Decizia civilă nr. 829/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 829/R/2012
Ședința februarie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: ANA I.
J.ECĂTOR: A. C.
J.ECĂTOR: A. A. C.
G.: C. B.
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâții M. G. și M. M. împotriva deciziei civile nr. 229 din 24 noiembrie 2011 a Tribunalului M., pronunțată în dosarul nr. (...), privind și pe intimatul T. G., având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă reclamantul intimat T.
G., personal, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat cu suma de 5 lei taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că, la data de 17 februarie 2012, s-a depus la dosar, prin registratura instanței, din partea pârâților recurenți M. G. și M. M., o cerere prin care solicită suspendarea prezentului recurs, în temeiul art. 244 alin. 1 pct. 1 Cod proc.civ., până la soluționarea definitivă și irevocabilă a dosarului nr. (...) al J.ecătoriei D., la care au anexat un exemplar de pe raportul de expertiză efectuat în acel dosar și o copie de pe încheierea ședinței publice din data de 14 februarie
2012 din dosarul mai sus menționat. Au solicitat, de asemenea, judecarea acestei cereri în lipsa lor de la dezbateri, în condițiile art. 242 alin. 2 Cod proc.civ.
La data de 21 februarie 2012, s-a depus la dosar, prin registratura instanței, din partea reclamantului intimat, întâmpinare prin care solicită respingerea recursului formulat.
Curtea pune în discuția reclamantului intimat cererea de suspendare a prezentei cauze formulată de pârâții recurenți prin cererea depusă la dosar.
Reclamantul intimat solicită respingerea cererii de suspendare a prezentei cauze și arată că nu are cereri de formulat în probațiune.
Curtea, în urma deliberării, respinge cererea de suspendare a prezentului recurs până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr. (...) al
J.ecătoriei D., apreciind că nu sunt întrunite condițiile prev. de art. 244 pct. 1 C. proc. civ., soluționarea prezentului recurs nu depinde de soluția dată asupra cererii a cărei copie a fost depusă la dosar.
Nemaifiind alte excepții sau cereri, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului.
Reclamantul intimat solicită respingerea recursului formulat, pentru motivele invocate prin întâmpinarea depusă la dosar, pe care o susține în totalitate.
C U R T E A
Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată sub nr. 335/224/(...) la J. D., reclamantul T. G. i-a chemat în judecată pe pârâții M. G. și M. M., solicitând obligarea pârâților să-i permită reclamantului construirea unui gard împrejmuitor pentru suprafața de teren proprietatea sa situat în orașul D. str. Iza nr. 17, sub sancțiunea unor daune cominatorii de 50 lei pe zi întârziere, cu începere de la data pronunțării hotărârii, cu cheltuieli de judecată.
Soluția primei instanțe
Prin sentința civilă nr. 379 din data de 15 iunie 2011, pronunțată de
Judecătoria Dragomirești în dosarul nr. (...), a fost admisă în parte acțiunea civilă exercitată de reclamantul T. G. împotriva pârâților M. G. și M. M., aceștia fiind obligați să-i permită reclamantului să-și îngrădească proprietatea sa, amplasată în localitatea D., la locul numit „. în sat";, în suprafață de 2714 m.p., pe aliniamentul A-B-C-D din Anexa 1, stabilit de expert Ș. O. în lucrarea de expertiză ca fiind linia de mejdă dintre proprietățile părților, conform sentinței civile nr. 800 pronunțată la data de
(...), în dosar nr. (...)/R al J.ecătoriei D., rămasă definitivă.
A fost respins capătul de cerere privind obligarea pârâților la plata de daune cominatorii, iar pârâții au fost obligați în solidar să-i plătească reclamantului suma de 600 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Starea de fapt
Potrivit titlului de proprietate nr. 6. din (...), reclamantul este proprietarul terenului în suprafață de 2714 m.p. „. în sat";, dintre vecinii Buftea I., M. G., uliță și Petrovan Anuța, teren care se învecinează cu proprietatea pârâților.
Prin sentința civilă nr. 800 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al
J.ecătoriei D., instanța a admis în parte acțiunea în grănițuire formulată de reclamantul T. G. și a stabilit linia de hotar dintre proprietatea acestuia și proprietatea pârâților ca fiind linia de culoare roșie conform aliniamentului cuprins între pct. A-B-C-D din anexa 1 a raportului de expertiză întocmit de expert Ș. O. în dosarul (...).
