Decizia civilă nr. 1851/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)* Cod operator 8428
DECIZIA CIVILĂ NR. 1851/R/2012
Ședința publică din 27 aprilie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: A.-A. P.
JUDECĂTORI: M.-C. V.
A. C.
GREFIER : A.-A. M.
S-a luat spre examinare recursul declarat de reclamanții H. C. și H. A., împotriva deciziei civile nr. 8. din (...) a T.ui C., pronunțată în dosar nr. (...)*, privind și pe pârâtul intimat MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, R. PRIN D. A J. C., având ca obiect L. nr. 1. - restituire preț actualizat.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, se prezintă reprezentanta reclamanților recurenți, doamna avocat T.-M. C., care arată că se prezintă în substituirea doamnei avocat A. G., lipsă fiind reprezentantul pârâtului intimat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul declarat de reclamanții H. C. și H. A., a fost introdus și motivat în termen legal, a fost comunicat părții adverse și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, în temeiul art. 50 din L. nr. 1..
S-a făcut referatul cauzei după care doamna avocat T.-M. C. arată că până la sfârșitul dezbaterilor va depune la dosar delegația de substiuire.
Curtea lasă cauza la a doua strigare pentru a da reprezentantului pârâtului intimat posibilitatea de a se prezenta la dezbateri și doamnei avocat T.-M. C. posibilitatea de a depune la dosar delegația de substiuire.
La a doua strigare a cauzei, la apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentanta reclamanților recurenți, doamna avocat T.-M. C., care arată că se prezintă în substituirea doamnei avocat A. G., lipsă fiind reprezentantul pârâtului intimat.
Doamna avocat T.-M. C. depune la dosar delegația de substituire din data de (...), care atestă împrejurarea că a fost împuternicită de către doamna avocat A. G. să se prezinte în substituirea sa, în dosarul nr. (...)* al C. de A. C.
Instanța constată că la data de (...), pârâtul intimat a înregistrat la dosar o întâmpinare, în 2 exemplare, prin care solicită respingerea recursului declarat de reclamanți, din care un exemplar îl înmânează reprezentantei reclamanților recurenți.
Reprezentanta reclamanților recurenți arată că nu are de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat.
Curtea din oficiu, în temeiul art. 137 alin. 1 C.pr.civ. invocă și pune în discuție inadmisibilitatea acelor motive de recurs care vizează netemeinicia hotărârii atacate prin reanalizarea stării de fapt de către instanța de recurs, ca urmare a reaprecierii probelor administrate în cauză, având în vedere că prevederile art. 304 pct. 10 și 11 C.pr.civ. au fost abrogate prin art. I pct.
1111și pct. 112 din O.U.G. nr. 138/2000. Nemaifiind de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul reprezentantei reclamanților recurenți în susținerea recursului, cu mențiunea ca aceasta să se refere și la excepția invocată din oficiu de către instanță. Reprezentanta reclamanților recurenți solicită admiterea recursului în conformitate cu art. 304 pct. 9 C.pr.civ. coroborat cu art. 312 alin. 3 C.pr.civ., modificarea deciziei civile nr. 8., pronunțată în apel și a sentinței civile nr. 5., pronunțată la fond, în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată, cu obligarea pârâtului la restituirea prețului de piață aferent imobilului situat în C.-N., str. Porumbelilor nr. 13, ap. 1, jud. C., conform raportului de expertiză tehnică efectuat în cauză, pentru motivele dezvoltate pe larg în memoriul de recurs, cu obligarea pârâtului intimat la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu avocațial, conform chitanței pe care o depune la dosar. Reprezentanta reclamanților recurenți arată că hotărârea recurată este nelegală, deoarece instanța de apel a aplicat greșit legea și, totodată, arată că în speță nu este incidentă excepția puterii de lucru judecat deoarece între dosarul nr. 11520/2004 al C. de A. C. și prezentul dosar nu există identitate de părți, obiect și cauză, având în vedere că în prezentul dosar se solicită restituirea prețului de piață pentru imobilul, care a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare a cărui nulitate absolută s-a constatat prin decizia pronunțată în dosarul nr. 11520/2004 al C. de A. C. De asemenea, reprezentanta reclamanților recurenți arată că reclamanții recurenți sunt îndreptățiți să primească prețul de piață pentru imobilul în litigiu, având în vedere că aceștia au fost cumpărători de bună credință, iar la momentul la care reclamanții din prezenta cauză au încheiat contractul de vânzare-cumpărare, rezulta în mod clar că imobilul nu este revendicat și, totodată, arată că există practică judiciară, prin care T. dă câștig de cauză reclamanților în dosare similare cu prezentul dosar. Cu privire la excepția inadmisibilității acelor motive de recurs care vizează netemeinicia hotărârii atacate invocată din oficiu de către instanță, reprezentanta reclamanților recurenți arată că lasă la aprecierea instanței soluționarea acestei excepții. Curtea reține cauza în pronunțare. C U R T E A : Prin sentința civilă nr. 9570/(...) a J. C.