T. și în consecință, s-a constată inexistența dreptului de proprietate al pârâtei U. T. din C. asupra terenului în suprafață de 327 mp înscris în CF nr.1. C.-N. la A+12 sub nr.top 1115/2/2 și transcris din CF nr.17303 C.-N.; s-a dispus rectificarea CF nr.1. C.-N. prin radierea de la B+5 a dreptului de proprietate al pârâtei U. T. din C. asupra terenului în suprafață de 327 mp înscris la A+12 sub nr.top 1115/2/2; s-a respins cererea reclamanților de rectificare a celorlalte înscrieri din CF nr.17303 C.-N. și CF nr.1. C.-N.; s-a anulat în parte H. nr.638/(...) a C. județene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor C. în ce privește terenul în suprafață de 327 mp care face parte din terenul în suprafață de 836 mp expropriat prin D. nr.275/1968 de la antecesorii reclamanților, respectiv H. O. și A., dar respinge cererea prin care reclamanții au solicitat restituirea în natură a acestei parcele în favoarea reclamanților; s-a respins cererea prin care reclamanții au solicitat întabularea; au fost obligate pârâtele în solidar să plătească în favoarea reclamanților cu titlu de cheltuieli de judecată, suma de 1820 lei, reprezentând onorariul expertului.
P. a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut în esență următoarele:
În baza cererilor formulate în anii 1998 și 2000, reclamanții au fost incluși pe tabelul-anexă nr. 48, poziția nr. 12 (fila 62 din primul ciclu procesual) pentru restituirea în natură a terenului în suprafață de 327 mp, și pe tabelul-anexă nr.
49, poziția nr. 6 pentru despăgubiri pentru suprafața ocupată de 509 mp (filele
206-207 din primul ciclu procesual), aceste tabele-anexă fiind validate prin H. C.
J. C. nr. 173/(...) (fila 61 din primul ciclu procesual).
Ulterior a fost emis O. P. J. C. nr.728/(...) (fila 22 din primul ciclu procesual) prin care s-a atribuit în proprietatea reclamanților suprafața de 327 mp teren situat în municipiul C.-N., str. Renee D., nr. 21, înscrisă în CF nr.
17303, sub nr. topo 1115/2.
În vederea înscrierii în cartea funciară a dreptului de proprietate astfel dobândit, reclamanții au înregistrat pe rolul J. C.-N. cererea cu nr. 4876/2001
(dosarul atașat), iar prin S. civilă nr.8278 pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca la data de (...), instanța a respins atât cererea reclamanților cât și cererea reconvențională a reclamantei reconvenționale U. T. C.-N. și a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a C.ui Județean C.. Prin D. civilă nr. 63/A/(...) a T.ui C., instanța a respins apelurile declarate de către reclamanți și pârâtă împotriva S. civile nr.8278 a J. C.-N. pe care a menținut-o integral. Prin D. civilă nr.1317/(...) a C. de A. C., pronunțată în dosarul nr. 2., s-a admis cu majoritate de voturi recursul declarat de pârâta U. T. C.-N. împotriva Deciziei civile nr.
63/A/(...) a T.ui C., pronunțată în în dosarul nr. 10359/2001, pe care a modificat-o în parte, în sensul că s-a admis apelul declarat de pârâta U. T. împotriva S. civile nr. 8. a J. C.-N., sentință care a fost schimbată în parte prin admiterea cererii reconvenționale a pârâtei U. T. formulată împotriva pârâților P. J. C., C. de aplicare a legii fondului funciar, C. Local al municipiului C.-N., H. Z. și H. S. În consecință, prin aceeași decizie civilă s-a constatat nelegalitatea H. nr.173/(...) a C. J. C. și s-a constatat nulitatea absolută a O. nr.728/2000 a P. J. C., s-a respins recursul reclamanților împotriva aceleiași decizii și s-au menținut dispozițiile deciziei tribunalului prin respingerea apelului reclamanților.
P. a pronunța D. civilă nr.1317/(...) în dosarul nr. 2., Curtea de A. C. a reținut că pârâta U. T. C.-N. era proprietara tabulară în regim de drept public a terenului nr. topo 1115/2/2, înscris în CF nr. 17303, or în aceste condiții, nici C. județene C., nici P. J. C. nu le îngăduit prin lege și nici printr-o hotărâre judecătorească să aducă atingere dreptului de proprietate al pârâtei, prin suprapunerea peste dreptul pârâtei a unui alt drept real de proprietate. I. a reținut prin urmare că dispunând asupra dreptului altuia cu încălcarea dispozițiilor art. 34 al legii nr. 1/2000, art. 5 al L. nr. 1., art. 6 al L. nr.
213/1998, art. III lit. b din L. nr. 169/1997 și art. 480, 481 cod civil, actele administrative de dispoziție ale C. J. și P. sunt lovite de nulitate absolută.
Ulterior, în temeiul L. nr.247/2005, reclamanții au formulat cererea înregistrată sub nr.67179/304/(...) (fila 47 din dosarul din primul ciclu procesual), prin care au solicitat din nou reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 327 mp rămas liber și asupra terenului în suprafață de 509 mp ocupat de construcții.
Prin Adresa nr.28468/304/(...) a C. locale C.-N. (fila 35 din dosarul din primul ciclu procesual), s-a comunicat reclamanților că cererea lor a fost respinsă întrucât terenul a fost expropriat prin D. nr.275/1968 emis de C. de S. al R., iar regimul juridic al terenurilor expropriate este reglementat prin dispozițiile L. nr.1.. În aceeași adresă s-a comunicat reclamanților că în temeiul Deciziei civile nr. 1. a C. de A. C., s-a propus invalidarea poziției nr. 6 din anexa nr. 39.
Împotriva acestei soluții, reclamantul H. Z. a formulat contestație (fila 39 din dosarul din primul ciclu procesual), respinsă prin H. nr. 638/(...) a pârâtei C. J. pentru S. D. de P. asupra T. C. (filele 31-32 din dosarul din primul cicluprocesual), cu motivarea că, potrivit considerentelor Deciziei civile nr. 1. a C. de A. C. reiese că imobilul cu nr. topo 1115/2/2 constituie proprietatea tabulară a U. T. C.-N., iar terenurile expropriate situate în intravilanul localităților fac obiectul L. nr. 1..
Sub aspectul excepției autorității de lucru judecat invocată de către pârâta
U. T. și pusă în discuție de instanță, excepție respinsă de altfel în fiecare din ciclurile procesuale anterioare, instanța reține că obiectul cererii reconvenționale înregistrate în dosarul civil nr.4876/2001 al J. C.-N., soluționată în mod irevocabil prin decizia civilă nr.1317/(...) a C. de A. C., constă în constatarea nelegalității H. nr.173/(...) a C. J. C. și constatarea nulității absolute a O. nr.728/2000 al P. J. C., instanța nefiind investită să analizeze și să se pronunțe asupra valabilității titlului de proprietate al pârâtei U. T. raportat la dispozițiile din L. nr. 84/1995, în timp ce obiectul prezentei cereri constă tocmai în constatarea inexistenței dreptului de proprietate al pârâtei ca urmare a nevalabilității titlului de proprietate al acesteia prin raportare la dispozițiile din L. nr.84/1995. I. reține așadar că obiectul cererii din prezenta cauză nu este identic cu obiectul dosarului nr.4876/2001 al J. C.-N. raportat la care a fost invocată excepția autorității de lucru judecat, motiv pentru care în temeiul art.166 din codul de procedură civilă raportat la art.1201 din Codul civil conform căruia este lucru judecat doar atunci când a doua cerere în judecata are același obiect, este întemeiata pe aceeași cauză și este între aceleași părți, făcută de ele și în contra lor în aceeași calitate, instanța apreciază că această excepție invocată de către pârâta U. T. este neîntemeiată și o va respinge.
Cu privire la primul capăt de cerere, având ca obiect constatarea inexistenței dreptului de proprietate al pârâtei U. T. din C. asupra terenului în suprafață de 327 mp înscris în CF nr.1. C.-N. la A+12 sub nr.top 1115/2/2, instanța reține că dreptul de proprietate asupra imobilului anterior menționat a fost înscris sub B+5 în cartea funciară nr.1. C.-N. în favoarea pârâtei U. T. din C., în baza O. nr. 3106/(...) al M.ui E. și Î. (f 11 din dosarul din primul ciclu procesual).
O. anterior menționat a fost emis pe baza documentației tehnice, în temeiul art.166 alin.1 din L. nr. 84/1995, modificată și prin acest act s-a dispus potrivit art.166 alin. 9 din aceeași lege, întabularea dreptului de proprietate în beneficiul pârâtei (f 62 din dosarul din ultimul ciclu procesual).
I. reține însă, așa cum s-a reținut de altfel deja și în considerentele Deciziei civile nr.1157/(...) a C. de A. C., că titlul în baza căruia a fost recunoscut și înscris în cartea funciară dreptul de proprietate al pârâtei, nu este O. nr.3106/(...) al M.ui E. și Î., ci însăși L. învățământului nr.84/1995 prin art.166, ca mod de dobândire a dreptului de proprietate.
