Decizia civilă nr. 3687/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ N R. 3687/R/2012
Ședința publică din 20 septembrie 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: ANA I.
JUDECĂTOR: I.-D. C.
JUDECĂTOR: A. A. C. GREFIER: C. B.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantele C. A. ȘI H. M. E. împotriva deciziei civile nr. 9. din 10 februarie 2012, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...), privind și pe pârâții intimați . R. PRIN C. LOCAL C.-N., B. L. și R. A. M. M., având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reclamantele recurente C.
A. și H. M. E., asistate de avocat C. Z. L., cu împuternicire avocațială la dosar, reprezentantul pârâților intimați B. L. și R. A. M. M., avocat R. C. S., cu împuternicire avocațială la dosar, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, reprezentanta reclamantelor recurente depune la dosar copie de pe certificatul de deces al numitei D. D., pentru a justifica absența la termenul anterior.
Totodată, depune la dosar recipisa și dovada expedierii recursului cu confirmare de primire, acestea având menționată data de 25 mai 2012.
Curtea, procedează la verificarea prin compararea cu plicul și recipisa depuse la dosar și constată că datele de pe acestea sunt aceleași.
Față de actele depuse la acest termen, reprezentantul pârâților intimați arată că nu mai susține excepția tardivității invocată la termenul anterior, recursul fiind declarat în termen.
Reprezentanții părților arată că nu au cereri de formulat în probațiune.
Curtea, pune în vedere reprezentantei reclamantelor recurente să-și exprime părerea cu privire la motivele de nelegalitate prevăzute de art.304 C. civ. în sensul de a arăta dacă motivele de recurs invocate se încadrează în motivele de nelegalitate prev. de art. 304 Cod proc.civ.
Nemaifiind alte excepții sau cereri, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentanta reclamantelor recurente apreciază că motivele de recurs se încadrează în prevederile art.304 pct. 8 și 9 C. civ., coroborat cu artz.312 alin. 3 C. civ.. Totodată, apreciază că sunt încălcate și prevederile art. 480 și art.481 C.civ. art.44 din Constituția R.iei și art.1 din P. 1 la C. E. a D. O.
Solicită admiterea recursului, modificarea deciziei atacate și admiterea apelului formulat împotriva sentinței civile nr. 1. pronunțată în dosar nr. (...) de către Judecătoria Cluj-Napoca, în sensul admiterii în întregime a acțiunii formulate de reclamante, cu cheltuieli de judecată conform chitanțelor pe care le depune la dosar.
În opinia sa, instanța de apel a încălcat dispozițiile art.977 C. civ. privind interpretarea convențiilor, întrucât chiar dacă prin procesul verbal nu s-a făcut punerea în posesie, este evident că acesta a stat la baza emiterii deciziei de restituire nr. 1.
Totodată, apreciază că atât extinderii construcției și a porții de acces aduc atingere dreptului de proprietate al reclamantelor prin prisma prevederilor constituționale și ale art.1 P. 1 la C. E. a D. O. care protejează proprietatea și obligă la respectarea bunurilor private. Varianta solicitată de reclamante este cea care le respectă dreptul la proprietate conform procesului verbal de constatare a stării de fapt încheiat în anul 2003, această variantă având o deschidere la stradă de 14 m.
Reprezentantul pârâților intimați solicită respingerea recursului și menținerea în întregime a deciziei civile nr. 9. ca fiind legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată.
Apreciază că motivele de recurs invocate de recurente nu se încadrează în dispozițiile art. 304 Cod proc.civ., ele reprezintă motive de netemeinicie și nu de nelegalitate.
În cauză nu pot fi reținute dispozițiile art.977 și următoarele C.Civil, având în vedere că legiuitorul a prevăzut aplicarea acestei dispoziții în situația interpretării contractelor după intenția comună a părților.
Și în ce privește procesul verbal instanța de apel a reținut corect că acesta nu este un proces verbal de punere în posesie, ci s-a constatat stare de fapt a imobilului.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 11170/(...), pronunțată în dosarul nr. (...) al J. C.-N. a fost admisă în parte cererea completată formulată de reclamantele C. A., H. M. E. în contradictoriu cu pârâții S. R. prin C. Local al M. C.-N., B. L., B. A. M. M., și în consecință: s-a constatat că pe terenul proprietatea reclamantelor s-a edificat un gard ce a fost edificat în anul 1997, conform adresei nr. 38810/452/(...) emisă de C. Local al M. C.-N. - D. de A. a I. de S.
