Decizia civilă nr. 126/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă
| Comentarii |
|
R.IA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr.(...)
D. CIVILĂ NR. 126/R/2012
Ședința publică din data de 13 ianuarie 2012
Instanța constituită din:
Președinte : A. C.
Judecători : V. M.- reședintele Curții de A. C
D.-L. B.- icepreședinte al Curții de A. C
Grefier : S. - D. G.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul S. R. prin
MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - D. C. împotriva sentinței civile nr.
822 din 13 octombrie 2011, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...), privind și pe reclamanții C. G. ȘI C. A., având ca obiect despăgubiri în baza L. nr.2..
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentanta
P.ui de pe lângă C. de A. C., doamna procuror S. A., reclamantul C. G., asistat de avocat T. A.-I. cu împuternicire avocațială la dosar, lipsă fiind reclamantul C. A., reprezentant de domnul avocat T. A. - I.
Procedura de citare este îndeplinită.
Recursul este declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat pârâților intimați și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar aferent.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că prin întâmpinarea formulată și înregistrată prin serviciul de registratură al instanței, la data de
29 decembrie 2011, reclamanții intimați au solicitat respingerea recursului, ca nefondat și menținerea în totalitate a sentinței atacate pronunțată de
Tribunalul Cluj, ca fiind legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată.
Nefiind formulate cereri prealabile ori excepții de invocat, C. constată cauza în stare de judecată, declară închise dezbaterile și acordă cuvântul cu privire la recursul formulat.
Reprezentantul reclamanților intimați susține motivele depuse în scris prin întâmpinare, solicitând respingerea recursului formulat împotriva hotărârii primei instanțe, ca nefondat cu consecința menținerii în totalitate a sentinței atacate, pronunțată de Tribunalul Cluj, ca fiind legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată.
Reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C., doamna procuror S. A., solicită respingerea recursului apreciind hotărârea primei instanțe ca fiind temeinică și legală.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 822/(...), pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...), s-a luat act de renunțarea reclamanților C. G. și C. A. la judecarea cererii privind obligarea pârâtului la plata de despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit.
S-a admis în parte acțiunea civilă precizată formulată de reclamanții C. G. și C. A. în contradictoriu cu pârâtul S. R. prin Ministerul
Finanțelor Publice și în consecință, a fost obligat pârâtul să achite reclamanților suma de 14.857 lei cu titlu de despăgubiri materiale pentru bunurile confiscate antecesorilor lor.
A fost obligat pârâtul să achite reclamanților suma de 820 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, T. a reținut că prin cererea de chemare în judecată formulată pe rolul T. C. de către reclamanții C. G. și C.
A., în contradictoriu cu pârâtul S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice, s-a solicitat: să fie obligat pârâtul S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice, la plata sumei de 5.000 Euro sau echivalentul în lei la cursul BNR din ziua plății cu titlu de despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnarea de 8 ani temniță grea și confiscarea averii antecesorului C. A. (tatăl acestora); să fie obligat pârâtul S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice la plata - sumei de 2.500 Euro sau echivalentul în lei la cursul BNR din ziua plății cu titlu de despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnarea la muncă silnică pe viață și confiscarea averii bunicului matern B. I.; cu cheltuieli de judecată în caz de opunere.
Antecesorul reclamanților, C. A., a fost condamnat potrivit sentinței penale nr. 901/(...), pronunțată de T. M. C., la pedeapsa de 8 ani temniță grea și confiscarea averii, pentru infracțiunea de favorizare a infractorului și uneltire împotriva securității interne și externe cu R.P.R, fapte prevăzute de D. nr. 1..
La data de (...) C. A. a fost reținut, fiind condamnat prin sentința penală nr. 901/(...), executând astfel pedeapsa de 4 ani și 9 luni, fiind pus în libertate la data de (...), conform D.ui nr. 5..
Pedeapsa de 4 ani și 9 luni de temniță grea a fost executată în Penitenciarele G., Periprava, Salcia și Giufgeni, așa cum rezultă din fișa matricolă penala anexată, iar la ieșirea din penitenciar acesta arăta foarte rău, fiind foarte slăbit.
Fac reclamanții precizarea că o dată cu reținerea acestuia au fost confiscate bunurile mobile, animalele din gospodărie, îmbrăcămintea și încălțămintea găsită, iar familia a avut de suferit de pe urma reținerii antecesorului acestora, cu atât mai mult cu cât aceștia erau copii, având 6
și respectiv 8 ani la momentul acela.