Și întrucât titlul în baza căruia s-a înscris în cartea funciară dreptul de proprietate al pârâtei U. T. din C. îl constituie L. învățământului nr.84/1995 prin art.166, valabilitatea sau existența dreptului de proprietate al pârâtei este strâns legată și depinde de îndeplinirea condițiilor din art.166 din L. nr.84/1995.
Cercetând îndeplinirea acestor condiții, instanța reține că potrivit art.166, aliniatul 4 din L. nr.84/1995, baza materială a instituțiilor de învățământ superior de stat este de drept proprietatea acestora, iar potrivit art.166, aliniatul
1 din L. nr.84/1995, baza materială a învățământului de stat constă în întregul activ patrimonial al M.ui E., Cercetării și Inovării, al instituțiilor și unităților de învățământ și de cercetare științifică din sistemul de învățământ existent la data intrării în vigoare a prezentei legi, precum și în activul patrimonial redobândit sau dobândit ulterior, dar în aliniatul 2 al aceluiași articol este definită baza materială a învățământului, fiind fixate criteriile legale de determinare a acesteia. Ea cuprinde în sensul acestui text legal, spațiile necesare procesului deînvățământ și cercetare științifică, mijloace de învățământ și de cercetare aferente, biblioteci, edituri și tipografii, stațiuni didactice și de cercetare, unități de microproducție, ateliere școlare, ferme didactice, grădini botanice, terenuri agricole, cămine, internate, cantine, cluburi ale elevilor, case de cultură ale studenților, case ale corpului didactic, case universitare, tabere școlare, baze și complexuri cultural-sportive, palate și case ale copiilor și elevilor, baze de odihnă și tratament, spații cu destinația de locuință, precum și orice alt obiect de patrimoniu destinat învățământului și salariaților din învățământ.
Coroborând înscrisurile din dosarul care a stat la baza emiterii O. nr.3106/(...) al M.ui E. și Î. (f 62-90) cu documentația cadastrală pe baza căreia a fost înscris dreptul de proprietate al pârâtei U. T. (f 24-246),cu răspunsul nr.32877/304/(...) trimis reclamanților de C. Local al M. C. N. din care rezultă că terenul în suprafață de 327 mp este liber, nu este afectat de lucrări de investiții, fiind spațiu verde (f 96), cu planul de situație întocmit de M. C.-N. la data de (...) care atestă același lucru (f 97), cu adresa nr.1190/(...) emisă de pârâtă din care rezultă că terenul din litigiu are destinația de spațiu verde (f 54 din dosarul din primul ciclu procesual) și mai ales cu concluziile raportului de expertiză tehnică judiciară topografică întocmit în cauză din care rezultă că pe terenul din litigiu în suprafață de 327 mp, care face parte din imobilul cu nr. top 1115/2 înscris în CF nr.17303 C.-N. și expropriat în baza D.ui nr.275/(...), nu sunt edificate construcții, că aleea de intrare în C. S. din str.Renee D. mărginește terenul din litigiu, nu îl traversează, că traseele conductelor de apă canal sunt situate în zona străzii Rene D., sub acostamentul acesteia și nu sunt marcate ca afectând parcela din cauză, că traseele conductelor de gaz sunt situate în zona străzii Rene D. și pe alee și nu sunt marcate ca afectând parcela în cauză (f 43-44), instanța reține că în concret acest spațiu nu intră în categoria celor necesare procesului de învățământ și cercetare științifică și nici nu se circumscrie aliniatului 2 al art.166 din L. nr.84/1995. Prin urmare, în circumstanțele reale terenul din litigiu nu a făcut și nu face parte din baza materială a pârâtei în sensul art.166, alin.1 și 2 din L. nr.84/1995, iar pârâta nu a dobândit dreptul de proprietate asupra acestui imobil în temeiul art.4 din L. nr.84/1995 conform căruia doar spațiile din baza materială a instituțiilor de învățământ superior de stat este de drept proprietatea acestora.
D. pârâta U. T. a susținut că terenul este traversat și de o conductă de apă canal care deservește C. S. din zonă, expertul nu a constatat un asemenea element de fapt, or concluziile sale s-au întemeiat inclusiv pe răspunsurile distribuitorilor de utilități : SC C. de Apă S., SC E. GAZ D. SA și SC F. DE D. A E. E. - E. SA (f 44).
Este adevărat că din raportul de expertiză întemeiat pe răspunsul distribuitorului de energie electrică rezultă că traseele rețelelor electrice traversează parcela în cauză în suprafață de 327 mp, dar instanța apreciază că această împrejurare nu este suficientă pentru a conferi spațiului destinația specială impusă de alin.2 al art.166 din L. nr.84/1995, respectiv necesitatea pentru procesul de învățământ sau cercetare științifică și implicit nici nu este de natură a conferi dreptul de proprietate asupra acestui imobil pârâtei U. T. din C. N., în calitate de instituție de învățământ superior de stat deținătoare a unei baze materiale și înscrisă în cartea funciară exclusiv în temeiul art.166 din L. nr.84/1995.
I. apreciază, de asemenea, că nici simpla inserare a spațiului din litigiu în fișa de inventar a pârâtei nu este de natură a conferi acesteia dreptul de proprietate asupra terenului respectiv, condiția legală a dobândirii acestui drept fiind nu includerea spațiului într-o fișa de inventar, ci apartenența lui concretă labaza materială a unei instituții de învățământ superior de stat, bază materială expres determinată prin art.166, alin.2 din L. nr.84/1995.
Potrivit art.111 din Codul de procedură civilă, partea care are interes poate să facă cerere pentru constatarea existenței sau neexistenței unui drept. Prin prisma acestui text legal, întrucât reclamanții au formulat în temeiul L. nr.247/2005, o cerere de reconstituire în natură a dreptului de proprietate asupra unei părți în suprafață de 327 mp din terenul înscris în CF nr.1. C.-N. sub nr. top nr. top 1115/2/2 în favoarea pârâtei U. T. C. la B+5 (f 11 din dosarul din primul ciclu procesual) și au atacat cu plângere H. nr.638 din (...) a C. județene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor C. prin care le-a fost respinsă cererea de reconstituire anterior menționată, instanța reține că aceștia au interes să ceară constatarea inexistenței dreptului de proprietate al pârâtei U. T. din C. asupra terenului din litigiu în suprafață de 327 mp înscris în CF nr.1. C.-N. la A+12 sub nr.top 1115/2/2.
A. în vedere toate considerentele de fapt anterior dezvoltate, în temeiul art.111 din Codul de procedură civilă raportat la art.166, alin.1, 2 și 4 din L. nr.84/1995, instanța constată inexistența dreptului de proprietate al pârâtei U. T. din C. asupra terenului în suprafață de 327 mp înscris în CF nr.1. C.-N. la A+12 sub nr.top 1115/2/2 și transcris din CF nr.17303 C.-N.
Cu privire la al doilea capăt de cerere, având ca obiect rectificarea de carte funciară, instanța reține că reclamanții au solicitat rectificarea de carte funciară în ce privește terenul cu nr. top 1115/2/2 în suprafață de 327 mp atât prin radierea din CF nr.1. C.-N. a înscrierilor operate în temeiul încheierii de carte funciară nr.19222-3 din (...) (f 11) cât și prin radierea din CF nr.17303 C.-N. a înscrierilor operate în temeiul aceleiași încheieri de carte funciară sub B 18-20 (f
16).
În fapt, instanța reține că prin încheierea de carte funciară nr.19222-3 din (...), în baza cererii înregistrate și a unei documentații tehnice, imobilul înscris în CF nr.17303 C.-N. sub nr. top 1115/2 în proprietatea S.ui Român și în administrarea operativă a U. B.-B. din C. la B+6-7, a fost împărțit în terenul în suprafață de 465 mp cu nr. top 1115/2/1 care s-a reînscris în aceeași carte funciară cu situația proprietății neschimbată și terenul în suprafață de 770 mp cu nr. top 1115/2/2 care a fost transcris în CF nr.1. C.-N. nou înființată în favoarea U. B.-B. din C. N., aceste operațiuni de carte funciară fiind înscrise la B+18-20 (f 16).
În CF nr.1. C.-N. nou înființată, prin Î. de carte funciară nr.19222-3 din (...) a fost înscris în favoarea U. B.-B. din C. N., cu titlul prin lege în baza L. nr.84/1995, dreptul de proprietate asupra mai multor imobile, inclusiv asupra imobilului cu nr. top 1115/2/2 care a fost transcris din CF nr.17303 C.-N., dar ulterior, asupra imobilului cu nr. top 1115/2/2, în baza O. nr.3106/(...) al M.ui E. și Î. a fost înscris la B+5 dreptul de proprietate în favoarea pârâtei U. T. cu titlul prin lege în baza L. nr.84/1995 (f 11).