-N., pronunțată în dosarul nr. (...), s-a admis excepția inadmisibilității și, în consecință, s-a respins ca fiind inadmisibilă acțiunea civilă formulată de reclamanții H. C. și H. A. împotriva pârâtului MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin D. J. C.. Reclamanții au declarat apel împotriva acestei hotărâri care a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 676/A/(...) a T.ui C., dosar nr. (...). Prin decizia civilă nr. 692/R/(...) a C. de A. C., pronunțată în dosarul nr. (...), s-a admis recursul declarat de reclamanți împotriva deciziei mai sus arătate care a fost casată și rejudecând, s-a admis apelul formulat de reclamanți în contra sentinței civile nr. (...) a J. C.-N. care a fost desființatăîn întregime, iar cauza a fost trimisă pentru rejudecare pe fond la Judecătoria Cluj-Napoca În rejudecare, acțiunea reclamanților a fost înregistrată sub nr. (...)*, iar prin sentința civilă nr. 534/(...) a J. C.-N. s-a respins excepția inadmisibilității acțiunii și excepția prescripției extinctive, precum și, acțiunea civila formulată de reclamanții H. C. și H. A., împotriva pârâtului MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond, văzând si dispozițiile de îndrumare obligatorii date prin decizia de casare, a retinut în primul rând ca, față de desființarea în întregime a sentinței civile nr. 9. pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca, se impune cu precădere soluționarea celor doua excepții invocate in fata instanței care a pronunțat aceasta sentința si anume excepția inadmisibilității acțiunii reclamanților si excepția prescripției extinctive (invocata ca si tardivitate). In privința excepției inadmisibilității actiunii, instanța de rejudecare a retinut că, fata de îndrumările date de instanța de casare, se impune respingerea acesteia ca nefondata, argumentele care au fundamentat aceasta excepție constituind in realitate chestiuni ce țin de fondul cauzei. Cat privește excepția prescripției extinctive a dreptului material la acțiune al reclamanților, aceasta, de asemenea, a fost respinsă ca nefondată, raportat la faptul ca, așa cum in mod corect au arătat reclamanții, in speța termenul general de prescripție de 3 ani curge numai de la data la care au intrat în vigoare dispozițiile legale in temeiul cărora a fost formulată acțiunea, respectiv din data de (...), iar acțiunea a fost înregistrată la data de (...), in cadrul termenului sus menționat. Cu privire la fondul cauzei, instanța a reținut ca prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 31478/(...) încheiat de SC C. S., în calitate de mandatar al C. Local C.-N., cu reclamanții H. C. si H. A., aceasta au achiziționat apartamentul cu nr. 1 situat in C.-N., str. Porumbeilor, nr. 13, jud. C., in condițiile Legii nr. 112/1995 . Prin raportul de expertiza tehnica judiciara întocmit în cauza de expert A. G. s-a estimat ca valoarea de piața actuala a apartamentului sus- mentionat este de 209.000 lei, respectiv 49.000 euro. Prin sentința civilă nr. 8. pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca in dosarul civil nr. 6., modificata prin decizia civila nr. 1. de Tribunalul Cluj in dosarul nr. 10063/2003 si rămasă irevocabila prin decizia civila nr. 3. pronuntata de Curtea de A. C. in dosarul nr. 11520/2004, instanța a constatat nulitatea absoluta a contractului de vânzare-cumpărare sus- menționat, reținând, printre altele, ca acesta a fost încheiat cu încălcarea dispozițiilor art. 9 din L. nr. 112/1995. Din cercetarea părtii finale a motivării deciziei civile nr. 3., paginile 8 si 9, rezulta ca instanța de recurs a reținut ca restituirea anterioara a întregului imobil situat in C.-N., str. Porumbeilor, nr. 13, jud. C., către vechii proprietari, prin sentința civila nr. 2. a J. C.-N., rămasa irevocabila, anihila dreptul reclamanților din prezenta cauza de a cumpăra apartamentul in discuție, făcând sa acționeze prevederile art. 46 alin. 1 din L. nr. 1., fata de care sunt valabile exclusiv contractele de vânzare-cumpărare încheiate cu respectarea legilor in vigoare la data înstrăinării. Or, la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare nr. 31478/(...), prevederile art. 9 alin. 1 din L. nr. 112/1995 se aflau in vigoare si trebuiau respectate, insa o astfel de respectare a legii nu s-a făcut. Potrivit dispozițiilor art. 50 și 50¹ din L. nr. 1., așa cum a fost modificata prin L. nr. 1., chiriașii imobilelor care au făcut obiectul unorcontracte de vânzare-cumpărare încheiate in temeiul Legii nr. 112/1995, ale căror contracte au fost anulate prin hotărâri judecătorești definitive si irevocabile, sunt îndreptățiți la restituirea prețului imobilelor, cu precizarea ca daca aceste contracte au fost încheiate cu eludarea dispozițiilor Legii nr. 112/1995, foștii chiriași pot pretinde doar prețul actualizat al imobilului ce a făcut obiectul contractului, in condițiile prevăzute de art. 50 al. 2 si 3 din L. nr. 1., iar daca, dimpotrivă, contractele desființate au fost încheiate cu respectarea prevederilor Legii. nr. 112/1995, chiriașii pot pretinde prețul de piață al imobilului, in