După eliberare, C. A. era foarte slăbit, bolnav, de nerecunoscut de familie, datorită relelor tratamente din detenție, respectiv a bătăilor aplicate, în urma cărora antecesorul acestora a rămas cu sechele pe viață, a fost supus la munci zilnice, cu precizarea că cei care nu își îndeplineau norma nu își primeau rația (și așa puțină) de mâncare zilnică.
Motivul condamnării a fost infracțiunea de favorizare a infractorului
Capătă Iosif, întrucât împreună cu acesta din urmă în perioada 1949-1957 s-a împotrivit acțiunii de colectivizare alături de un grup de 23 de partizani din localitatea B., iar după o anchetă dură, doctorii Capotă și Dejeu au fost condamnați la moarte și executați la G. în seara zilei de 02.0., iar ceilalți 23 de persoane din satul B. au fost condamnați la pedepse până la 25 de ani de închisoare printre care se număra și antecesorii subsemnaților.
Bunicul matern al reclamanților, B. I., a fost condamnat la muncă silnică pe viață și confiscarea averii prin sentința penală nr. 900/(...), pronunțată de T. M. C., iar ulterior, prin D. nr. 5., i-a fost comutată pedeapsa la 25 ani muncă silnică.
Acesta a fost arestat la data de (...) și a fost eliberat la data de (...), executând astfel pedeapsa de 6 ani și 4 luni, așa cum rezultă din adresa nr.
75779/1990 eliberată de Ministerul de Interne.
În data de (...) reclamanții au depus la dosar completare de acțiune, prin care solicită referitor la primul capăt de cerere, despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit de tatăl acestora C. A. în cuantum de 150.000
Euro, iar referitor la cel de-al doilea petit din acțiune solicită despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare după bunicul lor B. I. în cuantum de 200.000 Euro.
În motivare reclamanții arată faptul că la data de 21 octombrie 2010, Curtea Constituțională a R.iei a decis, să admită sesizarea Avocatului
P.orului referitoare la unele prevederi din O.U.G. nr. 6., referitoare la cuantumul despăgubirilor pe care instanțele de judecată le pot acorda foștilor deținuți politici, în baza L. nr. 2., declarând în acest sens neconstituționale dispozițiile legale cu care a fost sesizată.
Având în vedere această decizie, instanța de judecată nu mai este obligată a ține cont de dispozițiile ordonanței privind limita de despăgubiri așa cum aceasta a fost stabilită prin O. 6..
În data de (...) s-a mai depus la dosar întâmpinare din partea pârâtului,solicitându-se respingerea cererii de chemare în judecată.
În data de (...) reclamanții depun la dosar o nouă precizare de acțiune,prin care se precizează temeiul de drept pentru capătul de cerere privind acordarea de despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnarea antecesorilor acestora C. A. și B. I. conform art. 998 și urm. C civ. în loc de art. 5 alin. 1 din L. nr. 2. cum s-a solicitat prin acțiunea introductivă, menținând în continuare dispozițiile art. 5 alin. l lit. b) din L. nr. 2. cu privire la daunele materiale privind confiscarea bunurilor.
În data de (...) s-a depus la dosar precizare de acțiune finală din partea reclamanților, prin care se arată instanței faptul că precizează temeiul dedrept pentru capătul de cerere privind acordarea daunelor morale astfel - art. 998 și urm. C.civ. - art.5 din C.E.D.O., care prevede că „orice persoană care este victima unei arestări sau a unei dețineri în condiții contrare dispozițiilor acestui articol are dreptul la reparații";. De asemenea art. 504 alin.4 C.proc.pen prevede că are dreptul la repararea pagubei suferite și persoana care a fost privată de libertate după ce a intervenit prescripția, amnistia sau dezincriminarea faptei.
Astfel, în ceea ce privește primul capăt de cerere din acțiune și conform completării depuse la data de (...) (fila 311 dosar), precizează reclamanții că suma de 150.000 Euro este compusă din 32.000 lei contravaloarea daunelor materiale a tuturor bunurilor mobile și imobile confiscate de la antecesorul acestora C. A. și descrise în procesul verbal de sechestru din (...) (fila 114 dosar și 173), iar diferența de sumă până la
150.000 Euro reprezintă daune morale.
Referitor la cel de-al doilea capăt de cerere, precizează că suma de
200.000 Euro este compusă din 61.500 lei contravaloarea daunelor materiale a tuturor bunurilor mobile și imobile confiscate de la bunicul acestora B. I. și descrise în procesul verbal de sechestru din (...) (fila 304 dosar), iar diferența de sumă până la 200.000 Euro reprezintă, daune morale.