În ce privește rectificarea CF nr.1. C.-N. (f 7-13), instanța reține că potrivit articolului 33, aliniatul 1 din L. nr.7/1996, în cazul în care cuprinsul cărții funciare nu corespunde, în privința înscrierii, cu situația juridică reală, se poate cere rectificarea sau, după caz, modificarea acesteia, iar în aliniatul 2 se arată că prin rectificare se înțelege radierea, îndreptarea sau menționarea înscrierii oricărei operațiuni, susceptibilă a face obiectul unei înscrieri în cartea funciară.
Potrivit articolului 34, punctul 1 din L. nr.7/1996, orice persoană interesată poate cere rectificarea înscrierilor din cartea funciară dacă printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă s-a constatat că înscrierea sau actul în temeiul căruia s-a efectuat înscrierea nu a fost valabil.
Întrucât reclamanții au formulat în temeiul L. nr.247/2005, o cerere de reconstituire în natură a dreptului de proprietate asupra unei părți în suprafață de 327 mp din terenul înscris în CF nr.1. C.-N. sub nr. top nr. top 1115/2/2 care a fost transcris din CF nr.17303 C.-N. (f 47 din dosarul din primul ciclu procesual) și au atacat cu plângere H. nr.638 din (...) a C. județene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor C. prin care le-a fost respinsă cererea de reconstituire anterior menționată, instanța reține că aceștia au calitatea de persoane interesate să ceară rectificarea cărții funciare din discuție.
D. cererea de reconstituire a fost formulată de către reclamantul H. Z., acesta a acționat și în calitate de mandatar al celuilalt reclamant, fratele său H.
S. și pentru că niciuna dintre părți nu a contestat această calitate, instanța reține că ambii reclamanți au formulat cererea, unul personal, iar celălalt prin mandatar.
A. în vedere că instanța a constatat deja inexistența dreptului de proprietate al pârâtei U. T. din C. asupra terenului în suprafață de 327 mp înscris în CF nr.1. C.-N. la A+12 sub nr.top 1115/2/2, instanța va reține că înscrierea de sub B+5 din CF nr.1. C.-N., constând în dreptul de proprietate al pârâtei U. T. din C. asupra terenului anterior descris, nu a fost valabilă.
În consecință, în temeiul articolului 34, punctul 1 din L. nr.7/1996 instanța va dispune rectificarea CF nr.1. C.-N. prin radierea de la B+5 a dreptului de proprietate al pârâtei U. T. din C. asupra terenului în suprafață de 327 mp înscris la A+12 sub nr.top 1115/2/2.
În ce privește însă rectificarea celorlalte înscrieri din CF nr.1. C.-N. și a înscrierilor de sub B+18-20 din CF nr.17303 C.-N., instanța reține că toate aceste înscrieri au fost operate în cele două cărți funciare în favoarea unui alt proprietar tabular decât pârâții din acest proces, adică în favoarea U. B.-B. din C. N., dar acest proprietar tabular nu a fost chemat în judecată prin cererea reclamanților.
Potrivit art. 37 din L. nr. 7/1996, hotărârea prin care s-a admis rectificarea unei înscrieri nu va fi opozabilă persoanelor împotriva cărora acțiunea nu a fost admisă. Interpretând acest text legal prin raportare la art. 22 din același act normativ, instanța apreciază că nu se poate dispune radierea unei persoane din cartea funciară dacă procesul în care s-a formulat o astfel de cerere nu se desfășoară în contradictoriu cu persoana respectivă întrucât în caz contrar s-ar aduce atingere în mod nejustificat dreptului persoanei radiate care ar fi privată de posibilitatea de a se apăra. Așadar prin simetrie cu înscrierea unui drept real, nici radierea nu se poate dispune decât în contradictoriu cu persoana înscrisă în cartea funciară.
În consecință, instanța respinge cererea reclamanților de rectificare a celorlalte înscrieri din CF nr.17303 C.-N. și CF nr.1. C.-N.
Cu privire la al treilea capăt de cerere, având ca obiect anularea H. nr.638 din (...) a C. județene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor C. și în consecință restituirea în natură a parcelei în suprafață de 327 mp în favoarea reclamanților, în cote de 3/4 pentru H. Z. și 1/4 pentru H. S. precum și stabilirea dreptului la despăgubiri în aceleași cote pentru restul de 509 mp teren, instanța reține că reprezentanta reclamanților a arătat în fața instanței că reclamantul H. Z. a formulat contestația și în calitate de mandatar al celuilalt reclamant, fratele său H. S. și pentru că niciuna dintre părți nu a contestat această calitate, instanța reține că ambii reclamanți au formulat contestație, unul personal, iar celălalt prin mandatar.
I. reține de asemenea că reclamanții au formulat plângerea împotriva H. nr.638/(...) a C. județene pentru stabilirea dreptului de proprietate privatăasupra terenurilor C., în interiorul termenului legal prevăzut de art. 53 alin. 2 din
L. nr. 1..
I. reține că prin hotărârea contestată, pârâta C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor C. a respins contestația formulată de către reclamanți împotriva hotărârii C. municipale de fond funciar
C.-N. prin care li s-a respins cererea nr.67179/304/(...) prin care au solicitat în temeiul L. nr.247/2005, restituirea în natură a suprafeței de teren de 327 mp și acordarea de despăgubiri pentru diferența de 509 mp, terenuri expropriate și situate pe str.Rene D., nr.21 din C.-N. (f 21 din dosarul din primul ciclu procesual).
P. a pronunța această soluție, pârâta s-a întemeiat pe considerentul că terenul obiect al cererii reclamanților, în suprafață totală de 836 mp, a fost expropriat în baza D.ui nr.275/1968 fiind preluat de S. Român și atribuit în administrarea operativă a U. B.-B. din C. N., susținând că regimul juridic al acestui teren este reglementat prin dispozițiile L. nr.1..
I. reține că terenul din litigiu în suprafață totală de 836 mp a fost într- adevăr expropriat prin D. nr.275/1968 (f 110-112 din dosarul primului ciclu procesual) de la antecesorii reclamanților, așa cum rezultă din cuprinsul actelor de stare civilă de la filele 48-51 din dosarul primului ciclu procesual și extrasul de carte funciară nr.12601 C.-N. (f 87 din dosarul primului ciclu procesual), dar din actele dosarului rezultă că doar o parte din acest teren, adică suprafața de
509 mp este ocupată cu construcții, diferența în suprafață de 327 mp fiind liberă, așa cum s-a reținut cu ocazia analizării primului capăt de cerere. O. suprafeței de
509 mp cu construcții nu a fost contestată de nici una dintre părți, fiind recunoscută chiar de reclamanți în cererea de reconstituire.
A. în vedere această diferențiere, instanța apreciază că regimul juridic al celor două suprafețe de teren este diferit, ele intrând sub incidența unor texte legale diferite.
Potrivit art.36 alin.5 din L. nr. 1., terenurile fără construcții, neafectate de lucrări de investiții aprobate, potrivit legii, din intravilanul localităților, aflate în administrarea consiliilor locale, considerate proprietate de stat prin aplicarea dispozițiilor D.ui nr. 712/1966 și a altor acte normative speciale, se restituie foștilor proprietari sau moștenitorilor acestora, după caz, la cerere, iar potrivit art. 34 din L. nr. 1/2000, terenurile fără construcții neafectate de lucrări de investiții aprobate potrivit legii sau cu lucrări ce au fost deteriorate, distruse și nu mai prezintă nici o valoare de întrebuințare, preluate în orice mod, inclusiv cu titlu de donație, considerate proprietate publică sau privată a statului ori a unităților administrativ-teritoriale prin aplicarea dispozițiilor D.ui nr. 712/1966 și ale altor acte normative speciale, se restituie foștilor proprietari sau moștenitorilor acestora, după caz.
În ceea ce privește suprafața de 509 mp din întreg terenul expropriat, instanța reține că în conformitate cu textele legale anterior indicate, terenurile expropriate pot constitui obiectul legilor fondului funciar, putând fi restituite în natură doar dacă sunt terenuri fără construcții, situate în intravilan, nu sunt afectate de lucrări de investiții și au fost preluate cu titlu valabil de către stat sau unitățile deținătoare prin aplicarea dispozițiilor D.ui nr.712/1966 sau a altor acte normative speciale, inclusiv decrete de expropriere, cum este cazul în speță. Dar aceste acte normative prevăd numai restituirea în natură a terenului, nu și posibilitatea obținerii de despăgubiri. P. că reclamanții au recunoscut încă de la început, odată cu formularea cererii de reconstituire, că suprafața de teren de
509 mp este ocupată de construcții, element de fapt necontestat de pârâtă, instanța reține că despăgubirile solicitate de reclamanți pentru această suprafață de teren nu intră sub incidența legilor de fond funciar, ci sub cea a L. nr. 1..
Așadar, hotărârea pârâtei contestată de către reclamanți prin prezenta plângere este legală și temeinică în aceste limite.
Însă în ceea ce privește suprafața de 327 mp din întreg terenul expropriat, instanța reține că în conformitate cu art.36 alin.5 din L. nr. 1., reclamanții, în calitate de moștenitori ai persoanelor împotriva cărora a operat D. de expropriere nr.275/1968, ar fi fost îndreptățiți la reconstituirea dreptului de proprietate în natură, terenul anterior indicat respectând toate condițiile impuse prin textul legal anterior menționat întrucât este fără construcții, este situat în intravilan, nu este afectat de lucrări de investiții și a fost preluat cu titlu valabil de către stat printr-un decret de expropriere.