- S. A. L. și o construcție din cărămidă (anexă la casă) de către pârâții B.
Prin aceeași sentință a fost respins petitul privind existența porții de acces la apartamentul pârâților pe proprietatea reclamantelor, au fost obligați pârâții la desființarea gardului, nu și a construcției (anexă la casa) edificate, desființarea anexei - balcon parțial pe proprietatea pârâților și parțial pe proprietatea S. R., conform variantei II anexa 4 din raportul de expertiză de specialitate efectuat în prezenta cauză și depus la dosar la data de (...) și au fost respinse ca neîntemeiate petitul de mutare a porților de acces spre apartamentul nr.1 și cel privind obligarea pârâților la plata daunelor interese menționate în acțiunea introductivă.
Instanța a admis petitul din completarea de acțiune privind mejduirea dintre imobilele înscrise în CF 1. C.-N. și CF 123847/a C.-N., cu nr. top.
12933/1/2/1, având în vedere varianta II anexa 4 din raportul de expertiză depus la data de (...) ce face parte integrantă din prezenta.
Au fost compensate cheltuielile de judecată ale părților.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin sentința nr. 7. pronunțată în dosarul nr. 1. al J. C.-N., reclamantelor le-a fost restituită suprafața de 173 mp de teren situat în C.- N., C. Turzii, nr.146-148, conform cărții funciare nr. 1. C., expertiza tehnică judiciară efectuată cu acel prilej relevând la pct. 5.4 că lățimea parceleirestituite este de: la strada 14 m, lățimea opusă străzii de 9 m, lungimea de
15 m. Pe teren, s-a constatat ca pârâții B. au edificat un gard în forma de L
și o construcție din cărămidă, fără autorizație de construcție, deci este vorba de un constructor de rea-credință, rațiune pentru care se solicită desființarea acestora și, pentru imposibilitatea de a utiliza terenul în mod liber, obligarea pârâților la daune-interese în valoare de 50 lei/zi pentru perioada începând cu data de (...).
În data de (...), reclamanții au expediat pârâților B. o notificare prin care solicită eliberarea terenului proprietatea reclamantelor până la data de
(...), căreia aceștia nu i-au dat curs.
Pe baza contractului de vânzare cumpărare nr.34.536/(...), pârâții au achiziționat imobilul înscris în CF 1. top 12933/1/1/1, în baza Legii nr. 1.. În conformitate cu prev. art.35 din L. nr.18/1991, a fost transmisă în proprietate și cota de teren aferentă imobilului-construcție cumpărat respectiv 5.-a parte mp de teren aferent mai sus menționatului apartament. În data de (...), s-a dispus de O. C. îndreptarea erorii materiale strecutraă inițial în CF în sensul de a se preciza existența proprietății asupra acelei suprafețe de teren aferente apartamentului și nu a folosinței așa cum era anterior menționat în acel CF.
Anterior anului 2007, restul terenului era deținut în baza unui contract de închiriere cu S. R., care era proprietar de drept, iar folosința acestuia era împărțită cu chiriașul proprietarul apartamentului cu nr. 2. În urma Dispoziției de restituire cu nr. 1641 și a sentinței civile nr. 7., s-a procedat la restituirea către reclamante a suprafeței de teren de 173 mp și la partajarea suprafețelor pe care reclamantele și pârâta de rang 2 le dețineau în indiviziune.
În prezent, în urma restituirii suprafeței de 173 mp către reclamante, pârâții sunt locatari ai pârâtului de rang 2 pentru suprafața de 92 mp curte, iar restul suprafeței aflate în proprietatea statului este închiriată unor terțe persoane. Deci, atât reclamantele cât și pârâții inclusiv Stalul R. sunt proprietari ai unor suprafețe de teren ce este situat în loc. C.-N., C. Turzii, nr. 148, jud. C..
Referitor la gardul din lemn - construcție ce se află pe terenul reclamantelor, pârâții au precizat clar prin întâmpinare că sunt de acord cu desființarea acestuia. Diferendul dintre părți va fi tranșat pe baza expertizei tehnice de specialitate administrate în cauză și a răspunsurilor succesive la obiecțiunile formulate de părți.