condițiile prevăzute de art. 50 al. 2¹ si 3, precum si art. 50¹ din L. nr. 1.. Fata de aceste dispoziții legale, instanța a reținut ca pentru ca reclamanții sa beneficieze de restituirea prețului de piață al imobilului ce a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare nr. 31478/(...), acesta trebuia sa fi fost încheiat cu respectarea dispozițiilor Legii nr. 112/1995. Or, așa cum s-a arătat mai-sus, Curtea de A. C. a decis in mod irevocabil ca acest contract a fost încheiat cu eludarea dispozițiilor art. 9 din L. nr. 112/1995, situație în care aceste aspecte nu mai pot fi repuse in discuție in prezenta cauza, in privința lor existând autoritate de lucru judecat. Asa fiind, instanța de rejudecare a reținut că in speța nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 50¹ din L. nr. 1. pentru restituirea către reclamanți a prețului de piuata al imobilului în discuție, motiv pentru care a apreciat că cererea formulată de reclamanți în acest sens este nefondata și, în consecință, a dispus respingerea acesteia. Prin decizia civilă nr. 8. din (...) a T.ui C., pronunțată în dosar nr. (...)*, s- a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanții H. C. și H. A., împotriva sentinței civile nr. 5. I. 2011, pronunțată în dosarul civil nr. (...) al J. C.-N., care a fost menținută în totul. Prima critică adusă sentinței apelate, așa cum se desprinde din cuprinsul memoriului de apel, în sensul că prima instanță nu a verificat dispozițiile Legii 112/1995 din perspectiva posibilității restituirii prețului de piață a fost apreciată ca nefondată având în vedere argumentele ce vor fi expuse în continuare: În mod corect a statuat instanța de fond faptul că prin sentința civilă nr. 8. pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca in dosarul civil nr. 6., modificata prin decizia civila nr. 1. de Tribunalul Cluj in dosarul nr. 10063/2003 si rămasa irevocabila prin decizia civila nr. 3. pronuntata de Curtea de A. C. in dosarul nr. 11520/2004, instanța a constatat nulitatea absoluta a contractului de vânzare-cumpărare sus-menționat, reținând, printre altele, ca acesta a fost încheiat cu încălcarea dispozițiilor art. 9 din L. nr. 112/1995. De asemenea, în mod judicios judecătorul fondului a statuat că din cercetarea partii finale a motivării deciziei civile nr. 3., paginile 8 si 9, rezulta ca instanța de recurs a reținut ca restituirea anterioara a întregului imobil situat in C.-N., str. Porumbeilor, nr. 13, jud. C., catre vechii proprietari, prin sentința civila nr. 2. a J. C.-N., rămasa irevocabila, anihila dreptul reclamanților apelanți din prezenta cauza de a cumpăra apartamentul in discuție, făcând sa acționeze prevederile art. 46 alin. 1 din L. nr. 1., fata de care sunt valabile exclusiv contractele de vânzare-cumpărare încheiate cu respectarea legilor in vigoare la data înstrăinării. Astfel, în ceea ce privește hotărârile susmenționate, în speță este incident principiul puterii de lucru judecat. Principiul puterii de lucru judecat împiedică nu numai judecarea din nou a unui proces terminat, având același obiect, aceeași cauză și fiind purtat între aceleași părți, ci și contrazicerea între două hotărâri judecătorești, adică infirmarea constatărilor făcute printr-o făcute într-o hotărâre judecătorească irevocabilă printr-o altă hotărâre judecătorească dată în alt proces. Astfel, pe când condiția de aplicare a excepției autorității de lucru judecat presupune o identitate de acțiuni ce oprește repetarea judecății, prezumția de lucru judecat, ipoteză prezentă și în prezenta speță sub aspectul încălcării dispozițiilor art.9 din L. 112/1995 de către apelanți , impune consecvența în judecată , și anume : ceea ce s-a constatat și statuat printr-o hotărâre nu trebuie contrazis printr-o alta. În considerentele deciziei susmenționate, Decizia nr.3. a C. de A. C., se relevă că devenea util a se discuta despre buna sau reaua-credință a pârâților cumpărători dosar în situația în care prevederile legale în vigoare la data încheierii contractelor, deci și acelea ale art.9 alin 1 din L. 112/1995 ar fi fost respectate, iar cum o asemenea respectare a legii nu s-a făcut, contractele în litigiu sunt lovite de nulitate absolută conform art.46 alin 1, 2 din L. 1.. În aceste condiții, nu au putut fi reținute ca fiind pertinente criticile formulate de către apelanți în ceea ce privește nereținerea de către instanța de fond a faptului că din punct de vedere a dispozițiilor Legii nr. 112/1995 apelanții se încadrau în ipoteza prevăzută de art. 9 alin 5 din acest act normativ, statuându-se cu putere de lucru judecat că apelanții au eludat dispozițiile Legii 112/1995. Astfel, în virtutea argumentelor susmenționate, în prezenta speță sunt aplicabile dispozițiile art. 50 alin 2 din L. 1. privind restituirea prețului actualizat plătit de chiriașii ale căror contracte de vânzare- cumpărare, încheiate cu eludarea dispozițiilor Legii 112/1995 au fost desființate prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile și nu ipoteza solicitată de către apelanți, respectiv art. 50¹ din L. 1. care vizează contractele încheiate cu