Prin urmare, instanța reține că acest teren nu intră sub incidența L. nr.1. cum în mod nelegal a reținut pârâta C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor C. în considerentele hotărârii prin care a respins contestația reclamanților inclusiv în privința acestei suprafețe de 327 mp. A. în vedere temeiul nelegal care a stat la baza hotărârii contestate sub aspectul cererii de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 327 mp, în temeiul art. 53 și art. 36 alin. 5 din L. nr. 1. instanța va admite în parte plângerea reclamanților și va anula în parte H. nr.638/(...) a C. județene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor C. în ce privește terenul în suprafață de 327 mp care face parte din terenul în suprafață de 836 mp expropriat prin D. nr.275/1968 de la antecesorii reclamanților, respectiv H. O. și A.
I. reține însă că reclamanții au solicitat totodată să se dispună restituirea în natură a acestei parcele în favoarea reclamanților, în cote de 3/4 pentru H. Z.
și 1/4 pentru H. S., dar nu va putea da curs acestei cereri întrucât din CF nr. nr.1. C.-N. rezultă că la B+1 este înscris dreptul de „. asupra terenului în suprafață de 327 mp de sub nr. top.1115/2/2 în favoarea U. B.-B. din C. N. și cererea de rectificare CF prin radierea acestei înscrieri a fost respinsă.
În aceste condiții, instanța reține, așa cum a reținut și Curtea de A. C. în D. civilă nr.1317/(...) pronunțată în dosarul civil nr.2., că întrucât U. B.-B. din C.-N. este proprietara tabulară în regim de drept public a terenului cu nr.topo
1115/2/2, înscris în CF nr.1. C.-N., transcris din CF nr.17303 C.-N., nici C. J. C.
și nici P. J. C. nu le îngăduit prin lege și nici printr-o hotărâre judecătorească să aducă atingere dreptului de proprietate al U. B.-B. din C. N., prin suprapunerea peste dreptul acesteia a unui alt drept real de proprietate în favoarea reclamanților. În caz contrar s-ar încălca art.480, 481 din Codul civil și P. 1 la C. și actele administrative de dispoziție ar fi lovite de nulitate absolută.
Prin urmare, întrucât cererea lor de chemare în judecată a fost imperfectă, reclamanților le rămâne deschisă calea reconstituirii în natură a dreptului lor de proprietate asupra suprafeței de 327 mp din întreg terenul expropriat prin D. nr.275/1968 de la antecesorii lor, prin formularea unei cereri de verificare a existenței dreptului de proprietate înscris în CF nr.1. C.-N. și în CF nr.17303 C.- N. în favoarea U. B.-B. din C. N. și în funcție de soluția dată unei astfel de cereri, a unei cereri de rectificare de carte funciară îndreptată împotriva acestui proprietar tabular. Cu privire la o nouă cerere de reconstituire în natură a dreptului de proprietate al reclamanților asupra suprafeței de teren de 327 mp în situația în care s-ar constata inexistența dreptului de proprietate al U. B.-B. din C. N., instanța apreciază că nu ar exista autoritate de lucru judecat întrucât nu ar exista identitate de cauză, cunoscut fiind faptul că o cauză include atât temeiurile de fapt cât și cele de drept care au stat la baza formulării unei cereri de chemare în judecată, or în acest caz, temeiurile de fapt ar fi diferite dacă s-ar constata inexistența dreptului de proprietate înscris în CF nr.1. C.-N. și în CF nr.17303 C.-N. în favoarea U. B.-B. din C. N.
Cu privire la al patrulea capăt de cerere, având ca obiect înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate al reclamanților, instanța reține că acesta este accesoriu penultimului capăt de cerere și având în vedere limitele în care a fost admis capătul principal de cerere, instanța va respinge cererea prin care reclamanții au solicitat întabularea, ca fiind neîntemeiată.
A. în vedere toate considerentele de fapt și de drept mai sus dezvoltate, instanța va admite doar în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanți împotriva pârâtelor conform dispozitivului.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții H. Z. și H. S., recalificat de instanță ca și apel, solicitând admiterea apelului și schimbarea parțială a sentinței în sensul admiterii tuturor petitelor.
Împotriva aceleiași sentințe a declarat apel și U. T., solicitând admiterea apelului și schimbarea sentinței în sensul respingerii acțiunii.
Prin întâmpinarea formulată de către pârâta U. T. s-a solicitat respingerea recursului declarat de către reclamanți, terenul solicitat de către aceștia constituind proprietatea tabulară a pârâtei având destinația de teren afectat clădirii administrative a C.ui Universitar O.
Prin decizia civilă nr.75/A/3 februarie 2012, Tribunalul Cluj a respins canefondate apelurile declarate de reclamanții H. Z. și H. S. precum și cel declarat de pârâta U. T. C. împotriva sentinței civile nr. 1., pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca la data de 17 noiembrie 2011 în dosarul civil nr. (...), pe care o păstrează în întregime.
Totodată, s-a respins cererea reclamanților apelanți pentru obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată.
Cu referire la apelul declarat de către reclamantă, tribunalul reține că acesta nu poate fi admis deoarece, așa cum a reținut și prima instanță, cadrul procesual nu a fost în mod corect constituit. Prima instanță a admis atât cât s-a putut în cadrul procesual existent, chiar dacă a recunoscut temeinicia pretențiilor reclamanților.
Prin sentința atacată s-a rectificat în sensul radierii din cartea funciară a dreptului înscris în favoarea pârâtei U. T. C.-N.
Celelalte rectificări de carte funciară au fost respinse față de faptul că nu s- a atras în judecată și U. B. B. care este titulară a unor drepturi înscrise în cartea funciară.
Atâta timp cât se radiază dreptul de proprietate al U. T., rectificarea CF 1. și 17303 C. nu se mai poate efectua în lipsa atragerii în proces a proprietarului tabular U. B. B., nefiind îndeplinită cerința de opozabilitate. D. reclamanții susțin că dreptul de proprietate asupra terenului în litigiu a fost transcris la U. B. B. și apoi la U. T. C.-N. cu aceeași dată și pe baza aceleiași înscrieri de carte funciară, radierea dreptului U. T. nu poate conduce automat și la radierea dreptului U. B. B., deoarece în cadrul prezentului proces doar titlul U. T. s-a analizat.
Referitor la regimul juridic aplicabil , tribunalul reține că în mod corect prima instanță a stabilit două regimuri juridice aplicabile asupra unor părți diferite din terenul solicitat de către reclamantă, L. 1., respectiv L. 1..
Este de observat că terenul în litigiu a fost expropriat, realizându-se obiectivul în vederea căruia s-a dispus exproprierea, însă nu pe întreaga suprafață de teren , rămânând o suprafață liberă.
Fiind vorba de un teren intravilan, chiar dacă acesta a ajuns în proprietatea statului prin expropriere, anterior apariției L. 1., era posibilă atribuirea acestuia în natură,în baza L. 1., prin ordin al prefectului, ceea ce inițial s-a și întâmplat în cauză, reclamanților fiindu-le eliberat un astfel de ordin
, ulterior anulat însă.
După intrarea în vigoare a L. 1., reclamanții aveau posibilitatea de a formula notificare și în temeiul acestei legi, însă în acel moment dețineau un ordin al prefectului pentru o parte din terenul expropriat, motiv pentru care nu au mai formulat notificare.
Reclamanții au recunoscut că o suprafață de teren de 509 m.p. este ocupată de construcții, prin urmare, în această situație,cu privire la suprafața menționată, regimul juridic aplicabil este cel al L. 1., rămânând ca unitatea deținătoare să se pronunțe la acordarea de despăgubiri pentru terenul expropriat, asupra căruia s-a realizat obiectivul de investiții, desigur, în măsura în care s-a formulat notificare.
Cu privire la cealaltă suprafață însă, de 327 m.p., regimul acestei suprafețe rămâne guvernat de dispozițiile art. 36 din L. 1., așa cum s-a menționat anterior.
Cu referire la hotărârea comisiei județene de fond funciar atacată, tribunalul reține că odată ce s-a stabilit că suprafața de teren în litigiu nu este necesară desfășurării activității de învățământ, dreptul de proprietate al U. T. fiind radiat din cartea funciară, terenul rămâne înscris în favoarea U. B. B., astfel încât, se impune o nouă judecată și în contradictoriu cu acest proprietar, reclamanta având posibilitatea să obțină și radierea acestui drept de proprietate, cu consecința reîntoarcerii terenului în patrimoniul S.ui Român.
Ulterior acestei proceduri, având în vedere că terenul este în intravilan și este liber, acesta poate fi restituit în natură către foștii proprietari sau moștenitorii acestora. În acest moment însă, este prematură această discuție deoarece terenul este înscris în prezent în favoarea U. B. B..