Având în vedere actele și lucrările dosarului, poziția procesuală convergentă a pârâților, instanța a achiesat și ea la punctul de vedere potrivit căruia, varianta II anexa 4 din raportul de expertiză depus la dosar la data de (...) este cea mai favorabilă pentru toate părțile, cea mai oportună, deoarece reclamantelor le este respectată proprietatea de 173 mp, iar pârâților nu le este afectat balconul și poarta de acces, linia de hotar trecând pe lângă acestea. Varianta în discuție este identică cu cea efectuată și de către dl. E. M., anterior înregistrării cererii de chemare în judecată.
În același sens este și expertiza efectuată în cadrul dosarului civil nr.
1. al J. C.-N., lucrare efectuată de expertul V., prin planul de situație întocmit și depus la raportul de expertiză ca și anexă și la certificatul de urbanism nr. 266/(...), linia de hotar trece pe lângă construcția-balcon și poarta de acces în imobil.
Adresa cu nr. 602/303/(...) formulată de pârâta de rând 2 și intitulat
„Răspuns la raportul de expertiză"; relevă faptul că la data întocmirii protocolului de predare primire nr. 598/(...), s-a înmânat și un plan desituație a imobilului în care era menționată cu claritate linia de hotar dintre terenul propus a se acorda reclamantelor și proprietatea S. R. și construcția
- terasă/balcon să nu fie afectată și totodată s-a păstrat și accesul pietonal - poarta de acces către imobilul pârâților.
În consecință, varianta II anexa 4 din raportul de expertiză este cea mai economică, este cea care nu aduce prejudicii proprietății actuale a pârâților, implicit a accesului la proprietate.
În mod just au arătat pârâții că celelalte variante nu pot fi admise, deoarece suprafața de teren ce a fost măsurată reclamantelor, de 174 mp nu rezultă din actele de proprietate ale acestora, iar instanța de judecată nu a fost investită cu un petit de rectificare a cărții funciare în ceea ce privește suprafața dobândită de reclamante prin sentința civilă nr. 7..În plus, suprafața de 0,55 mp în discuție se încadrează perfect în toleranța admisă în materie.
Referitor la conformația terenului în litigiu, la punctul 6.1 din raportul de expertiză, experta arată faptul că terenul identificat având laturile de 14 m front la stradă, 9 m lățimea opusă și înălțimea de 15 m este prezentat în anexa nr. 3, situație propusă - varianta nr. 1. Din vizualizarea aceste variante rezultă faptul că suprafață stabilită este de 174 mp și nu de 173 mp, iar înălțimea este de 15,32 m respectiv de 15,47 m și nicidecum de 15 m. N. dintre situațiile propuse de expertă nu vizează vreo variantă care să aibă conformația solicitată de reclamante, adică 14 m front la stradă, 9 m lățimea opusă și înălțimea de 15 m.
În mod corect au subliniat pârâții că, conformația terenului nu poate fi cea indicată cu aproximație în procesul verbal nr. 46496/(...) a Comisiei Tehnice pentru aplicarea legii nr. 1. încheiat la data de (...), ci cea stabilită în rapoartele de expertiză ce au fost efectuate până în prezent.
Instanța a mai reținut că suprafața totală de teren ce a fost avută în vedere de către dl. expert V. și cea avută în vedere de către d-na expert P. nu coincide. Conform măsurătorilor d-nei expert P. rezultă faptul că efectiv la fața locului există o suprafață de 420 mp și nu una de 450 așa cum rezultă din acte și cum rezultă din expertiza dl. V. în dosarul în care pârâții nu au fost părți și deci, acea lucrare nu le este opozabilă.
Lucrarea de specialitate efectuată în dosar a mai reliefat aceea că, construcția provizorie edificată de pârâți-terasă/balcon, a fost efectuată anterior efectuării demersurilor de către reclamante în baza Legii nr. 1., după cum reiese și din raportul de expertiză efectuat de dl. V. care menționează existența acestei construcții - la pag. 3 și din concluziile depuse de pârâtul de rând 2 la dosarul cauzei. Prin urmare, construcția și poarta de acces la imobilul proprietatea pârâților nu încalcă proprietatea reclamantelor, sens în care solicitarea contrară a acestora din urmă a fost respinsă ca neîntemeiată.
Prin decizia civilă nr. 95/(...) pronunțată de Tribunalul Cluj a fost respins apelul declarat de C. A. și H. M. împotriva Sentinței civile nr.