În data de (...) pârâtul a depus la dosar completare la întâmpinare, prin care a solicitat instanței respingerea cererii formulate de reclamanți.
În motivare pârâtul arată faptul că prin D. nr. 1358/(...), publicată în
Monitorul Oficial din (...), Curtea Constituțională a admis excepția deneconstituționalitate a prevederilor art. 5 alin. 1 lit. a), teza I din L. nr. 2., "decizie definitiva și general obligatorie", așa încât solicită a se constata faptul că, față de noul temei de drept indicat de reclamanți, cererea este inadmisibilă.
Raportat la noul temei de drept invocat de reclamant în susținerea pretențiilor de acordare a despăgubirilor pentru prejudiciul moral, consideră pârâtul că cererea acestora este inadmisibila.
In acest context este inadmisibila eludarea regimului special de acordare a unor despăgubiri persoanelor persecutate din motive politice în temeiul unor dispoziții legale cu caracter general.
Se mai reține că atâta timp cât nu există obligația reparării rezultă că o acțiune nu poate fi întemeiată pe dispozițiile art. 998-999 Cod civil, ci doar pe dispozițiile unei legi speciale care are semnificația acordării benevole a despăgubirilor de către stat, potrivit practicii CEDO, în sensul celor de mai sus. Nu mai există dispoziții în dreptul intern sau în dreptul internațional care să se poată constitui un temei al acțiunii.
De altfel, în speță reclamanții nu justifică calitatea procesuală activă, precum și calitatea procesuală pasiva a S.ui R. reprezentat de Ministerul
Finanțelor Publice, în condițiile în care nu face dovada incidenței dispozițiilor art.998 C.civ., care reglementează răspunderea civilă delictuală.
In ceea ce privește daunele materiale solicitate, arătă pârâtul că nu le- a fost comunicat nici un act din care să rezulte susținerile reclamanților.
La termenul de judecată din data de (...) reclamanții au depus la dosar precizare a de acțiune finală, indicând cuantumul pretențiilor lor, ceea ce nu constituie o modificare de acțiune, conform dispozițiilor art. 132 C.pr.civ., solicitând instanței obligarea S.ui R. prin Ministerul Finanțelor Publice la plata sumei de 5.170 lei, cu titlu de despăgubiri materiale pentru bunurile confiscate prin procesul verbal de sechestru (fila 173 dosar) de la tatăl acestora C. A. și obligarea S.ui R. prin Ministerul Finanțelor Publice la plata sumei de 12.800 lei cu titlu de despăgubiri materiale pentru bunurile confiscate prin procesul verbal de sechestru (fila 304 dosar) de la bunicul acestora B. I.
Totodată reclamanții au depus la dosar și o cerere privind renunțarea la judecarea cererii privind obligarea pârâtului la plata de despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a constatat următoarele:
T. a apreciat că sunt întrunite condițiile art. 246 C.pr.civ, sens în care a luat act de renunțarea reclamanților la judecarea cererii privind obligarea pârâtului la plata de despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit.
Prin Sentința penală nr. 901/(...) a T. M. al Regiunii III a M.e C., tatăl reclamanților, C. A., a fost condamnat la pedeapsa de 8 ani temniță grea și 4 ani de degradare civică pentru comiterea infracțiunii de nedenunțare prev. de art.6 al. III, art.1 lit. c din D. nr.1., art.25 pct.1, art.58 pct.1-4 C.pen, reținându-se că acesta, ținând legătura cu fugarul Capotă Iosif, cunoscând activitatea contrarevoluționară a acestuia, prin care urmărea răsturnarea regimului democrat, cat și legăturile lui cu o serie de elemente dușmănoase care l-au ajutat și l-au găzduit, nu a denunțat aceste fapte, respectiv pe fugar, organelor de stat(f.46-68).
Prin Sentința penală nr.900/(...) a T. M. al Regiunii III a M.e C., bunicul reclamanților, B. I., a fost condamnat la muncă silnică pe viață pentru infracțiunea prevăzută de art. 1 lit. c comb. cu art. 6 al. I și art. 7 din D. nr.1. (f.69-103).