După rămânerea definitivă a sentinței, la solicitarea reclamantului, executorul judecătoresc s-a deplasat pentru punerea în executare a acestei sentințe, ocazie cu care s-a încheiat procesul verbal din (...), prin care s-a reținut faptul că părțile nu s-au opus fizic la executare și au declarat că respectă linia de hotar astfel cum a fost stabilită între cele două proprietăți, respectiv conform aliniamentului cuprins între pct. A-B-C-D din anexa 1 a raportului de expertiză întocmit de expert Ș. O. în dosarul (...), puncte care au fost marcate prin plantarea de țăruși.
S-a mai reținut faptul că, atât T. G., cât și M. G. și M. M. au declarat că doresc ca între construcții să fie drum comun, respectiv pe o lungime de
19,6 m din pct. A spre curte, ocazie cu care s-a pus în vedere părților să respecte înscrisul întocmit și s-a luat act de faptul că T. G. a renunțat la cheltuielile de judecată și de executare.
Reclamantul a arătat că nu mai este de acord cu înțelegerea făcută, respectiv cu cele stabilite prin procesul verbal de punere în executare a hotărârii judecătorești prin care s-a stabilit linia de mejdă dintre cele două proprietăți, respectiv să folosească 19, 6 m liniari de drum comun. P., care sunt fiica și ginerele său, l-au înjurat și agresat în repetate rânduri, astfel că în prezent nu mai este de acord să respecte acea înțelegere și cere a fiobligați pârâții să-i permită să-și îngrădească proprietatea pe linia de mejdă stabilită prin hotărâre judecătorească.
Pentru a-și dovedi susținerile, reclamantul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, sens în care s-a făcut adresă la P. D. Prin adresa nr.431709/(...) s-a comunicat faptul că între părți există neînțelegeri, chiar conflicte, astfel că în cursul anului 2009 pârâții M. G. și M. au depus două plângeri la poliție împotriva reclamantului T. G. privind săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe.
De asemenea, în cursul anului 2011 a fost înregistrată la poliție o plângere formulată de către reclamant împotriva pârâtului M. G. care l-a oprit să-și ridice gardul pe linia de mejdă stabilită prin sentința civilă nr.800/(...), pronunțată în dosar nr. (...) al J.ecătoriei D., rămasă definitivă.
Ca urmare a acestor sesizări, s-au întocmit dosare penale, astfel că prin O. dată în dosar nr.526/P/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Dragomirești s-a dispus scoaterea învinuitului T. G. de sub urmărire penală pentru infracțiunea de lovire sau alte violențe, prev. și ped. de art.180 al.1c.pen.
Prin O. dată în dosarul nr.533/P/2010 al Parchetului de pe lângă
Judecătoria Dragomirești, s-a dispus scoaterea învinuiților M. G. și M. M. de sub urmărire penală, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor pedepsite de art.210 al.1 c.p. și art. 217 al.1 c.p.
Apoi, prin R. dată în dosar nr.748/P/2010 al Parchetului de pe lângă
Judecătoria Dragomirești, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de făptuitorii M. G. și M. M. pentru infracțiunile pedepsite de art.180 al.1 c.p.
și art.193 al.1 c.p.
P. au arătat că, în modalitatea în care s-a stabilit linia de mejdă, pe o lungime de aproximativ 19 m liniari, nu au acces corespunzător la calea publică, pentru a putea circula cu mașina și atelajele, motiv pentru care, la data punerii în executare a sentinței, atât ei, cât și reclamantul au căzut de acord ca, pe o lungime de 19,6 m, să circule ca drum comun, astfel cum s-a reținut în procesul verbal de punere în executare.
Au arătat că, dacă reclamantul ar edifica gardul pe linia de mejdă stabilită conform hotărârii judecătorești, aceștia nu ar mai avea acces corespunzător la calea publică.
Instanța a reținut că cele menționate în procesul verbal cu privire la înțelegerea verbală dintre părți nu au caracterul unei convenții, ci pur și simplu reclamantul a permis acest lucru pentru că părțile adverse au calitatea de fiică și ginere. La data respectivă, între cele trei părți existau relații normale de familie, însă, în prezent, aceștia nu se mai înțeleg, ba, mai mult, relațiile dintre ei sunt tensionate.
