Decizia civilă nr. 1226/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 1226/R/2012
Ședința publică din data de 7 martie 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE:
T. D. - președintele Secției I-a civilă
JUDECĂTORI:
M.-C. V.
A.-T. N.
GREFIER:
M.-L. T.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul O. A., împotriva sentinței civile nr. 2. din 23 noiembrie 2011, pronunțată de Tribunalul Bistrița Năsăud, în dosar nr. (...), privind și pe pârâtul S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - D. B. N., având ca obiect despăgubiri în baza L. nr. 221/2009.
P. de pe lângă C. de A. C. este reprezentant de d-na procuror S. A.
La apelul nominal la prima strigare a cauzei se constată lipsa părților. C. este lăsată la a doua strigare pentru a da posibilitatea părților și reprezentanților acestora de a se prezenta la instanță.
La a doua strigare a cauzei, la apelul nominal se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că la data de 6 martie 2012, pârâtul-intimat a depus la dosar, prin registratura instanței, întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului precum și judecarea cauzei în conformitate cu prevederile art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, C. declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta P.ui pe le lângă C. de A. C. pune concluzii în sensul respingerii recursului ca nefondat, și în consecință menținerea ca temeinică și legală a sentinței recurate, întrucât în mod corect instanța de fond a constatat ca măsura administrativă a cercetării penale a reclamantului- recurent de azi O. A., pentru infracțiunile de delapidare, înșelăciune și dare de mită nu au un caracter politic. Dosarul penal nu a mai putut fi examinat întrucât nu mai există, astfel că nu se pot verifica nici susținerile reclamantului că ar fi fost persecutat de securitate și ar și de acea i s-ar fi întocmit acel dosar penal. Din contră, din informațiile comunicate de C. rezultă că acesta ar fi fost colaborator al securității. Pentru aceste motive,apreciază că se impune respingerea recursului cu consecința menținerii ca temeinică și legală a sentinței recurate.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 2. din 23 noiembrie 2011, pronunțată de Tribunalul Bistrița Năsăud, s-a respins ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamantul O. A. în contradictoriu cu pârâtul S. R., prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE B.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că reclamantul a solicitat constatarea caracterului politic al cercetării reclamantului efectuate de fosta P. județeană Bistriț-N., în dosarul nr.228/P/1987, reclamantul apreciind că aceasta constituie o măsură administrativă cu caracter politic, susținând că cercetarea penală nu s-a efectuat urmare a faptului că el ar fi săvârșit faptele de delapidare, înșelăciune în daună personală și luare de mită, ci datorită comportamentului său, prin care și-a manifestat fățiș nemulțumirile față de regimul comunist - invocarea cu diferite ocazii a restricțiilor și nevoilor la care era supus poporul, convingerile filozofice si religioase manifestate fățis, lucrările de filozofie si literatură citite în public,legăturile cu "oameni incomozi " epocii.
Însă, tribunalul a reținut că cercetarea penală a reclamantului în dosarul nr.228/1987 nu constituie o măsură administrativă cu caracter politic.
Pentru a concluziona astfel tribunalul a avut în vedere faptul că, deși reclamantul susține că a fost un opozant fățiș al regimului comunist, în realitate, începând cu data de (...), reclamantul a avut calitatea de colaborator al fostei securități, având numele de cod „., fiindu-i deschis la securitate dosar personal de colaborator nr. 5691, începând cu data de (...), actele din acest dosar aflându-se în copie, fiind păstrate în arhiva C.
Această „calitate"; a dobândit-o reclamantul în mod voluntar, în baza angajamentului asumat și a furnizat note informative ofițerului de legătură din fosta securitate, fiind recompensat pentru activitatea informativă desfășurată.