Potrivit art.1 alin.1 și 2 din L. nr. 2., constituie condamnare cu caracter politic orice condamnare dispusă printr-o hotărâre judecătorească definitivă, pronunțată în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, pentru fapte săvârșite înainte de data de 6 martie 1945 sau după această dată și care au avut drept scop împotrivirea față de regimul totalitar instaurat la data de 6 martie 1945. Constituie de drept condamnări cu caracter politic condamnările pronunțate pentru faptele prevăzute de art.209 din C. penal din 1936, republicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 48 din (...), cu modificările și completările ulterioare, între care se regăsesc și cele pentru care au fost condamnați antecesorii reclamanților.
Conform art. 5 lit. b din L. nr. 2., "orice persoană care a suferit condamnări cu caracter politic în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 sau care a făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic, precum și, după decesul acestei persoane, soțul sau descendenții acesteia până la gradul al II-lea inclusiv pot solicita instanței prevăzute la art. 4 alin. (4), în termen de 3 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi, obligarea statului la: acordarea de despăgubiri reprezentând echivalentul valorii bunurilor confiscate prin hotărâre de condamnare sau ca efect al măsurii administrative, dacă bunurile respective nu i-au fost restituite sau nu a obținut despăgubiri prin echivalent în condițiile L. nr. 1. privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată, cu modificările și completările ulterioare, sau ale L. nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, cu modificările și completările ulterioare";.
Reclamanții au solicitat obligarea paratului la plata daunelor materiale pentru bunuri confiscate de la C. A., respectiv 1 bivoliță, 1 vițel de bivoliță de 7 luni, 1 claie de fan de 800 kg. , o claie de paie de 800 kg., 3 cămăși de pânză și 6 fețe de masă, precum și pentru bunurile confiscate de la B. I., și anume: 1 bivoliță, 1 vițel de 1, 6 ani, 1 vițel de 1 an, 3 oi, 1 car, 1 plug, 1 masă de brad,2 lavițe de brad,5 fețe de pernă,4 cămăși bărbătești,2 perne, 4 saci de cartofi de 200 kg.,1 claie de fan de 800 kg., 2 saci de grâu 100 kg., și
4 saci de porumb de 2.
Inițial, prin precizarea de acțiune depusă la data de (...) reclamanții au solicitat acordarea de daune materiale pentru toate bunurile mobile și imobile confiscate antecesorilor lor, C. A. și B. I., însă reclamantul C. G. a menționat la data de (...), faptul că bunicul său a demolat în anul 1958 casa pentru că era foarte veche, iar ulterior, a edificat o alta. Este casa în care a locuit bunicul său, părinții reclamanților și chiar reclamanții.
Apoi, prin adresa nr.791/(...), C. local al comunei S. a comunicat că terenurile confiscate în anul 1958, deținute de B. I. au fost restituite în procedura prevăzută de legile fondului funciar numitei B. I. (f.8 vol. II).
Ca atare, prin ultima precizare de acțiune, reclamanții au solicitat despăgubiri materiale doar pentru bunurile mobile confiscate, enumerate în înscrisul depus la file 17-18, vol. II.
Potrivit procesului-verbal din data de (...) ,comunicat de C., de la tatăl reclamanților s-au confiscat următoarele bunuri mobile: 1 bivoliță, 1 vițel de bivoliță de 1,2 ani, o claie de fan de 500 kg., o claie de paie de 400 kg., o pereche de pantaloni, 3 cămăși, 3 izmene,6 fețe de pernă, 1 cearșaf și 1 față de masă (f.173).
În ce privește bunurile mobile aparținând lui B. I., dovada acestora a fost făcută prin procesul-verbal încheiat la data de (...), (f.304), din care rezultă că au fost confiscate următoarele:1 bivoliță, 1 vițel de 1,6 ani, 1 vițel de 1 an, 3 oi, 1 car, 1 plug, 1 masă de brad, 2 lavițe de brad, 5 fețe de pernă,
3 prosoape, 3 cearceafuri, 5 izmene, 4 cămăși bărbătești, 2 perne, 1 pereche pantaloni, 1 haină,1 pătură 4 saci cartofi, 1 claie de fan de 800 kg., 2 saci de grâu, 4 saci de porumb, 1 scaun.