respectarea Legii 112/1995, ceea ce nu este cazul în prezenta pricină. De altfel, în concordanță cu cele anterior expuse, în mod pertinent prima instanță a arătat că potrivit dispozițiilor art. 50 și 50¹ din L. nr. 1., așa cum a fost modificata prin L. nr. 1., chiriașii imobilelor care au făcut obiectul unor contracte de vânzare-cumpărare încheiate in temeiul Legii nr.112/1995, ale căror contracte au fost anulate prin hotărâri judecătorești definitive si irevocabile, sunt îndreptățiți la restituirea prețului imobilelor, cu precizarea ca daca aceste contracte au fost încheiate cu eludarea dispozițiilor Legii. nr. 112/1995, foștii chiriași pot pretinde doar prețul actualizat al imobilului ce a făcut obiectul contractului, in condițiile prevăzute de art. 50 al. 2 si 3 din L. nr. 1., iar daca, dimpotrivă, contractele desființate au fost încheiate cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995, chiriașii pot pretinde prețul de piață al imobilului, in condițiile prevăzute de art. 50 al. 2¹ si 3, precum si art. 50¹ din L. nr.1.. A doua critică adusă sentinței apelate, în sensul că prima instanță nu a avut în vedere faptul că rațiunea pentru care legiuitorul a modificat L. nr. 1. prin L. nr. 1. este tocmai pentru a respecta și dreptul de proprietate al foștilor chiriași care au cumpărat imobilele în temeiul Legii nr. 112/1995, ale căror contracte au fost desființate, urmărindu-se alinirea la normele internaționale de drept, întrucât din punct de vedere logic, se poate observa că textul legal însuși îndreptățește proprietarii să solicite restituirea prețului stabilit conform standardelor internaționale chiar prin expresiacontracte...desființate prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, nu a putut fi reținută ca fiind fondată din următorul motiv: Textul legal citat de către apelanți este incomplet "contracte... desființate prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile,"; art. 50^1 din L. 1. statuând în mod neechivoc"; Proprietarii ale căror contracte de vânzare- cumpărare, încheiate cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995, cu modificările ulterioare, (ceea ce nu este cazul în speță) au fost desființate prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile au dreptul la restituirea prețului de piață al imobilelor, stabilit conform standardelor internaționale de evaluare, or, în speța de față s-a stabilit cu putere de lucru judecat că apelanții au eludat dispozițiile Legii 112/1995. De asemenea, invocarea de către apelanți a art.1 din Protocolul 1 al CEDO nu are relevanță în prezenta speță din perspectiva restituirii prețului de piață al imobilului, întrucât legiuitorul, așa cum am evocat anterior, a avut în vedere în mod expres și fără putință de interpretare doar acele contracte încheiate cu respectarea dispozițiilor imperative ale Legii nr. 112/ 1995, or, apelanții se află tocmai în ipoteza contrarie, aceea de eludare a dispozițiilor Legii 112/1995. Având în vedere toate aceste considerente, tribunalul, în temeiul art. 296 C.pr.civ., a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanții H. C. și H. A., împotriva sentinței civile nr. 5. I. 2011, pronunțată în dosarul civil nr. (...) al J. C.-N., pe care a menținut-o în totul. Împotriva acestei decizii, reclamanții H. C. și H. A. au declarat recurs, întermen legal, solicitând instanței admiterea acestuia, modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată, cu obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată. În motivarea recursului reclamanții au învederat instanței că, în speță, nu operează principiul puterii lucrului judecat raportat la decizia civilă nr. 3. a C. de A. C., pronunțată în dosarul nr. 11520/2004, întrucât nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1201 C. Prezentul litigiu are cu totul alte părți decât obiectul dosarului arătat, respectiv reclamanții și Ministerul Finanțelor Publice, are alt obiect, constând în restituirea prețului la valoarea de piață pentru imobilul în litigiu și o altă cauză, respectiv art. 501din L. nr. 1.. În opinia reclamanților, aceștia sunt îndreptățiți la restituirea prețului actualizat cu indicele de inflație întrucât sunt îndeplinite condițiile prevăzute de textul legal invocat. La momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare nr. 31478/10(...) a existat o adeverință emisă de I. C. din care rezulta că imobilul în litigiu nu a fost revendicat, iar S. Român figura ca proprietar tabular în cartea funciară, astfel încât apartamentul putea fi vândut în condițiile art. 9 din L. nr. 112/1995. Reclamanții nu au avut cunoștință de existența cererii de restituire a imobilului deoarece nu au fost notificați în acest sens de către fostul proprietar. La momentul încheierii actului de vânzare-cumpărare, cererea de restituire a imobilului formulată de fostul proprietar în baza Legii nr. 112/1995 a fost respinsă prin H. nr. 80/(...), astfel încât acesta era îndreptățit doar la despăgubiri și nu la restituirea în natură, imobilul nefiind liber, în sensul legii, ci ocupat de chiriași. Faptul că după 3 ani de la dobândirea imobilului s-a