Față de acest aspect, în mod corect prima instanță a stabilit că în cauză dreptul de proprietate al reclamanților nu poate fi restituit în natură în cadrul acestui proces, datorită imperfecțiunii cadrului procesual, rămânând ca hotărârea comisiei județene să fie modificată doar cu privire la regimul juridic aplicabil terenului în litigiu, în sensul că acesta face obiectul L. 1..
Față de apelul declarat de către pârâta U. T., tribunalul a apreciat că nici acesta nu poate fi admis, deoarece în sensul art. 166 din L. 84/1995 condiția esențială pentru trecerea în proprietatea instituției de învățământ superior a unui bun este condiția ca bunul respectiv să fie destinat învățământului.
Astfel, din interpretarea alin. 1 și 2 ale art. 166 din L. 84/1995, tribunalul reține că baza materială a învățământului de stat cuprinde atât bunuri mobile cât și bunuri imobile destinate învățământului sau salariaților.
Astfel nu este suficient că terenul în litigiu s-a aflat în administrarea instituțiilor de învățământ superior la data adoptării L. 84/1995, pentru a se dobândi asupra acestuia un drept de proprietate în baza legii, ci, în plus, era necesar și ca terenul să fie destinat învățământului.
Față de situația specifică a terenului, identificată printr-un raport de expertiză, tribunalul constată că acesta este un teren situat într-o zonă mărginașă a C.ui Observator, fiind în realitate un spațiu între construcțiile private din zonă.
Prin urmare, terenul nu este necesar procesului de învățământ și nu se poate susține că restituirea acestuia ar împiedica exploatarea normală a complexului studențesc.
Astfel, tribunalul reține că soluția primei instanțe a fost corectă și sub acest aspect, ulterior radierii dreptului înscris în favoarea U. B. B., terenul putând fi restituit în natură către reclamanți.
De altfel, tribunalul reține că și în situația în care reclamanții nu s-ar fi limitat la cererea în temeiul L. 1. actualizată și ar fi formulat notificare în temeiul L. 1., cererea lor de restituire ar fi avut , de asemenea, sorți de izbândă, datorită acelorași motive, terenul fiind liber și apt de restituire în natură.
Reclamanții nu au formulat notificare în temeiul L. 1. deoarece au formulat inițial cerere de restituire în temeiul L. 1., cererea acestora fiind admisă, terenul fiind restituit în natură, prin ordin al prefectului, nemaiavând interes în formularea notificării.
Ulterior însă, ordinul a fost anulat, reclamanții nemaiavând posibilitatea să formuleze notificare deoarece termenul de depunere a notificărilor potrivit L. 1. a expirat între timp.
Chiar dacă anularea ordinului a fost legală în circumstanțele date, având în vedere dreptul de proprietate al U. B. B. și ulterior al U. T., ulterior radierii dreptului de proprietate al acestor proprietari tabulari terenul se reîntoarce în proprietatea S.ui Român putând fi emis din nou un ordin, de data aceasta în condiții de legalitate.
Pârâta a mai criticat soluția primei instanțe și sub aspectul situației de fapt a imobilului teren în litigiu, arătând că acesta este traversat de instalații subterane utilitare, însă tribunalul apreciază că atâta timp cât expertiza efectuată la fond s-a bazat pe planurile de amplasament ale rețelelor, planuri furnizate de distribuitorii de utilități, nu există motive de înlăturare a concluziilor expertizei, astfel critica pârâtei nu poate fi acceptată.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs atât reclamanții cât și pârâta.
Prin propriul recurs, pârâta U. T. a solicitat modificarea deciziei civile nr. 3., pronunțata de către Tribunalul Cluj in dosarul civil (...) si a S. civile 1. pronunțata de către Judecătoria Cluj-Napoca in același dosar, in sensul respingerii acțiunii reclamanților ca fiind ne fondata si admiterea recursului U. T. din C.-N., așa cum a fost formulat.
Pârâta apreciază soluțiile pronunțate de către instanța de fond si instanța de apel ca fiind nelegale si netemeinice, solicitând modificarea lor pentru următoarele considerente:
1. Hotărârile au fost date cu încălcarea si aplicarea greșita a legii, conf. art.304 pct. 9 C.pr.civ.
2. Cele doua instanțe au interpretat greșit actul juridic dedus judecății conf. art., 304 pct. 8.
Cu privire la primul petit al acțiunii reclamanților având ca obiect constatarea inexistenței dreptului de proprietate al U. T. din C.-N. asupra terenului in suprafața de 327 mp înscris in CF nr.1. C.-N. la A+ 12 sub nr.top.1 1
15/2/2, se arată următoarele:
Terenul înscris in CF nr. 1.. cu nr. top. 1115/2/2. in suprafata de 327 mp, a fost expropriat prin D. de expropriere (...) si trecut in proprietatea S.ui R. cu titlu de drept de expropriere pentru utilitate publica si in administrarea U. B.-B. C. pentru construirea C.ui S. Observator II.
Ulterior prin adresa MEN nr. 6.. imobilul a trecut din administrarea U. B. B. C. in administrarea Institutului Politehnic C.. actualmente U. T. din C.-N., pentru construirea C.ui S. O.
Conform "Minutei" nr. 378911969. U. "B.-B." C. transmite in administrarea
Institutului Politehnic C. trei cămine studentesti si centrala termica. din cadrul lucrărilor de investiții C. S. S. II C.".
Potrivit O. MEN nr. 4188/(...) si a P.ui nr. 7630/14/VII/1999 întregul
Complex S. S. II Observator, compus din: 7 cămine studențești, cantina, dispensar, centrala termica, construcții speciale aferente si teren in suprafața de
61.912 mp se transfera din administrarea U. B.-B. C. in administrarea
Institutului Politehnic C..
Terenul cu nr. top.1 I 1/2/2, in suprafața de 327 mp constituie proprietatea tabulara de sub 85 a CF cu nr. 1. C. a U. T. si are conform colii A a
CF-ului amintit de sub A-Il destinația de teren afectat clădirii administrative a
C.ui Universitar "Observator".
Imobilul in litigiu face parte din Campusul Universitar, ca un tot unitar, el fiind compus nu numai din construcții ci si din terenuri alei si spatii verzi. Acesta a existat in patrimonial UTCN la data intrării in vigoare a L. nr.84/1994, condiție ceruta de art. 166 alin. (1) din L. învățământului pentru ca acest teren sa constituie baza materiala a U. T. din C.-N.
Începând cu anul 1969 si in prezent, imobilul in litigiu este in patrimoniul
U. T..
Acesta face parte din baza materiala a acesteia. Exista acte depuse la dosar din care rezulta ca acest teren este evidențiat in patrimonial universitatii si este inventariat ca mijloc fix in contabilitate.
Conform art. 166 alin. 1 din L. nr. 84/1995, republicată, L. învățământului, "Baza materiala a învățământului de stat consta in întregul activ patrimonial al M.ui E. Cercetarii si Tineretului, al instituțiilor si unitatilor de învățământ si de cercetare stiintifica din sistemul național de învățământ existent la data intrarii in vigoare a prezentei legi, precum si din activul redobândit sau dobandit ulterior."
(2 In înțelesul prevederilor alin.( 1), "baza materiala a învățământului cuprinde: spatii pentru procesul de învățământ si cercetare științifica, mijloace de învățământ si de cercetare, aferente, biblioteci, edituri si tipografii, stațiuni didactice si de cercetare, unități de microproducție, ateliere școlare, ferme didactice, grădini botanice, terenuri agricole, cămine internate, cantine cluburi ale elevilor, case de cultura ale studenților, case ale corpului didactic, case universitare, tabere școlare baze si complexuri cultural sportive, palate si case ale copiilor si elevilor, baze de odihna si tratament, spatii cu destinația de locuința, precum si orice alt obiect de patrimoniu destinat învățământului si salariaților din universitate."
Enumerarea făcuta in alin. (2) are un caracter enunțiativ, in sensul ca legiuitorul a menționat o parte din bunurile ce alcătuiesc baza materiala a instituțiilor de învățământ superior.
O astfel de concluzie se întemeiază pe redactarea alin. «2) al art. 166 din L. nr. 84/1995 care nu stabilește imperativ ca baza materiala a învățământului de stat cuprinde numai obiectele pe care le enumera, ci folosește expresia elastica " precum si orice alt obiect de patrimoniu destinat învățământului si salariatilor din universitate."
Alineatul (4) al aceluiași text de lege statuează ca " baza materiala a institutiilor de învățământ superior de stat si de cercetare științifica este de drept proprietatea acestora.
In temeiul art. 166 din L. învățământului si pe baza documentației tehnice depuse de U. T. din C.-N., a fost emis de către MEN O. nr. 3106 din (...).
Prin art. I litera j din O. MEN nr. 3106/2000 s-a dispus intabularea dreptului de proprietate in beneficiul U. T. din C.-N., potrivit dispozițiilor art. 166, alin. 9 din L. nr. 84/1995, astfel cum a fost modificata prin OUG nr. 3. si L. nr.
1., asupra imobilului din litigiu ( teren si construcții) respectiv C. S. II O.