Din copia actelor comunicate de C. s-a constatat că, în scopul realizării activității asumate, aceea de colaborator, reclamantul a luat legătura cu ofițeri de securitate, fiind posibil astfel ca întâlnirile cu ofițerii de securitate, despre care face vorbire reclamantul, să fi avut cu totul alt scop decât cel relatat de reclamant în susținerea acțiunii.
Astfel, nu s-a putut reține că reclamantul a fost urmărit de fosta securitate anterior demarării cercetării penale din dosarul nr.228/1987, dosar în care a fost urmărit pentru săvârșirea unor infracțiuni de drept comun: delapidare, înșelăciune, în daună personală și luare de mită și care nu se mai află în arhiva P.ui de pe lângă T. BN, fiind expirat termenul de păstrare.
Probabil, în virtutea statutului său de colaborat al securității reclamantul a sperat că i se va asigura o protecție din partea regimului și în fața legii penale însă organele securității nu au intervenit în mersul dosarului de cercetare penală și tocmai existența acestui dosar a fostmotivul pentru care s-a întocmit o propunere de scoatere din rețea a reclamantului, conform raportului din (...).
Instanța a reținut că propunerea de scoatere din rețea nu a fost motivată de vreo atitudine a reclamantului îndreptată împotriva orânduirii politice ci, dimpotrivă, așa cum reiese din raport, exclusiv, datorită faptului
„că la adresa informatorului au început să apară reclamații din care rezultă că acesta a executat lucrări dentare fără întocmirea formelor legale"; și întrucât după verificarea informațiilor „reclamațiile s-au confirmat, apărând și alte aspecte de activități ilegale din partea celui în cauză"; a fost deschis dosar de cercetare penală.
Că, anterior începerii cercetării penale, reclamantul a fost un bun colaborator al securității a reieșit din faptul că propunerea de scoatere din rețea nu a fost aprobată imediat, așteptându-se pronunțarea organelor de justiție, ba mai mult s-a avut în vedere menținerea lui în sistem și după o eventuală condamnare, cât timp s-a făcut mențiunea, pe documentul de la fila 119, că se va semnala „sursa la locul de deținere"; și în cele din urmă, pe perioada cercetării penale, s-a suspendat doar legătura cu sursa.
Dosarul de cercetare penală a fost înaintat Procuraturii județene, care însă nu l-a finalizat până în luna ianuarie 1988, când a apărut Decretului nr.11/1988, de amnistiere a unor pedepse, fiind amnistiate și faptele pentru care a fost cercetat reclamantul astfel că dosarul a fost clasat.
Deși probele din dosarul de urmărire penală nu au mai putut fi analizate de tribunal, s-a concluzionat cu certitudine că cercetarea reclamantul s-a efectuat pentru infracțiuni de drept comun și nu a fost efectuată o cercetare abuzivă, pentru o așa zisă activitate anticomunistă a reclamantului întrucât: în raportul organelor securității din (...) s-a arătat că plângerile penale au fost formulate împotriva reclamantului de persoane particulare care au invocat că au fost înșelate, că acesta a efectuat lucrări dentare fără să întocmească forme legale și că, în urma verificării acestor reclamații s-au depistat și alte activități nelegale ale reclamantului; în raportul organelor securității din (...)s-a arătat că, după clasarea dosarului de urmărire penală, la data de 15 martie 1998, a avut loc o întâlnire între reclamant(în calitate de „.) și ofițerul de legătură, la sediul postului de miliție din Maieru, ocazie cu care reclamantul a recunoscut că a primit uneoriproduse alimentare de la pacienți dar în schimbul acestora a procurat și executat lucrări dentare din materiale greu de găsit, cu intervenții; că „. s-adeclarat de acord să sprijine organele securității în continuare prin furnizarea de informații pe diverse profile de muncă.
Urmare a acestei întâlniri, la 26 martie 1988, reclamantul (sursa Robert) a furnizat notă informativă, apoi la data de 12 august 1988 a avut loc la B. întâlnirea dintre sursa Robert și ofițerul de legătură.