anulat contractul de vânzare-cumpărare apreciindu-se că nu s-au respectat prevederile art. 9 din L. nr. 112/1995 nu poate fi un impediment la admiterea acțiunii,deoarece singura culpă a avut-o S. Român care a înțeles să înstrăineze imobilul și avea competența de a verifica dacă sunt îndeplinite condițiile vânzării conform Legii nr. 112/1995. Intenția legiuitorului care a modificat L. nr. 1. prin L. nr. 1. a fost aceea de a proteja atât chiriașii deveniți proprietari cât și vechii proprietari care au solicitat restituirea imobilelor preluate de stat, astfel încât, în caz contrar, textul legal invocat de reclamanți nu și-ar mai găsi aplicabilitatea. Este greșită susținerea tribunalului referitoare la faptul că nu este incident art. 1 din Primul Protocol Adițional al Convenției, deoarece reclamanții au avut calitatea de proprietari tabulari asupra apartamentului și au deținut un bun de care ulterior au fost deposedați din culpa S.ui Român prin adoptarea unei legislații inconsecvente astfel încât se impune despăgubirea reală, corespunzătoare prejudiciului suferit, în favoarea reclamanților. (cauza Raicu c. României, cauza T. c. României). În drept, se invocă prevederile art. 304 pct. 9 coroborat cu art. 312 alin. 3 C.pr.civ. Pârâtul intimat M. F. P. prin D. C. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, susținând că potrivit probelor administrate, în speță nu sunt incidente prevederile art. 501din L. nr. 1., astfel încât aceștia să fie îndreptățiți la restituirea prețului de piață al imobilului, deoarece contractul de vânzare-cumpărare al reclamanților nu a fost încheiat cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995 (f.16). Analizând decizia criticată prin prisma motivelor de recurs invocate și a apărărilor formulate, Curtea reține următoarele: La termenul de judecată din data de (...), Curtea a invocat excepția inadmisibilității motivelor de recurs care vizează netemeinicia hotărârii atacate, prin reanalizarea stării de fapt și reaprecierea probelor administrate în cauză de către instanța de recurs, având în vedere că prevederile art. 304 pct. 10 și pct. 11 C.pr.civ. au fost abrogate prin art. I pct. 1111și pct. 112 din O.U.G. nr. 138/2000, excepție care urmează să fie admisă, motivat pe următoarele considerente: În reglementarea procedurală actuală, conform art. 304 C.pr.civ., „Modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere în următoarele situații, numai pentru motive de nelegalitate."; Recursul este reglementat ca fiind o cale de atac extraordinară care nu are caracter devolutiv pentru ca instanța astfel investită să treacă la examinarea fondului litigiului, reanalizând probatoriul administrat și reapreciindu-l, lucru care este firesc câtă vreme cauza a beneficiat de o astfel de cale de atac, în speță, apelul. Ori, având în vedere că litigiul a fost supus controlului instanței de apel, cauza fiind analizată sub toate aspectele, recurenții nu mai pot beneficia de acest lucru prin promovarea recursului, această instanță de control judiciar fiind chemată să cenzureze doar aspectele de nelegalitate expres și limitativ prevăzute de lege. Deși formal cererea de recurs este întemeiată pe art.304 pct.9 C.pr.civ., în realitate prin motivarea pe care se sprijină, recursul nu vizează în întregime motive de nelegalitate pentru care o hotărâre poate fi casată sau modificată, ci vizează motive de netemeinicie a hotărârii atacate. Departe de a cuprinde critici de strictă nelegalitate aduse hotărârii instanței de apel, memoriul de recurs conține și motive de netemeinicie, limitându-se practic la o reproducere a stării de fapt a cauzei, o analizare laborioasă a probațiunii administrate în cauză și o expunere a relațiilor dintre părți. Se constată așadar, de către Curte că, în cauză, își găsește incidență excepția inadmisibilității acestor motive de recurs care vizează aspecte de netemeinicie a hotărârii recurate, excepție fundamentată pe împrejurarea că, motivele de recurs conțin și critici de netemeinicie ale hotărârii recurate, reproduceri ale evoluției istoricului cauzei, ale relației dintre recurenți și intimat, ale stării de fapt, ale probațiunii administrate în cauză, etc., singurul motiv de nelegalitate conținut în memoriul de recurs fiind cel reglementat de pct. 9 al art. 304 C.pr.civ. Toate celelalte motive de recurs, referitoare la reproduceri ale stării de fapt, ale probațiunii administrate în cauză, reiterări ale istoricului cauzei, ale relațiilor dintre părți, etc., intră sub incidența excepției inadmisibilității, întrucât vizează aspecte de netemeinicie a hotărârii recurate, aspecte care s- ar fi încadrat în punctele 10 și 11 ale art. 304 C.pr. civ., în prezent abrogate. Ca urmare a abrogării punctului 10 al art. 304 C.pr.civ., prin art. I pct. 1111din OUG nr. 138/2000, punct introdus ulterior prin art. I punctul 49 din L. nr. 219/2005, respectiv, ca urmare a abrogării punctului 11 al art. 304 prin art. I pct. 112 din OUG nr. 138/2000, în recurs nu mai pot fi invocate niciun fel de aspecte de netemeinicie a hotărârii recurate, ci doar chestiuni de strictă nelegalitate, dintre