De precizat că întreg terenul, inclusiv cel pe care și-au amplasat casa de locuit pârâții, a aparținut reclamantului, care le-a dat acestora cu titlu de zestre doar suprafața de 480 m.p. Ca urmare a problemelor ivite între ei, încă din anul 2006, reclamantul a dorit o delimitare clară între terenuri.
Apelul
Prin decizia civilă nr. 229 din (...) a Tribunalului M. apelul pârâților a fost respins ca nefondat.
În considerentele acestei decizii tribunalul reține că, potrivit titlului de proprietate nr. 6. (...), eliberat de C. J. M. de aplicare a legilor fondului funciar, intimatului-reclamant T. G. i s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 2 ha și 4993 mp., printre care și asupra terenului intravilan, de la locul numit „. în sat";, în suprafață de 2714 mp, între vecinii Buftea Ion, M. G., ulița, Petrovan Anuța, T. G..
Apelanții-pârâți folosesc din acest teren o suprafață de 480 mp, pe care au primit-o cu titlu de zestre de la intimatul-reclamant și pe care ulterior și-au construit o casă de locuit și anexe gospodărești.
Acest aspect nu a fost contestat în cauză, cu toate că apelanții-pârâți nu au putut să producă un titlu de proprietate cu privire la terenul aflat în folosință.
De altfel, reclamantul este proprietarul tabular al întregii suprafețe de teren, inclusiv a celei aflate în folosința pârâților.
Prin sentința civilă nr. 800 din data de 19 octombrie 2007, pronunțată de Judecătoria Dragomirești în dosarul nr. (...), rămasă definitivă și irevocabilă, s-a stabilit linia de hotar dintre terenul proprietatea reclamantului și terenul folosit de pârâți pe linia de culoare roșie, conform aliniamentului cuprins între punctele A-B-C-D, evidențiate în Anexa nr. 1 a raportului de expertiză tehnică judiciară, întocmit de ing. expert Ș. O.
Îngrădirea proprietății este o prerogativă conferită de dreptul de proprietate al reclamantului asupra terenului în litigiu, drept neîndoielnic stabilit, așa cum neîndoielnic este stabilită și linia de hotar prin hotărâre irevocabilă.
În ceea ce privește înțelegerea părților consemnată în cuprinsul procesului verbal de punere în executare a sentinței civile nr. 8., tribunalul a apreciat că aceasta nu poate fi interpretată ca fiind o convenție de constituire a unui drept de servitute de trecere în favoarea terenului fond dominant și în sarcina terenului fond aservit, întrucât nu aceasta a fost intenția părților la momentul întocmirii înscrisului.
Datorită relațiilor de rudenie existente între părți, intimatul-reclamant a fost de acord la acel moment să nu își îngrădească proprietatea, astfel încât să rămână drum comun între construcții pe o lungime de 19,6 m.
În contextul relațiilor tensionate dintre părți, dovedite cu probele administrate în cauză, intimatul-reclamant nu mai înțelege să respecte acea înțelegere, prin care tribunalul apreciază că nu a fost constituit un drept de servitute de trecere, astfel cum s-a arătat anterior.
P. nu au recunoscut pretențiile reclamantului la prima zi de înfățișare, fiind de acord cu îngrădirea proprietății într-o altă modalitate decât cea solicitată, astfel încât în mod corect au fost obligați la plata cheltuielilor de judecată care, de altfel, au fost acordate doar în parte, cu respectarea prevederilor art. 274-276 Cod procedură civilă.
Recursul
Împotriva acestei decizii, au declarat în termen legal recurs pârâții, solicitând modificarea ei, în sensul admiterii apelului lor, schimbării sentinței apelate, cu consecința respingerii acțiunii.
În motivarea recursului lor, pârâții învederează că instanța de apel a interpretat în mod greșit actul juridic dedus judecății, motiv de recurs prev. de art. 304 pct. 8 Cod proc.civ., respectiv convenția încheiată între părți, care, în realitate, constituie un drept de servitute de trecere în favoarea terenului fond dominant.
Deși reclamantul este proprietar tabular al terenului, dreptul său de proprietate a fost reconstituit în condiții frauduloase, motiv pentru care pârâții au și înregistrat o cerere de constatare a nulității acestuia, solicitând suspendarea soluționării recursului până la judecarea acelei cauze.