11170/(...), pronunțată în dosarul nr. (...) al J. C.-N., care a fost menținută în întregime, apelantele au fost obligate să plătească intimaților R. A. și B. L. cheltuieli de judecată în cuantum de 1240 lei.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut că prin dispoziția de restituire s-a atribuit reclamantelor apelante suprafața de 173 m.p. din imobilul situat în C.-N., C. Turzii, nr. 146-148, având nr. top.
12933/1/2.
Prin Sentința civilă nr. 7. a J. C.-N., s-a dispus dezmembrarea imobilului cu nr. top. 12933/1/2 și crearea a două parcele: nr. top.
12933/1/2/1, în suprafață de 179 m.p. intabulat în favoarea S. R. și nr. top.
12933/1/2/2, în suprafață de 173 m.p., atribuit reclamantelor, dezmembrarea a fost dispusă în baza raportului de expertiză întocmit de expert V. V. Dar, din analiza schiței de dezmembrare întocmită de expert V. V. se observă că linia despărțitoare dintre cele două parcele a fost trasată fără a fi indicate punctele și dimensiunile.
De asemenea, apelantele reclamante au susținut că dimensiunile parcelei lor sunt cele din procesul verbal de punere în posesie din data de (...) și anume: 14 m la stradă, 9 metri pe latura opusă și adâncimea de 15 metri.
Procesul verbal din (...) nu constituie proces verbal de punere în posesie, fiind intitulat "proces verbal privind starea de fapt a imobilului"; și, potrivit mențiunilor din cuprinsul lui, la acea dată nu s-a făcut punerea în posesie, ci s-a constatat starea de fapt a imobilului, cu arătarea terenului ocupat de apartamentele înstrăinate la L. 1. și a terenului rămas liber, ce poate fi restituit.
P.rea terenului restituit reclamantelor s-a făcut prin protocolul de predare-preluare a imobilului încheiat la data de (...), în care la descrierea imobilului s-a trecut doar suprafața predată, cea de 173 m.p.
Reclamanta H. M. a recunoscut la interogatoriu că punerea în posesie s-a făcut la data de (...).
Prin poziția exprimată de pârâtul C. local al municipiului C.-N., s-a arătat că la data identificării terenului liber care se poate restitui reclamantelor a fost stabilit ca mejdia acestuia să treacă pe lângă construcția edificată de fam. B., menținându-se condițiile unei bune exploatări a imobilului înstrăinat în temeiul Legii 1..
Din expertiza tehnică întocmită de expert V. V. rezultă că la momentul deplasării expertului la fața locului, 5 august 2006, exista extinderea edificată de pârâți, aceasta fiind descrisă la pagina 3 din expertiză.
Așadar, coroborând toate aceste aspecte cu cele constatate de experta P. M. în expertiza întocmită în prezentul dosar, și anume că suprafața parcelei reclamantelor în varianta I, solicitată de acestea, ar fi de 174 m.p. în loc de 173 m.p. cât li s-a restituit, iar în varianta II este respectată suprafața restituită de 173 m.p., precum și că linia despărțitoare nu a fost trasată cu exactitate, prin arătarea punctelor de contur, nici la identificarea terenului liber din 2003, nici la întocmirea expertizei de dezmembrare și intabulare din 2006, tribunalul a apreciat că susținerile apelantelor că prin varianta II li se încalcă dreptul de proprietate nu sunt justificate.
A., conform variantei II, este respectată suprafața restituită, precum și dimensiunile laturilor din spate și de adâncime. E. adevărat că frontul la stradă este, în această variantă de 13,03 metri, față de cel indicat în procesul verbal privind starea de fapt a imobilului, din (...), dar așa cum s-a arătat anterior, la acel moment nu s-a făcut punerea în posesie și nici o trasare riguroasă a liniei despărțitoare, astfel încât, în mod corect, prima instanță a considerat că varianta II este judicioasă, dat fiind că în această variantă linia despărțitoare trece pe lângă construcția extinsă de pârâți, astfel cum li s-a pus în vedere reclamantelor de către reprezentanții primăriei la punerea în posesie și cum apare și pe schița întocmită de expert V. în vederea dezmembrării și intabulării.
De asemenea, în mod corect s-a reținut că un teren cu dimensiunile de
14 m. la stradă, 9 m lățimea opusă și 15 m adâncime, conform solicitării reclamantelor, ar avea de fapt suprafața de 174 m.p. și nu de 173 m.p. cât au dobândit în proprietate reclamantele.