cele care se circumscriu art. 304 pct. 1-9 C.pr.civ. În consecință, în recurs nu mai pot fi invocate motive care să vizeze modalitatea în care primele două instanțe au administrat ori au interpretat probele din dosar, care să se refere la reproduceri ale stării de fapt, ale istoricului cauzei, a raporturilor dintre părți, ori care să tindă la o reapreciere a probațiunii administrate, ori la o schimbare a stării de fapt, instanța de recurs fiind ținută să se raporteze strict la starea de fapt stabilită de primele două instanțe și fiind obligată de a se abține de la orice reanalizare a probelor deja administrate. Așa fiind, Curtea constată că excepția inadmisibilității, invocată din oficiu este fondată urmând să fie admisă ca atare, cu consecința neluării în seamă a tuturor motivelor de recurs care vizează aspecte de netemeinicie a hotărârii recurate. Prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 31478/(...) încheiat de SC C. S., în calitate de mandatar al C. Local C.-N., cu reclamanții H. C. si H. A., aceștia au achiziționat apartamentul cu nr. 1 situat in C.-N., str. Porumbeilor, nr. 13, jud. C., in condițiile Legii nr. 112/1995. Prin sentința civilă nr. 8. (...) a J. C.-N. pronunțată in dosarul nr. 6. s- a respins ca inadmisibilă cererea reclamantei T. I. împotriva pârâților S. Român prin C. Local al M. C. N., H. C. si H. A. și alte persoane fizice având ca obiect constatarea preluării fără titlu legal, în mod abuziv de către stat a imobilului înscris în CF nr.7670 C. N., nr.top. 5467, precum și constatarea nulității absolute a contractelor de vânzare cumpărare încheiate cu pârâții persoane fizice în baza Legii nr.112/1995. A.ul declarat de reclamanta T. I. a fost respins prin decizia civila nr. 307/A/(...) a T.ui C., dosar nr. 36/2002, iar recursul aceleiași reclamante a fost admis prin decizia civilă nr.1440/(...) a C. de A. C., dosar nr.2514/2002, hotărârea instanței de apel a fost casată iar cauza a fost trimisă spre rejudecare aceleiași instanțe. În rejudecare,în al doilea ciclu procesual, prin decizia civilă nr.430/A/(...) a T.ui C., dosar nr.8749/2002, s-a respins apelul reclamantei T. I. împotriva sentinței civile nr. 8. (...) a J. C.-N.. Prin decizia civilă nr.2287/(...) a C. de A. C., dosar nr.5331/2003, s-a admis recursul reclamantei, decizia civilă nr.430/A/(...) a T.ui C. a fost casată iar cauza a fost trimisă spre rejudecare aceleiași instanțe. În al treilea ciclu procesual, prin decizia civilă nr.158./(...) a T.ui C. pronunțată în dosarul nr.10063/2003, s-a admis apelul reclamantei T. I. împotriva sentinței civile nr. 8. (...) a J. C.-N., în sensul că s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantă împotriva pârâților și s-a constatat că imobilului înscris în CF nr.7670 C. N., nr.top. 5467 situat în mun. C. N., str. Porumbeilor nr.13, casă și curte în suprafață de 120 stjp a fost preluat de S. Român fără titlu, s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr. 31478/(...) încheiat cu pârâții H. C. si H. A. având ca obiect apartamentul cu nr. 1 situat in C.-N., str. Porumbeilor, nr. 13, jud. C., precum și rectificarea cărților funciare în sensul radierii dreptului de proprietate al statului și al înscrierii dreptului de proprietate în favoarea antecesorului reclamantei. Această decizie a rămas irevocabila prin decizia civila nr. 3. (...) a C. de A. C., pronunțată in dosarul nr. 11520/2004, ca urmare a respingerii recursurilor declarate de pârâți. Critica recurenților referitoare la faptul că nu operează principiul puterii lucrului judecat raportat la decizia civilă nr. 3. a C. de A. C., pronunțată în dosarul nr.11520/2004 întrucât nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1201 C., în opinia C. nu este întemeiată. Astfel, este adevărat că art.1201 C. prevede că, este lucru judecat atunci când a doua cerere în judecată are același obiect , este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți , făcută de ele și în contra lor în aceeași calitate. La fundamentul autorității sau puterii de lucru judecat stă ideea de imutabilitate a actului jurisdicțional prin care, în cadrul unei proceduri contradictorii s-a verificat și tranșat o situație litigioasă. În prezenta cauză recurenții fac o confuzie între excepția lucrului judecat și prezumția lucrului judecat. În esență, principiul autorității lucrului judecat împiedică - din motive de ordine publică și de securitate a raporturilor juridice - contrazicerea unei hotărâri judecătorești definitive printr-o altă hotărâre. Tripla identitate de elemente a acțiunii civile, respectiv părți, obiect și cauză, cerută de art.1201 C., interesează excepția și nu prezumția lucrului judecat, care presupune identitate de chestiuni litigioase tranșate prin hotărâre. P. lucrului judecat împiedică contradicțiile între ceea ce s-a constatat ori s-ar constata între considerentele hotărârilor judecătorești. Excepția evocă efectul negativ al lucrului judecat, împiedicarea judecării repetate a unei și aceleiași acțiuni, iar prezumția evocă efectul pozitiv al lucrului judecat, asigurând consecvența în judecată, astfel că rezolvându-se