Ulterior, din inițiativa organelor securității și aceasta numai datorită faptului că organele securității nu au fost mulțumite de activitatea sursei, după clasarea dosarului penal, precum și de volumul și calitatea informațiilor furnizate de sursă, s-a propus scoaterea reclamantului din rețea, conform raportului din 21 august 1988.
Așa fiind, nu s-a putut reține că cercetarea penală a reclamantului s- a efectuat urmare a săvârșirii de către acesta a unor fapte de natura celorprevăzute de art. 4 alin.2 din Legea nr.221/2009, raportat la art.2 din OUG nr.214/1999.
Că, ulterior scoaterii din rețea reclamantul a părăsit ilegal R.ia și a fost întocmit de securitate un dosar de urmărire a acestuia, nu are nicio relevanță în prezenta cauză.
Nefiind dovedit caracterul politic al cercetării penale a reclamatului, instanța a considerat neîntemeiată cererea de constatare a caracterului politic al acestei măsuri, în baza temeiului de drept invocat de acesta- dispozițiile art.4 alin.2 din Legea nr.221/2009.
Cererea de acordare a daunelor morale întemeiată pe dispozițiile L. nr.221/2009 s-a respins ca neîntemeiată, sub dublu aspect: nu există o măsură administrativă cu caracter politic luată față de reclamant și, pe de altă parte, chiar dacă s-ar fi constat caracterul politic al unei astfel de măsuri, dispozițiile art.5 alin.1 litera „a"; din Legea nr.221/2009, care prevedeau posibilitatea acordării de despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit și-au încetat aplicabilitatea urmare a declarării neconstituționalității acestora, prin deciziile nr.1358/. și 1360 /. ale Curții Constituționale.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul, solicitândmodificarea în sensul admiterii acțiunii.
În motivarea recursului, reclamantul a arătat că este real faptul că la data de (...) a fost cooptat de către organele de securitate, atribuindu-i-se numele de cod „., însă, nu consideră că a fost un colaborator al securității în sensul furnizării unor informații relevante și periodice, susținând în continuare faptul că a fost victima represiunilor statului comunist pentru convingerile sale de ordin politic, filozofic și religios.
Apreciază că niște simple declarații date organelor de securitate într-o anumită perioadă nu exclud o persecuție a sa din partea acestora.
Reclamantul critică faptul că deși inițial i s-a încuviințat proba testimonială, pentru a demonstra că față de el s-au luat măsuri în urma manifestării de opoziție față de regimul comunist, după comunicarea de către C. a dosarului său personal, instanța a revenit asupra probei testimoniale considerând-o ca nefiind utilă cauzei.
Prin această probă reclamantul a dorit să releve condițiile în care s-a ajuns la acea colaborare cu securitatea și în mod special „tratamentul de care a beneficiat în calitate de așa-zis colaborator";.
Preocupările sale filozofice, religioase sau literare nu sunt consemnate în documentele securității, iar faptele indicate ca fiind măsuri administrative cu caracter politic se impuneau a fi cercetate prin prisma mărturiilor persoanelor care au participat efectiv la acele evenimente.
Prin întâmpinarea formulată (f. 10-12), pârâtul a solicitat respingerea recursului arătându-se în esență că din dosarul comunicat de către C. a rezultat că reclamantul a fost colaborator al securității, fiind recompensat pentru activitatea desfășurată, administrarea probei cu martori pesteînscrisurile aflate la dosar neputând fi acceptată din motive procedurale.
În ce privește solicitarea de acordare a daunelor morale, aceasta nu poate fi admisă, în urma declarării art. 5 alin. 1 lit. a din Legea nr.