Așadar, susținerea apelantelor că prin extinderea construcției pârâților s-ar fi ocupat 0,62 m din terenul ce le-a fost retrocedat nu este întemeiată.
De altfel, în cauză nu se poate susține că pârâții ar ocupa o suprafață mai mare decât cea la care sunt îndreptățiți, dat fiind că în urma măsurătorilor efectuate de expert poșta M. și a explicațiilor din al doilea răspuns la obiecțiuni a rezultat că terenul din C. Turzii nr. 146-148 are în fapt suprafața de 420 m.p., în loc de 450 m.p. cât se regăsesc în acte și că diferența în minus de 30 m.p. este pentru S. R..
Dat fiind că, potrivit variantei II din expertiză, extinderea edificată de pârâți nu se află pe parcela reclamantelor, motivele de apel privind această extindere (dacă s-a făcut înainte sau după demersurile efectuate la L. 1., cu sau fără autorizație de construire, dacă constituie o terasă pe piloni sau o extindere de construcție), chiar justificate fiind, nu mai prezintă relevanță în speță, nefiind în măsură să schimbe soluția.
Aceeași este situația și în ceea ce privește motivul de apel privind poarta de acces, dat fiind că, potrivit variantei II, poarta de acces nu se află pe terenul reclamantelor.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs în termenul legal reclamantele, solicitând modificarea deciziei atacate în sensul admiterii apelului, schimbarea sentinței și în consecință, admiterea în întregime a acțiunii.
Recursul a fost întemeiat în drept pe dispozițiile art. 312 alin. 3 Cod proc.civ. și 304 pct. 8 și 9 Cod proc.civ., fără a se arăta însă care dintre motivele invocate se încadrează în dispozițiile acestor texte de lege.
A., recurentele s-au referit la faptul că instanța de judecată a reținut în mod greșit că varianta II anexa 4 din raportul de expertiză nu încalcă dreptul de proprietate al reclamantelor, întrucât este respectată suprafața de
173 mp, precum și dimensiunile laturilor din spate și de adâncime. A. reținere încalcă prev. art. 480 și 481 C.civil, art. 44 din Constituția R.iei și art. 1 din P. 1 la C. E. a D. O.
Prin respingerea cererii de chemare în judecată reclamantelor le-a fost încălcat dreptul de proprietate, având în vedere faptul că suprafața și configurația terenului restituit în baza Legii nr.1. au fost stabilite prin sentința civilă nr. 7. a J. C.-N., iar varianta de partaj aleasă de instanță nu respectă configurația terenului restituit prin decizia nr. 1. a P. mun. C.-N..
Reclamantele nu și-au exercitat în mod absolut prerogativele dreptului de proprietate întrucât poarta de acces la apartamentul 1 aparținând pârâților se află pe terenul proprietatea reclamantelor, iar extinderea de construcție afectează proprietatea acestora.
Instanța de apel a apreciat în mod greșit că procesul verbal din (...) nu constituie proces verbal de punere în posesie, fiind intitulat „proces verbal privind starea de fapt a imobilului";, aspecte care atrag incidența motivului de recurs prev. de art. 304 pct. 8 Cod proc.civ., respectiv instanța de apel a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia.
În continuarea motivelor de recurs recurentele au arătat că instanța de apel a încălcat dispozițiile art. 977 și urm. C. civil privind interpretarea convențiilor, întrucât prin analogie intitularea procesului verbal nu are nicio relevanță atâta timp cât intenția comună a părților prezente la fața locului a fost să stabilească suprafața și configurația terenurilor ce urmează a fi restituite reclamantelor. În acest sens, s-a încheiat procesul verbal de către membrii comisiei tehnice a consiliului local cu dimensiunile terenului, fără ca în conținutul lui să fie menționată existența vreunei construcții sauanexe. Chiar dacă prin acest proces verbal nu s-a făcut punerea în posesie, este evident că acesta a stat la baza deciziei de restituire nr. 1..
Instanța de apel nu a analizat nici motivele de apel privind edificarea din extinderea de acțiune și a porții de acces, apreciind că acestea nu se află pe parcela reclamantelor. E. tehnică efectuată în cauză a stabilit că construcția edificată de pârâții B. nu este o terasă pe piloni, ci o extindere a construcției principale edificată fără autorizație de construire, pe terenul S. R., deoarece pârâții dețineau la acel moment un contract de închiriere a suprafeței de 92 mp., că construcția depășește acest spațiu, ocupând și suprafața de 0,62 mp din terenul restituit reclamantelor.