în fond o a doua acțiune se vor respecta constatările făcute în primul proces. Cu alte cuvinte, cerințele de natură obiectivă a efectului negativ al lucrului judecat - identitatea de obiect și identitatea de cauză între cele două cereri de chemare în judecată - nu pot fi reținute în cazul efectului pozitiv. Esențială este constatarea jurisdicțională înfăptuită într-o cauză purtând între același părți, invocată într-un nou proces, între aceleași părți, având un obiect sau/și o cauză deosebită, dar conexă cu problema litigioasă dezlegată, în sensul că rezolvarea dată prin hotărârea înzestrată cu puterea lucrului judecat este determinantă în soluționarea celei de-a doua cereri. În speță, deși între cererea de chemare în judecată soluționată irevocabil prin decizia civilă nr. 3. a C. de A. C., pronunțată în dosarul nr.11520/2004 și prezenta acțiune civilă nu există identitate de obiect și cauză, există identitate de părți, respectiv reclamanții H. C., H. A. și pârâtul S. Român care este reprezentat în prezenta acțiune de Ministerul Finanțelor Publice care potrivit Legii nr.1. are obligația de a restitui prețul actualizat platit de chiriasii ale caror contracte de vanzare-cumparare, incheiate cu eludarea prevederilor Legii nr. 112/1995, au fost desfiintate prin hotarari judecatoresti definitive si irevocabile. În consecință, contrar susținerilor reclamanților recurenți, operează efectul pozitiv al autorității de lucru judecat, conform deciziei civile nr. 3. a C. de A. C., pronunțată în dosarul nr.11520/2004, cu privire la eludarea prevederilor Legii nr. 112/1995 la momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare de către reclamanți. Potrivit art. 50 alin.2 din L. nr.1.,Cererile sau actiunile in justitie privind restituirea pretului actualizat platit de chiriasii ale caror contracte de vanzare-cumparare, incheiate cu eludarea prevederilor Legii nr. 112/1995, au fost desfiintate prin hotarari judecatoresti definitive si irevocabile sunt scutite de taxe de timbru";. Prin L. nr.1. publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 63 din 3 februarie 2009 s-a introdus alin.21și s-a modificat alin.3 ale art.50 din L. nr.1. care au următorul conținut: ";Cererile sau acțiunile în justiție având ca obiect restituirea prețului de piață al imobilelor, privind contractele de vânzare- cumpărare încheiate cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995, cu modificările ulterioare, care au fost desființate prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, sunt scutite de taxele de timbru. R. prețului prevăzut la alin. (2) și (2^1) se face de către M. E. și F.) din fondul extrabugetar constituit în temeiul art. 13 alin. 6 din L. nr. 112/1995, cu modificările ulterioare";. Prin același act normativ s-a introdus și art.501din L. nr.1. conform căruia, proprietarii ale căror contracte de vânzare cumpărare, încheiate cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995, cu modificările ulterioare, au fost desființate prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile au dreptul la restituirea prețului de piață al imobilelor, stabilit conform standardelor internaționale de evaluare. V. despăgubirilor prevăzute la alin. (1) se stabilește prin expertiză. Textele art.50 alin. 21și art. 501din L. nr.1. au în vedere ipoteza în care a existat un contract de vânzare cumpărare încheiat cu respectarea prevederilor Legii nr.112/1995, contract desființat ulterior printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, ipoteză care nu este îndeplinită în speță din considerentele ce urmează a fi expuse în continuare. Astfel, așa cum s-a arătat, prin decizia civilă nr.158./(...) a T.ui C. pronunțată în dosarul nr.10063/2003, rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 3. a C. de A. C., pronunțată în dosarul nr.11520/2004, s-a constatat că imobilului înscris în CF nr.7670 C. N., nr.top. 5467 situat în mun. C. N., str. Porumbeilor nr.13, casă și curte în suprafață de 120 stjp a fost preluat de S. Român fără titlu, s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr. 31478/(...) încheiat cu pârâții H. C. si H. A. având ca obiect apartamentul cu nr. 1 situat in C.-N., str. Porumbeilor, nr. 13, jud. C., precum și rectificarea cărților funciare în sensul radierii dreptului de proprietate al statului și al înscrierii dreptului de proprietate în favoarea antecesorului reclamantei. În considerentele acestor hotărâri judecătorești s-a reținut că restituirea anterioara a întregului imobil situat in C.-N., str. Porumbeilor, nr. 13, jud. C., catre vechii proprietari, prin sentința civila nr. 2. a J. C.