Acest ordin a specificat ca imobilele la care se referea se aflau in patrimoniul U. T. din C.-N., la data intrării in vigoare a legii nr. 84/1995 si erau folosite de către aceasta in acord cu prevederile art. 166 din acest act normativ.
A. acestui imobil s-a intabulat dreptul de proprietate cu titlu de drept L. ( L. nr.84/1995) in favoarea U. T. C. N. EI figurează in CF sub denumirea de "alei si spatii verzi".
Cu privire la petitul 1 al cererii reclamanților privind inexistenta dreptului de proprietate al U. T. asupra terenului in litigiu precizam ca:
I. de fond interpretează greșit alin (2) al art. 166. din L. nr. 8411995, reținând in mod greșit in considerentele hotărârii la pagina 6 si anume: citez, "acest spațiu nu intra in categoria celor necesare procesului de învățământ cercetare științifica si nici nu se circumscrie aliniatului 2 al art.166 din L. nr.
84/1995, iar parata nu a dobândit dreptul de proprietate asupra acestui imobil in temeiul art. 4 din L. nr.84/1995 conform căruia doar spatiile din baza materiala a instituțiilor de învățământ superior de stat este de drept proprietatea acestora". O interpretare proprie si vădit greșita daca ne referim la textul alin 2 al art. 166 din L. nr 84/1995.
Conform acestei interpretări consideră pârâta ca instanța de judecata nu cunoaște textul alin. (4) din art 166 din L. nr 84/1995.
Dupa interpretarea făcuta de către instanța proprietatea instituțiilor de învățământ superior de stat este constituita doar din spatii, ceea ce este contrar prevederilor art. 166 alin. 1 si 2, care au un alt conținut.
I. de fond precum si cea de apel incalca si aplica gresit art. 166 din L. nr.
84/1995, in sensul ca referindu-se la art. 166 aliniatul 1 si 2 din lege limiteaza bunurile care fac parte din baza materiala a institutiilor de învățământ superior de stat, precizand ca "doar spatiile din baza materiala a institutiilor de învățământ superior de stat este de derept proprietatea acestora".
Cele doua instante omit in mod voit si fara precedent faptul ca textul alin. (1) stateaza ca: "baza materiala a institutiilor de învățământ din sistemul national de stat este constituita din intregul activ patrimonial existent la data intrarii in vigoare a L. nr. 84/1995 precum si din activul patrimonial redobandit sau dobandit ulterior", ori acest teren se afla in patrimonial UTCN din anul 1969, potrivit actelor depuse la dosarul cauzei.
- alin. (4) art. 166 statueaza ca : "baza materiala a institutiilor de învățământ superior de stat si de cercetare stiintifica este de drept proprietatea acestora".
Din analiza celor doua texte legale, respectiv rezulta ca imobilul in litigiu facand parte din C. S. Observator, fiind un activ patrimonial face parte din baza materiala a unei institutii de învățământ superior de stat, in speta U. T. din C.- N., iar aceasta universitate are un drept de proprietate asupra imobilului, drept care isi are izvorul in lege (art. 166, alin. 4. din L. nr. 84/1995 ).
Fata de aceste prevederi legale, baza materiala a instituțiilor de învățământ superior de stat care constituie proprietatea de drept a acestora nu cuprinde numai spatii, după cum in mod greșit retine instant de fond.
Art. 166 alin (J) este cel care definește baza materiala a instituțiilor de învățământ superior de stat iar e;in alin. (2) nu se fixează "criteriile legale de determinare a acesteia", cum in mod eronat si subiectiv stabilește instanța de fond, ci se exemplifica din ce este alcătuita baza materiala a învățământului superior de stat.
De altfel textul integral al art. 166 din L. 84/1995 face trimitere expresa si la categoria de bunuri reprezentata de terenuri, exemplu: aliniatul (6) si (9) al art. 166.
(6) Închirierea bunurilor, inclusiv a terenurilor disponibile temporar, aflate in patrimoniul institutiilor de învățământ superior de stat sau in administrarea acestora.
(9) Înscrierea dreptului de proprietate asupra bunurilor imobile aparținând imobile însemnând terenuri cu sau fara construcții.
2. Cele doua instanțe interpretează greșit actul dedus judecății.
Actul dedus judecății consta in verificarea de către instanța a valabilității
O. nr. 3106/2000 al MEI, respectiv daca acesta a fost emis cu respectarea art. 166 din L. nr. 84/1995, daca face parte din baza materiala a U. T..
Acest ordin a specificat ca imobilele la care se referea se aflau in patrimoniul U. T. din C.-N., la data intrarii in vigoare a legii nr. 84/1995 si erau folosite de catre aceasta in acord cu prevederile art. 166 din acest act normativ.
Cu privire la acest aspect instanța de fond confunda prevederile art. 166 din L. nr. 84/1995 cu prevederile L. nr. 1. prin faptul ca in considerentele sentintei atacate statueaza ca:
Potrivit raportului de expertiza tehnica întocmit in cauza (care dupa parerea noastra nu era necesara in aceasta cauza), "pe terenul in litigiu nu sunt edificate constructii, ca aleea de intrare in C. S. nu il traverseaza, ca traseele conductelor de apa canal sunt situate in zona strazii Rene D. si nu sunt marcate ca afectand parcela in cauza, ca traseele conductelor de gaz sunt situate in zona strazii Rene D. si pe alee si nu sunt marcate ca afectand parcela in cauza si prin urmare in circumstantele reale parata nu a dobândit dreptul de proprietate asupra acestui imobil in temeiul art. din L. nr 8411995, conform caruia dupa doar spatiile din baza materiala a institutiilor de învățământ superior de stat este de drept proprietatea acestora. O interpretare total gresita. Baza materiala a învățământului nu este alcatuita numai din terenuri ocupate de constructii, ci si din terenuri fara constructii la suprafata.
Aceste conditii la care se refera instanța de fond in considerentele sentintei, dar si instanța de apel prin mentinerea sentintei primei instante sunt specifice L. nr. 1. care este o lege speciala.
Conform acestui act normativ se restituie in natura foștilor proprietari terenurile expropriate care sunt libere. (terenul in litigiu nu este liber). P. cele care sunt ocupate de construcții, fostilor proprietari li se acorda despăgubiri conform legii speciale.
Precizam ca, întrucât obiectul actiunii este constatarea inexistentei dreptului de proprietate al U. T. asupra terenului in suprafața de 327 mp, nr. top
115/2/2, înscris initial in CF nr. 12061- transcris in CF nr. 1., atat instanța de fond cat si instanța de apel erau tinute sa verifice valabilitatea O. nr. (...)000 al
MEI, respectiv daca acesta s-a emis cu respectarea art. 166 din L. nr. 84/1995, daca face parte din baza materiala a unității de învățământ fapt reținut si de Curtea de A. C. in considerentele deciziei civile 1. pronunțata in dosarul nr. (...).
L. nr. 84/1995, respectiv art. 166 din L. învățământului, nu condiționează apartenența unui teren la baza materiala a învățământului in funcție de faptul ca, terenul este cu construcții sau este liber.
Condiția este ca acest teren sa fi existat in patrimoniul U. T. la data intrarii in vigoare a L. învățământului, pentru ca baza materiala a învățământului de stat este constituita din întregul activ patrimonial al institutiilor de învățământ superior de stat existent la data intrării in vigoare a L. nr. 84/1995. patrimoniul învățământului este compus atât din terenuri cat si din constructii, conform textului integral al art. 166.
I. motiveaza sentinta pe dispozitiile L. nr. 1. si le raportează la prevederile
L. nr. 8411995, retinand in mod gresit ca acest imobil nu intra in categoria celor necesare procesului de învățământ si cercetare științifica si nici nu se circumscrie aliniatului 2 al art. 166 din L. nr. 84/1995.
De asemenea gresit retine instanța de fond in considerentele hotărârii si faptul ca "deși din raportul de expertiza rezulta ca traseele retelele electrice traversează parcela in cauza, (deci nu este liber) aceasta imprejurare nu este suficienta pentru a conferi spațiului destinația speciala prevăzuta de alin. 2 al art. 166 din L. învățământului."
Si de aceasta data se poate observa cu certitudine ca instanța de fond este partinitoare, si subiectiva si de asemenea da o interpretare gresita legii.
Conform acestei interpretari care este facuta in afara prevederilor art. 166 din L. învățământului, baza materiala a instituțiilor de învățământ superior de stat care este definita in alin. (1) si exemplificata in alin. (2) al art. 166 din L. nr.
84/1995 si care este de drept proprietatea acestora conform alin. (4) din L. nr.
84/1995, ar trebui sa cuprindă doar spatii, deși textul integral al art. 166 din L. nr. 84/1995 se refera la terenuri si construcții, (alin. 6 si 9). Se învederează instanței de recurs faptul ca regimul juridic al imobilului in litigiu intra sub incidenta L. nr. 1.. Potrivit art. nr. 22. alin. (1) din L. nr.1 0/200 1, persoanele îndreptățite trebuiau sa depună o notificare la sediul unității destinatoare a imobilului, in speța U. T. din C.-N. pana la data de 14 februarie 2002, ( termen de decădere) prin care sa solicite restituirea in natura a acestui teren.