În ce privește respingerea capătului de acțiune privind daunele interese, recurentele au arătat că soluția este netemeinică întrucât s-a solicitat o obligație alternativă, respectiv obligarea pârâților la mutarea porților de acces, iar în caz de refuz să fie autorizate reclamantele să efectueze această lucrare pe cheltuiala pârâților.
În ce privește varianta de partaj aleasă de reclamante, aceasta este varianta care le respectă dreptul de proprietate, iar reținerea instanței că nu există o variantă ca cea solicitată de reclamante, este total greșită și contrară constatărilor din expertiză.
Prin întâmpinarea depusă, intimații s-au opus admiterii recursului, arătând că în cauză nu pot fi reținute dispozițiile art. 977 și urm .C. civil privind interpretarea convențiilor, având în vedere că legiuitorul a prevăzut aplicarea acestor dispoziții la situația interpretării contractelor după intenția comună a părților, situație care nu se aplică în speță având în vedere că procesul verbal de stare a imobilului nu este în contract, o convenție între părți, ci este un act emis de o autoritate de stat prin care se constată o stare de fapt.
În ce privește varianta de partaj aleasă de instanță, intimații au arătat că varianta II din anexa la raportul de expertiză este singura care protejează drepturile părților.
Prin răspunsul la întâmpinare, recurentele au arătat că procesul verbal pe care l-au invocat în motivele de recurs este procesul verbal nr.
598/(...) și este esențial pentru stabilirea limitelor de proprietate.
Examinând recursul declarat, prin prisma motivelor invocate, curtea reține următoarele:
Primul motiv de recurs este întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 8
Cod proc.civ.
Conform prev. art. 304 pct. 8 Cod proc.civ. „ modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere când instanța, interpretând greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura or înțelesul lămuri și vădit neîndoielnic al acestuia";.
Recurenții susțin că instanța de apel a încălcat dispozițiile art. 977 C. civil, privind interpretarea greșită a convențiilor, întrucât prin analogierr intitularea procesului verbal nu are nicio relevanță atâta timp cât intenția comună a părților, prezentă la fața locului, a fost să stabilească suprafața
și configurația terenului ce urma să fie restituit reclamantelor, că a reținut greșit că procesul verbal din data de (...) nu constituie proces verbal de punere în posesie, ci un proces verbal prin are s-a constatat starea de fapt a imobilului cu arătarea terenului ocupat și a terenului rămas liber ce poate fi restituit.
Deși recurenții invocă dispozițiile art. 304 pct. 8 Cod proc.civ., curtea apreciază că criticile lor așa cum au fost reținute nu se circumscriu acestui motiv de recurs, deoarece nu se referă la interpretarea greșită a vreunui actjuridic dedus judecății, ci la greșita interpretare a probelor, ceea ce nu constituie motiv de casare sau modificare.
Acest motiv de recurs ar putea fi folosit dacă instanța ar judeca un contract de vânzare-cumpărare ca un contract de închiriere sau un alt contract, dacă judecătorul s-ar substitui voinței părților contractante, ar înlocui sau modifica clauzele contractuale ș.a.
În speță instanța de apel a reținut că procesul verbal nu constituie proces verbal de punere în posesie, fiind intitulat „proces verbal privind starea de fapt a imobilului";, că acest act nu face dovada punerii în posesie, ci ă s-a constatat starea de fapt a imobilului, cu arătarea terenului ocupat și a terenului rămas liber ce poate fi restituit, ceea ce nu înseamnă că instanța a schimbat natura actului sau înțelesul lămurit al acestuia, ci doar că din probele administrate în cauză, reiese că nu s-a făcut punerea în posesie la data de (...).
În ceea ce privește varianta de partaj aleasă de instanță:
Curtea apreciază că varianta II de partaj aleasă de instanță respectă suprafața restituită reclamanților, dimensiunile laturilor din spate și din adâncime a parcelei, că în această variantă linia despărțitoare dintre cele două proprietăți trece pe lângă construcția extinsă de pârâți, că prin extinderea construcției pârâților nu s-a ocupat suprafața de 0,62 mp din terenul ce le-a fost restituit reclamantelor, că un teren cu dimensiunile de 14 m cât are frontul la stradă, 9 m lățime opusă și 15 m adâncime, are suprafața de 174 mp și nu de 173 mp, cât au dobândit în proprietate reclamantele.