-N., rămasa irevocabila, anihila dreptul reclamanților din prezenta cauza de a cumpăra apartamentul in discuție, făcând sa acționeze prevederile art. 46 alin. 1 din L. nr. 1., fata de care sunt valabile exclusiv contractele de vânzare-cumpărare încheiate cu respectarea legilor in vigoare la data înstrăinării. Ori, la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare nr. 31478/(...), prevederile art. 9 alin. 1 din L. nr. 112/1995 se aflau in vigoare si trebuiau respectate, insa o astfel de respectare a legii nu s-a făcut. Totodată, se relevă că devenea util a se discuta despre buna sau reaua- credință a pârâților cumpărători dosar în situația în care prevederile legale în vigoare la data încheierii contractelor, deci și acelea ale art.9 alin 1 din L. 112/1995 ar fi fost respectate, iar cum o asemenea respectare a legii nu s-a făcut, contractele în litigiu sunt lovite de nulitate absolută conform art.46 alin 1, 2 din L. 1.. În consecință, criticile reclamanților referitoare la faptul că instanțele de fond erau obligate să analizeze dacă contractul de vânzare-cumpărare încheiat de reclamanți la data de 0(...) a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare la momentul încheierii contractului nu sunt întemeiate deoarece, așa cum s-a arătat, prin hotărârea judecătorească mai sus menționată s-a statuat cu putere de lucru judecat faptul că actul juridic, respectiv contractul de vânzare cumpărare al reclamanților s-a încheiat cu încălcarea dispozițiilor legale imperative în vigoare la data înstrăinării, respectiv art. 9 alin. 1 din L. nr. 112/1995, astfel încât în prezenta cauză în mod corect instanța de apel a stabilit că nu sunt aplicabile dispozițiile art. 501din L. nr.1. întrucât contractul de vânzare-cumpărare al reclamanților a fost încheiat în frauda legii. Din textul legal mai sus invocat rezultă faptul că scopul introducerii acestui nou articol de către legiuitor în cuprinsul Legii nr.1. este acela de a despăgubi într-o manieră mai avantajoasă proprietarii ale căror contracte de vânzare-cumpărare au fost desființate prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, în situația în care acestea au fost încheiate cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995. Prin urmare, motivul de recurs referitor la faptul că, în realitate reclamanții au fost de bună-credință la încheierea contractului de vânzare- cumpărare și nu de rea-credință, în sensul că nu erau obligați să verifice valabilitatea sau nevalabilitatea titlului statului și nici dacă imobilul putea sau nu să fie vândut în baza Legii nr. 112/1995, faptul că nu au avut cunoștință de existența cererii de restituire a imobilului deoarece nu au fost notificați în acest sens de către fostul proprietar în opinia C. nu este întemeiat deoarece legiuitorul prin textul mai sus citat face referire doar la modalitatea în care a fost încheiat contractul de vânzare-cumpărare în discuție și nu la elementul subiectiv al bunei sau relei-credințe a dobânditorului imobilului. În acest sens nu este fondată critica reclamanților vizând protecția subdobânditorului de bună credință deoarece în speță printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă s-a stabilit că ar fi fost util a se discuta despre buna sau reaua-credință a cumpărătorilor doar în situația în care prevederile legale în vigoare la data încheierii contractului, deci și acelea ale art.9 alin 1 din L. 112/1995 ar fi fost respectate astfel încât instanțainvestită cu acțiunea reclamanților în despăgubiri nu mai este obligată să reanalizeze buna sau reaua credință a acestora. Critica recurenților privind incidența în speță a dispozițiilor art. 1 din Protocolul nr. 1 al Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, în sensul acordării valorii de circulație a imobilului vândut, nu este fondată întrucât statuându-se cu putere de lucru judecat prin hotărârile judecătorești mai sus arătate faptul că actul juridic de vânzare cumpărare a fost încheiat de reclamanți cu eludarea dispozițiilor legale imperative ale Legii nr.112/2005, rezultă că imobilul a intrat fraudulos în patrimoniul lor, astfel încât aceștia nu pot invoca nici măcar o speranța legitimă cu privire la acest bun. Având în vedere că sancțiunea nulității contractului de vânzare- cumpărare a operat retroactiv, reclamanții sunt considerați că nu au fost niciodată proprietarii imobilului, nefiind îndreptățiți la beneficiul fructelor acestui bun întrucât a cumpărat, pe riscul său, la un preț mult inferior valorii sale, un bun care a făcut obiectul unui litigiu în vederea restituirii lui către adevăratul proprietar. Pentru aceste considerente și ținând seama că în speță nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 304 pct. 9 C.pr.civ. Curtea, în temeiul art. 312 alin. 1 C.pr.civ, va respinge recursul declarat de reclamanții H. C. și H. A. împotriva deciziei civile nr. 8. din (...) a T.ui C. pronunțată în dosar nr. (...)*, pe care o menține ca fiind legală. PENTRU ACESTE M.IVE, IN NUMELE LEGII D E C I D E: Respinge recursul declarat de reclamanții H. C. și H. A. împotriva deciziei civile nr. 8. din (...) a T.ui C. pronunțată în dosar nr. (...)*, pe care o menține. Decizia este irevocabilă. Dată și pronunțată în ședința publică din 27 aprilie 2012. PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, A.-A. P. M.-C. V. A. C. GREFIER, A.-A. M. Red.A.A.P. Dact.H.C./2 ex./(...). J.fond: : M. Lazăr. J.apel: O.C. Tatu; Alin F.Doica.
| ← Decizia civilă nr. 332/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă | Decizia civilă nr. 553/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă → |
|---|