Potrivit art. 34 din L. nr. 1., cu modificările si completările ulterioare" Terenurile fara construcții neafectate de lucrări de investitii aprobate potrivit legii sau cu lucrări ce au fost deteriorate, distruse si nu mai prezintă nici o valoare de întrebuințare, preluate in orice mod, inclusiv cu titlu de donație, considerate proprietate publica sau privata a statului ori a unitatilor administrativ teritoriale prin aplicarea dispozițiilor D.ui nr. 712/1966 si ale altor acte normative special, se restituie foștilor proprietari sau moștenitorilor acestora, după caz".
Imobilul in litigiu nu intra sub incidenta acestui text de lege întrucât acesta nu este proprietatea publica sau privata a statului ori a unitatilor administrativ teritoriale, ci este proprietatea unei instituții de învățământ superior de stat, in speta U. T. din C.-N.
Conform dispozițiilor art. 36 alin. 5 din L. nr. 1., cererile de restituire împreuna cu actele de proprietate se depun la primăria localității sau, dupa caz, la primăriile localităților in raza cărora se afla situat terenul pana la data de 01 noiembrie 2001, sub sancțiunea decăderii din termen.
Fata de aceste texte de lege, se precizează ca cererile formulate de către reclamanți in temeiul L. nr. 169/1998 si a L. nr. 1/2000 au fost soluționate prin adoptarea de către comisia județeana a hotărârii nr. 173/(...) si prin emiterea O. P. J. C. nr. 7. (...), acte administrative anulate, iar cererea formulate de către reclamanti in temeiul
L. nr. 247/2005 este tardiva.
Prin decizia civila nr. 1317/(...) pronunțata de către Curtea de apel C. in dosarul civil nr. 2., s-a constatat nelegalitatea hotărârii comisiei județene nr.
173/2000 precum si nulitatea absoluta a O. P. C. nr. 728/2000.
Din considerentele Deciziei civile nr. 1. a C. de A. C. reiese ca imobilul cu nr. top.1115/2/2 înscris in CF nr. 1. C.-N. constituie proprietatea tabulara in regim de drept public a U. T. C.-N., si in aceste condiții nici C. județene si nici P. J. C. nu le este îngăduit prin lege si nici printr-o hotărâre judecătoreasca sa aducă atingere dreptului de proprietate al U. T. din C.-N., prin suprapunerea peste dreptul acesteia a unui alt drept real de proprietate in favoarea reclamanților.
Imobilului in litigiu in suprafata de 327 mp pe care reclamanții urmăresc sa-l redobândească nu este liber ci eventual "aparent liber," in intelesul art. 60 alin. 2 lit. c din Ordinal nr. 839/2009, pentru aprobarea Normelor Metodologice de aplicare a L. nr. 5., privind autorizarea lucrărilor de construcții.
Conform acestui text de lege terenurile aparent libere reprezintă:
- "terenurile fara clădiri, asigurand functiuni urbane de interes public stabilite si executate in baza prevederilor documentatiilor urbanistice legal aprobate, (spatii verzi si de protectie, locuri de joaca pentru copii, trasee ale retelelor tehnico edilitare subterane - inclusiv zonele de protectie aferente, rezerve pentru largirea ori modernizare; cailor de comunicatie etc."
Din expertiza tehnica judiciara efeta1a in cauza rezulta ca terenul in litigiu nu este liber, acesta are in subfata sa (subteran) si în suprafață rețele tehnico- edilitare, dupa cum urmeaza:
3. Potrivit planului anexa 1 este indicat traseul unei conducte de apa- canal, traseu marcat prin linia punctata de culoare M. intre punctele ( 33 - 5) care traversează parcela in suprafața de 327 mp. si face parte din patrimonial U. T. din C.-N.
4. Conform planului Anexa 4A exista retele electrice care traverseaza parcela in suprafața de 327 mp. A. au fost trasate si de SC E. SA, fiind marcate cu culoarea ALBASTRU si R. pe planurile din anexele I si 4A.
5. Conform adresei S.C E. GAZ D. S.A, pe suprafața imobilului in speta se afla si conducte de gaz.
6. La limita dinspre nord a imobilului in suprafața de 327 mp. exista împrejmuirea edificata de către U. T.
Spatiile verzi si aleile din jurul clădirilor contribuie la accesul in căminele studențești ele constituind si puncte de intervenție in caz de incendiu sau alte avarii in cămine.
Se mai arată si faptul ca pe acest teren U. T. nu a edificat construcții datorita faptului ca exista rețelele subterane de utilitati.
Fata de cele prezentate mai sus, precizam ca dispozițiile art. 166 din L. învățământului nr. 84/1995 sunt incidente in cauza întrucât:
- terenul in litigiu de 327 mp face parte din terenul expropriat in suprafața de 836 mp, care a trecut in proprietatea S.ui R. pentru construirea "Grupului Școlar S." C..
- Acest teren se incadreaza in prevederile art.166 alin. (1) din L. nr.
84/1995, el fiind un activ patrimonial al U. T. din C.-N., existent la data intrarii in vigoare a L. nr. 84/1995 - L. învățământului. Acesta figurează in CF. nr. 1. - C.-N. sub denumirea de "A. si spatii verzi ".
- terenul este afectat cladirii administrative "Campusului S. II
Observator"care cuprinde 7 camine studentesti, cantina studenteasca, centrala termica, dispensar si se incadreaza in prevederile textului art.166 alin.2 din L. nr.84/1995, facand parte din baza materiala a U. T. din C.-N.
- Intrucat acest teren a fost expropriat pentru construirea Campusul S. Universitar, campus din camine studentesti in care sunt cazati studentii care desfasoara acivitati didactice si de cercetare stiintifica rezulta ca si acest teren care este afectat C.ui studentesc ca un tot unitar, complex alcatui din construcii si din teren aferent acestora este necesar procesului de învățământ si cercetare stiintifica.
Terenul in litigiu nu este situat intre constructiile private din zona cum in mod gresit apreciaza cele doua instante. Acest teren este situat in Campusul
Universitar O.
Din analiza celor doua texte legale, respectiv art. 166, alin I si alin. 4, rezulta ca imobilul in litigiu făcând parte din C. S. Observator, fiind un activ patrimonial face parte din baza materiala a unei instituții de învățământ superior de stat, in speța U. T. din C.-N., iar aceasta universitate are un drept de proprietate asupra imobilului, drept care isi are izvorul in lege (art. 166, alin. 4. din L. nr. 84/1995 ), aspect constatat si de către Curtea de A. C. prin decizia civila nr. 1., pronunțata in dosarul civil nr. 2..
A. in vedere faptul ca U. T. din C.-N. si-a intabulat dreptul de proprietate in baza unui titlu valabil, corect calificat, si ca dreptul acesteia este actual si in concordanta cu situația reala actuala a acestuia, solicitam instanței modificarea sentințelor atacate ca fiind nelegale si netemeinice si admiterea recursului așa cum a fost formulat.
Prin propriul recurs, reclamanții H. Z. și H. S. au solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei în sensul admiterii apelului reclamanților și în fond admiterea în Întregime a acțiunii potrivit celor arătate în petitul de apel.
M.ive bazate pe art. 304. pct. 9 și pct. 7
1.D. în precedenta fază procesuală cauza a fost trimisă spre rejudecarea apelurilor, instanța de apel a adoptat aceeași soluție de respingere a tuturor apelurilor, soluție nelegală, lipsită de consecvență juridică.
În opinia reclamanților, motivarea deciziei T.ui încalcă principiul disponibilității procesuale active și ignoră efectele hotărârii judecătorești, care în mod evident nu produce efecte decât între părți.
Reclamanții arată că au solicitat radierea dreptului de proprietate a U. T., cerere legală care decurge logic din constatarea inexistenței dreptului de proprietate a acesteia, fiind astfel, cei care și-au asumat riscul nechemării în judecată a U. B.-B. față de care în mod evident hotărârea este inopozabilă.
I. de apel, prin respingerea apelului privind radierea din cartea funciară a
U. T. pentru nechemarea în judecată a U. B. B. încalcă puterea pozitivă a lucrului judecat, dat fiind că reclamanții dispun de un titlu împotriva acesteia din urmă și anume sentința civilă nr. 79 din (...) a J. C., Dosar nr. 10513/2000 irevocabilă .
În cuprinsul acestei sentințe (care are și ea putere de lucru judecat) s-a reținut că prin întâmpinare U. B. B. a arătat că nu deține nici un drept real sau dezmembrământ asupra imobilului În litigiu. II
Această sentință nu a fost întabulată tocmai pentru că, între timp U. T. s-a întabulat pe aceeasi parcelă.
2.Contradictorialitatea deciziei constă în împrejurarea că, deși se dispune anularea H. nr. 638 din (...) a C.ui județean nu se precizează În ce mod.
În mod logic, dacă s-a constatat inexistența dreptului de proprietate a U.
T., atunci consecința trebuie să fie restituirea acestui teren în favoarea reclamanților.