Casa reclamantului și cea a pârâților sunt amplasate într-o curte comună, din care se realizează accesul la drumul public. Linia despărțitoare stabilită prin sentința civilă nr. 8. duce la împărțirea curții comune, inclusiva drumului de acces la calea publică, făcând, astfel, imposibil accesul la gospodărie, atât al pârâților, cât și al reclamantului, fiecăruia revenindu-i o fâșie de teren de 19,6 m lungime și 1,85 m lățime.
Servitutea de trecere există, pentru că fiecare parte a cedat din drum tocmai ca să nu se ridice un gard despărțitor, la momentul când s-a încercat punerea în executare a sentinței.
P. nu au solicitat respectarea unui drept de servitute de trecere, întrucât un astfel de drept exista, ci au solicitat ca acesta să nu fi indisponibilizat prin ridicarea gardului despărțitor solicitată de reclamant, în cauză făcându-se o greșită aplicare a dispozițiilor de drept substanțial, motiv de recurs prev. de dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod proc. civ., fiind vorba de nerespectarea unei convenții și nu de constituirea unui drept de servitute.
Întâmpinarea din recurs
Reclamantul, prin întâmpinare, a solicitat respingerea recursului ca nefondat, reiterând, în esență, cele arătate în întâmpinarea formulată în apel și, în plus, față de cererea de suspendare formulată în recurs, invocând faptul că terenul este intravilan, aferent unei locuințe, nu a făcut obiectul legilor fondului funciar, iar, dacă pârâții ar fi avut suspiciuni cu privire la emiterea titlului de proprietate, puteau să-l conteste pe alte căi.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate, raportat la disp. art. 304 pct. 8 și 9 Cod proc. civ., ce constituie temeiul său în
drept, curtea apreciază că acesta nu este fondat, din considerentele ce
urmează a fi expuse.
Astfel, în esență, recursul se fundamentează pe împrejurarea că reclamantul ar fi fost de acord în momentul punerii în executare a hotărârii de expropriere să folosească drumul comun împreună cu pârâții și că aceasta ar reprezenta o renunțare din partea acestuia la ridicarea vreunui gard despărțitor, înțelegere pe care acesta nu poate să o refuze să o respecte.
P. susțin că instanțele de fond au făcut o greșită interpretare a actului juridic dedus judecății, fără a arăta, însă, care ar fi natura juridică a acestuia. Dacă, de exemplu, este vorba de o tranzacție în faza de executare, însă reclamantul este cel care a pornit executarea și care a renunțat apoi să ceară cheltuieli de executare pârâților, care nu au făcut altceva decât să se oblige să respecte linia de hotar așa cum a fost stabilită prin hotărârea judecătorească, neindicându-se la ce au renunțat pârâții, tranzacția presupunând concesii reciproce între părți.
Pentru a subzista motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 Cod proc.civ., nu este suficient ca instanța de apel să fi interpretat greșit declarațiile părților cuprinse în procesul verbal întocmit de executorul judecătoresc, ci este necesar ca acest act să aibă o natură și un înțeles lămurit și vădit neîndoielnic, pe care instanța le-ar fi schimbat, ceea ce clar nu este cazul, pentru că nici măcar în recurs, nici măcar pârâții nu pot explica în ce ar consta această convenție încheiată între ei și reclamant. Se face referire la folosirea în comun a unui drum existent și că ar fi vorba de o servitute reciprocă pentru o porțiune din acesta, însă nicăieri în act nu se spune acest lucru, instanței revenindu-i sarcina să interpreteze actul, ceea ce este o dovadă a faptului că nu are un înțeles lămurit și vădit neîndoielnic.
Nesubzistând acest motiv de recurs, motivul fundamentat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod proc. civ. fiind, în realitate, invocat în legătură cu același aspect, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod proc.civ., recursul pârâților va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâții M. G. și M. M. împotriva deciziei civile nr. 229 din 24 noiembrie 2011 a Tribunalului M., pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 23 februarie 2012.
PREȘEDINTE J.ECĂTORI G. ANA I. A. C. A. A. C. C. B.
Red. CAA dact. GC
2 ex/(...)
J.. apel: D.M. Haidu, D. Țiplea
| ← Decizia civilă nr. 3313/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă | Sentința civilă nr. 97/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă → |
|---|