221/2009, ca neconstituțional.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate, curtea constată că acesta este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
Prima instanță a făcut o expunere pe larg a situației personale a reclamantului, arătând că din conținutul dosarului comunicat de către C. a rezultat că în baza angajamentului asumat personal de către reclamant, acesta a fost colaborator al fostei securități, astfel încât reiterarea acestei stări de fapt nu se mai impune. Instanța de recurs constată că toate cele reținute în considerentele hotărârii primei instanțe sunt corecte și pertinente, raportat la conținutul dosarului comunicat de la C.
Însuși reclamantul prin motivele de recurs arată că este real că la data de (...) a fost cooptat de către organele de securitate.
Arată însă că nu a furnizat informații „relevante și periodice";.
Caracterul informațiilor furnizate și periodicitatea lor nu prezintă însă relevanță, singurul aspect esențial în cauză constituindu-l faptul că reclamantul solicită constatarea caracterului politic al măsurilor dispuse față de el în condițiile în care : l. Așa cum însuși recunoaște (de altfel ar fi imposibil de tăgăduit față de evidența celor rezultate din dosarul C.), a fost colaborator al securității, colaborare asumată în mod voluntar în baza angajamentului scris din (...) (f
99 dosar fond), fiind recompensat material pentru informațiile furnizate.
2. Întreruperea colaborării s-a datorat faptului că a fost urmărit pentru săvârșirea infracțiunilor de delapidare, înșelăciune în dauna avutului personal și luare de mită, în dosar nr. 228/P/1987 (f.13 dosar fond), nicidecum ca urmare a faptului că acesta a avut o atitudine ostilă regimului pe care l-a servit cu deosebită abnegație (f. 119-120 dosar fond).
Critica vizând revenirea asupra probei testimoniale încuviințată de instanță după comunicarea dosarului C. este total nefondată, în condițiile în care nu este posibilă dovedirea prin depoziții de martori a unor aspecte peste cuprinsul unui înscris. Or, înscrisurile din dosarul C. sunt edificatoare în sensul celor anterior arătate - departe de a fi victimă a regimului totalitar, reclamantul a fost un devotat colaborator al acestuia.
În fine, reclamantul face referire la preocupările sale filozofice, religioase sau literare care nu sunt consemnate în documentele securității și care potrivit afirmației sale, nu erau conforme doctrinei regimului.
Reclamantul avea posibilitatea de a face dovada acestor elevate preocupări, întrucât este știut că cele literare se consemnează în scris. Dacă reclamantul a scris în perioada totalitară literatură de orientare filozofică sau religioasă, avea posibilitatea să depună aceste înscrisuri la dosar, eventual să facă dovada că a încercat să le publice în Diaspora, să le mediatizeze la posturile internaționale neagreate de regimul totalitar, acțiuni care au atras opresiuni asupra sa.
Reclamantul nu a depus însă astfel de dovezi, nici măcar o pagină scrisă de el, anterior anului 1989, în care să-și exprime opiniile literare, filozofice, religioase, contrare doctrinei comuniste, singurele probe existente la dosar fiind cele din care reiese că a fost colaborator voluntar și benevol al fostei securități, primind în schimbul notelor informative furnizate cu suficientă regularitate, recompense materiale în perioada în care alți cetățeni români erau condamnați politic și executau ani de detenție în baza unornote informative similare celor furnizate de reclamant, organelor fostei securități. Nici aceste din urmă persoane nu pot beneficia însă de daune morale, pentru condamnările cu caracter politic, fiind incidente deciziile nr.
1358/. a Curții Constituționale și 12/2011 a Înaltei Curți de C. și J.
Pentru toate aceste considerente, în baza art. 312 alin. 1 Cod proc.civ., recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L.
D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul O. A., împotriva sentinței civile nr. 2. din 23 noiembrie 2011 a T.ui B.-N. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 7 martie 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
T. D. M. C. V. A.-T. N.
GREFIER M. L. T.
Red. M.V. dact. GC
2 ex/(...)
Jud.primă instanță: R.I.B.
| ← Sentința civilă nr. 97/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă | Decizia civilă nr. 828/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă → |
|---|