Referitor la valoarea acestor bunuri confiscate, instanța a avut în vedere, la stabilirea acestora, depozițiile martorilor audiați în cauză (f.10,11 vol. II), adeverința nr.5/(...) emisă de A. C. de A. C. (f.3 vol. II) și adresa nr.1150/(...) eliberată de C. local al comunei S. (f.15 vol. I).
În condițiile în care pentru unele dintre bunurile confiscate au fost indicate valorile minimale și maximale, instanța a făcut apel la principiile de drept care vizează despăgubirea integrală a celui prejudiciat, dar fără a ocaziona acestuia o îmbogățire fără justa cauză, apreciind că în speță se impune efectuarea unei medii aritmetice a valorilor minimale si maximale mai-sus menționate și despăgubirea reclamanților prin raportare la această medie, rezultând în final valoarea totală de 14.857 lei.
Astfel, cum de la C. A. au fost confiscate 1 bivoliță cu valoare medie de
2.500 lei, 1 vițel cu valoare medie de 1100 lei, 500 kg. fan în valoare de 0,40 lei /kg. și 400 kg. paie în valoare de 0,25 lei/kg., rezultă o valoare de 3.900 lei.
Nu vor fi acordate despăgubiri pentru 3 cămăși și 6 feșe de pernă, reclamanții neproducând nicio dovadă în ce privește valoarea acestora, mai mult, la ultimul termen de judecată reprezentantul reclamanților a precizat expres că nu înțelege să solicite administrarea altor probe.
În privința bunurilor deținute de B. I., s-a reținut că au fost confiscate 1 bivoliță cu valoare medie de 2.500 lei, 2 viței cu valoare medie de 1100 lei (2.200 lei), 3 oi cu valoare medie de 310 lei /bucată (930 lei),
800 kg. fan în valoare de 0,40 lei /kg..
Întrucât în procesul-verbal de confiscare nu au fost indicate cantitățile exacte de cartofi, grâu și porumb, au fost coroborate depozițiile martorilor, rezultând cantități medii, respectiv grâu - 200 kg., în valoare de 200 lei, porumb -140 kg., în valoare de 182 lei și cartofi 125 kg. în valoare de 125 lei.
În privința carului și a plugului vor fi acordate sumele solicitate de reclamanți, acestea fiind inferioare celor reieșite din probe, și anume din declarațiile martorilor.
Totalizând aceste valori, a rezultat suma de 10.957 lei pentru bunurile confiscate de la bunicul reclamanților, B. I.
Nu vor fi acordate despăgubiri pentru celelalte bunuri mobile solicitate, 2 lavițe de brad, 1 masă de brad, 5 fețe de pernă, 4 cămăși și 2 perne, întrucât reclamanții, care aveau sarcina probei, conform art.1169
C.civ., nu au produs dovezi în ce privește valoarea acestora.
Având în vedere considerentele expuse, precum și dispozițiile art. 5 al.1 lit. b din L. nr.2., art. 1169 C.civ., instanța a admis în parte acțiunea precizată promovată, conform dispozitivului prezentei hotărâri.
În temeiul art.274 C.pr.civ., a fost obligat pârâtul să achite reclamanților suma de 820 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul S. R., prin Ministerul
Finanțelor Publice, solicitând, în temeiul art. 304 pct. 9 C.pr.civ., admiterea recursului și modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii reclamanților.
În motivarea recursului, se arată că pot face obiectul despăgubirilor reprezentând echivalentul valorii bunurilor confiscate prin hotărârea de condamnare doar bunurile imobile.
În opinia recurentului, este imposibil de stabilit, în acest moment, aducerea efectivă la îndeplinire a confiscării unor bunuri mobile și valoarea unor bunuri mobile pentru care s-a dispus confiscarea în anul
1958.
Aceasta rezultă din trimiterea pe care L. nr. 2. o face la dispozițiile L. nr. 1., precum și expunerea de motive la L. nr. 2., unde se arată că prin aceasta se urmărește, derogatoriu de la prevederile L. nr. 1., acordarea de către instanța de judecată a unor despăgubiri bănești care să acopere valoarea bunurilor confiscate.
Reclamanții intimați au depus la dosarul cauzei întâmpinare, solicitând respingerea recursului pârâtului și menținerea în totalitate a sentinței civile atacate (pag. 8).
Recursul este nefondat.