Altminteri, dispoziția de anulare a H. 6. rămâne fără obiect, cea ce în mod vădit nu poate constitui finalitatea dispozitivului unei hotărâri judecătorești.
3. S. este contradictorie și prin stabilirea unui regim juridic diferit pentru suprafața de.l27 rup. de teren, ce poate fi restituit în natură, și suprafața de 509 mp care nu poate fi restituit în natură.
I. de fond pierde din vedere că, terenul a fost expropriat în același timp, iar împrejurarea că numai o parte poate fi restituită nu poate avea ca și consecință un regim juridic diferit ( L. pentru 509 mp. și L. 1. pentru 327 mp.).
Este de observat că prin H. nr. 173 din 31 octombrie 2000 a C. județene de fond funciar s-a validat acordarea de despăgubiri pentru persoanele prevăzute din anexa 39 - printre care la poziția 12, figurau reclamanții H. Z. și H. S. cu teren de 509 mp. din cartea funciară nr. 17303, str. Renee D. n r. 21.
Prin urmare, din moment ce reclamanții au obținut odată dreptul la despăgubiri în baza L.1., ei nu mai aveau niciun interes de a face vreo notificare pe L., dat fiind că acea Hotărâre (173/2000) își producea efectele.
În consecință decizia este nelegală și sub acest aspect.
Recursurile sunt nefondate.
Cu privire la recursul pârâtei U. T. C.-N., Curtea apreciază că acesta este nefondat, întrucât niciunul dintre cele două motive de recurs invocate nu severifică în raport cu hotărârea judecătorească atacată.
Sub aspectul stării de fapt, a cărei modificare în recurs este inadmisibilă, instanțele de fond au stabilit cu certitudine, în urma analizei și sintezei tuturor probelor administrate, că terenul în suprafață de 327 mp. este liber de construcții, nu apare afectat de lucrări de investiți, având destinația actuală de spațiu verde. Aleea de intrare în C. S. din str. Renee D. mărginește terenul înlitigiu și nu îl traversează, iar traseele conductelor de apă și de gaz nu afectează parcela în litigiu, iar în concret acest spațiu nu intră în categoria celor necesare procesului de învățământ și cercetare științifică și nici nu se circumscrie aliniatului 2 al art. 166 din L. nr. 84/1995.
Apărea absolut necesară stabilirea acestor împrejurări de fapt în cauză, întrucât în soluționarea capătului de cerere principal având ca obiect constatarea inexistenței dreptului de proprietate al pârâtei U. T. din C.-N., înscris în Cartea funciară nr. 1., sub B 5, asupra parcelei cu nr. top 1115/2/2, reprezentând terenul în suprafață de 327 mp, în baza ordinului nr. 3106/(...), emis de M. E. și Î., esențială rămâne verificarea îndeplinirii condițiilor legale de dobândire a dreptului de proprietate, legea însăși reprezentând, în acest caz, izvor de drept, respectiv art. 166 din L. nr. 84/1995.
Or, instanțele de fond au făcut o corectă analiză a dispozițiilor acestui text normativ, reținând că baza materială a instituțiilor de învățământ superior reprezintă de drept proprietatea acestora și ea constă în întregul activ patrimonial existent la data intrării în vigoare a legii, precum și în activul redobândit sau dobândit ulterior acestui moment.
Aliniatul 2 al art. 166 din L. nr. 84/1995 evocă criteriile legale pentru determinarea bazei materiale a instituțiilor de învățământ superior, obiectul material al dreptului de proprietate dobândit ex lege, printr-o enumerare exemplificativă a cărei completare este posibilă prin aplicarea criteriului „orice alt obiect de patrimoniu destinat învățământului și salariaților din învățământ";.
Așadar, dobândirea dreptului de proprietate prin efectul direct al L. nr.
84/1995 este dublu condiționată legal, și anume: bunurile să se afle în administrarea instituțiilor de învățământ superior la data intrării în vigoare a legii și să fie destinat învățământului, procesului de învățământ, inclusiv salariaților din învățământ.
Or, terenul în litigiu are destinația de spațiu verde, este liber de construcții și nu a fost evidențiată cu privire la acesta o destinație specială alocată procesului de învățământ ori salariaților din învățământ. Nu s-a dovedit nici faptul că prin restituirea terenului liber ar fi împiedicat exploatarea și funcționarea normală a C.ui S.. Prin urmare, cea de a doua condiție a legii nu este îndeplinită.
Orice altă interpretare dată legii, în sensul celor menționate în cuprinsul declarației de recurs a pârâtei, contravine intenției legiuitorului, sensului clar al textului de lege incident și aplicării corecte a acestuia la starea de fapt dovedită în cauză.
Corectă este și distincția pe care instanțele de fond au făcut-o în privința regimului juridic aplicabil celor două parcele de teren expropriate de la reclamanți, și anume: suprafața de 327 mp teren pretins a fi restituită în natură și suprafața de 509 mp teren cu privire la care se solicită acordarea unor despăgubiri bănești.
Acest lucru este legal posibil întrucât situația actuală le plasează sub incidența unor texte normative diferite.
Astfel, în ceea ce privește suprafața de 327 mp din întregul teren expropriat, s-a dovedit că aceasta este liberă de construcții, situată în intravilanul localității, neafectată de lucrări de investiții și preluată de S. cu titlu valabil, prin expropriere. Prin urmare, cu privire la această suprafață devin incidente dispozițiile art. 36 alin. 5 din L. nr. 1., care dispune în privința acestor terenuri că se restituie în favoarea foștilor proprietari sau moștenitorilor acestora la cerere. În același sens sunt și dispozițiile art. 34 din L. nr. 1/2000.
Așa fiind, parcela în suprafață de 327 mp nu intră sub incidența L. nr. 1., reclamanții fiind îndreptățiți la restituire în aceste limite, contrar celor statuate prin H. nr. 638/(...) a C. J. C., care se dovedește a fi parțial nelegală.
În ceea ce privește terenul în suprafață de 509 mp, acesta este ocupat de construcții, prin urmare, restituirea în natură în temeiul legilor fondului funciar nu este posibilă. Imobilul nu face obiectul reglementării prin acest act normativ, despăgubirile solicitate de reclamanți putând fi obținute numai în baza L. nr. 1.. Exclusiv în aceste limite, H. C. J. C., mai sus evocată, poartă atributul legalității.
În consecință, Curtea reține că rezolvarea pe care instanțele de fond au dat- o acestui capăt de cerere este expresia unei corecte interpretări și aplicări a legii, a unei judicioase calificări a actelor juridice deduse judecății, astfel că o va păstra, împreună cu toate considerentele esențiale ce o susțin.
Cu privire la recursul reclamanților H. S. și H. S., Curtea reține susținerileacestora, în sensul că își asumă riscul omisiunii de a fi chemată în judecată U. B. B. pentru capătul de cerere având ca obiect rectificarea înscrierii din CF nr.
17303 și CF nr. 1., cu consecința înscrierii în cartea funciară a dreptului lor de proprietate, cu atât mai mult cu cât există deja un titlu irevocabil împotriva U. B. B., care se impune cu puterea lucrului judecat, și anume sentința civilă nr.
79/(...) a J. C.-N.
Curtea observă că prezentul demers judiciar al reclamanților a fost determinat tocmai de imposibilitatea punerii în executare a sentinței nr. 79/2001 a J. C.-N., astfel că invocarea acesteia în prezentul proces rămâne fără efecte juridice.
Soluția pe care instanțele de fond au dat-o cererii în rectificare de carte funciară este cea legală, L. nr. 7/1996 obligând la chemarea în judecată a tuturor persoanelor interesate în efectuarea acestei rectificări ori, U. B. B. C.-N. are calitatea de proprietar tabular al terenului în litigiu identificat cu nr. top
1115/2/2 inițial în CF nr. 1. și apoi transcris în Cf nr. 17303 C.-N. În aceste condiții, nechemarea în judecată a proprietarului tabular urmată de o dispoziție de întabulare și recunoaștere a dreptului de proprietate în favoarea reclamanților și în absența acestora este evident inadmisibilă, trebuind respectate acele condiții ale legii care protejează dreptul actualului proprietar tabular, inclusiv drepturile procesuale care includ și formularea apărării.
Pe cale de consecință, având în vedere și considerentele exprimate mai sus în legătură cu regimul juridic diferit al celor două parcele de teren, Curtea va respinge recursul reclamanților ca nefondat.
Văzând și dispozițiile art. 312 alin. 1 C.pr.civ.,
P. ACESTE M.IVE ÎN NUMELE L.
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta U. T. din C.-N., precum și recursul declarat de reclamanții H. S. și H. S. împotriva deciziei civile nr. 3. din
27 iunie 2012 a T.ui C., pronunțată în dosar nr. (...)*, pe care o menține.
D. este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 16 octombrie 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
V. M. D.-L. B. A. C.
S. - D. G.
GREFIER
Red.DB/dact.MS
2 ex./(...)
Jud.fond: M.G.Moț
Jud.apel: A.F.Doica/F.Tatu
| ← Decizia civilă nr. 4344/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă | Decizia civilă nr. 119/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă → |
|---|