Criticile privind greșita stabilire a situației de fapt ca urmare a interpretării eronate a probelor administrate, modul în care instanța a stabilit situația de fapt în raport cu aceste probe, nu mai pot face, în prezent, obiectul analizei instanței de recurs, aceste motive fiind prevăzute de art. 304 pct. 11 Cod proc.civ., abrogat la data pronunțării deciziei atacate.
E. real că la acest punct din motivele de recurs, recurentele invocă dispozițiile art. 480 și 481 C. civil, art. 44 din Constituția R.iei și art. 1 prin P. 1 adițional la C. E. a D. O. al cărui conținut îl redau, însă motivarea în sine se referă la greșita stabilire a situației de fapt. A. se arată că suprafața și configurația terenului restituit în baza Legii nr.1. au fost stabilite prin sentința civilă nr. 7. a J. C.-N., dar că varianta aleasă de instanță nu respectă configurația terenului restituit prin dispoziția emisă în baza Legii nr.1., că reclamantele nu-și pot exercita prerogativele dreptului de proprietate, deoarece poarta de acces la apartamentul proprietatea pârâților se află pe terenul proprietatea reclamanților, iar extinderea de construcție le afectează proprietatea.
A accepta criticile recurenților așa cum sunt formulate, se cere de fapt o reapreciere a probelor administrate în cauză, a interpretării dată de instanță a procesului verbal de punere în posesie, a concluziilor expertizei administrate în cauză, ceea ce implică practic o reanalizare a situației de fapt în temeiul probatoriului deja administrat, ceea ce excede cerințelor prev. art. 304 Cod proc.civ.
În aceeași situație se încadrează și critica de la pct. 3 din motivele de recurs, privind amplasarea porții de acces, motiv în legătură cu care recurentele arată că „instanța a apreciat greșit că poarta nu se află pe parcela lor";, că deși expertiza a stabilit că anexa a fost edificată fără autorizație pe terenul reclamanților, prin soluția aleasă de către instanță se încalcă dreptul de proprietate al acestora.
În ce privește susținerea recurenților referitoare la faptul că instanța de apel nu s-a pronunțat cu privire la aceste aspecte, curtea constată că recurenții sunt în eroare. Instanța de apel a analizat fiecare aspect, reținând că susținerea apelanților că prin extinderea construcției pârâții ar fi ocupat 0,62 mp din terenul ce le-a fost retrocedat nu este întemeiată, că prin varianta de partaj aleasă de instanța de fond extinderea de construcție nu se află pe parcela reclamanților, că aceeași este situația și în ceea ce privește poarta de acces.
Recurentele apreciază că respingerea de către instanță a capătului de acțiune privind acordarea daunelor interese este „ de asemenea netemeinică";. Din însuși modul cum este formulat, rezultă că acest motiv de recurs privește netemeinicia deciziei atacate, astfel că excede limitelor impuse de art. 304 Cod proc.civ.
Pentru considerentele reținute, în baza art. 304 pct. 8 și 9 și 312 alin.
1 Cod proc.civ., curtea va respinge recursul declarat de reclamantele C. A.
și H. M. E. împotriva deciziei civile nr. 95 din 10 februarie 2012 a T.ui C., pronunțată în dosar nr. (...), pe care o va menține.
Conform dispozițiile art. 274 Cod proc.civ., partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere să plătească cheltuielile de judecată.
Intimații au solicitat obligarea recurentelor la plata cheltuielilor de judecată, însă curtea va respinge cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de aceștia, întrucât nu s-a făcut dovada cheltuielilor suportate în faza procesuală a recursului.
PENTRU ACE. M.IVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantele C. A. ȘI H. M. E. împotriva deciziei civile nr. 95 din 10 februarie 2012 a T.ui C., pronunțată în dosar nr.
(...), pe care o menține.
Respinge cererea intimaților privind obligarea recurentelor la plata cheltuielilor de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 20 septembrie 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER ANA I. I. D. C. A. A. C. C. B.
Red. IA dact. GC
2 ex/(...)
Jud.apel: O.R.Ghișoiu, A.S.Seleșiu
| ← Decizia civilă nr. 126/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă | Decizia civilă nr. 2920/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă → |
|---|