Potrivit dispozițiilor art. 5 alin. 1 lit. b din L. nr. 2., privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, orice persoană care a suferit condamnări cu caracter politic în perioada de referință a legii sau care a făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic, precum și, după decesul acestei persoane, soțul sau descendenții acesteia, până la gradul al II-lea inclusiv, pot solicita instanței de judecată în termen de trei ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi obligarea statului la acordarea de despăgubiri reprezentând echivalentul valorii bunurilor confiscate prin hotărârea de condamnare sau ca efect al măsurii administrative, dacă bunurile respective nu i-au fost restituite sau nu a obținut despăgubiri prin echivalent în condițiile L. nr. 1. sau ale L. nr.
247/2005.
Legiuitorul utilizează, în cuprinsul textului normativ mai sus evocat, sintagma „echivalentul valorii bunurilor confiscate";, fără a distinge după cum au fost supuse confiscării bunuri mobile și/sau bunuri imobile. Or, este de principiu că acolo unde legea nu distinge, nici interpretul legii nu trebuie să distingă (ubi lex non distinquit, nec non distinquere debemus).
Este adevărat că în cuprinsul textului de lege se face trimitere și la alte acte normative cu caracter reparatoriu, precum L. nr. 1. și L. nr. 247/2005, în raport cu acestea, L. nr. 2. având un caracter de complinire însă trimiterea vizează în exclusivitate măsurile de restituire a bunurilor imobile, fără a exclude posibilitatea acordării de despăgubiri cu privire la bunurile mobile confiscate, în condițiile L. nr. 2..
De altfel, o analiză a instituției juridice a confiscării averii, reglementată ca pedeapsă complimentară prin C. penal în vigoare la momentul aplicării acestei măsuri, pune în evidență faptul că aceasta privește patrimoniul în sine, deosebindu-se de confiscarea specială care vizează întotdeauna anumite bunuri individual determinate. Confiscarea averii făcea parte din categoria pedepselor patrimoniale, iar limitele sale nu puteau fi altele decât fie întregul patrimoniu al celui condamnat, fie o parte din patrimoniu, ea fiind reglementată ca și confiscare parțială sau totală. În cea din urmă ipoteză, aplicarea pedepsei complimentare a confiscării totale a averii însemna o trecere în proprietatea statului a tuturor bunurilor condamnatului, mobile și imobile, a întregii averi a acestuia.
Așadar, acordarea unor despăgubiri în baza art. 5 alin. 1 lit. b din L. nr. 2. este de natură să repare prejudiciul adus condamnatului politic prin aplicarea pedepsei complimentare a confiscării averii acestuia, care a vizat atât bunurile mobile, cât și bunurile imobile, indiferent că a operat ca și confiscare parțială sau totală.
În cauză, instanța de fond a reținut cu certitudine, sub aspectul stării de fapt, că prin cele două hotărâri de condamnare, respectiv sentința penală nr. 901/(...) a T. M. al Regiunii a III-a M.e C. și sentința penală nr.
900/(...) al T. M. al Regiuni a III-a C., tatăl și respectiv bunicul reclamanților au suferit condamnări cu caracter politic, fiindu-le aplicate și pedeapsa complimentare a confiscării totale a averii.
Referitor la dovada bunurilor mobile confiscate, în executarea pedepsei complimentare, aceasta a fost făcută în cauză prin procesele verbale de confiscare întocmite în data de (...) și prin probele testimoniale administrate, despăgubirile fiind acordate de instanță în limitele dovedite ale prejudiciului.
Așa fiind, C. va respinge recursul pârâtului ca nefondat și va menține în tot hotărârea atacată.
În conformitate cu dispozițiile art. 316 rap. la art. 274 alin. 1 C.pr.civ., pârâtul va fi obligat să plătească intimaților C. G. și C. A. 800 lei cheltuieli de judecată în recurs, justificate prin chitanța de plată a onorariului avocațial depusă în original la fila 11 din dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L.
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul S. R. PRIN
MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE împotriva sentinței civile nr. 822 din
13 oct.2011 a T. C. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține.
Obligă pe numitul recurent să plătească intimaților C. G. și C. A. suma de 800 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 13 ianuarie 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
A. C. V. M. D.-L. B.
Red.DB/dact.MS
2 ex./ J.fond: M. O.-S.
GREFIER S.-D. G.
| ← Decizia civilă nr. 553/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă | Decizia civilă nr. 3687/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă → |
|---|
